Decizie nr. 219 din 7 martie 2006

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Viromet" - S.A. din oraşul Victoria în Dosarul nr. 369/F/CA/2005 al Curţii de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 decembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 369/F/CA/2005, Curtea de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1)-(4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Viromet" - S.A. din oraşul Victoria într-un litigiu având ca obiect soluţionarea unei excepţii de nelegalitate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), ale art. 21 alin. (3), ale art. 24 alin. (1) şi ale art. 126 alin. (6).

Autorul excepţiei apreciază că dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 încalcă art. 126 alin. (6) din Constituţie, întrucât dau posibilitatea părţilor de a eluda dreptul garantat de Constituţie de a formula acţiunea în anulare a actului administrativ în termen de un an - acţiune ce putea fi introdusă la instanţele de contencios administrativ. Totodată, se consideră că cetăţenii care fac uz de procedura prevăzută de art. 4 din lege sunt privilegiaţi, întrucât, după ce au pierdut termenul de decădere de un an în care puteau cere anularea actului administrativ, pot oricând solicita constatarea nelegalităţii acestuia.

Se consideră că textul de lege criticat periclitează dreptul de proprietate privată al autorului excepţiei şi încalcă prevederile art. 21 alin. (3) şi ale art. 24 alin. (1) din Constituţie, neasigurându-se dreptul la un proces echitabil şi nici dreptul la apărare.

Curtea de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În argumentarea acestei opinii se apreciază că analiza nelegalităţii unui act administrativ reprezintă cercetarea acestuia raportată la textul de lege şi nu este de natură a încălca principiul egalităţii părţilor în faţa legii, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare sau dreptul de proprietate.

Totodată, se arată că prevederile legale criticate vin în ajutorul clarificării şi soluţionării cererilor ce au legătură cu actele administrative de autoritate, a căror legalitate se verifică în condiţiile legii prin controlul realizat pe calea contenciosului administrativ.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere, Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate nu încalcă art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, ele aplicându-se tuturor celor vizaţi de ipoteza normei, în mod nediscriminatoriu. Totodată, se consideră că dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 nu îngrădesc dreptul părţilor interesate de a apela la instanţele judecătoreşti şi de a se prevala de garanţiile procesuale în cadrul unui proces public, judecat de o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, care au următorul cuprins:

(1)Legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate. În acest caz, instanţa, constatând că de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond, va sesiza prin încheiere motivată instanţa de contencios administrativ competentă, suspendând cauza.

(2)Instanţa de contencios administrativ se pronunţă, după procedura de urgenţă, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

(3)Soluţia instanţei de contencios administrativ este supusă recursului, care se declară în 48 de ore de la pronunţare ori de la comunicare şi se judecă în 3 zile de la înregistrare, cu citarea părţilor prin publicitate.

(4)În cazul în care instanţa de contencios administrativ a constatat nelegalitatea actului, instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia va soluţiona cauza, fără a ţine seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată.

Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare şi ale art. 126 alin. (6) privind controlul judecătoresc al actelor administrative.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:

În esenţă, autorul excepţiei consideră că dispoziţiile art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, reglementând posibilitatea invocării oricând a unei excepţii de nelegalitate a unui act administrativ unilateral care are legătură cu soluţionarea cauzei, sunt neconstituţionale, încălcând prevederile art. 16 alin. (1) şi (2), ale art. 21 alin. (3), ale art. 24 alin. (1) şi ale art. 126 alin. (6) din Constituţie.

Curtea reţine că textul de lege criticat reglementează, în mod expres, posibilitatea ridicării excepţiei de nelegalitate a actului administrativ, precum şi procedura de soluţionare a acesteia.

Curtea constată că textul de lege în cauză nu sustrage de sub controlul judecătoresc nici un fel de act administrativ, din contră, prevede o garanţie suplimentară în acest sens şi nu este altceva decât expresia textului constituţional al art. 126 alin. (6), care prevede că, de principiu, controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat.

Curtea reţine că nici un text constituţional nu prevede contestarea legalităţii unui act administrativ numai pe cale directă în condiţiile prevăzute de art. 7 şi 11 din Legea nr. 554/2004, astfel că legiuitorul, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, este în drept să reglementeze orice procedură compatibilă cu art. 126 alin. (6) din Constituţie.

Totodată, diferenţa de reglementare în ceea ce priveşte termenul de contestare a legalităţii unui act administrativ pe cale de excepţie sau pe cale directă se datorează tocmai faptului că, în primul caz, soluţia instanţei în cauza de fond depinde de modul de soluţionare a excepţiei invocate, iar legiuitorul a înţeles să pună încă un mijloc procedural eficient la îndemâna persoanei pentru a putea contesta eventuala nelegalitate a actului administrativ.

Curtea reţine că textul de lege criticat se aplică tuturor celor vizaţi de ipoteza normei, în mod nediscriminatoriu şi fără excepţii, este o concretizare a dreptului la un proces echitabil şi nu încalcă exerciţiul dreptului la apărare, întrucât părţile, pe parcursul întregului proces, dispun, în principiu, de anumite garanţii procesuale prin care îşi pot dovedi atât pretenţiile lor, cât şi netemeinicia pretenţiilor adversarului procesual.

Din perspectiva considerentelor de mai sus, Curtea constată că nu există nici o încălcare a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (3) şi art. 24 alin. (1) din Constituţie.

Totodată, Curtea observă că, potrivit art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, analizarea susţinerii autorului excepţiei în ceea ce priveşte periclitarea dreptului său de proprietate privată nu este de competenţa sa, ci a instanţei de judecată, întrucât această susţinere vizează situaţia de fapt a autorului excepţiei, şi nu o problemă de constituţionalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Viromet" - S.A. din oraşul Victoria în Dosarul nr. 369/F/CA/2005 al Curţii de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 martie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Benke Karoly