Decizie nr. 881 din 10 iulie 2008

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2, 11, art. 18 alin. (2) şi (3) şi art. 21 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Comerţ ALF II" - S.R.L. din Sfântu Gheorghe, jud. Covasna în Dosarul nr. 59/119/2007 al Curţii de Apel Braşov - Secţia comercială.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de avocatul autorului excepţiei prin care solicită acordarea unui nou termen, având în vedere că nu se poate prezenta la termenul de faţă.

Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public cu privire la această cerere.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune acordării unui nou termen.

Deliberând, Curtea respinge cererea de acordare a unui nou termen şi acordă cuvântul pe fond reprezentantului Ministerului Public.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a dispoziţiilor art. 2, 11 şi art. 18 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 146/1997, considerând că aceste texte de lege nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. În ceea ce priveşte art.21 din Legea nr. 147/1997, arată că, datorită modificării acestuia, intervenită ulterior sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstitu ţionalitate, ipoteza legală criticată de autorul excepţiei a fost îndepărtată, astfel că excepţia de neconstituţionalitate a devenit inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 27 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 59/119/2007, Curtea de Apel Braşov - Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitu ţionalitate a dispoziţiilor art. 2, 11, art. 18 alin. (2) şi (3) şi art. 21 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Comerţ ALF II" - S.R.L. din Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna, într-o cauză comercială.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textele de lege criticate sunt contrare art. 20 şi 21 din Constituţie. În acest sens, arată că prin Cauza Societatea Comercială "Marolux" - S.R.L. şi Jacobs contra României (2008) şi Cauza Iorga contra României (2007), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că legislaţia română privind taxa judiciară de timbru, determinată sub foma unui procent raportat la valoarea pretenţiilor formulate, este contrară art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în măsura în care nu ţine seama de particularităţile concrete ale cauzei, aşa cum este situaţia particulară a reclamantului şi a veniturilor sale. În plus, chiar impunerea procentului prevăzut de lege ca taxă judiciară de timbru apare ca fiind disproporţionată faţă de scopul probabil urmărit de legiuitor. În ceea ce priveşte procedura de contestare a cuantumului taxei de timbru, consideră că aceasta este contrară art.6 din convenţia amintită, deoarece procedura de soluţionare a contestaţiei este lipsită de contradictorialitate. În sfârşit, susţine că procedura de acordare a scutirilor, reducerilor, eşalonărilor sau amânărilor pentru plata taxelor judiciare de timbru este extrem de limitativă şi nu acoperă situaţiile concrete în care reclamantul se vede pus în situaţia de a nu putea reclama obţinerea unor drepturi băneşti cu privire la care se consideră îndreptăţit datorită impunerii taxei de timbru.

Curtea de Apel Braşov - Secţia comercială consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată, în acord cu cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Ashingdane contra Regatului Unit al Marii Britanii (1985), Weissman contra României(2006), Tolstoy-Miloslasvky contra Regatului Unit al Marii Britanii (1995) şi Kreuz contra Poloniei (2001), că o caracteristică a liberului acces la justiţie este aceea că nu este un drept absolut. Astfel, acest drept, care cere prin însăşi natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăşi substanţa sa. Limitarea accesului liber la justiţie este compatibilă cu prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, dacă prin aceasta se urmăreşte un scop legitim şi dacă există un grad rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul vizat. În sfârşit, apreciază că nu este excesiv cuantumul taxei judiciare de timbru stabilit în speţă.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2, 11, art. 18 alin. (2) şi (3) şi art. 21 din Legea nr. 146/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările ulterioare.

Textele de lege criticate au următoarea redactare:

–Art. 2: "(1) Acţiunile şi cererile evaluabile în bani, introduse la instanţele judecătoreşti, se taxează astfel: [...]

(2)Taxa aferentă contestaţiei la executare silită, prevăzută la art. 2 alin. (2) din lege, nu poate depăşi suma de 1.500.000 lei, indiferent de valoarea contestată.

(3)Valoarea la care se calculează taxa de timbru este cea declarată în acţiune sau în cerere. Dacă această valoare este contestată sau apreciată de instanţă ca derizorie, evaluarea se va face potrivit normelor metodologice prevăzute la art. 28 alin. (2) din prezenta lege.";

–Art. 11: "(1) Cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 50 % din:

–taxa datorată pentru cererea sau acţiunea neevaluabilă în bani, soluţionată de prima instanţă;

–taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor şi acţiunilor evaluabile în bani.

(2)Se timbrează cu 30.000 lei cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva următoarelor hotărâri judecătoreşti:

–încheierea de scoatere în vânzare a bunurilor în acţiunea de partaj;

–încheierea de suspendare a judecării cauzei;

–hotărârile de declinare a competenţei şi de dezinvestire;

–hotărârile de anulare a cererii, ca netimbrată sau nesemnată;

–hotărârile prin care s-a respins cererea, ca prematură, inadmisibilă, prescrisă sau pentru autoritate de lucru judecat.";

–Art. 18 alin. (2) şi (3): "(2) Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data comunicării sumei datorate.

(3)Cererea se soluţionează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părţilor, prin încheiere irevocabilă.";

–Art. 21: "(1) Instanţa judecătorească poate acorda scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru în condiţiile art. 74-81 din Codul de procedură civilă.

(2)Pentru taxele datorate Ministerului Justiţiei, cererea de acordare a scutirilor, reducerilor, eşalonărilor sau amânărilor pentru plata taxelor judiciare de timbru se soluţionează de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti."

Autorul excepţiei consideră că aceste texte de lege sunt contrare textelor din Constituţie cuprinse în art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, precum şi art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, cu raportare la dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textele de lege criticate au constituit în numeroase rânduri obiect al controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 202 din 29 aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 9 iunie 2004, şi Decizia nr. 451 din 15 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 20 mai 2008, Curtea a statuat că accesul liber la justiţie nu înseamnă că acesta trebuie să fie în toate cazurile gratuit. Cu acele prilejuri Curtea a reţinut că art. 21 din Constituţie nu instituie nicio interdicţie cu privire la taxele în justiţie, fiind legal şi normal ca justiţiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfăşurată de autorităţile judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. S-a reţinut, de asemenea, că echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanţa de judecată prin hotărârea pe care o pronunţă în cauză, plata acestora revenind părţii care cade în pretenţii. Făcând trimitere şi la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constituţională a amintit Cauza Ashingdane contra Regatului Unit al Marii Britanii (1985), în care s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiţie este aceea că nu este un drept absolut. Astfel, acest drept care cere, prin însăşi natura sa, o reglementare din partea statului poate fi subiectul unor limitări atât timp cât nu este atinsă însăşi substanţa sa.

În ceea ce priveşte art. 18 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 146/1997, Curtea, prin Decizia nr. 102 din 9 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 9 martie 2006, a statuat că aceste texte de lege "constituie o normă procedurală care reglementează soluţionarea cererii de reexaminare împotriva încheierii de stabilire a taxei de timbru, aşadar un incident procedural [...]. În condiţiile în care în discuţie este o chestiune prealabilă, soluţionarea acesteia este guvernată de principiul celerităţii, care ar fi grav afectat prin aplicarea în materie a principiilor oralităţii şi contradictorialităţii, a obligativităţii citării părţilor, ca şi a posibilităţii exercitării unei căi de atac împotriva încheierii de soluţionare a cererii de reexaminare."

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

În sfârşit, în ceea ce priveşte art. 21 din Legea nr. 146/1997, Curtea observă că, ulterior sesizării sale cu excepţia de neconstituţionalitate, art. 53 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, a abrogat prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, precum şi prevederile art. 74-81 din Codul de procedură civilă. Acest nou act normativ a dat, în acelaşi timp, o nouă reglementare ajutorului public judiciar, care să vină în întâmpinarea standardelor europene impuse pentru a asigura un acces efectiv la justiţie, detaliind şi lărgind sfera situaţiilor când justiţiabilii se pot bucura de un astfel de ajutor. În acest sens, trebuie reţinute prevederile art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, potrivit cărora "(1) Beneficiază de ajutor public judiciar în formele prevăzute la art. 6 persoanele al căror venit mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, se situează sub nivelul de 500 lei. În acest caz, sumele care constituie ajutor public judiciar se avansează în întregime de către stat.

(2)Dacă venitul mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, se situează sub nivelul de 800 lei, sumele de bani care constituie ajutor public judiciar se avansează de către stat în proporţie de 50%.

(3)Ajutorul public judiciar se poate acorda şi în alte situaţii, proporţional cu nevoile solicitantului, în cazul în care costurile certe sau estimate ale procesului sunt de natură să îi limiteze accesul efectiv la justiţie, inclusiv din cauza diferenţelor de cost al vieţii dintre statul membru în care acesta îşi are domiciliul sau reşedinţa obişnuită şi cel din România."

Având în vedere aceste modificări legislative, Curtea apreciază că, prin această nouă reglementare, critica de neconstituţionalitate a art. 21 din Legea nr. 146/1997, în sensul formulat de autorul acesteia, a rămas fără obiect.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Comerţ ALF II" - S.R.L. din Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna, în Dosarul nr. 59/119/2007 al Curţii de Apel Braşov - Secţia comercială.

2.Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2, art. 11 şi art. 18 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 146/1997, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al Curţii de Apel Braşov - Secţia comercială.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 iulie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea