Decizie nr. 1.232 din 20 decembrie 2007

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 393 alin. 1 şi art. 394 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Corneliu Alexandru Tanco, în calitate de mandatar apărător al numitului Friedsan Detlef Udo, în Dosarul nr. 3.265/306/2007 al Judecătoriei Sibiu.

La apelul nominal se prezintă mandatarul autorului excepţiei şi se constată lipsa celeilalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Autorul excepţiei prin mandatar pune concluzii de admitere a acesteia.

Reprezentantul Ministerului Public arată că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. XVII/2007, a avut în vedere natura juridică a revizuirii, care nu poate viza decât hotărârile referitoare la fondul cauzei. Aşa fiind, din perspectiva criticilor avansate de autor, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, deoarece, în esenţă, se propune modificarea textului legal.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 22 iunie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 3.265/306/2007, Judecătoria Sibiu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 393 alin. 1 şi art. 394 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Corneliu Alexandru Tanco, în calitate de mandatar apărător al numitului Friedsan Detlef Udo, în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cereri de revizuire.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) referitoare la liberul acces la justiţie, art. 126 alin. (1) referitoare la realizarea justiţiei prin instanţe judecătoreşti stabilite de lege, art. 52 alin. (3) referitoare la răspunderea patrimonială a statului pentru erorile judiciare, precum şi art. 6 paragraful 1 şi 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil.

Autorul excepţiei susţine că prevederile legale criticate sunt constituţionale numai în măsura în care nu limitează aplicarea căii extraordinare de atac a revizuirii doar la hotărârile judecătoreşti prevăzute în alin. 2 al art. 394. În opinia sa, ar trebui ca de calea de atac a revizuirii să poată beneficia orice participant la procesul penal, indiferent de temeiul de drept în baza căruia a fost pronunţată hotărârea. Altfel spus, şi hotărârile pronunţate în procedura prevăzută de art. 278^1 din Codul de procedură penală ar trebui să între sub incidenţa art. 393 alin. 1 din acelaşi cod.

Judecătoria Sibiu opinează că excepţia de neconstitu ţionalitate este neîntemeiată, deoarece prin intermediul căii extraordinare de atac a revizuirii pot fi analizate numai hotărârile prin care s-a soluţionat fondul şi nu hotărârile prin care s-a soluţionat plângerea împotriva rezoluţiei ori ordonanţei de netrimitere în judecată dispusă de procuror. În acelaşi sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 9 judecători prin Decizia nr. 42/2005. Mai mult, este de observat că motivul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală se regăseşte în dispoziţiile art. 278^1 alin. 11 din acelaşi cod, dându-se astfel posibilitatea părţii de a solicita redeschiderea urmăririi penale în situaţia în care s-au descoperit fapte sau împrejurări noi.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituţionale.

De altfel, neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 393 alin. 1 şi art. 394 alin. 2 din Codul de procedură penală este dedusă exclusiv din modul de aplicare a prevederilor legale privind revizuirea în cauza aflată pe rolul instanţei. Or, exercitarea controlului asupra activităţii de aplicare în concret a normelor legale reprezintă atributul exclusiv al instanţelor judecătoreşti, Curtea Constituţională fiind competentă, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, să se pronunţe numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată. Atât interpretarea conţinutului unei norme juridice, cât şi îndreptarea eventualelor erori de interpretare sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti, în cadrul căilor de atac prevăzute de lege, pe care, de altfel, autorul excepţiei le-a promovat.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 393 alin. 1, cu denumirea marginală Hotărârile supuse revizuirii, şi art. 394 alin. 2, cu denumirea marginală Cazurile de revizuire, ambele din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut:

–Art. 393 alin. 1 din Codul de procedură penală: "Hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală cât şi cu privire la latura civilă."

–Art. 394 alin. 2 din Codul de procedură penală: "Cazul de la lit. a) constituie motiv de revizuire, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi. Astfel, prin Decizia nr. 576 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 7 august 2007, şi Decizia nr. 375 din 4 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 463 din 29 mai 2006, Curtea a respins ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate invocate pentru considerentele acolo arătate.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Distinct de aceste argumente, Curtea mai reţine că în realitate critica autorului excepţiei vizează şi aspecte ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii. Or, problema supusă controlului a fost soluţionată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite în şedinţa din 19 martie 2007, când prin Decizia nr. XVII s-a admis recursul în interesul legii şi s-a stabilit că cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive pronunţate în temeiul art. 278^1 alin. 8 lit. a) şi b) din Codul de procedură penală este inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 393 alin. 1 şi art. 394 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Corneliu Alexandru Tanco, în calitate de mandatar apărător al numitului Friedsan Detlef Udo, în Dosarul nr. 3.265/306/2007 al Judecătoriei Sibiu.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 decembrie 2007.

PREŞEDINTELE

CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru