Convenţie din 15 noiembrie 1965

Notă *) Traducere.

Statele semnatare ale prezentei convenţii,

dorind sa creeze mijloacele corespunzătoare pentru ca actele judiciare şi extrajudiciare care trebuie notificate sau comunicate în străinătate să fie cunoscute de destinatarii lor în timp util,

preocupate sa imbunatateasca în acest scop asistenţa judiciară reciprocă prin simplificarea şi accelerarea procedurii,

au hotărât sa încheie o convenţie în aceste scopuri şi au convenit asupra următoarelor dispoziţii:

Articolul 1

Prezenta convenţie se aplică, în materie civilă sau comercială, în toate cazurile în care un act judiciar ori extrajudiciar trebuie să fie transmis în vederea notificării sau comunicării în străinătate.

Convenţia nu se aplică dacă adresa destinatarului actului nu este cunoscută.

Capitolul 1Acte judiciare

Articolul 2

Fiecare stat contractant desemnează o autoritate centrala care îşi asuma sarcina de a primi cererile de notificare sau de comunicare provenind de la un alt stat contractant şi de a le da curs în conformitate cu prevederile art. 3-6.

Autoritatea centrala este organizată potrivit normelor prevăzute de statul solicitat.

Articolul 3

Autoritatea sau funcţionarul ministerial competent potrivit legilor statului de origine înaintează autorităţii centrale a statului solicitat o cerere conformă cu formularul-model anexat la prezenta convenţie, fără să fie nevoie de supra-legalizarea actelor şi nici de o alta formalitate echivalenta.

Cererea trebuie să fie însoţită de actul judiciar sau de copia sa, ambele în câte doua exemplare.

Articolul 4

Dacă autoritatea centrala apreciază ca dispoziţiile prezentei convenţii nu au fost respectate, aceasta informează imediat solicitantul, precizând obiecţiile pe care le are cu privire la cerere.

Articolul 5

Autoritatea centrala a statului solicitat îndeplineşte sau transmite spre îndeplinire actul de către o instituţie competenţa:

a)fie potrivit modalităţilor prevăzute de legislaţia statului solicitat pentru notificarea sau comunicarea actelor întocmite în aceasta ţara şi care sunt destinate persoanelor care se afla pe teritoriul sau;

b)fie potrivit modalitatii speciale cerute de solicitant, cu condiţia ca aceasta sa nu contravina legii statului solicitat.

În afară cazului prevăzut la alin. 1 lit. b), actul poate fi oricând înmânat destinatarului care îl accepta de bunăvoie.

Dacă actul trebuie să fie notificat sau comunicat conform alin. 1, autoritatea centrala poate solicita ca actul să fie redactat ori tradus în limba sau în una dintre limbile oficiale ale tarii sale.

Partea cererii, conformă formularului-model anexat la prezenta convenţie, care conţine elementele esenţiale ale actului este înmânată destinatarului.

Articolul 6

Autoritatea centrala a statului solicitat sau oricare autoritate pe care o va desemna în acest scop întocmeşte o dovadă potrivit formularului-model anexat la prezenta convenţie.

Dovada menţionează îndeplinirea cererii, indica forma, locul şi data îndeplinirii, precum şi persoana căreia i-a fost înmânat actul. După caz, aceasta precizează împrejurarea care ar fi împiedicat executarea.

Solicitantul poate cere ca dovada care nu este întocmită de către autoritatea centrala sau de către o autoritate judiciară să fie avizată de către una dintre aceste autorităţi.

Dovada este înaintată direct solicitantului.

Articolul 7

Menţiunile din formularul-model anexat la prezenta convenţie sunt redactate în mod obligatoriu fie în limba franceza, fie în limba engleza. Ele pot fi redactate, în plus, în limba sau în una dintre limbile oficiale ale statului de origine.

Spaţiile albe corespunzătoare acestor menţiuni sunt completate fie în limba statului solicitat, fie în limba franceza, fie în limba engleza.

Articolul 8

Fiecare stat contractant are facultatea sa notifice sau sa comunice acte judiciare fără constrângere, prin grija agenţilor săi diplomatici sau funcţionarilor săi consulari, persoanelor care se afla în străinătate.

Orice stat poate declara ca se opune folosirii acestei facultăţi pe teritoriul sau, cu excepţia cazului în care actul trebuie să fie notificat sau comunicat unui cetăţean al statului de origine.

Articolul 9

Fiecare stat contractant are în plus facultatea de a folosi calea consulară pentru transmiterea, în vederea notificării sau comunicării, a actelor judiciare autorităţilor unui alt stat contractant pe care acesta l-a desemnat.

Dacă circumstanţe excepţionale o cer, fiecare stat contractant are facultatea de a folosi în aceleaşi scopuri calea diplomatică.

Articolul 10

Prezenta convenţie nu împiedica, cu condiţia ca statul de destinaţie sa nu declare ca se opune la aceasta:

a)libertatea de a transmite actele judiciare direct, prin posta, persoanelor care se afla în străinătate;

b)libertatea, pentru funcţionarii ministeriali, funcţionari sau alte persoane competente ale statului de origine, de a proceda la notificarea sau comunicarea actelor judiciare direct prin grija funcţionarilor ministeriali, funcţionarilor sau altor persoane competente ale statului de destinaţie;

c)libertatea, pentru orice persoană interesată într-o acţiune judiciară, de a îndeplini notificarea sau comunicarea de acte judiciare prin grija funcţionarilor ministeriali, funcţionarilor sau altor persoane competente ale statului de destinaţie.

Articolul 11

Prezenta convenţie nu împiedica statele contractante sa convină asupra acceptării, în scopul notificării sau comunicării actelor judiciare, a unor cai de transmitere, altele decât cele prevăzute de articolele precedente, şi, în special, a comunicării directe dintre autorităţile din statele respective.

Articolul 12

Notificările şi comunicările de acte judiciare care provin dintr-un stat contractant nu pot da loc la plati sau rambursări de taxe ori cheltuieli pentru serviciile statului solicitat.

Solicitantul va plati sau va rambursa cheltuielile prevăzute de:

a)intervenţia unui funcţionar ministerial sau a unei persoane competente potrivit legii statului de destinaţie;

b)folosirea unei forme speciale.

Articolul 13

Îndeplinirea unei cereri de notificare sau de comunicare, conform dispoziţiilor prezentei convenţii, nu poate fi refuzată decât dacă statul solicitat considera ca aceasta executare este de natura sa aducă atingere suveranităţii sau securităţii sale.

Îndeplinirea nu poate fi refuzată pentru singurul motiv ca legea statului solicitat impune competenţa judiciară exclusiva în cauza în speta sau nu permite acţiune în justiţie pentru obiectul pe care se întemeiază cererea.

În caz de refuz, autoritatea centrala îl informează imediat despre aceasta pe solicitant şi indica motivele.

Articolul 14

Dificultăţile care apar cu ocazia transmiterii, în vederea notificării sau comunicării, de acte judiciare vor fi reglementate pe cale diplomatică.

Articolul 15

Dacă un act de chemare în judecata sau un act echivalent a trebuit să fie transmis în străinătate în vederea notificării ori comunicării, potrivit dispoziţiilor prezentei convenţii, şi când pârâtul nu se prezintă, judecătorul nu se va pronunţa până când nu se stabileşte ca:

a)actul a fost notificat sau comunicat potrivit formelor prevăzute de legislaţia statului solicitat pentru notificarea ori comunicarea de acte întocmite în aceasta ţara şi care sunt destinate persoanelor care se afla pe teritoriul sau; sau b) actul a fost înmânat efectiv pârâtului ori la locuinta acestuia, conform unei alte proceduri prevăzute de prezenta convenţie,

şi ca, în fiecare dintre aceste cazuri, fie notificarea sau comunicarea, fie înmânarea a avut loc în timp util, pentru ca pârâtul să se poată apara.

Fiecare stat contractant are facultatea sa declare ca judecătorii săi, cu toate dispoziţiile alin. 1, pot hotărî, deşi nu a fost primită nici o dovadă care să ateste fie notificarea, fie comunicarea, fie înmânarea, dacă următoarele condiţii sunt întrunite:

a)actul a fost transmis potrivit uneia dintre modalităţile prevăzute de prezenta convenţie;

b)un termen pe care judecătorul îl va aprecia în fiecare caz şi care va fi de cel puţin 6 luni s-a scurs de la data transmiterii actului;

c)deşi s-au făcut toate demersurile necesare pe lângă autorităţile competente ale statului solicitat, nici o dovadă nu a putut fi obţinută.

Prezentul articol nu se opune ca, în caz de urgenta, judecătorul sa dispună orice măsură provizorie sau de conservare.

Articolul 16

Dacă un act de chemare în judecata sau un act echivalent a trebuit să fie transmis în străinătate în scopul notificării ori comunicării, potrivit dispoziţiilor prezentei convenţii, şi o hotărâre judecătorească a fost data împotriva unui pârât care nu a fost prezent, judecătorul are facultatea de a pune în vedere pârâtului decăderea care rezultă din expirarea termenelor de exercitare a căilor de atac, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a)pârâtul, fără să aibă culpa, nu a luat cunoştinţa în timp util de actul respectiv pentru a se apara de hotărâre prin exercitarea unei cai de atac;

b)mijloacele de apărare ale pârâtului nu apar lipsite de orice temei.

Cererea vizând înlăturarea decăderii din termen este inadmisibila dacă nu a fost formulată într-un termen rezonabil începând din momentul în care pârâtul a avut cunoştinţa de hotărâre.

Fiecare stat contractant are facultatea sa declare ca aceasta cerere este inadmisibila dacă este formulată după expirarea unui termen pe care acesta îl va preciza în declaraţia sa, cu condiţia ca acest termen sa nu fie mai mic de un an calculat de la pronunţarea hotărârii.

Prezentul articol nu se aplică hotărârilor privind statutul persoanelor.

Capitolul 2Acte extrajudiciare

Articolul 17

Actele extrajudiciare emise de autorităţile şi funcţionarii ministeriali ai unui stat contractant pot fi transmise în scopurile notificării sau comunicării într-un alt stat contractant, potrivit modalităţilor şi condiţiilor prevăzute de prezenta convenţie.

Capitolul 3Dispoziţii generale

Articolul 18

Orice stat contractant poate desemna, în afară autorităţii centrale, alte autorităţi, stabilind competentele acestora.

Cu toate acestea, solicitantul are întotdeauna dreptul să se adreseze direct autorităţii centrale.

Statele federale au facultatea sa desemneze mai multe autorităţi centrale.

Articolul 19

Prezenta convenţie nu se opune ca legea interna a unui stat contractant să permită alte forme de transmitere care nu sunt prevăzute în articolele precedente, în scopurile notificării sau comunicării pe teritoriul sau a actelor provenind din străinătate.

Articolul 20

Prezenta convenţie nu se opune ca statele contractante sa convină pentru a deroga de la prevederile:

a)art. 3 alin. 2, în ceea ce priveşte cerinţa dublului exemplar al documentelor transmise;

b)art. 5 alin. 3 şi art. 7, în ceea ce priveşte folosirea limbilor;

c)art. 5 alin. 4;

d)art. 12 alin. 2.

Articolul 21

Fiecare stat contractant va notifica Ministerului Afacerilor Externe al Olandei fie în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare sau de aderare, fie ulterior:

a)desemnarea autorităţilor prevăzute la art. 2 şi 18;

b)desemnarea autorităţii competente pentru stabilirea dovezii prevăzute la art. 6;

c)desemnarea autorităţii competente pentru primirea actelor transmise pe cale consulară, potrivit art. 9.

Acesta va notifica, după caz, în aceleaşi condiţii:

a)opunerea sa la folosirea căilor de transmitere prevăzute la art. 8 şi 10;

b)declaraţiile prevăzute la art. 15 alin. 2 şi la art. 16 alin. 3;

c)orice modificare a desemnarilor, opunerilor şi declaraţiilor menţionate mai sus.

Articolul 22

Prezenta convenţie va înlocui în raporturile dintre statele care au ratificat-o art. 1-7 ale convenţiilor privind procedura civilă, semnate la Haga la 17 iunie 1905 şi, respectiv, la 1 martie 1954, în măsura în care statele menţionate sunt părţi la una sau la cealaltă dintre aceste convenţii.

Articolul 23

Prezenta convenţie nu aduce atingere aplicării art. 23 al Convenţiei privind procedura civilă, semnată la Haga la 17 iunie 1905, nici art. 24 al Convenţiei privind procedura civilă, semnată la Haga la 1 martie 1954.

Aceste articole nu sunt totuşi aplicabile decât dacă se folosesc modalităţi de comunicare identice celor prevăzute de convenţiile menţionate.

Articolul 24

Acordurile adiţionale la convenţiile menţionate din 1905 şi, respectiv, din 1954, încheiate de statele contractante, sunt considerate, de asemenea, aplicabile la prezenta convenţie numai dacă statele interesate nu convin altfel.

Articolul 25

Fără a se aduce atingere aplicării art. 22 şi 24, prezenta convenţie nu deroga de la convenţiile la care statele contractante sunt sau vor fi părţi şi care conţin dispoziţii în materiile reglementate de prezenta convenţie.

Articolul 26

Prezenta convenţie este deschisă spre semnare statelor reprezentate la a 10-a sesiune a Conferintei de la Haga de drept internaţional privat.

Aceasta va fi ratificată şi instrumentele de ratificare vor fi depuse la Ministerul Afacerilor Externe al Olandei.

Articolul 27

Prezenta convenţie va intra în vigoare în a 60-a zi după depunerea celui de-al treilea instrument de ratificare prevăzut la art. 26 alin. 2.

Pentru fiecare stat semnatar care ratifica ulterior, prezenta convenţie va intra în vigoare în a 60-a zi după depunerea instrumentului sau de ratificare.

Articolul 28

Orice stat nereprezentat la cea de-a 10-a sesiune a Conferintei de la Haga de drept internaţional privat va putea adera la prezenta convenţie după intrarea sa în vigoare în baza art. 27 alin. 1. Instrumentul de aderare va fi depus la Ministerul Afacerilor Externe al Olandei.

Prezenta convenţie va intra în vigoare pentru acel stat cu condiţia ca un stat care a ratificat convenţia înaintea acestei depuneri sa nu se opună în termen de 6 luni începând de la data la care Ministerul Afacerilor Externe al Olandei îi va notifica aceasta aderare.

În lipsa opunerii, prezenta convenţie va intra în vigoare pentru statul care adera în prima zi din luna care urmează expirării ultimului dintre termenele menţionate la alin. 2.

Articolul 29

Orice stat, în momentul semnării, ratificării sau aderării, va putea declara ca prezenta convenţie se va extinde la ansamblul teritoriilor pe care le reprezintă pe plan internaţional sau la unul ori mai multe dintre ele. Aceasta declaraţie va avea efect din momentul intrării în vigoare a convenţiei pentru statul respectiv.

Ca urmare, orice extindere de aceasta natura va fi notificată Ministerului Afacerilor Externe al Olandei.

Prezenta convenţie va intra în vigoare pentru teritoriile la care se referă extinderea în a 60-a zi după notificarea menţionată la alin. 2.

Articolul 30

Prezenta convenţie va avea o durată de 5 ani începând de la data intrării sale în vigoare conform art. 27 alin. 1, chiar pentru statele care o vor ratifica sau care vor adera ulterior la aceasta.

Prezenta convenţie va fi reînnoită în mod tacit din 5 în 5 ani, dacă nu exista denunţare.

Denunţarea va fi notificată Ministerului Afacerilor Externe al Olandei cu cel puţin 6 luni înaintea expirării termenului de 5 ani.

Ea va putea să se limiteze la unele dintre teritoriile la care se aplică prezenta convenţie.

Denunţarea nu va avea efect decât faţă de statul care a notificat-o. Prezenta convenţie va rămâne în vigoare pentru celelalte state contractante.

Articolul 31

Ministerul Afacerilor Externe al Olandei va notifica statelor la care se referă art. 26, precum şi statelor care vor adera conform dispoziţiilor art. 28:

a)semnăturile şi ratificarile prevăzute la art. 26;

b)data la care prezenta convenţie va intra în vigoare conform dispoziţiilor art. 27 alin. 1;

c)aderarile vizate la art. 28 şi data la care acestea vor avea efect;

d)extinderile prevăzute la art. 29 şi data la care acestea vor avea efect;

e)desemnarile, opunerile şi declaraţiile menţionate la art. 21;

f)denuntarile vizate la art. 30 alin. 2.

Drept care subsemnaţii, legal împuterniciţi, am semnat prezenta convenţie.

Adoptată la Haga la 15 noiembrie 1965, în limbile franceza şi engleza, cele doua texte având aceeaşi valoare, într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Guvernului Olandei şi a cărui copie certificată pentru conformitate va fi comunicată pe cale diplomatică fiecărui stat reprezentat la a 10-a sesiune a Conferintei de la Haga de drept internaţional privat.

Anexa 1

Formulare de cerere şi de dovada, elementele esenţiale ale actului

(prevăzute la art. 3, 5, 6 şi 7 din convenţie)

CERERE

în vederea notificării şi comunicării în

străinătate a unui act judiciar sau extrajudiciar

Convenţia privind notificarea şi comunicarea în străinătate a actelor judiciare şi extrajudiciare în materie civilă sau comercială, semnată la Haga la 15 noiembrie 1965

Subsemnatul solicitant are onoarea de a transmite, în dublu exemplar, autorităţii destinatare documentele enumerate mai jos, cu rugamintea, în conformitate cu art. 5 din convenţia sus menţionată, de a transmite fără întârziere un exemplar destinatarului, şi anume:

..................................................................

(identitatea şi adresa)

a)potrivit formalităţilor legale [art. 5 alin. 1 lit. a)]*);

b)potrivit formei speciale următoare [art. 5 alin. 1 lit. b)]:...........;

c)după caz, prin înmânarea simpla [art. 5 alin. 2]*).

Aceasta autoritate este rugata sa restituie sau sa ia măsuri în vederea restituirii către solicitant a unui exemplar al actului şi al anexelor sale, cu dovada menţionată pe verso.

Enumerarea pieselor .............................................

Facuta la ................... în data de ...............

Semnatura şi/sau sigiliul

Notă *) Radiati menţiunile inutile.

............................................................

Versoul cererii

DOVADA

Subscrisă autoritate are onoarea sa ateste, în conformitate cu art. 6 din convenţia sus-menţionată,

1.ca cererea a fost executată*):

–...............................................................

(la data)

–..............................................................

(în localitatea, str., nr.)

–în una dintre modalităţile următoare prevăzute la art. 5:

a)conform modalităţilor legale [art. 5 alin. 1 lit. a)]*);

b)potrivit formei speciale următoare*): .........................

c)prin inmanare simpla*).

Documentele menţionate în cerere au fost înmânate lui:

–..............................................................

(identitatea şi calitatea persoanei)

–legături de rudenie, de subordonare sau altele cu destinatarul actului:

.................................................................

2.ca cererea nu a fost îndeplinită, datorită următoarelor motive*):

..................................................................

În conformitate cu art. 12 alin. 2 din convenţia sus-menţionată, solicitantul este rugat sa plătească sau sa ramburseze cheltuielile a căror detaliere figurează în memoriul anexat*).

Anexe

Acte restituite ...................................................

După caz, documentele justificative ale îndeplinirii. .............

Facuta la .................. la data .......................

Semnatura şi/sau sigiliul

Notă *) Radiati menţiunile inutile.

............................................................

ELEMENTELE ESENŢIALE ALE ACTULUI

Convenţia privind notificarea şi comunicarea în străinătate a actelor judiciare şi extrajudiciare în materie civilă sau comercială, semnată la Haga la 15 noiembrie 1965 (art. 5 alin. 4)

Numele şi adresa autorităţii solicitante ...............................

Identitatea părţilor*) .................................................

Act judiciar**)

Natura şi obiectul actului ............................................

Natura şi obiectul acţiunii, după caz, valoarea litigiului ............

Data şi locul înfăţişării**) ..........................................

Instanţa care a pronunţat hotărârea**) ................................

Data hotărârii**) .....................................................

Indicarea termenelor prevăzute în act**) ..............................

Act extrajudiciar**)

Natura şi obiectul actului ...........................................

Indicarea termenelor prevăzute în act**) .............................

Notă *) Dacă este cazul, identitatea şi adresa persoanei interesate în transmiterea actului. Notă **) Radiati menţiunile inutile.