Decizie nr. 514 din 29 mai 2007

Ion Predescu - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicată de Valerica Mirea în Dosarul nr. 26/P/2006 al Consiliului Superior al Magistraturii - Secţia pentru procurori.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 14 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 26/P/2006, Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.

Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Valerica Mirea, procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, cu ocazia soluţionării acţiunii disciplinare exercitate de Comisia de disciplină pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitoare la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor, art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 124 alin. (2) potrivit cărora justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi şi art. 134 alin. (2) teza întâi referitoare la Consiliul Superior al Magistraturii.

În opinia Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul arată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii este neîntemeiată.

Avocatul Poporului arată că, potrivit art. 146 lit. d) din Legea fundamentală, Curtea Constituţională "hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial". De asemenea, Curtea Constituţională a statuat că excepţiile de neconstituţionalitate se pot ridica în faţa instanţelor judecătoreşti stabilite în baza art. 126 alin. (1) din Constituţie şi de Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. Aşa fiind, arată că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, care au următorul cuprins:

Art. 45 alin. (1): "(1)Acţiunea disciplinară se exercită de comisiile de disciplină ale Consiliului Superior al Magistraturii, formate din un membru al Secţiei pentru judecători şi 2 inspectori ai Serviciului de inspecţie judiciară pentru judecători şi, respectiv, un membru al Secţiei pentru procurori şi 2 inspectori ai Serviciului de inspecţie judiciară pentru procurori."

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitoare la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor, art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 124 alin. (2) potrivit cărora justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi şi art. 134 alin. (2) teza întâi referitoare la Consiliul Superior al Magistraturii.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 391 din 17 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 321 din 14 mai 2007, a respins ca fiind inadmisibilă o excepţie de neconstituţionalitate ridicată în faţa uneia dintre secţiile Consiliului Superior al Magistraturii.

Cu acel prilej, Curtea a reţinut că Legea fundamentală stabileşte în art. 146 lit. d) atribuţia instanţei de control constituţional de a hotărî asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial. În aplicarea acestei prevederi constituţionale, art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale se referă, în mod expres, la excepţiile ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe, stabilind condiţiile în care Curtea poate fi sesizată. Aşadar, este fără îndoială că atât Constituţia, cât şi Legea nr. 47/1992 recunosc numai instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial dreptul de a sesiza Curtea Constituţională cu excepţii de neconstituţionalitate ridicate în faţa lor.

Capitolul VI al Titlului III al Constituţiei României este consacrat autorităţii judecătoreşti, sub această denumire fiind reglementate, pe secţiuni, instanţele judecătoreşti, Ministerul Public şi Consiliul Superior al Magistraturii.

Potrivit prevederilor constituţionale ale art. 126 alin. (1), "Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege." În virtutea acestor dispoziţii, numai Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are statut constituţional, celelalte instanţe judecătoreşti urmând a fi stabilite prin lege.

În aplicarea acestui text constituţional, Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, prevede în art. 2 alin. (2) că instanţele judecătoreşti sunt "a) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; b)curţi de apel;

c)tribunale;

d)tribunale specializate;

e)instanţe militare;

f)judecătorii."

Aşa fiind, sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate nu poate fi făcută în mod legal decât de una dintre instanţele judecătoreşti enumerate de lege.

În acelaşi sens a interpretat Curtea Constituţională noţiunea de instanţă judecătorească în cazurile în care s-a pronunţat cu privire la respectarea accesului liber la justiţie.

Astfel, prin Decizia nr. 148 din 16 aprilie 2003 privind constituţionalitatea propunerii legislative de revizuire a Constituţiei României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 12 mai 2003, referindu-se la atribuţia Consiliului Superior al Magistraturii, aşa cum este stabilită în art. 134 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia acesta "îndeplineşte rolul de instanţă de judecată, prin secţiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor, potrivit procedurii stabilite prin legea sa organică", Curtea a statuat că această dispoziţie constituţională nu poate interzice accesul liber la justiţie al persoanei judecate de această "instanţă extrajudiciară."

Consiliul Superior al Magistraturii este o autoritate judecătorească a cărei organizare şi funcţionare este stabilită prin Legea nr. 317/2004, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005. Implicarea Senatului în desemnarea membrilor acestui consiliu aşează activitatea de numire a judecătorilor şi procurorilor, precum şi activitatea jurisdicţională în materie disciplinară a acestora într-un cadru profesional şi moral adecvat pentru garantarea şi supremaţia Constituţiei.

Având în vedere aceste argumente, rezultă că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece Curtea Constituţională nu a fost legal sesizată, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 146 lit. d) din Constituţie şi dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, de o instanţă judecătorească.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicată de Valerica Mirea în Dosarul nr. 26/P/2006 al Consiliului Superior al Magistraturii - Secţia pentru procurori.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 mai 2007.

PREŞEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent şef,

Doina Suliman