Lege nr. 17 din 21 iunie 1968

EXPUNERE DE MOTIVE

În aplicarea reglementării salarizarii personalului cu funcţii de conducere, tehnico-administrative şi de specialitate, au apărut unele deficiente care sînt contrarii principiului socialist de retribuire în raport cu cantitatea şi calitatea muncii prestate.

Astfel de deficiente, s-au manifestat în legătură cu acordarea unor indemnizaţii nelegate de muncă, precum şi de exercitarea cumulului de funcţii remunerate, generînd realizarea de către unele persoane a unor venituri exagerate faţă de aportul lor la munca socială şi frinind promovarea cadrelor ţinere în raport cu pregătirea şi capacitatea lor.

Legea alăturată stabileşte măsurile necesare în vederea inlaturarii neajunsurilor constatate şi pentru reglementarea condiţiilor de remunerare a muncii pentru salariaţii care îndeplinesc concomitent doua sau mai multe funcţii de conducere, tehnico-administrative de specialitate.

În Republica Socialistă România dreptul la munca este garantat de Constituţia tarii, fiecărui cetăţean asigurindu-i-se posibilitatea de a desfăşura, potrivit pregătirii şi aptitudinilor sale, o activitate utila în domeniul economic, ştiinţific, cultural, social şi administrativ, remunerată după cantitatea şi calitatea ei.

Într-o anumită perioada, pentru acoperirea nevoilor de cadre de specialitate, a fost necesară utilizarea cumulului de funcţii remunerate. În prezent, cînd asigurarea cu cadre calificate a tuturor sectoarelor de activitate s-a îmbunătăţit, menţinerea cumulului remunerat nu mai este indreptatita, aceasta practica devenind totodată o piedica în promovarea cadrelor ţinere în funcţii de conducere, tehnico-administrative şi de specialitate.

În acelaşi timp, unii salariaţi care beneficiază de diverse indemnizaţii şi adaosuri nelegate de muncă obţin venituri exagerate faţă de participarea lor efectivă la munca societăţii.

Cumulul de funcţii remunerate şi plata indemnizaţiilor nelegate de muncă generează disproportii nejustificate din punct de vedere social între veniturile diferitelor categorii de salariaţi, ceea ce contravine eticii societăţii socialiste.

Aplicarea consecventa a criteriilor socialiste de repartiţie impune ca orice retribuire sa corespundă unei munci socialmente utile, efectiv prestate, iar fiecare angajat să aibă o singura funcţie remunerată, primind un singur salariu, corespunzător cu nivelul sau de pregătire, cu gradul de răspundere şi cu complexitatea sarcinilor încredinţate.

În scopul inlaturarii neajunsurilor existente în ce priveşte plata unor indemnizaţii şi adaosuri nelegate de muncă şi a reglementării drepturilor de salarii cuvenite salariaţilor care îndeplinesc concomitent mai multe funcţii de conducere, tehnico-administrative sau de specialitate,

Marea Adunare Naţionala a Republicii Socialiste România adopta prezenta lege.

Articolul 1

Orice forma de retribuire trebuie să corespundă unei munci socialmente utile, efectiv prestate.

Indemnizaţiile nelegate de muncă se desfiinţează pe data de 1 iulie 1968. Se vor menţine numai indemnizaţiile care constituie elemente componente ale sistemului de salarizare, fiind legate nemijlocit de prestarea unei munci corespunzătoare.

Articolul 2

Angajaţii, indiferent de locul de muncă, pot primi ca retributie pentru funcţiile îndeplinite în organizaţiile economice, administrative, ştiinţifice şi social-culturale, un singur salariu. În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi se desfiinţează orice cumul de funcţii remunerate.

Articolul 3

Angajaţii care exercită concomitent doua sau mai multe funcţii de conducere, tehnico-administrative şi de specialitate vor putea opta, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, pentru unul dintre salariile prevăzute la funcţiile îndeplinite.

Articolul 4

În cazuri excepţionale, prin hotărîri ale Consiliului de Miniştri, se pot stabili, în funcţie de cerinţele economiei, ale cercetării ştiinţifice şi ale altor domenii de activitate socială, sectoare ale acestora în care unele categorii de salariaţi proprii sau din alte ramuri vor putea efectua peste programul de lucru o alta munca, remunerată cu ora sau în raport cu lucrările executate.

Articolul 5

Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abroga orice dispoziţii contrare.

Această lege a fost votată de Marea Adunare Naţionala la 21 iunie 1968, intrunind din cele 430 voturi exprimate, 423 voturi pentru şi 7 voturi împotriva.

Preşedintele Marii Adunări Naţionale,

ŞTEFAN VOITEC

În conformitate cu dispoziţiile art. 57 din Constituţia Republicii Socialiste România, semnam această lege.

Preşedintele Consiliului de Stat,

NICOLAE CEAUŞESCU

Bucureşti, 21 iunie 1968.

Nr. 17.

────────────────