Decizie nr. 133 din 20 februarie 2007

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 6 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ştefan Marian Machedon, Costel Soare şi Maricel Marian Palimariciuc în Dosarul nr. 837/2005 al Tribunalului Braşov - Secţia penală.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 septembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 837/2005, Tribunalul Braşov - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitu-ţionalitate a prevederilor art. 52 alin. 6 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ştefan Marian Machedon, Costel Soare şi Maricel Marian Palimariciuc în dosarul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părţilor la un proces echitabil, precum şi ale art. 129 referitoare la Folosirea căilor de atac, deoarece prin imposibilitatea formulării unei căi de atac împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare este afectat dreptul la un proces echitabil, cauza continuând a fi dezlegată de un judecător care, în opinia autorilor, este incompatibil.

Tribunalul Braşov - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate nu numai că nu încalcă dreptul la un proces echitabil, ci dau un plus de consistenţă cerinţei referitoare la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil. De altfel, încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare poate fi atacată odată cu fondul, şi în cazul în care este admisă recuzarea, instanţa este datoare, potrivit art. 52 alin. 4 din Codul de procedură penală, să stabilească în ce măsură actele sau măsurile dispuse se menţin.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece faptul că o încheiere prin care nu se soluţionează cauza nu poate fi supusă separat unei căi de atac se explică prin necesitatea evitării unei prelungiri abuzive a procesului.

În plus, potrivit art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, legiuitorul este unica autoritate competentă de a reglementa procedura de judecată, precum şi căile de atac şi condiţiile exercitării acestora. Procedura de soluţionare a cererilor de abţinere sau de recuzare face parte integrantă din procedura de judecată, fiind reglementată în conformitate cu prevederile constituţionale menţionate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstitu-ţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 52 alin. 6 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Procedura de soluţionare în cursul judecăţii, referitoare la abţinere şi recuzare, care au următorul conţinut: "Încheierea prin care s-a admis sau s-a respins abţinerea, ca şi aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse niciunei căi de atac."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 52 alin. 6 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentală invocate şi în prezenta cauză şi cu motivări similare. Astfel, prin Decizia nr. 302 din 9 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 30 august 2005, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate pentru considerentele acolo arătate.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei menţionate mai sus îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 6 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ştefan Marian Machedon, Costel Soare şi Maricel Marian Palimariciuc în Dosarul nr. 837/2005 al Tribunalului Braşov - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 februarie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII

CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru