Decizie nr. 26 din 27 ianuarie 2004

Nicolae Popa - preşedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Baltă - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (5) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 401/2003, excepţie ridicată de Federalcoop Constanţa în Dosarul nr. 458/RCA/2003 al Tribunalului Constanţa - Secţia civilă.

La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prin consilier juridic, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul autorului excepţiei solicită admiterea excepţiei, susţinând că textul criticat, datorită redactării insuficiente, prevede posibilitatea interpretării în sensul aplicării sale retroactive.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondată. Se arată că, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională nu se pronunţă asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra înţelesului său contrar Constituţiei. Referitor la susţinerea privind încălcarea de către dispoziţiile criticate a prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2), se apreciază că este neîntemeiată, deoarece art. 32 alin. (5) din Legea nr. 50/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu conţine dispoziţii retroactive.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 8 iulie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 458/RCA/2003, Tribunalul Constanţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (4) din Legea nr. 453 din 18 iulie 2001, prin care a fost modificată Legea nr. 50/1991, excepţie ridicată de Federalcoop Constanţa.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că, "deşi a prezentat dovada că firma luminoasă a fost instalată acum zece ani, odată cu construirea minihotelului, instanţa a aplicat în litera şi spiritul textului criticat, respectiv art. 32 alin. (4) din Legea nr. 50/1991, republicată, şi consideră că fapta a fost săvârşită la data de 24 luna iulie". Conform opiniei autorului excepţiei, textul respectiv încalcă prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât nu are importanţă data când, în trecut, "a avut loc executarea construcţiilor".

Tribunalul Constanţa - Secţia civilă consideră că "nu se poate reţine că art. 32 alin. (4) din Legea nr. 453/2001 de modificare a Legii nr. 50/1991 încalcă principiul neretroactivităţii legii, prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie", având în vedere "regimul legal al construcţiilor", precum şi faptul că, "chiar anterior intrării în vigoare a Legii nr. 453/2001, Legea nr. 50/1991 prevedea obligaţia de a construi numai în baza unei autorizaţii de construcţie prealabilă (autorizaţie prevăzută şi în legislaţia anterioară)".

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul consideră excepţia neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se arată că "dispoziţiile art. 32 alin. (4) criticate de autoarea excepţiei nu încalcă principiul neretroactivităţii consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât sancţiunile lt; lt;se aplică în continuare gt; gt; persoanelor vinovate de menţinerea în stare de nelegalitate a construcţiilor realizate cu încălcarea reglementărilor aplicabile, fără a lua măsurile necesare pentru încadrarea acestora în regimul legal al construcţiilor". Totodată, Guvernul, referindu-se la regimul juridic al contravenţiilor, stabilit prin Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare, arată că "contravenţia este continuă în situaţia în care încălcarea obligaţiei legale durează în timp". De asemenea, se arată că "obligaţia de a realiza lucrări de construcţii cu respectarea autorizaţiei de construire a fost prevăzută la art. 1 din Legea nr. 50/1991 încă de la adoptarea acesteia, reglementări similare existând şi anterior adoptării acestui act normativ".

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia republicată, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, îl constituie dispoziţiile art. 32 alin. (4) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 13 ianuarie 1997, astfel cum au fost modificate şi completate prin Legea nr. 453 din 18 iulie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 1 august 2001. Această ultimă lege are 4 articole numerotate cu cifre române, de la I la IV, astfel că este evidentă greşeala autorului excepţiei, care a indicat art. 32 alin. (4) din Legea nr. 453/2001, când, în realitate, ar fi trebuit să indice art. 32 alin. (4) din Legea nr. 50/1991, republicată, astfel cum a fost modificat şi completat prin art. I pct. 33 din Legea nr. 453/2001.

Textul criticat prin excepţia formulată avea următorul cuprins: "(4) Construcţiile executate fără autorizaţie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum şi cele care nu au efectuată recepţia la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate şi nu pot fi intabulate în cartea funciară. În această situaţie se aplică în continuare sancţiunile prevăzute prin prezenta lege."

Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, a fost adoptată Legea nr. 401 din 7 octombrie 2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 27 octombrie 2003. Prin art. I pct. 25 din această lege au fost aduse modificări şi completări art. 32 din Legea nr. 50/1991, păstrându-se, în principiu, reglementarea anterioară cu unele mici modificări, între care şi aceea că alin. (4) al art. 32 a devenit alin. (5) al aceluiaşi articol, cu următorul cuprins: "(5) Construcţiile executate fără autorizaţie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum şi cele care nu au efectuată recepţia la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate şi nu pot fi intabulate în cartea funciară. În această situaţie se aplică în continuare sancţiunile prevăzute de lege."

Conform art. II din Legea nr. 401/2003, această lege intră în vigoare la 60 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Având în vedere că reglementarea de principiu a rămas aceeaşi, Curtea urmează, conform jurisprudenţei sale, să se pronunţe asupra constituţionalităţii reglementării în vigoare.

Critica de neconstituţionalitate formulată prin excepţia ridicată constă în susţinerea că textul respectiv ar încălca dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, republicată, care are următorul cuprins: "(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile."

Analizând excepţia de neconstituţionalitate în raport cu dispoziţiile constituţionale ale art. 15 alin. (2), Curtea constată că art. 32 alin. (5) din Legea nr. 50/1991, republicată, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 401/2003, nu conţine în sine nici o dispoziţie cu caracter retroactiv şi nu face precizări în legătură cu aplicarea în timp a reglementărilor pe care le cuprinde. În consecinţă, nu se poate reţine că textul de lege criticat ar încălca dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţia republicată.

De altfel, conform prevederilor art. 13 alin. (2) teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, "Contravenţia este continuă în situaţia în care încălcarea obligaţiei legale durează în timp".

Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţia republicată, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (5) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 401/2003, excepţie ridicată de Federalcoop Constanţa în Dosarul nr. 458/RCA/2003 al Tribunalului Constanţa - Secţia civilă.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2004.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta