Hotărâre nr. 213 din 28 februarie 2007

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

Articolul I

Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 6 februarie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

A. Titlul II - Impozitul pe profit

1.Punctul 70^1 va avea următorul cuprins:

70^1.Pentru determinarea profitului impozabil începând cu anul fiscal 2007, nivelul ratei dobânzii pentru împrumuturile în valută este de 7%.

B. Titlul VI - Taxa pe valoarea adăugată

1.Alineatele (13) şi (16) ale punctului 2 vor avea următorul cuprins:

(13)Prevederile art. 126 alin. (8) lit. b) din Codul fiscal se aplică pentru livrarea de bunuri efectuată de către un furnizor care este înregistrat în scopuri de TVA în primul stat membru către un cumpărător revânzător care este înregistrat în scopuri de TVA în al doilea stat membru, altul decât cel din care începe transportul efectiv al bunurilor, şi care este urmată de livrarea aceloraşi bunuri de către cumpărătorul revânzător către beneficiarul livrării, care este înregistrat în scopuri de TVA în al treilea stat membru, dacă se îndeplinesc următoarele condiţii:

a)bunurile sunt expediate sau transportate direct din primul stat membru al furnizorului către al treilea stat membru al beneficiarului livrării; şi b) relaţia de transport al bunurilor din România în al treilea stat membru trebuie să existe între furnizor şi cumpărătorul revânzător, oricare dintre aceştia putând fi responsabil pentru transportul bunurilor, în conformitate cu condiţiile Incoterms sau în conformitate cu prevederile contractuale.

(...)

(16)Dacă în situaţia prevăzută la alin. (13) România este al treilea stat membru al beneficiarului livrării, achiziţia intracomunitară de bunuri efectuată de cumpărătorul revânzător, care ar avea locul în România conform art. 132^1 alin. (1) din Codul fiscal, nu este operaţiune impozabilă în România, dacă se îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

a)cumpărătorul revânzător nu este stabilit în România, ci în al doilea stat membru;

b)achiziţia intracomunitară de bunuri este efectuată de cumpărătorul revânzător, în vederea efectuării unei livrări ulterioare a acestor bunuri în România;

c)beneficiarul livrării este o persoană impozabilă sau o persoană juridică neimpozabilă, înregistrată în scopuri de TVA în România conform art. 153 sau 153^1 din Codul fiscal;

d)beneficiarul livrării este obligat, conform art. 150 alin. (1) lit. e) din Codul fiscal, la plata taxei pentru livrarea efectuată de cumpărătorul revânzător care nu este înregistrat în scopuri de TVA în România;

e)beneficiarul livrării înscrie achiziţia efectuată în rubrica «Achiziţii intracomunitare» din decontul de taxă prevăzut la art. 156^2 sau la art. 156^3 din Codul fiscal, precum şi în declaraţia recapitulativă pentru achiziţii intracomunitare de bunuri, prevăzută la art. 156^4 alin. (2) din Codul fiscal.

2.Alineatul (1) al punctului 22 va avea următorul cuprins:

22.(1) În contractele încheiate între părţi trebuie menţionat dacă pentru decontări va fi utilizat cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României sau cursul de schimb al unei bănci comerciale. În cazul încasării de avansuri înainte de livrarea de bunuri sau prestarea de servicii, altele decât cele pentru achiziţii intracomunitare sau livrări intracomunitare de bunuri, cursul de schimb valutar utilizat pentru determinarea bazei de impozitare a taxei pe valoarea adăugată la data încasării avansurilor va rămâne neschimbat la data definitivării operaţiunii.

Exemplu: O persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal încasează 1.000 euro drept avans pentru livrarea unui automobil de la o altă societate B. A va emite o factură către B la cursul de 3,5 lei/euro, valabil la data încasării avansului.

Baza de impozitare a TVA = 1.000 euro x 3,5 lei/euro = 3.500 lei.

Taxa pe valoarea adăugată aferentă avansului = 3.500 x 19% = 665 lei.

După o perioadă de 3 luni are loc livrarea automobilului, care costă 5.000 euro. Cursul din data livrării bunului este de 3,6 lei/euro. Baza de impozitare TVA se determină astfel:

[(1.000 euro x 3,5 lei/euro) + (4.000 euro x 3,6 lei/euro)] x 19% = 17.900 x 19% = 3.401 lei.

3.Exemplele 1 şi 2 cuprinse în alineatul (8) al punctului 54 vor avea următorul cuprins:

Exemplul 1: O persoană impozabilă cumpără un mijloc fix a cărui durată normală de funcţionare este de 7 ani, la data de 30 noiembrie 2007, în valoare de 10.000 lei + TVA (19% = 1.900), şi deduce 1.900 lei. La data de 2 decembrie 2009, mijlocul fix este casat. În acest caz, există o ajustare în favoarea statului, în valoare de două cincimi din 1.900 lei, respectiv 760 lei.

Exemplul 2: O persoană impozabilă cumpără un mijloc fix a cărui durată de funcţionare este de 3 ani, la data de 30 noiembrie 2007, în valoare de 10.000 lei + TVA (19% = 1.900 lei), şi deduce 1.900 lei. La data de 2 decembrie 2009, mijlocul fix este casat. În acest caz, există o ajustare în favoarea statului, în valoare de două cincimi din 1.900 lei, respectiv 760 lei.

4.Punctul 60 va avea următorul cuprins:

60.Obligaţiile beneficiarului prevăzute la art. 151^2 alin. (1) din Codul fiscal nu afectează exercitarea dreptului de deducere în condiţiile prevăzute la art. 145 din Codul fiscal.

5.Alineatul (2) al punctului 63 se abrogă.

6.La punctul 71 alineatul (1), litera d) va avea următorul cuprins:

d)numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA acordat de autorităţile fiscale din alt stat membru persoanei impozabile care realizează transferul, precum şi adresa exactă a locului în care au fost transferate bunurile.

7.Alineatele (1) şi (2) ale punctului 72 vor avea următorul cuprins:

72.(1) Factura prevăzută la art. 155 alin. (5) din Codul fiscal va fi întocmită în orice limbă oficială a statelor membre ale Uniunii Europene, dar la solicitarea organelor de control trebuie asigurată traducerea în limba română. Baza de impozitare poate fi înscrisă în valută, dar dacă operaţiunea nu este scutită de taxă, suma taxei trebuie înscrisă şi în lei. Pentru înregistrarea în jurnalele de vânzări, baza impozabilă va fi convertită în lei utilizând cursul de schimb prevăzut la art. 139^1 din Codul fiscal.

(2)În situaţia în care denumirea bunurilor livrate/serviciilor prestate nu poate fi înscrisă pe o singură pagină, elementele prevăzute la art. 155 alin. (5), cu excepţia informaţiilor prevăzute la lit. k), m), n) şi p), din Codul fiscal se înscriu numai pe prima pagină a facturii. În această situaţie este obligatorie înscrierea pe prima pagină a facturii a numărului de pagini pe care le conţine factura şi a numărului total de poziţii cuprinse în factura respectivă. Pe facturile emise şi achitate prin numerar pe bază de bonuri fiscale emise conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, cu modificările ulterioare, nu este necesară menţionarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, fiind suficientă menţiunea «conform bon fiscal nr./data».

8.La punctul 80 alineatul (2), partea introductivă va avea următorul cuprins:

(2)În sensul art. 156^1 alin. (7) din Codul fiscal, organele fiscale competente pot aproba, la solicitarea justificată a persoanei impozabile, o altă perioadă fiscală, respectiv:.

9.Punctul 81 va avea următorul cuprins:

81.(1) În scopul aplicării prevederilor art. 157 alin. (4) din Codul fiscal, organele vamale nu vor solicita plata taxei pe valoarea adăugată pentru importuri de bunuri persoanelor care fac dovada că sunt înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal. Nu se aplică aceste prevederi în cazul persoanelor care sunt înregistrate în scopuri de TVA pentru achiziţii intracomunitare conform art. 153^1 din Codul fiscal, care fac plata taxei în conformitate cu prevederile art. 157 alin. (3) din Codul fiscal.

(2)În cursul perioadei fiscale, importatorii care sunt persoane impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal reflectă taxa pe valoarea adăugată aferentă acestor importuri în jurnalele pentru cumpărări pe baza declaraţiei vamale de import sau, după caz, a actului constatator emis de autoritatea vamală.

Contabil, taxa aferentă importului se înregistrează concomitent atât ca taxă colectată, cât şi ca taxă deductibilă. În decontul de taxă pe valoarea adăugată, taxa se evidenţiază atât ca taxă colectată, cât şi ca taxă deductibilă, în limitele şi în condiţiile prevăzute la art. 145, 146, 147 şi 147^1 din Codul fiscal.

(3)În situaţia în care organele fiscale competente, cu ocazia verificărilor efectuate, constată că nu s-au îndeplinit obligaţiile prevăzute la art. 157 alin. (2) sau, în cazul importurilor, la art. 157 alin. (5) din Codul fiscal, vor proceda astfel:

a)dacă achiziţiile sunt destinate exclusiv realizării de operaţiuni care dau drept de deducere, dispun aplicarea prevederilor art. 157 alin. (2) din Codul fiscal sau, în cazul importurilor, dispun aplicarea prevederilor art. 157 alin. (5) din Codul fiscal, în perioada fiscală în care s-a finalizat controlul;

b)dacă achiziţiile sunt destinate realizării de operaţiuni care sunt supuse pro-rata, vor calcula diferenţa dintre taxa colectată şi taxa dedusă potrivit pro-rata aplicabilă la data efectuării operaţiunii. În cazul în care controlul are loc în cursul anului fiscal în care operaţiunea a avut loc, pentru determinarea diferenţei menţionate se va avea în vedere pro-rata provizorie aplicată. Dacă controlul are loc într-un alt an fiscal decât cel în care a avut loc operaţiunea, pentru determinarea diferenţei menţionate se va avea în vedere pro-rata definitivă calculată pentru anul în care a avut loc operaţiunea. Diferenţele astfel stabilite vor fi achitate în termenele prevăzute de normele procedurale în vigoare;

c)dacă achiziţiile sunt destinate realizării de operaţiuni care nu dau drept de deducere, vor stabili taxa datorată bugetului de stat, care va fi achitată în termenele prevăzute de normele procedurale în vigoare.

(4)Pentru sumele evidenţiate în actele constatatoare emise de organele vamale după data de 1 ianuarie 2007 pentru importuri realizate anterior acestei date, se aplică prevederile art. 157 alin. (4) şi (5) din Codul fiscal.

C. Titlul VII - Accize şi alte taxe speciale

1.După alineatul (2) al punctului 2^2 se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:

(3)Acciza se consideră suspendată atunci când produsele supuse accizelor provin din sau sunt destinate unor terţe ţări sau unor teritorii menţionate la art. 163^1 din Codul fiscal.

2.După punctul 4^2 se introduce un nou punct, punctul 4^3, cu următorul cuprins:

Codul fiscal:

Produse energetice

Art. 175. – [...]

(2)Intră sub incidenţa prevederilor secţiunilor a 4-a şi a 5-a ale cap. I din prezentul titlu doar următoarele produse energetice:

[...]

c)produsele cu codurile NC de la 2710 11 la 2710 19 69. Pentru produsele cu codurile NC 2710 11 21, 2710 11 25 şi 2710 19 29, prevederile secţiunii a 5-a se vor aplica numai circulaţiei comerciale în vrac;

Norme metodologice:

4^3.În înţelesul prezentelor norme, prin circulaţie comercială în vrac se înţelege transportul produsului în stare vărsată fie prin cisterne, rezervoare sau alte containere similare, care fac parte integrantă din mijlocul de transport - camion-cisternă, vagon-cisternă, nave petroliere etc. -, fie prin tancuri ISO. De asemenea, circulaţia comercială în vrac include şi transportul produselor în stare vărsată efectuat prin alte containere mai mari de 210 litri în volum.

3.După alineatul (1) al punctului 5^1.1 se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu următorul cuprins:

(2)Intră sub incidenţa prevederilor alin. (1) şi operatorii economici care efectuează achiziţii intracomunitare sau importă astfel de produse, exigibilitatea accizelor luând naştere la momentul livrării produselor respective către beneficiari.

4.Punctul 5^1.3 va avea următorul cuprins:

Codul fiscal:

Excepţii

Art. 175^4. – (1) Prevederile privind accizarea nu se vor aplica pentru: [...]

2.următoarele utilizări de produse energetice şi energie electrică:

a)produsele energetice utilizate în alte scopuri decât în calitate de combustibil pentru motor sau combustibil pentru încălzire;

b)utilizarea duală a produselor energetice.

[...]

d)energia electrică, atunci când reprezintă mai mult de 50% din costul unui produs, potrivit prevederilor din norme;

e)procesele mineralogice, potrivit prevederilor din norme.

(2)Nu se consideră producţie de produse energetice:

a)operaţiunile pe durata cărora sunt obţinute accidental mici cantităţi de produse energetice, potrivit prevederilor din norme; [...]

Norme metodologice:

5^1.3 (1) Operatorii economici care achiziţionează produse energetice de natura celor prevăzute la art. 175 alin. (2) din Codul fiscal, în vederea utilizării în unul dintre scopurile prevăzute la art. 175^4 alin. (1) pct. 2 lit. a), b) şi e) din Codul fiscal vor depune în vederea înregistrării o cerere la autoritatea fiscală teritorială. Autoritatea fiscală eliberează o autorizaţie de utilizator final, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 20, în care va fi menţionat ca temei legal art. 175^4 din Codul fiscal. Circulaţia acestor produse de la antrepozitul fiscal la utilizator va fi însoţită de documentul administrativ de însoţire, potrivit procedurii prevăzute la pct. 14.

(2)Autorizaţia de utilizator final are o valabilitate de un an de la data emiterii. Cantitatea de produse accizabile înscrisă într-o autorizaţie de utilizator final poate fi suplimentată în situaţii bine justificate, în cadrul aceleiaşi perioade de valabilitate a autorizaţiei.

(3)Operatorii economici care achiziţionează produse energetice, altele decât cele prevăzute la alin. (2) al art. 175 din Codul fiscal, în vederea utilizării în unul dintre scopurile prevăzute la art. 175^4 alin. (1) pct. 2 lit. a), b) şi e) se înregistrează la autoritatea fiscală teritorială prin depunerea unei declaraţii pe propria răspundere, întocmită în 3 exemplare, privind scopul în care urmează a fi achiziţionate produsele respective. Din cele 3 exemplare, cu numărul de înregistrare la autoritatea fiscală, unul se păstrează de către beneficiar, altul de către furnizor, iar al treilea de către autoritatea fiscală.

(4)Atât în cazul autorizaţiei de utilizator final, cât şi al declaraţiei pe propria răspundere, numărul autorizaţiei sau declaraţiei atribuit de către autoritatea fiscală teritorială va fi precedat de indicativul RO urmat de indicativul judeţului. Acest număr este cel care, în cazul prevăzut la alin. (1), se comunică antrepozitului fiscal furnizor de către beneficiar, în vederea înscrierii în căsuţa 4 a documentului administrativ de însoţire.

(5)Autorităţile fiscale teritoriale vor ţine o evidenţă a operatorilor economici prevăzuţi la alin. (1) şi (3) prin înscrierea acestora în registre speciale. De asemenea, vor asigura publicarea pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice a listei cuprinzând aceşti operatori economici, listă care va fi actualizată lunar până la data de 15 a fiecărei luni.

(6)În înţelesul prezentelor norme, prin costul unui produs se înţelege suma tuturor achiziţiilor de bunuri şi servicii la care se adaugă cheltuielile de personal şi consumul de capital fix la nivelul unei activităţi, aşa cum este definită la pct. 5^1.4. Acest cost este calculat ca un cost mediu pe unitate. În înţelesul prezentelor norme, prin costul energiei electrice se înţelege preţul efectiv de cumpărare al energiei electrice sau costul de producţie al energiei electrice, dacă este realizată în activitate.

(7)În înţelesul prezentelor norme, prin procese mineralogice se înţelege procesele clasificate în nomenclatura CAEN sub codul DI 26 «fabricarea altor produse din minerale nemetalice», în conformitate cu Regulamentul Consiliului nr. 3037/90 din 9 octombrie 1990 privind clasificarea statistică a activităţilor economice în Comunitatea Europeană.

(8)În înţelesul prezentelor norme nu se consideră producţie de produse energetice operaţiunile pe durata cărora sunt obţinute mici cantităţi de produse energetice.

5.După alineatul (1) al punctului 7 se introduce un nou alineat, alineatul (1^1), cu următorul cuprins:

(1^1)Intră sub incidenţa regimului de antrepozitare producţia şi/sau depozitarea de arome alimentare; extracte şi concentrate alcoolice care au o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 1,2% în volum.

6.La punctul 7 alineatul (5), după litera c) se introduce o nouă literă, litera d), cu următorul cuprins:

d)livrările de produse energetice în scopurile prevăzute la art. 175 4 alin. (1) pct. 2 din Codul fiscal.

7.După alineatul (5) al punctului 8 se introduce un nou alineat, alineatul (5^1), cu următorul cuprins:

(5^1)Persoanele care intenţionează să fie autorizate ca antrepozitari de depozitare şi care efectuează operaţiuni exclusive de îmbuteliere băuturi spirtoase trebuie să deţină în proprietate sau să deţină contracte de leasing pentru instalaţiile de îmbuteliere.

8.La punctul 9 alineatul (1), litera h) va avea următorul cuprins:

h)produse energetice - 2.500.000 kg. Această cantitate minimă nu este obligatorie în cazul antrepozitelor fiscale de depozitare destinate exclusiv aprovizionării aeronavelor şi, respectiv, a navelor şi a ambarcaţiunilor.

9.La punctul 9 alineatul (1), după litera h) se introduce o nouă literă, litera i), cu următorul cuprins:

i)arome alimentare, extracte şi concentrate alcoolice - 1.500 litri de alcool pur.

10.Alineatul (3) al punctului 9 va avea următorul cuprins:

(3)În situaţia unui antrepozitar autorizat de depozitare, care pe durata unei perioade continue de 6 luni nu respectă prevederile alin. (1), autorizaţia se revocă.

Revocarea autorizaţiei se face de către autoritatea fiscală centrală.

11.După alineatul (4) al punctului 9 se introduce un nou alineat, alineatul (5), cu următorul cuprins:

(5)Antrepozitarii autorizaţi pentru depozitare vor înregistra în evidenţele proprii toate operaţiunile efectuate privind achiziţiile şi livrările de produse accizabile şi vor depune lunar la autoritatea fiscală teritorială în raza căreia îşi au domiciliul fiscal câte o situaţie centralizatoare a acestor operaţiuni, până pe data de 15 a lunii următoare celei la care se referă situaţia. Modelul situaţiei centralizatoare este similar celui prevăzut în anexa nr. 14.

12.La alineatul 6 al punctului 9^1, fraza a doua se abrogă.

13.Alineatul (3) al punctului 12 se abrogă.

14.Alineatele (1), (5) şi (7) ale punctului 12^1 vor avea următorul cuprins:

12^1.(1) Măsura suspendării - cu excepţia cazului de la alin. (4) -, a revocării sau a anulării autorizaţiilor se va dispune de către Comisia instituită în cadrul autorităţii fiscale centrale, în baza actelor de control emise de organele de specialitate, prin care s-au consemnat încălcări ale prevederilor legale care atrag aplicarea acestor măsuri.

[...]

(5)Atunci când deficienţele care atrag măsura revocării nu au consecinţe fiscale şi sunt remediate în termen de 10 zile lucrătoare de la data comunicării actului de control de către organele cu atribuţii în acest sens, acestea vor comunică operativ comisiei instituite în cadrul autorităţii fiscale centrale faptul că deficienţele au fost remediate, situaţie în care această comisie nu va mai dispune măsura de revocare.

[...]

(7)În toate situaţiile privind suspendarea, revocarea sau anularea autorizaţiei, aceasta atrage suspendarea activităţii şi, după caz, aplicarea sigiliilor pe instalaţiile de producţie, operaţiune care va fi efectuată de autoritatea fiscală teritorială în raza căreia îşi desfăşoară activitatea antrepozitarul autorizat.

15.La punctul 12^1, alineatul (6) se abrogă.

16.După alineatul (9) al punctului 12^1 se introduc două noi alineate, alineatele (10) şi (11), cu următorul cuprins:

(10)În cazul anulării sau revocării autorizaţiei, cererea pentru o nouă autorizaţie poate fi depusă numai după o perioadă de 5 ani, respectiv 6 luni de la data la care decizia de anulare sau revocare a autorizaţiei devine definitivă în sistemul căilor administrative de atac sau de la data hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile.

(11)Cererea de renunţare la un antrepozit fiscal, în care se vor menţiona şi motivele acesteia, se depune la organul fiscal teritorial. Organul fiscal teritorial are obligaţia de a verifica dacă la data depunerii cererii antrepozitarul autorizat deţine stocuri de produse accizabile şi dacă au fost respectate prevederile legale în materie. După verificare, cererea de renunţare, însoţită de actul de verificare, va fi transmisă autorităţii fiscale centrale.

17.Alineatul (15) al punctului 12^2 va avea următorul cuprins:

(15)Autorizaţia de operator înregistrat are valabilitate 5 ani, cu începere de la data de 1 a lunii următoare celei în care operatorul înregistrat face dovada constituirii garanţiei în cuantumul şi în forma aprobate de autoritatea fiscală competentă.

18.Alineatul (3) al punctului 13 va avea următorul cuprins:

(3)În cazul deplasării în regim suspensiv a produselor accizabile dintr-un antrepozit fiscal din România către un stat membru, inclusiv în cazul deplasării către un birou vamal de ieşire din teritoriul comunitar, containerele în care se deplasează produsele respective trebuie să poarte şi sigiliile aplicate de reprezentantul desemnat de autoritatea fiscală teritorială din raza căreia pleacă produsul sau de autoritatea competentă dintr-un alt stat membru, în situaţiile în care se impun desigilarea şi resigilarea containerelor. În situaţia în care vămuirea se efectuează la un birou vamal din teritoriul comunitar, sigiliile aplicate de reprezentantul autorităţii fiscale vor fi înlocuite, după caz, cu sigiliile vamale.

19.După alineatul (5) al punctului 13 se introduce un nou alineat, alineatul (6), cu următorul cuprins:

(6)Prevederile alin. (2) al art. 186 din Codul fiscal se aplică şi circulaţiei intracomunitare a produselor supuse accizelor cu o cotă zero care nu au fost eliberate în consum.

20.După alineatul (11) al punctului 14 se introduc două noi alineate, alineatele (12) şi (13), cu următorul cuprins:

(12)Prevederile alin. (1) al art. 187 din Codul fiscal nu sunt aplicabile în cazul prevăzut la alin. (2) şi (3) ale pct. 2^2.

(13)Circulaţia intracomunitară a produselor accizabile supuse marcării potrivit prevederilor art. 202 din Codul fiscal, dintr-un alt stat membru către România, produse care sunt destinate vânzării în România, va fi însoţită de documentul administrativ de însoţire.

21.După alineatul (1) al punctului 14^2 se introduce un nou alineat, alineatul (1^1), cu următorul cuprins:

(1^1)Obligaţiile de a înştiinţa autoritatea fiscală competentă de neprimirea în termen de către antrepozitul fiscal expeditor a documentului administrativ de însoţire certificat, precum şi de a plăti accizele corespunzătoare revin antrepozitarului autorizat.

22.După punctul 18^2 se introduce un nou punct, punctul 18^2.1, cu următorul cuprins:

Codul fiscal:

Produse cu accize plătite, utilizate în scopuri comerciale în România

Art. 192^4. – [...]

(3)Acciza este datorată, după caz, de către comerciantul din România sau de persoana care primeşte produsele pentru utilizare în România.

Norme metodologice:

18^2.1. - (1) Pentru aromele alimentare, extractele şi concentratele alcoolice, accizele plătite de către comerciantul din România ca urmare a achiziţiei de la un furnizor dintr-un alt stat membru pot fi restituite la cererea comerciantului care s-a conformat cerinţelor prevăzute la alin. (5) al art. 192^4 din Codul fiscal.

(2)Cererea de restituire va fi însoţită de:

a)documentul care să ateste că acciza a fost plătită; şi b) copia documentelor care atestă că livrarea s-a efectuat către un antrepozit fiscal de producţie băuturi alcoolice la preţuri fără accize; sau c) copia documentelor care atestă că livrarea s-a efectuat către un operator economic producător de băuturi nealcoolice ori produse alimentare, în care să fie înscrisă menţiunea «scutit de accize».

23.La punctul 18^5, alineatul (2) litera B), punctul 4) va avea următorul cuprins:

4) bere - 110 litri.

24.Alineatele (5) şi (7) ale punctului 20 vor avea următorul cuprins:

(5)Garanţia poate fi sub formă de depozit în numerar şi/sau de garanţii personale.

[...]

(7)În cazul garanţiei personale se aplică următoarele reguli:

a)garantul trebuie să fie o societate bancară din teritoriul comunitar;

b)să existe o scrisoare de garanţie bancară în favoarea autorităţii fiscale la care operatorul economic este înregistrat ca plătitor de impozite, taxe şi alte contribuţii.

25.După alineatul (8) al punctului 20 se introduc trei noi alineate, alineatele (8^1), (8^2) şi (8^3), cu următorul cuprins:

(8^1)Prin excepţie de la prevederile alin. (8), un antrepozitar autorizat pentru producţie, transformare şi/sau depozitare de tutunuri prelucrate are obligaţia de a depune o garanţie corespunzătoare unei cote de 8,33% din suma accizelor aferente mediei ieşirilor anuale de produse accizabile din antrepozitul fiscal, în ultimii 3 ani calendaristici.

(8^2)În toate situaţiile, valoarea accizelor care constituie baza de calcul pentru stabilirea garanţiei se determină prin aplicarea cotelor de acciză în vigoare la momentul constituirii garanţiei.

(8^3)În situaţiile prevăzute la alin. (8) şi (8^1), nivelul garanţiei se reduce după cum urmează:

a)cu 50%, în cazul în care Comisia instituită în cadrul autorităţii fiscale centrale stabileşte că în ultimii 3 ani consecutivi de activitate în calitate de antrepozitar autorizat s-a conformat prevederilor legale privind accizele;

b)cu 75%, în cazul în care Comisia instituită în cadrul autorităţii fiscale centrale stabileşte că în ultimii 5 ani consecutivi de activitate în calitate de antrepozitar autorizat s-a conformat prevederilor legale privind accizele.

26.Alineatele (9)-(12) şi (18) ale punctului 20 vor avea următorul cuprins:

(9)Orice antrepozitar autorizat prevăzut la alin. (8) şi (8^1) are obligaţia constituirii unei garanţii corespunzătoare unei cote de 2,5% din suma accizelor aferente cantităţilor de produse accizabile deplasate în regim suspensiv către un alt stat membru în anul anterior constituirii garanţiei.

(10)În situaţia în care suma garanţiei constituite potrivit prevederilor alin. (8) şi (8^1) este mai mare decât suma garanţiei constituite potrivit prevederilor alin. (9), aceasta din urmă se va considera deja constituită.

(11)Orice operator înregistrat are obligaţia de a depune o garanţie corespunzătoare unei cote de 6% sau de 8,33% în cazul tutunului prelucrat, din suma totală a accizelor aferente produselor achiziţionate în anul anterior.

(12)În situaţia unui nou antrepozitar autorizat sau a unui nou operator înregistrat, garanţia va reprezenta 6% sau 8,33% în cazul tutunului prelucrat, din accizele estimate, aferente produselor ce urmează a fi realizate ori achiziţionate pe parcursul unui an.

[...]

(18)Nivelul garanţiei se analizează anual de către autoritatea fiscală teritorială, în vederea actualizării în funcţie de schimbările intervenite în volumul afacerii, în activitatea antrepozitarului/operatorului înregistrat sau în nivelul accizei datorate. În acest sens, antrepozitarul autorizat/operatorul înregistrat trebuie să depună anual, până la data de 15 ianuarie a anului următor, la autoritatea fiscală teritorială o declaraţie privind informaţiile necesare analizei. Cuantumul garanţiei stabilit prin actualizare se va comunică antrepozitarului autorizat/ operatorului înregistrat prin decizie emisă de autoritatea fiscală teritorială, care va face parte integrantă din autorizaţia de antrepozit fiscal. Termenul de constituire a garanţiei astfel stabilite va fi de cel mult 30 de zile de la data comunicării.

27.Alineatul (13) al punctului 20 se abrogă.

28.După alineatul (5) al punctului 21.3 se introduc şase noi alineate, alineatele (6)-(11), cu următorul cuprins:

(6)Scutirea de la plata accizelor se acordă direct beneficiarilor scutirilor în baza certificatului de scutire prevăzut în anexa nr. 17 şi în cazul produselor accizabile achiziţionate de la un importator pentru care accizele au fost plătite de acesta în vamă.

(7)Certificatul de scutire se întocmeşte de beneficiar în două exemplare vizate de autoritatea fiscală care deserveşte beneficiarul, pentru fiecare operaţiune în parte.

(8)Un exemplar al certificatului de scutire de accize însoţeşte transportul produselor accizabile de la importator către beneficiar şi se păstrează de către acesta, iar al doilea exemplar se păstrează de către importator.

(9)Importatorul livrează beneficiarului scutirii produsele accizabile la preţuri fără accize şi va solicita compensarea/restituirea accizelor aferente cantităţilor astfel livrate, potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală.

(10)În vederea restituirii sumelor reprezentând accizele, importatorul va depune până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se solicită restituirea, la autoritatea fiscală teritorială la care este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe, următoarele documente:

a)cererea de restituire de accize;

b)copia facturilor de livrare către beneficiarul scutirii, în care este înscrisă menţiunea "scutit de accize";

c)dovada plăţii accizelor în vamă;

d)copia certificatului de scutire, aferent fiecărei operaţiuni.

(11)Modelul cererii de restituire a accizei este cel din anexa nr. 19.

29.La punctul 22 alineatul (8), litera d) va avea următorul cuprins:

d)operaţiunea de denaturare se consemnează într-un registru special, care se păstrează în antrepozitul fiscal, în care se vor înscrie: data efectuării operaţiunii, cantitatea denaturată, substanţele şi cantităţile utilizate pentru denaturare, precum şi numele şi semnătura reprezentantului autorităţii fiscale.

30.La punctul 22 alineatul (13), litera a) va avea următorul cuprins:

a)situaţiile prevăzute la art. 200 alin. (1) lit. a), b), d), f) şi g) din Codul fiscal;.

31.La punctul 22 alineatul (18), litera c) va avea următorul cuprins:

c)dovada constituirii unei garanţii în favoarea autorităţii fiscale, care să reprezinte 3% din accizele aferente cantităţii aprobate. Această dovadă se depune la autoritatea fiscală emitentă în termen de 15 zile de la data aprobării autorizaţiei. Forma şi modul de constituire a garanţiei sunt cele prevăzute la pct. 20 alin. (5), (6) şi (7). Garanţia nu se constituie în cazul antrepozitarilor autorizaţi care funcţionează în sistem integrat.

32.Alineatul (20) al punctului 22 va avea următorul cuprins:

(20)După eliberarea autorizaţiilor, autorităţile fiscale teritoriale vor ţine o evidenţă strictă a acestora prin înscrierea în registrele speciale ale autorizaţiilor de utilizatori finali eliberate în domeniul alcoolului etilic şi produselor alcoolice. De asemenea, vor asigura publicarea pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice a listei cuprinzând aceşti operatori economici, listă care va fi actualizată lunar până la data de 15 a fiecărei luni.

33.Alineatele (2), (4), (5) şi (8) ale punctului 23.1 vor avea următorul cuprins:

(2)Se pot aproviziona cu produse energetice destinate exclusiv utilizării drept combustibil pentru motor pentru aeronave la preţuri de livrare fără accize:

a)operatorii economici care deţin certificate de autorizare ca distribuitor expres pentru produse aeronautice civile şi/sau de contracte de prestări de servicii cu societăţi deţinătoare de certificate de autorizare ca distribuitor expres pentru produse aeronautice civile;

b)persoana care deţine certificat de autorizare ca operator aerian.

[...]

(4)Se pot aproviziona cu produse energetice destinate exclusiv utilizării drept combustibil pentru motor pentru navigaţia în apele comunitare şi pentru navigaţia pe căile navigabile interioare la preţuri de livrare fără accize:

a)operatorii economici care deţin autorizaţii ca distribuitori de combustibil pentru motor pentru navigaţie;

b)persoana care deţine certificat de autorizare pentru navigaţie.

(5)Operatorii economici prevăzuţi la alin. (2) lit. a) şi alin. (4) lit. a) trebuie să se autorizeze ca antrepozite fiscale de depozitare. Această obligaţie revine operatorilor economici care dispun de spaţii de depozitare corespunzătoare şi efectuează operaţiuni de alimentare cu combustibil pentru motor a aeronavelor, precum şi a navelor şi ambarcaţiunilor.

[...]

(8)Operatorii economici prevăzuţi la alin. (5) vor înregistra zilnic toate cantităţile intrate şi ieşite în jurnalele privind intrările şi ieşirile de combustibil pentru motor destinate utilizării exclusive pentru aeronave şi nave, întocmite potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 22.

34.Alineatele (1)-(7), (14), (18) şi (19) ale punctului 23.2 vor avea următorul cuprins:

23.2 (1) În situaţiile prevăzute la art. 201 alin. (1) lit. c), d) şi h) din Codul fiscal, scutirea se acordă direct, cu condiţia ca energia electrică să provină de la operatori economici autorizaţi de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), iar produsele energetice să fie aprovizionate direct de la un antrepozit fiscal, de la un operator înregistrat, de la un importator, din operaţiuni proprii de import, de la companii de extracţie a cărbunelui sau alţi operatori economici care comercializează acest produs ori de la un distribuitor autorizat, în cazul gazului natural.

(2)Pentru aplicarea scutirii, titularii centralelor de producţie de energie electrică, ai centralelor combinate de energie electrică şi termică, precum şi operatorii economici utilizatori ai produselor energetice prevăzute la art. 201 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal vor solicita autorităţii fiscale teritoriale în raza căreia îşi au sediul autorizaţii de utilizator final pentru produse energetice.

(3)Nu intră sub incidenţa prevederilor alin. (2) energia electrică şi gazul natural.

(4)Autorizaţiile de utilizator final se eliberează la cererea scrisă a beneficiarului, însoţită de:

a)actul de constituire - în copie şi original - din care să rezulte că societatea desfăşoară o activitate de producţie de energie electrică sau producţie combinată de energie electrică şi termică;

b)fundamentarea cantităţilor ce urmează a fi achiziţionate în regim de scutire de plată accizelor.

(5)Autorizaţiile de utilizator final se emit de autoritatea fiscală teritorială, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 20, şi au o valabilitate de 3 ani.

(6)Autorizaţiile de utilizator final se emit în 3 exemplare, cu următoarele destinaţii:

a)primul exemplar se păstrează de către utilizatorul final;

b)al doilea exemplar se păstrează de către autoritatea fiscală teritorială emitentă;

c)al treilea exemplar se păstrează de către antrepozitul fiscal expeditor, de către operatorul înregistrat sau de către importator.

(7)Cantităţile de produse scutite de plată accizelor, înscrise într-o autorizaţie pentru fiecare an de valabilitate a acesteia, vor reprezenta media anuală a cantităţilor utilizate în ultimii 3 ani. Pentru operatorii economici care nu au activitate de minimum 3 ani, cantităţile vor fi estimate pe baza normelor de consum şi a producţiei preconizate a se realiza.

[...]

(14)Dacă în termen de 45 de zile lucrătoare de la expedierea produsului antrepozitul fiscal expeditor nu primeşte copia documentului administrativ de însoţire certificat, va înştiinţa despre acest fapt autoritatea fiscală emitentă a autorizaţiei în termen de 5 zile. Autoritatea fiscală emitentă va verifica în următoarele 3 zile realitatea informaţiei şi în cazul în care aceasta se va dovedi reală, va analiza motivele care au generat acest fapt şi va dispune încasarea accizelor aferente cantităţilor înscrise în document.

[...]

(18)Operatorii înregistraţi, importatorii sau operatorii economici care achiziţionează produse energetice în vederea livrării în regim de scutire directă către centralele de producţie de energie electrică sau producţie combinată de energie electrică şi termică vor livra produsele către aceste centrale la preţuri fără accize şi vor solicita autorităţii fiscale competente restituirea accizelor aferente cantităţilor livrate cu această destinaţie, care au fost plătite la momentul recepţiei, importului sau al achiziţiei. Nu intră sub incidenţa acestor prevederi beneficiarii scutirilor care utilizează produse energetice provenite din operaţiuni proprii de import, pentru care scutirea se acordă direct.

(19)În vederea restituirii accizelor în situaţia prevăzută la alin. (18), operatorul înregistrat, importatorul sau operatorul economic va depune la autoritatea fiscală competentă la care a efectuat plata o cerere de scutire de accize al cărei model va fi aprobat prin ordin al ministrului finanţelor publice. Cererea va fi însoţită de copia autorizaţiei de utilizator final a centralei beneficiare a scutirii şi de documentul care atestă plata accizelor de către operatorul înregistrat, importator sau operatorul economic.

35.Alineatul (22) al punctului 23.2 se abrogă.

36.Alineatul (4) al punctului 23.3 va avea următorul cuprins:

(4)În cazul organizaţiilor de caritate, scutirea se acordă în baza autorizaţiei de utilizator final emise de autoritatea fiscală teritorială la care este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe beneficiarul scutirii, mai puţin în cazul gazului natural, pentru care nu este obligatorie deţinerea acestei autorizaţii.

37.Alineatul (2) al punctului 23.7 va avea următorul cuprins:

(2)Scutirea se acordă în baza autorizaţiei de utilizator final emise de autoritatea fiscală teritorială la care este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe beneficiarul scutirii, mai puţin în cazul gazului natural, pentru care nu este obligatorie deţinerea acestei autorizaţii.

38.După punctul 23.10 se introduce un nou punct, punctul 23.11, cu următorul cuprins:

23.11.(1) În toate situaţiile în care se eliberează autorizaţii de utilizator final, autorităţile fiscale teritoriale vor ţine o evidenţă strictă a acestora prin înscrierea în registrele speciale a autorizaţiilor de utilizator final eliberate în domeniul produselor energetice. De asemenea, vor asigura publicarea pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice a listei cuprinzând aceşti operatori economici, listă care va fi actualizată lunar până la data de 15 a fiecărei luni.

(2)Cantitatea de produse accizabile înscrisă într-o autorizaţie de utilizator final de produse energetice poate fi suplimentată în situaţii bine justificate în cadrul aceleiaşi perioade de valabilitate a autorizaţiei.

(3)În toate situaţiile în care scutirea de la plata accizelor este condiţionată de constituirea garanţiei, forma şi modul de constituire a garanţiei sunt cele prevăzute la alin. (5), (6) şi (7) de la pct. 20.

39.La punctul 24 alineatul (1), după litera e) se introduce o nouă literă, litera f), cu următorul cuprins:

f)aromele alimentare, extractele şi concentratele alcoolice.

40.Alineatul (9) al punctului 26 va avea următorul cuprins:

"(9) Fiecărui operator economic cu drept de marcare i se atribuie un cod de marcare de 13 caractere. În cazul antrepozitarilor autorizaţi şi al operatorilor înregistraţi, codul de marcare este codul de acciză. În cazul importatorilor autorizaţi şi al operatorilor neînregistraţi, codul de marcare este format din două caractere alfanumerice aferente codului de ţară, conform standardului ISO 3166, din care se face importul sau achiziţia intracomunitară, după caz, urmate de codul de identificare fiscală format din 11 caractere alfanumerice. Atunci când codul de identificare fiscală nu conţine 11 caractere alfanumerice, acesta va fi precedat de cifra «0», astfel încât numărul total de caractere să fie de 11. Codul de marcare se va regăsi inscripţionat pe marcajele tipărite ce vor fi aplicate pe produsele destinate comercializării pe teritoriul României."

41.După alineatul (2) al punctului 27 se introduce un nou alineat, alineatul (2^1), cu următorul cuprins:

(2^1)Orice importator are obligaţia de a constitui o garanţie corespunzătoare unei cote de 6% sau de 8,33%, în cazul tutunului prelucrat, din suma totală a accizelor aferente produselor importate în anul anterior. În situaţia unui nou importator autorizat, garanţia va reprezenta 6% sau 8,33%, în cazul tutunului prelucrat, din accizele estimate, aferente produselor ce urmează a fi importate pe parcursul unui an. Forma şi modul de constituire a garanţiei sunt cele prevăzute la alin. (5), (6) şi (7) de la pct. 20.

42.Alineatele (3) şi (4) ale punctului 28 vor avea următorul cuprins:

(3)În cazul antrepozitarului autorizat, operatorului înregistrat şi al importatorului autorizat, fiecare notă de comandă se aprobă - total sau parţial - de către autoritatea fiscală competentă prevăzută la alin. (1), în funcţie de:

a)datele din situaţia lunară privind evidenţa achiziţionării, utilizării şi returnării marcajelor, prezentată de solicitant la autoritatea fiscală, potrivit alin. (9);

b)livrările de produse accizabile marcate, efectuate în ultimele 60 de zile faţă de data solicitării unei noi note de comandă;

c)garanţia stabilită la autorizare, în cazul băuturilor alcoolice supuse marcării, care trebuie să acopere valoarea accizelor aferente cantităţilor de produse pentru care s-au comandat banderole. Pentru antrepozitarul autorizat şi operatorul înregistrat, nivelul garanţiei stabilite la autorizare este cel determinat potrivit alin. (8), (11) şi (12) ale pct. 20, iar pentru importatorul autorizat, nivelul garanţiei stabilite la autorizare este cel determinat potrivit alin. (2^1) al pct. 27. Valoarea accizelor care trebuie să fie acoperită de garanţie reprezintă valoarea accizelor care se fac venit la bugetul de stat, determinată potrivit prevederilor pct. 1 alin. (4). Atunci când valoarea acestor accize depăşeşte garanţia stabilită la autorizare, nota de comandă poate fi aprobată integral numai cu condiţia constituirii de către solicitantul banderolelor a unei garanţii suplimentare care să acopere diferenţa de accize.

(4)În situaţia în care se solicită o cantitate de marcaje mai mare decât media lunară a livrărilor din ultimele 60 de zile, se va depune un memoriu justificativ în care vor fi explicate motivele care au generat necesităţile suplimentare.

43.Alineatul (5) al punctului 30^2 va avea următorul cuprins:

(5)Autorizaţia de operator economic pentru achiziţii intracomunitare are valabilitate 3 ani, cu începere de la data de 1 a lunii următoare celei în care operatorul economic face dovada constituirii garanţiei în cuantumul şi în forma aprobate de autoritatea fiscală competentă. Orice astfel de operator are obligaţia de a depune o garanţie corespunzătoare unei cote de 3% din suma totală a accizelor aferente produselor achiziţionate în anul anterior. În cazul unui nou operator, garanţia va reprezenta 3% din accizele estimate, aferente produselor ce urmează a se achiziţiona pe parcursul unui an. Forma şi modul de constituire a garanţiei sunt cele prevăzute la alin. (5), (6) şi (7) de la pct. 20.

44.După punctul 31 se introduce un nou punct, punctul 31^a, cu următorul cuprins:

Codul fiscal:

Exigibilitatea

Art. 211. – [...]

(3)În cazul persoanelor fizice care achiziţionează produse de natura celor prevăzute la art. 207 lit. h), exigibilitatea ia naştere la momentul înregistrării la autorităţile competente, potrivit legii.

Norme metodologice:

31^a. Persoanele fizice care achiziţionează din teritoriul comunitar arme de natura celor prevăzute la art. 207 lit. h) din Codul fiscal efectuează plata accizelor la unităţile Trezoreriei Statului din cadrul unităţilor fiscale în raza cărora îşi au domiciliul, iar în cazul importului, la organul vamal sau la unitatea Trezoreriei Statului în raza căreia funcţionează primul birou vamal de intrare în ţară.

45.Alineatul (1) al punctului 31^1 va avea următorul cuprins:

31^1.(1) Taxa specială se aplică atât autoturismelor şi autovehiculelor comerciale noi, cât şi celor rulate.

46.Punctul 32 va avea următorul cuprins:

32.Impozitul la ţiţeiul din producţia internă se plăteşte la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care impozitul devine exigibil.

47.După alineatul (2) al punctului 58 se introduc trei noi alineate, alineatele (3), (4) şi (5), cu următorul cuprins:

(3)În cazul scutirilor directe de la plata accizelor, pentru care s-au eliberat autorizaţii de utilizator final în anul 2006, iar de la data de 1 ianuarie 2007 au intrat sub incidenţa prevederilor art. 175^4 alin. (1) pct. 2 lit. a) din Codul fiscal, valabilitatea autorizaţiilor fiind prelungită până la data de 1 martie 2007, după această dată se aplică prevederile pct. 5^1.3. Beneficiarii regimului de neaccizare care au achiziţionat produsele energetice la preţuri cu accize au dreptul la restituirea accizelor plătite către furnizori.

(4)Beneficiarii scutirilor directe de la plata accizelor prevăzuţi la pct. 23, care după data de 1 ianuarie 2007 şi până la data obţinerii autorizaţiei de utilizator final au achiziţionat produse energetice la preţuri cu accize, pot solicita restituirea accizelor plătite către furnizori. De asemenea, pot solicita restituirea accizelor şi operatorii economici care au achiziţionat după data de 1 ianuarie 2007 produse energetice la preţuri cu accize pe care le-au livrat la preţuri fără accize, până la obţinerea autorizaţiei de utilizator final de către beneficiarul scutirii.

(5)În cazurile prevăzute la alin. (3) şi (4), restituirea accizelor se face potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală, în baza unei cereri depuse la autoritatea fiscală teritorială, însoţită de:

a)copia facturii de achiziţie a produselor energetice în care acciza este evidenţiată distinct, dovada plăţii accizelor către furnizor şi, după caz, copia facturii de livrare a produselor respective la preţuri fără accize;

sau

b)documentul de plată a accizelor la momentul importului şi copia facturilor de livrare a produselor energetice la preţuri fără accize.

48.Punctul 61 va avea următorul cuprins:

61.(1) Toţi antrepozitarii autorizaţi până la data de 31 decembrie 2006, care deţin autorizaţii valabile după data de 1 ianuarie 2007, au obligaţia ca până la data de 31 martie 2007, inclusiv, să comunice Comisiei instituite în cadrul autorităţii fiscale centrale nivelul garanţiei determinate potrivit alin. (8) şi (8^1) ale pct. 20 şi datele care au stat la baza stabilirii acestui nivel, în vederea actualizării garanţiilor deja constituite. Comisia va stabili pentru fiecare antrepozitar autorizat nivelul garanţiei actualizate şi, după caz, al garanţiei reduse, precum şi diferenţa de constituit ce va fi comunicată antrepozitarului. Diferenţa de garanţie astfel stabilită va fi constituită de antrepozitarul autorizat în termen de 30 de zile de la data aducerii la cunoştinţa acestuia de către Comisie.

(2)Importatorii autorizaţi de produse accizabile supuse marcării, care deţin autorizaţii valabile după data de 1 ianuarie 2007, au obligaţia ca până la data de 31 martie 2007, inclusiv, să comunice Comisiei instituite în cadrul autorităţii fiscale centrale nivelul garanţiei determinate potrivit alin. (2^1) al pct. 27 şi datele care au stat la baza calculului acestui nivel, în vederea stabilirii nivelului garanţiei de constituit. Garanţia stabilită va fi constituită de importatorul autorizat în termen de 30 de zile de la data aducerii la cunoştinţa acestuia de către Comisie.

(3)Antrepozitarii autorizaţi până la data de 31 decembrie 2006, exclusiv pentru activitatea de îmbuteliere a băuturilor alcoolice, care deţin autorizaţii valabile după data de 1 ianuarie 2007, au obligaţia de a se conforma prevederilor alin. (3) al pct. 2 până la data de 30 septembrie 2007. (4) Toţi antrepozitarii autorizaţi până la data de 31 decembrie 2006, care deţin autorizaţii valabile după data de 1 ianuarie 2007, au obligaţia de a se conforma prevederilor pct. 8 alin. (5) şi (5^1) până la data de 30 septembrie 2007.

49.După alineatul (3) al punctului 62 se introduc două noi alineate, alineatele (4) şi (5), cu următorul cuprins:

(4)Marcajele achiziţionate de la Compania Naţională «Imprimeria Naţională» - S.A. de către antrepozitarii autorizaţi şi importatorii autorizaţi pentru produse accizabile supuse marcării, în baza notelor de comandă aprobate de autoritatea fiscală competentă în anul 2006, vor putea fi utilizate până la epuizare, dar nu mai târziu de 30 iunie 2007. Intră sub incidenţa acestor prevederi şi banderolele destinate marcării buteliilor sau cutiilor cu o capacitate ce depăşeşte 3 litri şi, implicit, comercializarea de către producători şi importatori a băuturilor alcoolice astfel marcate. După această dată se interzice comercializarea de către producători şi importatori a băuturilor alcoolice astfel marcate, iar banderolele neutilizate vor fi predate către Compania Naţională «Imprimeria Naţională» - S.A. în vederea distrugerii. Cheltuielile legate de distrugere se suportă de către antrepozitarul autorizat sau importatorul autorizat.

(5)Antrepozitarii autorizaţi pentru producţie de băuturi alcoolice, precum şi importatorii de astfel de produse, care la data intrării în vigoare a prezentelor norme deţin în stoc banderole neutilizate sau au expediate către furnizorul extern banderole destinate marcării buteliilor ori cutiilor cu o capacitate ce depăşeşte 3 litri, au obligaţia ca în termen de 15 zile de la această dată să prezinte autorităţii fiscale teritoriale la care sunt înregistraţi ca plătitori de impozite şi taxe o situaţie care să cuprindă numărul de banderole neutilizate/expediate, precum şi stocul de produse marcate şi îmbuteliate în butelii mai mari de 3 litri înregistrat de către producător/importator, inclusiv cel existent la furnizorul extern.

Articolul II

În măsura în care aplicarea prevederilor titlului VII «Accize şi alte taxe speciale» va impune precizări suplimentare, acestea vor fi emise prin ordin al ministrului finanţelor publice.

Articolul III

Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 6 februarie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta hotărâre, va fi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

p. Ministrul finanţelor publice,

Doina-Elena Dascălu,

secretar de stat

Bucureşti, 28 februarie 2007.

Nr. 213.