Decizie nr. 275 din 22 martie 2007

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 prin raportare la art. 282^1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Maria Burlacu în Dosarul nr. 37/116/2006 al Tribunalului Călăraşi - Secţia civilă.

La apelul nominal se prezintă personal partea Constantin Iordache, lipsă fiind autoarea excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, partea Constantin Iordache solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 7 noiembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 37/116/2006, Tribunalul Călăraşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 111 prin raportare la art. 282^1 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Maria Burlacu cu ocazia soluţionării unui recurs formulat împotriva unei sentinţe pronunţate de Judecătoria Călăraşi.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că dispoziţiile art. 111 din Codul de procedură civilă devin neconstituţionale prin raportare la art. 282^1 şi art. 306 alin. 1 din acelaşi cod. De asemenea, se arată că "încălcarea dublului grad de reformare a unei hotărâri judecătoreşti, respectiv apelul şi recursul, impietează asupra accesului liber la justiţie înscris în art. 21 din Constituţie".

Tribunalul Călăraşi - Secţia civilă arată că dispoziţiile art. 282^1 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 111 prin raportare la art. 282^1 din Codul de procedură civilă, cu următorul cuprins:

–Art. 111: "Partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau neexistenţei unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.";

–Art. 282^1 : "Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreţinere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilă, cât şi în materie comercială, acţiunile posesorii, precum şi cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii şi în alte cazuri prevăzute de lege.

Hotărârile instanţelor judecătoreşti prin care se soluţionează plângerile împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdicţională şi ale altor organe cu astfel de activitate nu sunt supuse apelului, dacă legea nu prevede altfel."

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie şi ale art. 124 referitoare la înfăptuirea justiţiei.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că o primă critică de neconstituţionalitate este aceea că dispoziţiile art. 111 din Codul de procedură civilă devin neconstituţionale prin raportare la art. 282^1 şi art. 306 alin. 1 din acelaşi cod. Curtea constată că această critică nu poate fi primită, întrucât, potrivit prevederilor art. 2 din Legea nr. 47/1992, sunt neconstituţionale prevederile legilor şi ale ordonanţelor Guvernului, care încalcă dispoziţiile sau principiile Constituţiei, eventuala contradicţie existentă între dispoziţiile unor legi în vigoare neintrând sub incidenţa controlului de constituţionalitate.

În ceea ce priveşte critica potrivit căreia textele de lege criticate încalcă prevederile art. 21 din Constituţie, Curtea constată că nici aceasta nu poate fi reţinută. Legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi particulare de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac. Totodată, Curtea observă că nici dispoziţiile şi principiile Legii fundamentale şi nici reglementările internaţionale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicţie sau la toate căile de atac prevăzute de legislaţiile naţionale, art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicţie.

De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudenţa sa, a statuat că dreptul de acces la tribunale nu este absolut şi că, fiind vorba despre un drept pe care convenţia l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conţinutul oricărui drept (Cauza "Golder împotriva Regatului Unit", 1975).

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 prin raportare la art. 282^1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Maria Burlacu în Dosarul nr. 37/116/2006 al Tribunalului Călăraşi - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 martie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Mariţiu