Decizie Nr. 22 din 27 februarie 1995

Grupul parlamentar al aliantei civic-liberale din Camera Deputaţilor, prin liderul acestuia, domnul deputat Calin Anastasiu, a sesizat, la 7 februarie 1995, Curtea Constituţională cu privire la neconstituţionalitatea modului de alcătuire a Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, ales în data de 6 februarie 1995.

În sesizare se arata ca au fost incalcate, cu aceasta ocazie, atât dispoziţiile art. 61 alin. (2) şi alin. (5) din Constituţie, cît şi cele ale art. 23 alin. 2 şi art. 24 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, dispoziţii care impun regula exprimarii configuraţiei politice a fiecărei Camere în structurile interne de lucru. Prin încălcarea acestor prevederi constituţionale şi regulamentare, Grupul parlamentar al aliantei civic-liberale a fost lipsit de locul ce i se cuvine în Biroul permanent.

În drept, sesizarea se bazează, în esenta, pe interpretarea dispoziţiilor art. 144 lit. b) din Constituţie, potrivit cărora Curtea Constituţională este competenţa sa controleze constituţionalitatea regulamentelor Parlamentului, în sensul că această competenţă ar implica şi controlul constituţionalităţii hotărîrilor adoptate pe temeiul regulamentelor respective.

În vederea soluţionării sesizării, în conformitate cu prevederile art. 21 din Legea nr. 47/1992 s-a solicitat punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor, care, cu adresa nr. 90/Rg/1995, a comunicat acest punct de vedere, solicitând respingerea sesizării, întrucît atât Constituţia cît şi Legea nr. 47/1992 nu supun controlului de constituţionalitate alegerea Biroului permanent şi, în consecinţa, sesizarea Curţii Constituţionale de către un grup parlamentar este posibila numai atunci când se contesta constituţionalitatea unor prevederi regulamentare, or, în sesizare, se contesta măsuri de aplicare a regulamentului.

Pe fond, se apreciază ca sesizarea Curţii Constituţionale se datorează faptului ca la începutul primei sesiuni ordinare a anului 1995, la Camera Deputaţilor, Grupul parlamentar liberal s-a transformat în Grupul parlamentar al aliantei civic-liberale, ajungind la un număr de 26 de membri. Pe aceasta baza s-a solicitat Biroului permanent repartizarea unui loc în cadrul acestuia. Cererea a fost respinsă, deoarece s-a aprobat cu unanimitate de voturi respectarea algoritmului de repartizare a locurilor în Biroul permanent în funcţie de ponderea grupurilor parlamentare în totalul deputaţilor, algoritm stabilit la începutul legislaturii pe întreaga durata a acesteia, aplicabil în patru etape, fiecărei etape corespunzându-i o sesiune de toamna şi una de primavara. În vederea respectării configuraţiei politice a Camerei, s-a admis ca determinarea întinderii acestui drept să se facă nu o dată pentru întreaga legislatura, ci pentru perioade de un an, având în vedere sesiunile de toamna şi de primavara. În aceste doua sesiuni, locurile se repartizează în ordinea ponderii grupurilor parlamentare în totalul deputaţilor şi ţinând seama de numărul de locuri ce le revin pentru fiecare sesiune în Biroul permanent. Prin aceasta mişcare de rotaţie se asigura ca fiecare grup să-şi valorifice vocaţia de a avea locuri în Biroul permanent, potrivit ponderii sale în totalul deputaţilor, motiv pentru care noul grup parlamentar, în actuala sesiune, nu dispune de un loc în Biroul permanent.

Se considera ca sesizarea este vadit nefondata. În continuarea punctului de vedere se adauga anexele care dovedesc cele afirmate. În stenograma şedinţei Camerei Deputaţilor din 6 februarie 1995 se arata: la şedinţa Biroului permanent, în care s-au reafirmat înţelegerile de mai sus, au participat şi liderii grupurilor parlamentare şi, în unanimitate, s-au votat propunerile de soluţii; supusă la vot în Camera, aceasta înţelegere a fost votată, cu o singura abţinere.

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,

examinînd sesizarea de neconstituţionalitate, punctul de vedere comunicat de Camera Deputaţilor, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile art. 23 alin. 2 şi ale art. 24 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, precum şi prevederile art. 144 lit. b) din Constituţie şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Grupul parlamentar al aliantei civic-liberale solicita Curţii să constate modul neconstitutional de alcătuire a Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, ales în data de 6 februarie 1995. Se considera ca prin acest mod de alcătuire s-au încălcat dispoziţiile art. 61 alin. (2) şi (5) din Constituţie şi ale art. 23 alin. 2 şi art. 24 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

Art. 61 alin. (2) din Constituţie stabileşte ca "Fiecare Cameră îşi alege un Birou permanent. Preşedintele Camerei Deputaţilor şi preşedintele Senatului se aleg pe durata mandatului camerelor. Ceilalţi membri ai Birourilor permanente sunt aleşi la începutul fiecărei sesiuni. Membrii Birourilor permanente pot fi revocaţi înainte de expirarea mandatului", iar alin. (5) al aceluiaşi articol stabileşte ca "Birourile permanente şi comisiile parlamentare se alcătuiesc potrivit configuraţiei politice a fiecărei Camere".

Faţa de conţinutul sesizării, în discuţie sunt puse doua reguli, şi anume: alegerea la începutul fiecărei sesiuni şi respectarea configuraţiei politice a Camerei.

Cît priveşte art. 23 alin. 2 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, el prevede că "În vederea depunerii propunerilor, Camera Deputaţilor stabileşte numărul de locuri din Biroul permanent care revine, pe funcţii, unor grupuri parlamentare, potrivit configuraţiei politice a Camerei", iar art. 24 din regulament stabileşte ca "Vicepreşedinţii, secretarii şi chestorii sunt aleşi la începutul sesiuni ordinare".

Comparând textele constituţionale cu cele din regulament se observa clar că nu exista nici o contradictie între ele.

Dispoziţiile regulamentare preiau şi detaliază dispoziţiile constituţionale, fără a le încalcă. Este o operaţiune fireasca şi desigur constituţională.

În sesizare, Grupul parlamentar nu contesta constituţionalitatea prevederilor regulamentare, ci doar a modului de aplicare a acestor reguli.

Sub acest aspect trebuie însă observat ca art. 144 lit. b) din Constituţie împuterniceşte Curtea Constituţională să se pronunţe asupra "constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului".

Ca atare, Curtea Constituţională nu este competenţa de a se pronunţa şi asupra modului de aplicare a regulamentelor. O asemenea extindere de competenţa ar încalcă nu numai dispoziţiile clare şi explicite ale art. 144 lit. b) din Constituţie, ci şi autonomia regulamentara, organizatorică şi funcţională a Parlamentului, în speta a Camerei Deputaţilor, astfel cum rezultă ea din întregul capitol I al titlului III din Constituţie. De altfel, printr-o decizie a sa (Decizia nr. 44 din 8 iulie 1993 cu privire la constituţionalitatea art. 2 din Regulamentul Adunării Deputaţilor din 27 iunie 1990), Curtea Constituţională a statuat ca numai Camera Deputaţilor poate decide asupra modalităţilor, procedurilor şi condiţiilor în care procedează la luarea unor măsuri, potrivit principiului autonomiei regulamentare în virtutea căruia ea îşi stabileşte organizarea şi desfăşurarea propriei activităţi, respectându-se, fireşte, normele constituţionale care şi-ar găsi aplicaţii în astfel de situaţii. Mai mult, printr-o alta decizie (Decizia nr. 68 din 23 noiembrie 1993 privind invalidarea mandatului unui deputat); Curtea Constituţională a arătat ca art. 144 lit. b) din Constituţie priveşte exclusiv regulamentele Camerelor şi, ca atare, rezultă ca "nu intră în competenţa Curţii Constituţionale controlul actelor de aplicare a regulamentelor respective".

Este deci conform Constituţiei şi practicii Curţii Constituţionale faptul ca controlul de constituţionalitate nu se poate extinde asupra actelor de aplicare a dispoziţiilor regulamentare. Aplicarea regulamentului este o atribuţie a Camerei Deputaţilor. Orice imixtiune în aceasta activitate din partea unor autorităţi publice exterioare Camerei Deputaţilor ar putea fi calificată ca o încălcare a autonomiei acesteia. În situaţia unor plângeri sau contestaţii ale deputaţilor sau grupurilor parlamentare privind măsurile concrete de aplicare a regulamentului, constituţională este folosirea căilor şi procedurilor exclusiv parlamentare.

Curtea Constituţională nu poate să nu observe, de asemenea, ca din lectura stenogramei, anexată la dosar, rezultă ca nici la şedinţa Biroului permanent cu liderii grupurilor parlamentare, nici în şedinţa plenara a Camerei Deputaţilor nu s-a ridicat şi nu s-a dezbătut o asemenea problema şi nu au existat contestaţii în acest sens. Din stenograma şedinţei Camerei Deputaţilor rezultă ca propunerile pentru repartizarea pe funcţii a locurilor în Biroul permanent au fost acceptate fără nici un vot împotriva şi doar cu o singura abţinere.

Faţa de cele arătate, potrivit prevederilor art. 144 lit. b) din Constituţie, precum şi ale art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.b), art. 21 şi art. 22 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.Constata ca soluţionarea sesizării Grupului parlamentar al aliantei civic-liberale din Camera Deputaţilor nu este de competenţa Curţii Constituţionale.

2.Prezenta decizie se comunică Grupului parlamentar al aliantei civic-liberale din Camera Deputaţilor, precum şi Camerei Deputaţilor şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Deliberarea a avut loc la data de 27 februarie 1995 şi la ea au participat Vasile Gionea, preşedinte, Viorel Mihai Ciobanu, Mihai Constantinescu, Miklos Fazakas, Ion Filipescu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Florin Bucur Vasilescu şi Victor Dan Zlatescu, judecători.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. dr. VASILE GIONEA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu