Decizie nr. 284 din 29 octombrie 2002

Nicolae Popa - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (1) lit. u) şi alin. (2) lit. f) din Legea nr. 521/2002, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Practic Service" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.699/2002 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti într-o cauza având ca obiect plângerea formulată împotriva sancţiunii contravenţionale şi a măsurii de confiscare aplicate de organele Ministerului Finanţelor Publice pe baza dispoziţiilor legale criticate.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public arata ca autorul excepţiei a avut în vedere dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 27/2000 care, ulterior sesizării Curţii Constituţionale, au fost abrogate prin Legea nr. 521/2002, dar textul criticat a fost preluat în noua reglementare. Aceste dispoziţii au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, Curtea Constituţională respingând prin mai multe decizii excepţiile ridicate. Se amintesc deciziile nr. 190/2002 şi nr. 199/2002. Se mai arata că nu sunt elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale. Se solicita respingerea excepţiei ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 17 iunie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 2.699/2002, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (1) lit. z) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2000, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Practic Service" - S.R.L. din Bucureşti.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 41 alin. (1) şi (7) şi ale art. 135 alin. (6) din Constituţie, referitoare la ocrotirea proprietăţii private, întrucât permit organelor Ministerului Finanţelor Publice să aplice sancţiunea contravenţională şi sa dispună confiscarea unor bunuri sau valori fără sa fi stabilit, în prealabil, existenta tuturor elementelor contravenţiei imputate, inclusiv a vinovatiei autorului acesteia.

Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti arata ca excepţia ridicată nu este intemeiata, pentru ca principiile constituţionale referitoare la garantarea şi ocrotirea proprietăţii private şi a averii licit dobândite "nu exclud posibilitatea confiscării bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni sau contravenţii", potrivit dispoziţiilor alin. (8) al art. 41 din Constituţie.

În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Guvernul considera ca excepţia ridicată este inadmisibila, iar instanţa judecătorească a sesizat Curtea Constituţională cu încălcarea dispoziţiilor art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată. Arata, în acest sens, ca "prin art. 64 din Legea nr. 521/2002 privind regimul de supraveghere şi autorizare a producţiei, importului şi circulaţiei unor produse supuse accizelor, în vigoare, au fost abrogate prevederile art. 28-42, art. 50 alin. (2) şi ale art. 51-59 din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2000, această lege marcand, de fapt, abrogarea în integralitate a ordonanţei în discuţie".

Avocatul Poporului apreciază ca prevederile art. 51 alin. (1) lit. z) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002, ulterior modificate, nu încalcă dispoziţiile art. 41 alin. (1) şi (7) şi nici pe cele ale art. 135 alin. (6) din Constituţie, ci constituie o aplicare legală a acestora. Inviolabilitatea proprietăţii private nu poate fi opusă cerinţelor apărării interesului naţional. Nici economia de piaţa şi nici libertatea comerţului nu justifica încălcarea obligaţiilor legale ale agenţilor economici, obligaţii de care depinde funcţionarea însăşi a sistemului economic. Considera ca excepţia este neîntemeiată, întrucât bunurile supuse confiscării sunt rezultatul unei activităţi ilicite, situaţie în care legiuitorul poate stabili sancţiuni aplicabile activităţilor ce contravin legii.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi cel al Avocatului Poporului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei îl constituie, conform sesizării, dispoziţiile art. 51 alin. (1) lit. z) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2000 privind regimul produselor supuse accizelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 31 ianuarie 2000, dispoziţii introduse prin art. 1 pct. 22 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 134/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 30 septembrie 2000. Aceste dispoziţii au următoarea redactare:

–Art. 51 alin. (1): "Constituie contravenţie următoarele fapte, dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracţiuni: [...]

z)comercializarea de produse supuse autorizării, fără autorizaţie de comercializare; [...]"

Autorul excepţiei susţine ca dispoziţiile legale criticate încalcă următoarele prevederi constituţionale:

–Art. 41 alin. (1): "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite prin lege.";

–Art. 41 alin. (7): "Averea dobandita licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezuma.";

–Art. 135 alin. (6): "Proprietatea privată este, în condiţiile legii, inviolabilă."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata următoarele:

Ordonanţa Guvernului nr. 27/2000 a fost supusă numeroaselor modificări şi completări prin acte normative succesive: Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 134/2000 (prin care au fost introduse şi dispoziţiile care constituie obiectul excepţiei de neconstituţionalitate); Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 157/2000; Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 117/2001; Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 158/2001.

Prin art. 62 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 158/2001 privind regimul accizelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 30 noiembrie 2001, au fost abrogate art. 1-27 şi art. 43 art. 50 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2000, iar prin art. 64 din Legea nr. 521/2002 privind regimul de supraveghere şi autorizare a producţiei, importului şi circulaţiei unor produse supuse accizelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 2 august 2002, au fost abrogate şi celelalte dispoziţii ale acelei ordonanţe.

Autorul excepţiei invoca neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 51 alin. (1) lit. z) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2000, dar critica măsura confiscării care, în opinia sa, este contrară prevederilor constituţionale referitoare la ocrotirea proprietăţii. Sancţionarea contravenţiei prevăzute în textul criticat, inclusiv confiscarea unor bunuri sau valori, sunt înscrise în alin. (2) liniuţa a 16-a a aceluiaşi articol astfel: "Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează după cum urmează: [...]

–cu amendă de la 100.000.000 lei la 200.000.000 lei, confiscarea produselor destinate comercializării şi/sau confiscarea veniturilor realizate din vânzarea produselor comercializate fără autorizaţie de comercializare şi cu ridicarea licenţei de fabricaţie, cea prevăzută la lit. z);"

Ulterior ridicării excepţiei şi datei sesizării Curţii Constituţionale Ordonanţa Guvernului nr. 27/2000 a fost abrogată prin Legea nr. 521/2002, dar dispoziţiile legale criticate, ca fiind neconstituţionale, au fost preluate în noul act normativ, după cum urmează:

–"Art. 52. - (1) Constituie contravenţii următoarele fapte: [...]

u)comercializarea de produse supuse autorizării fără autorizaţie sau fără aprobarea Ministerului Finanţelor Publice, după caz; [...] (2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează după cum urmează: [...] f) cu amendă de la 1 miliard lei la 5 miliarde lei şi confiscarea produselor, iar în cazul în care acestea au fost vândute, cu confiscarea sumelor rezultate din aceasta vânzare şi, după caz, anularea autorizaţiilor, pentru cele prevăzute la lit. f), i), j) şi u);"

Asadar, Curtea urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii acestor dispoziţii legale în vigoare.

Soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a unei dispoziţii legale modificate ulterior ridicării excepţiei este posibila dacă "după invocarea excepţiei în faţa instanţelor judecătoreşti, textul de lege a fost modificat, mentinandu-se însă, în noua sa redactare, soluţia legislativă de principiu, anterioară modificării, motivele de neconstituţionalitate fiind aceleaşi"; pentru soluţionarea excepţiei ridicate nu este necesară o noua sesizare, asa cum a statuat Plenul Curţii Constituţionale prin Decizia nr. III din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995.

Curtea constata ca acest principiu este aplicabil şi în cazul abrogării unei legi, ordonanţe sau a unei norme din acestea, intervenita ulterior investirii sale, atunci când sunt întrunite celelalte condiţii menţionate mai sus.

Potrivit prevederilor art. 41 alin. (8) din Constituţie, "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii".

Curtea Constituţională, în numeroase decizii, a reţinut, chiar şi cu referire la contravenţiile prevăzute la art. 51 din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2000, ca stabilirea prin lege a confiscării unor bunuri sau valori destinate, folosite sau rezultate din contravenţii nu este contrară dispoziţiilor şi principiilor constituţionale (de exemplu, Decizia nr. 190 din 25 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 25 iulie 2002, şi Decizia nr. 199 din 4 iulie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 551 din 29 iulie 2002).

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia din acele decizii rămân valabile şi în cauza de faţa.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (1) lit. u) şi alin. (2) lit. f) din Legea nr. 521/2002 privind regimul de supraveghere şi autorizare a producţiei, importului şi circulaţiei unor produse supuse accizelor, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Practic Service" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.699/2002 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 octombrie 2002.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Laurentiu Cristescu

──────────────