Decizie nr. 419 din 26 martie 2009

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen Cătălina Gliga - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 33 fraza întâi din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001", excepţie ridicată de Valentin Ionel Belmustaţă în Dosarul nr. 5.361/30/2008 al Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii Constituţionale acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 5 noiembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 5.361/30/2008, Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 33 fraza întâi din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001".

Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Valentin Ionel Belmustaţă într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect anularea parţială a unei hotărâri a consiliului local.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat încalcă principiul suveranităţii, consacrat de art. 2 din Constituţie, deoarece validarea mandatului de consilier local al unui candidat de pe lista unui partid politic depinde de confirmarea apartenenţei la acest partid politic a respectivului candidat, ceea ce lipseşte de conţinut orice semnificaţie a votului universal şi înfrânge voinţa poporului exprimată prin vot, suveranitatea naţională ajungând astfel să fie exercitată de grupul organizat de persoane constituite într-un partid politic. Arată că lista de partid a fost votată în considerarea atât a candidaţilor cuprinşi în conţinutul ei, cât şi a ordinii pe listă a fiecăruia dintre aceştia. Or, se poate ajunge la situaţia ca, "de la momentul la care au avut loc alegerile locale şi până la data la care urmează să aibă loc şedinţa de validare a mandatelor consilierilor locali, conducerea partidelor să facă o adevărată selecţie a candidaţilor de pe propriile liste, lăsând fără niciun efect votul dat de către alegători listei respectivului partid".

Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Alegerile locale au la bază scrutinul de listă şi nu cel uninominal, ceea ce înseamnă că poporul român, ca electorat îşi manifestă alegerea cu privire la un partid politic, iar mecanismul de validare a voturilor şi desemnarea consilierilor locali din cadrul partidului respectiv reprezintă opţiunea legiuitorului.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 33 fraza întâi din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 sunt constituţionale, legiuitorul fiind suveran în determinarea modalităţilor de exercitare a drepturilor electorale şi în stabilirea, totodată, a sistemului electoral, împreună cu limitele sale. În plus, textul de lege criticat este în concordanţă cu prevederile art. 16 alin. (3) din Constituţie, potrivit cărora funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 33 teza întâi din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, având următorul conţinut: "În cazul în care consilierul local declarat ales renunţă la mandat înainte de validare sau refuză să depună jurământul, se supune validării mandatul primului supleant înscris pe lista partidului politic, a alianţei politice sau a alianţei electorale respective, dacă până la validarea mandatului partidele şi alianţele politice confirmă în scris apartenenţa la partid."

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 2 - "Suveranitatea" din Constituţie.

Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că aceasta urmează să fie respinsă, critica de neconstituţionalitate formulată fiind neîntemeiată.

Suveranitatea naţională, principiu fundamental al statului român, aparţine, potrivit art. 2 din Constituţie, poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum. Textul constituţional invocat exprimă, aşadar, voinţa constituantului român, potrivit căreia, în cadrul democraţiei reprezentative, suveranitatea naţională aparţine într-adevăr poporului român, însă aceasta nu poate fi exercitată într-un mod direct, nemijlocit, la nivel individual, forma de exercitare fiind cea indirectă, mijlocită, prin procedeul alegerii organelor reprezentative. Modalitatea de constituire a acestora din urmă reprezintă expresia suveranităţii naţionale, manifestată prin exprimarea voinţei cetăţenilor în cadrul alegerilor libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum. Potrivit art. 73 alin. (3) lit. a) din Legea fundamentală, sistemul electoral se reglementează prin lege organică.

Astfel, Curtea reţine că, la nivelul administraţiei publice locale, mandatul consilierilor locali care compun organele administraţiei publice locale, respectiv consiliul local, este obţinut prin votul majoritar al electoratului dintr-o anumită comunitate teritorială limitată, vot ce exprimă voinţa politică a cetăţenilor pentru constituirea autorităţilor locale. Conform art. 8 alin. (2) din Constituţie, partidele politice contribuie la definirea şi exprimarea voinţei politice a cetăţenilor, respectând suveranitatea naţională, integritatea teritorială, ordinea de drept şi principiile democraţiei. Potrivit actualului sistem electoral, reglementat de Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, alegerile locale se caracterizează prin scrutinul de listă, fiind sarcina partidelor politice ca, în considerarea rolului conferit de art. 8 alin. (2) din Legea fundamentală, să selecteze, să pregătească şi să sprijine anumiţi membri în calitate de candidaţi înscrişi pe aceste liste. În atare condiţii, este evident că votul cetăţenilor vizează un anumit partid politic, care se individualizează printr-un program politic propriu, şi nu candidaţii înscrişi pe lista acelui partid. Opţiunea politică exprimată de alegători în cazul scrutinului pe lisă nu vizează candidatul, ci partidul politic.

Aşadar, Curtea nu poate reţine critica de neconstituţionalitate, potrivit căreia înlocuirea, în condiţiile prevăzute de art. 33 teza întâi din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, a mandatului unui consilier local declarat ales, cu mandatul primului supleant înscris pe lista aceluiaşi partid politic, este de natură să denatureze voinţa electoratului ca expresie a suveranităţii naţionale, întrucât prin textul legal criticat se urmăreşte păstrarea configuraţiei politice în cadrul autorităţilor administraţiei publice locale, aşa cum aceasta a rezultat din votul alegătorilor. În cazul în care, până la validarea mandatului, supleantul şi-a pierdut apartenenţa la partidul pe a cărui listă a fost înscris, se va supune validării mandatul supleantului următor înscris pe listă, în felul acesta respectându-se voinţa cetăţenilor care au votat lista.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 teza întâi din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Valentin Ionel Belmustaţă în Dosarul nr. 5.361/30/2008 al Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 martie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi