Sentința civilă nr. 1.870 din 20 noiembrie 2024

Dosar nr. 1.547/2/2024

Curtea constituită din:

Președinte: X

Grefier: X

Pe rol se află soluționarea cererii formulate de reclamantul X în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, având ca obiect „anulare act administrativ“.

Dezbaterile orale ale părților au avut loc în ședința publică de la 23.10.2024, când au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 6.11.2024 și 20.11.2024 când a pronunțat următoarea sentință:

CURTEA,

prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București Secția a VIII-a CAF, la data de 5.03.2024, cu nr. 1.547/2/2024, reclamantul Grădinaru Daniel în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară a solicitat anularea art. 5 alin. (1) lit. b) din Norma A.S.F. nr. 27/2017 astfel cum a fost modificată prin Norma A.S.F. nr. 34/2023, respectiv anularea sintagmei „însoțită, după caz, de o copie a documentului care atestă data eliberării din funcție“.

În susținerea cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat că la data de 8.11.2023 s-a emis de către Casa Județeană de Pensii Ilfov decizia de pensionare nr. X, prin care s-a stabilit dreptul acestuia la acordarea pensiei de serviciu conform art. 211 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, coroborat cu art. 104 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Mai arată că la data de 21.12.2023 s-a adresat NN Pensii - Societate de Administrare a unui Fond de Pensii Administrat Privat o cerere de acordare a contravalorii activului personal net în temeiul art. 135 alin. (1) din Legea nr. 411/2004, coroborat cu art. 4 din Norma ASF nr. 27/2017 privind utilizarea activului personal net al participantului la un fond de pensii administrat privat, aceasta fiind înregistrată cu nr. X.

A fost informat de către NN Pensii - Societate de Administrare a unui Fond de Pensii Administrat Privat că, având în vedere intrarea în vigoare a Normei A.S.F. nr. 34/2023 pentru modificarea și completarea Normei Autorității de Supraveghere Financiară nr. 27/2017 privind utilizarea activului personal net al participantului la un fond de pensii administrat privat, pentru a se efectua plata este necesar să transmită și documentul care atestă data eliberării din funcție ca urmare a pensionării.

I s-a comunicat faptul că obligația de a depune documentul care atestă data eliberării din funcție ca urmare a pensionării este aplicabilă participanților care au deținut statutul de magistrați, în cazul cărora decizia de pensionare devine efectivă ulterior emiterii acesteia, respectiv la data eliberării din funcție, precum și că, potrivit art. 4 din Norma A.S.F. nr. 27/2017, doar participantul care beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, în condițiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv de o categorie similară de pensie stabilită în baza legilor care reglementează acordarea pensiei în cazul unor categorii profesionale, după caz, are dreptul să primească contravaloarea activului personal net, ca plată unică sau plăți eșalonate, la cerere.

Cu referire la nașterea dreptului la pensie, reclamantul arată că, potrivit art. 211 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, „judecătorii, procurorii, judecătorii de la Curtea Constituțională, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție și de la Curtea Constituțională, precum și personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 221 alin. (1), cu o vechime de cel puțin 25 de ani realizată numai în aceste funcții, se pot pensiona la împlinirea vârstei de 60 de ani și pot beneficia de o pensie de serviciu în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de media indemnizațiilor de încadrare brute lunare și a sporurilor avute în ultimele 48 de luni de activitate înainte de data pensionării. Cuantumul net al pensiei de serviciu nu poate fi mai mare de 100% din venitul net avut în ultima lună de activitate înainte de data pensionării“, iar conform art. III alin. (2) din Legea nr. 282/2023 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu și a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, „(2) Persoanele prevăzute la art. 211 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, cărora le-au fost emise decizii de pensionare până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se consideră că îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru a beneficia de pensia de serviciu în cuantumul stabilit prin aceste decizii potrivit reglementărilor anterioare intrării în vigoare a prezentei legi“.

Se mai invocă art. 104 din Legea nr. 263/2010 și art. 211 alin. (7) din Legea nr. 303/2022, concluzionând în sensul că toate reglementările referitoare la pensia pentru limită de vârstă se aplică și pensiei de serviciu cuvenite magistraților.

Mai susține reclamantul că art. 4 din Norma A.S.F. nr. 27/2017 prevede că „Participantul care beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, în condițiile Legii pensiilor publice, respectiv de o categorie similară de pensie stabilită în baza legilor care reglementează acordarea pensiei în cazul unor categorii profesionale, după caz, are dreptul să primească contravaloarea activului personal net, ca plată unică sau plăți eșalonate, la cerere“, iar potrivit art. 5 alin. (1) lit. b) din Norma A.S.F. nr. 27/2017, astfel cum a fost modificată prin Norma A.S.F. nr. 34/2023, „pentru a primi contravaloarea activului personal net în condițiile art. 4, participantul, personal sau prin mandatar, depune la administratorul fondului de pensii administrat privat următoarele documente: (...) b) decizia administrativă privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă sau a unei pensii similare stabilite în baza legilor care reglementează acordarea pensiei în cazul unor categorii profesionale, însoțită, după caz, de o copie a documentului care atestă data eliberării din funcție“.

În opinia reclamantului, prin modificările aduse de Norma ASF nr. 34/2023, respectiv sintagma „însoțită, după caz, de o copie a documentului care atestă data eliberării din funcție“ se adaugă în mod nelegal la legislația primară care reglementează dreptul la contravaloarea activului personal net al participantului.

În acest sens se arată că Norma A.S.F. nr. 34/2023 care modifică Norma A.S.F. nr. 27/2017 este un act administrativ normativ emis în executarea Legii nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, cu modificările și completările ulterioare.

Legalitatea acestor acte administrative normative se evaluează în raport cu reglementările cuprinse în actele normative de nivel superior, situație față de care apreciază că există neconcordanță între actul administrativ cu caracter normativ atacat și legislația primară în vigoare.

Astfel, potrivit art. 77 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, cu modificările și completările ulterioare, „ordinele cu caracter normativ, instrucțiunile și alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor și ai celorlalte organe ale administrației publice centrale de specialitate sau ale autorităților administrative autonome se emit numai pe baza și în executarea legilor, a hotărârilor și a ordonanțelor Guvernului. În formula introductivă a acestor acte normative vor fi cuprinse toate temeiurile juridice prevăzute la art. 42 alin. (4)“, iar potrivit art. 78 din același act normativ, „Ordinele, instrucțiunile și alte asemenea acte trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise și nu pot conține soluții care să contravină prevederilor acestora“.

Dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. b) din Norma nr. 27/2017, așa cum au fost modificate prin Norma A.S.F. nr. 34/2023, trebuiau emise în limitele și potrivit normelor care le ordonă și nu pot adăuga dispozițiilor art. 135 alin. (1) și ale art. 136 alin. (1) din Legea nr. 411/2004, în aplicarea căruia au fost emise.

Astfel, susține reclamantul că art. 135 alin. (1) din Legea nr. 411/2004 prevede că „participantul are dreptul la o pensie privată de la data îndeplinirii condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă în sistemul public“, iar art. 136 alin. (1) din același act normativ stabilește că „Activul personal net este folosit exclusiv pentru achiziționarea unei pensii private“. Aceste texte de lege sunt clare și previzibile în sensul că dreptul de a primi contravaloarea activului personal net se naște în favoarea participantului la fondul de pensie privată de la data îndeplinirii condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă în sistemul public, respectiv a condițiilor pentru acordarea unei categorii similare de pensie stabilite în baza legilor care reglementează acordarea pensiei în cazul unor categorii profesionale, fără a exista vreo altă condiție suplimentară.

Consideră reclamantul că interpretarea restrictivă și literală dată de pârâta A.S.F., precum și de NN Pensii - Societate de Administrare a unui Fond de Pensii Administrat Privat, în sensul că, potrivit art. 4 din Norma A.S.F. nr. 27/2017, doar participantul care are în plată pensia pentru limită de vârstă în condițiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv de o categorie similară de pensie stabilită în baza legilor care reglementează acordarea pensiei în cazul unor categorii profesionale, după caz, are dreptul să primească contravaloarea activului personal net, nu poate fi primită fiind în contradicție vădită cu dispozițiile actului normativ primar, respectiv art. 135 alin. (1) din Legea nr. 411/2004, care stabilește în mod neechivoc că dreptul de a primi contravaloarea activului personal net se naște în favoarea participantului la fondul de pensie privată de la data îndeplinirii condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă, respectiv a condițiilor pentru acordarea unei categorii similare de pensie stabilite în baza legilor care reglementează acordarea pensiei în cazul unor categorii profesionale, fără a exista vreo altă condiție suplimentară.

Or, în cazul magistraților, prin emiterea deciziei de pensionare se constată îndeplinirea condițiilor de pensionare, iar potrivit art. 211 alin. (7) din Legea nr. 303/2022, pensia de serviciu este asimilată pensiei pentru limită de vârstă. De altfel, în jurisprudența Curții Constituționale s-a statuat că pensia de serviciu este activată prin emiterea deciziei de pensionare (Decizia nr. 467/2023 - paragraful 151).

Astfel, în opinia reclamantului, contrar celor afirmate de pârâta A.S.F. în cuprinsul Deciziei nr. 152 din 15.02.2024, singura condiție necesară și suficientă pentru plata contravalorii activului personal net este constatarea îndeplinirii condițiilor de pensionare, aspect atestat pe deplin prin decizia de pensionare emisă de casa de pensii competentă, fiind exclusiv opțiunea reclamantului dacă solicită eliberarea din funcție prin pensionare sau continuarea activității.

Apreciază reclamantul că dispozițiile art. 4 alin. (1) din Norma ASF nr. 27/2017 care fac referire la beneficiul pensiei trebuie să primească o interpretare în acord cu legislația primară în temeiul cărora au fost edictate, fără a putea adăuga la lege cu scopul restricționării drepturilor participanților, prin instituirea unor condiții suplimentare neprevăzute de norma primară.

Consideră reclamantul că ipoteza reglementată are în vedere momentul în care participantul îndeplinește condițiile de pensionare (care în cazul magistraților sunt prevăzute de legislația specială). Astfel, trebuie observat faptul că legislația primară nu condiționează plata activului net de emiterea unui act administrativ privind punerea în plată a dreptului de pensie, astfel că normele secundare emise tocmai în aplicarea legislației primare nu pot adăuga la lege în sensul condiționării accesului la drept de dovada plății efective a pensiei.

Conchide reclamantul că pentru corecta aplicare a normei secundare în discuție se impune ca aceasta să fie interpretată în limitele dispozițiilor art. 135 alin. (1) din Legea nr. 411/2004, respectiv în sensul că sintagma „participantul care beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, respectiv pensie similară stabilită în baza legilor care reglementează acordarea pensiei în cazul unor categorii profesionale“ are în vedere situația participantului care îndeplinește condițiile de pensionare, potrivit statutului special (în cazul subsemnatului Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor), fără a fi necesar a se dovedi și punerea în plată a dreptului respectiv.

Se consideră că pârâta A.S.F. condiționează în mod artificial plata activului personal net de punerea în plată a pensiei publice, apreciind în mod eronat că în toate cazurile pentru a se acorda activul personal net participantul trebuie să fie beneficiar efectiv al unei pensii, cu ignorarea particularităților unor categorii de pensii stabilite în baza unor legi speciale.

Consideră reclamantul că este vorba despre drepturi distincte, plata activului personal net acumulat în cadrul pilonului II de pensii fiind independentă de punerea în plată a pensiei de stat, în condițiile în care conform art. 135 alin. (1) din Legea nr. 411/2004 singura condiție necesară și suficientă pentru plata contravalorii activului personal net este reprezentată de îndeplinirea condițiilor de pensionare, aspect atestat prin decizia de pensionare emisă de casa de pensii competentă.

Susține reclamantul, contrar celor reținute în Decizia nr. 152 din 15.02.2024, că această concluzie nu este sub nicio formă incompatibilă cu dispozițiile art. 8 alin. (2) din Norma A.S.F. nr. 1/2015 privind aderarea și evidența participanților la fondurile de pensii administrate privat (conform cărora „Contul participantului pensionat rămâne activ pe o perioadă de 12 luni de la data deciziei de pensionare privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă în sistemul public de pensii“), de vreme ce în cazul reclamantului a fost emisă în mod valabil o decizie de pensionare, iar prevederile legale menționate fac referire la momentul emiterii deciziei de pensionare, și nicidecum la punerea în plată a pensiei.

Ca atare, alegația pârâtei în sensul că modificarea în discuție a fost adoptată pentru a veni în sprijinul magistraților nu poate fi primită, în realitate aceasta urmărind temporizarea plății activului personal net către aceștia, cu eludarea legislației primare care nu condiționează în niciun fel plata activului personal net acumulat în sistemul de pensii private de punerea în plată a pensiei publice, ci exclusiv de îndeplinirea condițiilor de pensionare, iar acolo unde legea nu distinge, nici interpretului nu îi este permis, potrivit principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.

Subliniază reclamantul că atât timp cât legea care reglementează statutul specific profesiei permite obținerea deciziei de pensionare (act administrativ valabil care atestă îndeplinirea condițiilor de pensionare și care produce efecte juridice), fiind opțiunea magistratului în cauză dacă optează pentru rămânerea în activitate sau pentru eliberarea din funcție prin pensionare, negarea dreptului la pensia privată pentru care acesta a contribuit cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de lege printr-un act de reglementare infralegală echivalează cu restricționarea de facto a unui drept fără ca aceasta să își regăsească suport în legislația primară, ceea ce nu poate fi primit.

Apreciază reclamantul că prin modificarea adusă prin Norma A.S.F. nr. 34/2023, respectiv sintagma „însoțită, după caz, de o copie a documentului care atestă data eliberării din funcție“, se adaugă în mod nepermis la lege în sensul că se solicită o condiție suplimentară pentru acordarea pensiei private ce reprezintă contravaloarea activului personal net al participantului, și anume existența unui document de eliberare din funcție. Această solicitare de depunere a unui document care atestă data eliberării din funcție a participantului la fondul de pensie privată este contrară concepției și finalității urmărite de actul normativ de bază, aducând o soluție legislativă în contradicție cu legislația primară care prevede foarte clar că dreptul de a primi contravaloarea activului personal net se naște de la data îndeplinirii condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă, respectiv a condițiilor pentru acordarea unei categorii similare de pensie stabilite în baza legilor care reglementează acordarea pensiei în cazul unor categorii profesionale.

Se susține că decizia administrativă privind acordarea pensiei de serviciu conform art. 211 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, care, așa cum am arătat mai sus, are regimul juridic al unei pensii pentru limită de vârstă, este suficientă pentru a putea beneficia de contravaloarea activului personal net al fondului privat de pensie, iar solicitarea documentului care atestă data eliberării din funcție este într-o vădită contradicție cu legislația primară ce prevede ca și condiție de primire a activului personal net doar îndeplinirea condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă în sistemul public.

Mai consideră reclamantul că prin modificarea introdusă prin art. I pct. 3 din Norma ASF nr. 34/2023 s-a creat o discriminare indirectă între participanții la fondul de pensii administrat privat, contrară art. 6 alin. (1) din Legea nr. 411/2004 care prevede că „Toți participanții și beneficiarii la un fond de pensii au aceleași drepturi și obligații și li se aplică un tratament nediscriminatoriu“, fără ca tratamentul diferit să aibă vreo justificare obiectivă, modificarea vizând în mod special categoria magistraților, aceasta fiind singura categorie de participanți în cazul căreia este posibil ca emiterea deciziei de pensionare care atestă îndeplinirea condițiilor pentru acordarea pensiei de serviciu să nu producă și efectul eliberării din funcție prin pensionare.

Principiile promovate de legiuitor prin Legea nr. 411/2004 au fost obligativitatea participării la noul sistem, egalitatea de tratament pentru toți participanții, contributivitatea, capitalizarea și investirea activelor în mod prudențial și eficient, garantarea solvabilității fondurilor de pensii administrate privat.

Art. 48 alin. (1) din Legea nr. 411/2004 prevede că „Participantul este proprietarul activului personal din contul său“, astfel că este discriminatoriu și contrar legii ca unii proprietari să beneficieze de activul lor personal la data îndeplinirii condițiilor de pensionare, așa cum prevede art. 135 alin. (1) din Legea nr. 411/2004, iar alți proprietari să beneficieze de același drept la data eliberării din funcție, dată diferită de data îndeplinirii condițiilor de pensionare, deși legislația primară (Legea nr. 411/2004) în temeiul căreia a fost emis actul administrativ normativ a cărui revocare o solicită nu prevede o asemenea diferențiere.

Prin modificarea adusă prin Norma A.S.F. nr. 34/2023, respectiv sintagma „însoțită, după caz, de o copie a documentului care atestă data eliberării din funcție“ se aduce atingere dreptului de proprietate prevăzut de art. 48 alin. (1) din Legea nr. 411/2004, prin aceea că prin act administrativ, și nu prin lege se stabilește data eliberării din funcție ca dată de referință pentru valoarea la zi a unei unități de fond.

Conform art. 2 alin. (1) din Legea nr. 411/2004, prin activ personal se înțelege suma acumulată în contul unui participant, egală cu numărul de unități de fond deținute de acesta, înmulțite cu valoarea la zi a unei unități de fond.

Revendicarea activului personal net se face în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 411/2004, ca legislație primară, și dispozițiile Normei A.S.F. nr. 27/2017, ca legislație secundară. Situațiile în care este posibilă revendicarea activului personal net de către o persoană fizică sunt limitate expres de lege, respectiv la deces, invaliditate și pensie. Astfel, participantul își revendică propriul activ personal în caz de invaliditate (la pensionare pentru invaliditate) sau pensie (la pensionare pentru limită de vârstă sau similară).

În condițiile în care Norma A.S.F. nr. 34/2023 condiționează primirea contravalorii activului personal net de existența documentului de eliberare din funcție, se influențează prin act administrativ normativ calculul activului personal net, având în vedere că valoarea la zi a unei unități de fond poate fi mai mică la data eliberării din funcție față de data emiterii deciziei privind stabilirea pensiei de serviciu, așa cum stabilește art. 135 alin. (1) din Legea nr. 411/2004 când valoarea la zi a unității de fond poate fi mai mare.

În probațiune, solicită administrarea probei cu înscrisuri.

În drept, invocă dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, ale art. 135 din Legea nr. 411/2004, precum și toate celelalte dispoziții la care am făcut referire în cuprinsul acțiunii.

Pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară a formulat întâmpinare la acțiunea introdusă de reclamant, solicitând respingerea acțiunii.

În susținerea apărării, pârâta arată că A.S.F. își exercită atribuțiile potrivit O.U.G. nr. 93/2012 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările și completările ulterioare, prin preluarea și reorganizarea tuturor atribuțiilor și prerogativelor Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare (C.N.V.M.), Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (C.S.A.) și Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (C.S.S.P.P.). Misiunea A.S.F. are ca repere esențiale protejarea intereselor și drepturilor consumatorilor produselor financiare specifice piețelor nebancare, dezvoltarea acestor piețe, asigurarea transparenței și a stabilității lor sistemice, precum și creșterea gradului de încredere și a nivelului de educație financiară.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 93/2012, A.S.F. exercită atribuții de autorizare, reglementare, supraveghere și control asupra sistemului de pensii private, conform Legii nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, republicată, cu modificările și completările ulterioare (...), Legii nr. 204/2006 privind pensiile facultative, cu modificările și completările ulterioare, Legii nr. 187/2011 privind înființarea, organizarea și funcționarea Fondului de garantare a drepturilor din sistemul de pensii private, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 61/2008 privind implementarea principiului egalității de tratament între femei și bărbați în ceea ce privește accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii, aprobată cu modificări prin Legea nr. 62/2009.

Supravegherea exercitată de A.S.F. conform art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 93/2012 se realizează prin:

a)acordarea, suspendarea, retragerea ori refuzul acordării, după caz, în condițiile legii, de autorizații, aprobări, avize, atestate, derogări;

b)emiterea de reglementări, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I;

c)realizarea controlului asupra entităților și operațiunilor prevăzute la art. 2 alin. (1) pe baza raportărilor primite și prin verificările la fața locului;

d)dispunerea de măsuri și aplicarea de sancțiuni. A.S.F. contribuie la consolidarea unui cadru integrat de funcționare și supraveghere a piețelor, participanților și operațiunilor pe aceste piețe și are ca obiective:

–asigurarea stabilității, competitivității și bunei funcționări a piețelor de instrumente financiare, promovarea încrederii în aceste piețe și în investițiile în instrumente financiare, precum și asigurarea protecției operatorilor și investitorilor împotriva practicilor neloiale, abuzive și frauduloase;

–promovarea stabilității activității de asigurare și apărarea drepturilor asiguraților;

–asigurarea unei funcționări eficiente a sistemului de pensii private și protejarea intereselor participanților și ale beneficiarilor.

Dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. b) din Norma A.S.F. nr. 27/2017 privind utilizarea activului personal net al participantului la un fond de pensii administrat privat, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Norma A.S.F. nr. 27/2017 sau Norma contestată, prevăd următoarele: „Art. 5. - (1) Pentru a primi contravaloarea activului personal net în condițiile art. 4, participantul, personal sau prin mandatar, depune la administratorul fondului de pensii administrat privat următoarele documente: (...) b) decizia administrativă privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă sau a unei pensii similare stabilite în baza legilor care reglementează acordarea pensiei în cazul unor categorii profesionale, însoțită, după caz, de o copie a documentului care atestă data eliberării din funcție; (...)“

Se susține că legislația primară în materie este reprezentată de Legea nr. 411/2004. Potrivit art. 135 alin. (1) din Legea nr. 411/2004, „participantul are dreptul la o pensie privată de la data îndeplinirii condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă în sistemul public.“ Această dată, respectiv data îndeplinirii condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă, este, astfel, momentul la care se naște dreptul participantului de a solicita pensia privată, solicitare care se face însă în anumite condiții.

Nașterea dreptului la pensie privată în virtutea dispozițiilor art. 135 alin. (1) din Legea nr. 411/2004 apare, așadar, ca o primă condiție, prin care i se dă participantului posibilitatea solicitării pensiei sale private, existând însă și o a doua condiție, imperios necesar a fi îndeplinită, respectiv aceea ca participantul să aibă calitatea de pensionar, ca urmare a îndeplinirii condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă în sistemul public, pentru ca, în aceste condiții, să poată și beneficia, în mod efectiv, de dreptul care s-a născut în temeiul art. 135 antemenționat.

În prezenta speță însă reclamantul nu dorește retragerea din activitate prin pensionare, după cum chiar acesta invocă în acțiunea sa, motiv pentru care, chiar dacă îndeplinește criteriile de vârstă, dreptul său la pensia privată rămâne un drept de creanță asupra activului său acumulat la fondul de pensii private, până la data la care reclamantul va face dovada pensionării, în cazul său, nu prin Decizia de îndeplinire a condițiilor de pensionare, ci prin Decretul prezidențial de eliberare din funcție.

Prin solicitarea/prezentarea acestui document esențial în dovedirea calității de pensionar pentru participanții magistrați nu se poate vorbi despre o condiție suplimentară instituită prin legislație secundară, ținând cont cel puțin de următoarele considerente:

Mai arată reclamantul că legislația primară în materie stabilește, prin prevederile art. 12 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 411/2004, următoarele: „(1) Conținutul schemei de pensii private se stabilește prin normele A.S.F. și cuprinde în mod obligatoriu cel puțin următoarele elemente:

h)condițiile începerii și plății prestațiilor private;“. Totodată, potrivit dispozițiilor art. 41 lit. f) din Legea nr. 411/2004: „A.S.F. emite norme cu privire la procedura de plată a contribuțiilor.“

Conchide pârâta că nu se poate reține vreo neconcordanță între dispozițiile legislației primare, în speță ale art. 135 alin. (1) din Legea nr. 411/2004, și cele ale legislației secundare, mai exact ale art. 5 alin. (1) lit. b) din Norma A.S.F. nr. 27/2017, respectiv între recunoașterea dreptului la pensie privată, pe de o parte, și condițiile punerii în plată a pensiei private, pe de altă parte.

Apreciază pârâta că, în mod legitim și fără a se adăuga la legislația primară, ci, dimpotrivă, în virtutea celor expres reglementate prin lege, plata contravalorii activului personal net al participantului pensionat se efectuează conform art. 1 lit. a) din Norma A.S.F. nr. 27/2017, prin care se reglementează modul în care activul personal net al participantului la un fond de pensii administrat privat este utilizat în cazul în care acesta beneficiază de pensie pentru limită de vârstă în condițiile Legii nr. 263/2010, respectiv de o categorie similară de pensie stabilită în baza legilor care reglementează acordarea pensiei în cazul unor categorii profesionale, după caz, cum este și situația din prezenta speță.

Pentru o mai bună înțelegere a rolului pensiei private și a voinței legiuitorului în acest sens este imperios necesar ca prevederile art. 135 alin. (1) să fie interpretate în ansamblul Legii nr. 411/2004, și nu scoase din context, după cum urmează: potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 411/2004, scopul sistemului fondurilor de pensii administrate privat este asigurarea unei pensii private, distincte și care suplimentează pensia acordată de sistemul public, pe baza colectării și investirii, în interesul participanților, a unei părți din contribuția individuală de asigurări sociale.

Pensia privată reprezintă, potrivit art. 2 alin. (1) pct. 25 din Legea nr. 411/2004, suma plătită periodic participantului sau beneficiarului, în mod suplimentar și distinct de cea furnizată de sistemul public.

Concluzionează pârâtul în sensul că pensia privată se cuvine de la data îndeplinirii condițiilor legale de pensionare pentru limită de vârstă, când participantului îi este recunoscut dreptul de a-i fi acordată pensia din sistemul public, iar prevederile contestate nu excedează legii, ci sunt menite să permită punerea în aplicare a prevederilor art. 135 alin. (1) și ale art. 136 alin. (1) din Legea nr. 411/2004, fiind de natură a oferi soluții viabile pentru problemele întâlnite în practică, fără ca prin intermediul acestora să se reglementeze dispoziții contrare legii ori să se ofere soluții legislative diferite.

Se mai susține că modificarea introdusă în Norma contestată la art. 5 alin. (1) lit. b) a vizat, în principal, printre altele, asigurarea aplicării unui tratament nediscriminatoriu între participanții la fondul de pensii administrat privat, în temeiul prevederilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 411/2004, potrivit cărora: „(1) Toți participanții și beneficiarii la un fond de pensii au aceleași drepturi și obligații și li se aplică un tratament nediscriminatoriu.“

În acest sens, susține pârâtul, în vederea asigurării unei abordări similare sistemului public de pensii, pentru participanții care au calitatea de judecători și procurori, au fost luate în considerare prevederile Legii nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, cu modificările și completările ulterioare, în ceea ce privește documentele care trebuie depuse la administrator pentru a primi contravaloarea activului personal net, raportat la faptul că decizia de acordare a pensiei în cazul magistraților, astfel cum reiese și din decizia de pensionare a reclamantului, se va pune în plată de la data prevăzută în decretul Președintelui României, aceasta fiind cea a eliberării din funcție sau, în cazul lipsei unei astfel de date, data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a decretului Președintelui României de eliberare din funcție.

Prin aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Norma A.S.F. nr. 27/2017 nu se impune o condiție suplimentară față de legislația primară pentru acordarea pensiei private, prin instituirea obligației prezentării documentului de eliberare din funcție, ținând cont că:

a)dispozițiile art. 135 alin. (1) din Legea nr. 411/2004 stabilesc data nașterii dreptului la pensie privată, care coincide cu data îndeplinirii condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă în sistemul public, iar nu și data plății sau data primirii activului personal net;

b)potrivit tezei introductive a alin. (1) al art. 5 din Norma A.S.F. nr. 27/2017, participantul primește contravaloarea activului personal net în condițiile art. 4, adică în condițiile în care: „participantul beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, în condițiile Legii pensiilor publice, respectiv de o categorie similară de pensie stabilită în baza legilor care reglementează acordarea pensiei în cazul unor categorii profesionale.“

Se susține că printr-o interpretare coroborată a celor două dispoziții legale și în lumina prevederilor Legii nr. 303/2022 invocate mai sus reiese, fără putință de tăgadă, faptul că, în cazul magistraților, doar cei care beneficiază de pensie de serviciu în condițiile prevăzute de Legea nr. 303/2022 pot solicita plata activului net de la administratorul fondului de pensii în temeiul art. 4 din Norma A.S.F. nr. 27/2017, documentele menționate la art. 5 neputând fi considerate ca reprezentând o condiție suplimentară, ci doar înscrisuri necesare pentru a se face dovada că sunt îndeplinite astfel condițiile art. 4, având în vedere că pensionarea efectivă a magistraților este dispusă prin decret al Președintelui României privind eliberarea din funcție, iar nu prin decizia casei de pensii competente care atestă doar nașterea dreptului la pensia de serviciu.

Mai mult, și în sistemul public de pensii operează același principiu. Astfel, în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în situația în care o persoană de sex feminin împlinește vârsta de 63 de ani, vârstă la care poate obține pensie pentru limită de vârstă, în condițiile legii, și optează pentru rămânerea în activitate până la împlinirea vârstei de 65 de ani, aceasta are dreptul să primească, în fapt, contravaloarea activului personal net doar la momentul dobândirii calității de pensionar (la vârsta de 65 de ani), și nu la data îndeplinirii condițiilor de pensionare (la vârsta de 63 de ani).

Totodată, art. 1 lit. a) din Norma A.S.F. nr. 27/2017 stabilește că actul normativ reglementează modul în care activul personal net al participantului la un fond de pensii administrat privat este utilizat în cazul în care acesta beneficiază de pensie pentru limită de vârstă în condițiile Legii nr. 263/2010, respectiv de o categorie similară de pensie stabilită în baza legilor care reglementează acordarea pensiei în situația unor categorii profesionale, după caz.

Arată pârâta că în interpretarea prevederilor existente la nivelul legislației secundare emise în aplicarea prevederilor legale de rang superior trebuie avută în vedere și o altă regulă de principiu, de tehnică legislativă, și anume cea reglementată la art. 6 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit căreia: „(2) Pentru fundamentarea noii reglementări se va porni de la dezideratele sociale prezente și de perspectivă, precum și de la insuficiențele legislației în vigoare.“ Această regulă instituie cerința utilității normei din legislația secundară, în sensul că se dorește ca legislația secundară să înlăture eventualele neclarități în interpretare, identificate din practică la nivelul legislației primare, venind în sprijinul aplicării și explicării textului de lege, considerând că reglementarea secundară este de natură a introduce în legislație „instrumentele“ necesare punerii în aplicare, în cazul de față, a prevederilor art. 135 alin. (1) și ale art. 136 alin. (1) din Legea nr. 411/2004.

Luând în considerare cele de mai sus, consideră pârâta că este evident faptul că Norma A.S.F. nr. 27/2017, astfel cum a fost modificată prin Norma A.S.F. nr. 34/2023, în sensul introducerii în cuprinsul art. 5 alin. (1) lit. b) a sintagmei „însoțită, după caz, de o copie a documentului care atestă data eliberării din funcție“, nu adaugă la legislația primară, ci asigură aplicarea legislației incidente, în mod unitar, prin protejarea intereselor tuturor participanților la fondurile de pensii administrate privat, inclusiv a celor din categorii profesionale speciale, cum este cazul magistraților din prezenta speță, având în vedere faptul că perioada de 12 luni în care se pot primi contribuții și se pot efectua regularizări conform prevederilor art. 8 alin. (2) din Norma A.S.F. nr. 1/2015 privind aderarea și evidența participanților la fondurile de pensii administrate privat, cu modificările și completările ulterioare, începe să curgă de la data plății efective a contravalorii activului personal net, dată care trebuie să corespundă cu intrarea în plată a pensiei publice, indiferent de sistemul de pensii de care aparține participantul.

Cu privire la considerentele reclamantului X, potrivit cărora, prin modificarea adusă de Norma A.S.F. nr. 34/2023 dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Norma A.S.F. nr. 27/2017, se creează o discriminare între participanții la fondul de pensii private, în completarea argumentelor deja prezentate la pct. II. 1, se arată că solicitarea documentului de eliberare din funcție este o condiție obligatorie în cazul pensiilor de serviciu reglementate de Legea nr. 303/2022, acest document neputând fi eliminat din lista documentelor pe care participantul magistrat este obligat să le depună la administratorul fondului de pensii administrat privat, pentru a primi contravaloarea activului personal net.

Potrivit art. 201 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2022, judecătorii și procurorii, în cazul pensionării, potrivit legii, sunt eliberați din funcție; pe cale de consecință, momentul pensionării coincide cu data eliberării din funcție, prin decret prezidențial, iar nu cu data eliberării deciziei casei de pensii competente privind acordarea pensiei de serviciu.

Potrivit art. 218 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, judecătorul și procurorul sunt obligați să depună toate diligențele în vederea finalizării lucrărilor în curs până la data eliberării din funcție prin pensionare.

Potrivit art. 213 alin. (3) din același act normativ, „plata pensiei se face de la data prevăzută în decretul Președintelui României ca fiind cea a eliberării din funcție sau, în cazul lipsei unei astfel de date, de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a decretului Președintelui României de eliberare din funcție“.

Totodată, conform art. III alin. (2) din Legea nr. 282/2023 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu și a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, „(2) Persoanele prevăzute la art. 211 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, cărora le-au fost emise decizii de pensionare până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se consideră că îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru a beneficia de pensia de serviciu în cuantumul stabilit prin aceste decizii potrivit reglementărilor anterioare intrării în vigoare a prezentei legi.“; astfel, se poate constata cu ușurință faptul că nașterea dreptului la pensie nu coincide cu momentul în care o persoană dobândește efectiv calitatea de pensionar, respectiv cea de beneficiar de pensie, altfel cum reiese și din prevederile art. 213 alin. (3) din Legea nr. 303/2022, potrivit cărora: „(3) Cererile de pensionare formulate pentru acordarea pensiilor de serviciu prevăzute de prezenta lege se depun la casa teritorială sau sectorială de pensii competentă. Plata pensiei se face de la data prevăzută în decretul Președintelui României ca fiind cea a eliberării din funcție sau, în cazul lipsei unei astfel de date, de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a decretului Președintelui României de eliberare din funcție.“

În cuprinsul Deciziei de pensionare a reclamantului, respectiv în Decizia Casei Teritoriale de Pensii Ilfov nr. X, anexată la cererea introductivă, se stabilește clar și fără echivoc faptul că pensia de serviciu acordată domnului X, respectiv punerea în plată a acesteia, se va efectua la prezentarea ordinului/decretului de eliberare din funcția publică în Monitorul Oficial.

Or, dacă plata pensiei pentru limită de vârstă în sistemul public sau cea similară, stabilită în baza legilor care reglementează acordarea pensiei în cazul unor categorii profesionale, este condiționată de prezentarea documentului care atestă data încetării calității/eliberării din funcție, este absolut justificat ca și plata pensiei private să fie condiționată de prezentarea acestui document, fiind un drept accesoriu celui deținut în virtutea calității de pensionar, fără să fie vorba de vreo discriminare sau adăugare la lege, astfel cum, în mod cu totul greșit, pretinde reclamantul.

Conform datelor mai sus prezentate și în baza prevederilor art. 213 alin. (3) și (4) din Legea nr. 303/2022, rezultă, de fapt și de drept, că în sistemul pensiilor de serviciu reglementate de această lege data deciziei casei teritoriale de pensii competente să verifice îndeplinirea condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă în sistemul public și să stabilească cuantumul pensiei de serviciu nu reprezintă un act propriu-zis de pensionare și nu coincide astfel cu data de la care drepturile astfel acordate vor fi puse în plată.

De asemenea, potrivit art. 104 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, pensiile se cuvin de la data îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege, iar, potrivit art. 104 alin. (2) și art. 105 alin. (1) din aceeași lege, drepturile de pensii stabilite prin decizie a casei teritoriale de pensii se plătesc de la data înscrisă în decizia emisă de casa teritorială de pensii.

Rezultă așadar că o discriminare între participanții la fondul de pensii private s-ar fi creat tocmai în cazul în care nu s-ar fi modificat art. 5 alin. (1) lit. b) din Norma A.S.F. nr. 27/2017 prin Norma A.S.F. nr. 34/2023, caz în care participanții magistrați ar fi putut beneficia de pensia privată înainte de a beneficia de pensia din sistemul public, și nu simultan, ca o pensie suplimentară/accesorie, cum se întâmplă în cazul celorlalți beneficiari de pensii publice, deturnând grav, astfel, voința legiuitorului instituită în mod clar și fără echivoc la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 411/2004.

Se recitează prevederile art. 2 alin. (1) pct. 25 din Legea nr. 411/2004, potrivit cărora pensia privată reprezintă „suma plătită periodic participantului sau beneficiarului, în mod suplimentar și distinct de cea furnizată de sistemul public“, prevedere din care rezultă, fără putință de tăgadă, că trebuie să existe o plată a pensiei publice pentru a se realiza o plată, în mod suplimentar, a pensiei private, atât timp cât, în mod firesc, nu poarte fi suplimentat ceva ce nu există.

Cu privire la considerentele reclamantului X, potrivit cărora, prin modificarea adusă de Norma A.S.F. nr. 34/2023 cuprinsului art. 5 alin. (1) lit. b) din Norma A.S.F. nr. 27/2017, se aduce atingere dreptului de proprietate al participantului magistrat, se arată în primul rând că argumentele reclamantului în acest sens au la bază confuzia acestuia cu privire la următoarele aspecte: data îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru acordarea pensiei private, respectiv data nașterii dreptului la pensie privată; data de la care începe să se plătească/primească pensia de serviciu, respectiv contravaloarea activului personal net; data de referință pentru valoarea la zi a unei unități de fond.

Potrivit art. 5 alin. (1) lit. d) din Norma A.S.F. nr. 1/2015, administratorii notifică instituției de evidență: „d) cererile primite de la persoanele care îndeplinesc condițiile de plată a activului personal net, având în vedere îndeplinirea condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă în sistemul public de pensii, prevăzute de lege, respectiv a condițiilor de acordare a unei categorii similare de pensie stabilită în baza legilor care reglementează acordarea pensiei în cazul unor categorii profesionale, după finalizarea plății activului net pentru plata unică, respectiv după transferul activului net din contul de operațiuni în contul DIP pentru plăți eșalonate, comunicând ca «data stare» data acordării pensiei pentru limită de vârstă, înscrisă în decizia de pensionare.“

Raportat la prevederile art. 136 alin. (5) din Legea nr. 411/2004, potrivit cărora dreptul participanților de a cere plata activului personal net sau a pensiei private este imprescriptibil, participantul are libertatea de a alege data depunerii cererii privind plata activului personal net, ținând cont inclusiv de evoluția valorii la zi a unității de fond, prin Norma nr. 27/2017, nefiind în niciun fel influențat calculul activului personal net raportat la o zi fixă.

Potrivit art. 6 alin. (3) din Norma A.S.F. nr. 27/2017, plata sumei reprezentând contravaloarea activului personal net al participantului se va face în termen de 30 de zile calendaristice de la data depunerii documentației (complete), pentru situația în care participantul optează pentru o plată unică sau conform unui grafic stabilit de către administrator, în cazul plăților eșalonate.

Valoarea la zi a unei unități de fond nu este raportată la o zi fixă (data eliberării din funcție), cum greșit apreciază reclamantul, ci se calculează „având la bază ultima valoare unitară a activului net, calculată și raportată de administrator și depozitar pentru ziua lucrătoare precedentă celei în care se face transferul“, în funcție de varianta de plată aleasă de participant și menționată în cererea de plată, respectiv plată unică sau plăți eșalonate, conform art. 6 alin. (5) și (8) din Norma A.S.F. nr. 27/2017.

Apreciază pârâta că susținerile reclamantului referitoare la faptul că prevederile contestate aduc atingere dreptului de proprietate al participantului magistrat sunt eronate, întrucât, contrar opiniei exprimate, data de referință pentru valoarea la zi a unei unități de fond la care se raportează calculul contravalorii activului personal net nu este „data eliberării din funcție“.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 din Codul de procedură civilă, ale Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, ale O.U.G. nr. 93/2012, ale Legii nr. 411/2004, ale Legii nr. 303/2022 și celelalte dispoziții legale, astfel cum au fost indicate în cuprinsul prezentei întâmpinări.

La judecata cauzei a fost administrată proba cu înscrisuri.

Analizând actele existente la dosar, Curtea reține următoarea stare de fapt: prin Norma A.S.F. nr. 34/2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 920 din 12.10.2023, s-a modificat Norma A.S.F. nr. 27/2017 în ceea ce privește utilizarea activului net personal al participantului la un fond de pensii administrat privat, în sensul introducerii în sarcina participanților care solicită plata activului net în caz de pensionare pentru limită de vârstă obligația de a depune o copie după documentul care atestă eliberarea din funcție. Această obligație a fost instituită avându-se în vedere situația persoanelor care se pensionează din magistratură, în implementarea art. 136 din Legea nr. 411/2004.

În acest context, reclamantul, după ce a primit Decizia de pensionare nr. 193.782 din 8.11.2023, s-a adresat cu o solicitare către administratorul fondului privat de pensii la care a aderat, solicitând acordarea contravalorii activului personal net în temeiul art. 135 alin. (1) din Legea nr. 411/2004 coroborat cu art. 4 din Norma nr. 27/2017. Ca urmare a formulării acestei solicitări, administratorul fondului de pensii private i-a solicitat să depună documentul care atestă data eliberării din funcție ca urmare a pensionării, invocându-se Norma A.S.F. nr. 34/2023 care modifică Norma nr. 27/2017, fiindu-i adus la cunoștința reclamantului că acest document se solicită doar persoanelor care s-au pensionat din magistratură.

Față de această solicitare, reclamantul s-a adresat cu plângere prealabilă depusă la emitentul Normei nr. 34/2023, solicitând revocarea art. 5 alin. (1) lit. b), astfel cum a fost modificat sub aspectul eliminării sintagmei „însoțită, după caz, de o copie a documentului care atestă data eliberării din funcție“. Plângerea prealabilă a fost respinsă prin Decizia nr. 152 din 15.02.2024.

Fiind nemulțumit de modificarea inserată prin Norma nr. 34/2023Normei nr. 27/2017, respectiv a art. 5 alin. (1) lit. b), reclamantul s-a adresat instanței de contencios cu solicitarea de anulare a dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Norma nr. 34/2023 de modificare a Normei ASF nr. 27/2017 sub aspectul eliminării sintagmei „însoțită, după caz, de o copie a documentului care atestă data eliberării din funcție“.

Apreciind asupra cererii de chemare în judecată în raport cu criticile invocate, cu apărările formulate, cu probele administrate în cauză și dispozițiile legale aplicabile, Curtea apreciază acțiunea formulată ca fiind întemeiată, urmând a o admite pentru următoarele argumente, ce vor fi expuse mai jos.

În analiza sa, Curtea are în vedere că reclamantul a criticat dispozițiile modificate din cuprinsul Normei ASF nr. 34/2023[art. 5 alin. (1) lit. b)] sub trei aspecte principale, respectiv a considerat că prin modificarea introdusă prin Norma ASF nr. 34/2023 se adaugă în mod nelegal la legislația primară reprezentată de Legea nr. 411/2004, a mai invocat că prin modificarea adusă art. 5 alin. (1) lit. b) din Norma nr. 34/2023 se instituie o formă de discriminare indirectă între persoanele care pot formula cerere de acordare a activului personal net, în al treilea rând a precizat că prin modificarea adusă la art. 5 alin. (1) lit. b) din Norma ASF nr. 34/2023 este încălcat dreptul său la proprietate, invocând astfel modificarea cuantumului activului personal net.

În ceea ce privește prima critică, respectiv cea referitoare la împrejurarea că prin modificarea adusă art. 5 alin. (1) lit. b) prin Norma ASF nr. 34/2023 s-a adăugat nelegal la legislația primară, Curtea apreciază această critică întemeiată, pentru motivele ce vor fi expuse.

Este de necontestat faptul că Norma ASF nr. 34/2023, prin care s-au adus modificări Normei ASF nr. 27/2017, are caracter de legislație secundară, fiind emisă în executarea dispozițiilor Legii nr. 411/2004.

Astfel, se poate observa că în cuprinsul Notei privind aprobarea proiectului Normei pentru modificarea și completarea Normei ASF nr. 27/2017 (fila 122-125, vol. I) se specifică, la expunerea de motive, că adoptarea modificării se impune „pentru crearea cadrului legal necesar implementării prevederilor Legii nr. 411/2004“, iar în ceea ce privește necesitatea emiterii actului se specifică „necesitatea emiterii proiectului de act normativ constă în detalierea prevederilor art. 37, art. 38 și ale art. 136 din Legea nr. 411/2004, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 174/2022“.

În același timp, în preambulul Normei ASF nr. 34/2023 se prevede: „în temeiul prevederilor art. 36, 37, 38 și 136 din Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în baza prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c), art. 3 alin. (1) lit. b), art. 5 lit. c), art. 6 alin. (1) și (2) și ale art. 7 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 93/2012 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările și completările ulterioare, având în vedere prevederile art. IX și art. X din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 174/2022 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul pensiilor private, aprobată cu completări prin Legea nr. 104/2023, în urma deliberărilor Consiliului Autorității de Supraveghere Financiară din ședința din data de 26.09.2023, Autoritatea de Supraveghere Financiară emite prezenta normă.“

Ca atare, față de caracterul de act normativ secundar al Normei ASF nr. 34/2023 vor fi aplicabile dispozițiile art. 77-78 din Legea nr. 24/2000, potrivit cărora art. 77 prevede: „Ordinele cu caracter normativ, instrucțiunile și alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor și ai celorlalte organe ale administrației publice centrale de specialitate sau ale autorităților administrative autonome se emit numai pe baza și în executarea legilor, a hotărârilor și a ordonanțelor Guvernului. În formula introductivă a acestor acte normative vor fi cuprinse toate temeiurile juridice prevăzute la art. 42 alin. (4).“

Potrivit art. 78 din Legea nr. 24/2000 se prevede: „Ordinele, instrucțiunile și alte asemenea acte trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise și nu pot conține soluții care să contravină prevederilor acestora.“

Pe cale de consecință, rezultă că prin norma secundară emisă în executarea/implementarea unei norme principale se pot cuprinde reglementări în limitele cadrului stabilit de actul normativ principal, fără a se putea adăuga conținutului acestuia. În aceeași ordine de idei, prin actul normativ secundar nu va fi permisă instituirea unor reglementări prin care să se introducă excepții de la aplicarea conținutului cu caracter general al normei din cadrul actului normativ principal, în executarea căreia se emite actul normativ secundar.

În același sens a statuat și CCR în jurisprudență, astfel: „relațiile sociale sunt reglementate primar prin legi/ordonanțe de urgență/ordonanțe, în timp ce actele administrative cu caracter normativ pot organiza punerea în executare sau executarea acestora, după caz, fără ca ele însele să fie izvor primar de drept. Reglementarea unor norme primare în corpul unui act de reglementare secundară reprezintă o contradicție în termeni. Astfel, acest din urmă act trebuie să se limiteze strict la organizarea punerii în executare sau la executarea dispozițiilor primare, și nu să reglementeze el însuși astfel de dispoziții. De aceea, actele administrative cu caracter normativ, fie hotărâri ale Guvernului, fie ordine ale miniștrilor, nu pot, prin conținutul lor normativ, să excedeze domeniului organizării executării actelor de reglementare primară [art. 108 alin. (2) din Constituție], respectiv al executării acestora sau a hotărârilor Guvernului (art. 77 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010), după caz, pentru că, printr-un atare procedeu, s-ar ajunge la modificarea/completarea însăși a legii (Decizia nr. 498 din 17 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 650 din 26 iulie 2018, paragraful 57).

Prin urmare, pentru a stabili dacă prin modificarea adusă art. 5 alin. (1) lit. b) din Norma nr. 34/2023 s-a respectat principiul potrivit căruia actele normative secundare sunt emise în scopul bunei administrări a executării cadrului normativ primar, ce reclamă stabilirea de măsuri și reguli subsecvente, care să asigure corecta aplicare a acestuia, precum și dacă Norma ASF nr. 34/2023 sub aspectul modificării aduse art. 5 alin. (1) lit. b) a fost emisă în baza legii, secundum legem, și dacă asigură aplicarea sau ducerea la îndeplinire a Legii nr. 411/2004, Curtea observă în primul rând că Norma ASF nr. 34/2023 sub aspectul modificării art. 5 alin. (1) lit. b) a fost emisă din necesitatea detalierii art. 136 din Legea nr. 411/2004.

Potrivit art. 136 din Legea nr. 411/2004,

(1)Activul personal net este folosit exclusiv pentru achiziționarea unei pensii private.

(2)Fac excepție de la prevederile alin. (1) următoarele categorii:

a)beneficiarii care nu au calitatea de participant;

b)persoanele care beneficiază de pensie de invaliditate în condițiile Legii nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare;

c)persoanele al căror activ personal net la data retragerii este prea mic pentru a putea primi o pensie privată.

(3)În termen de 30 de zile calendaristice de la dovedirea încadrării în una dintre situațiile prevăzute la alin. (2), persoana îndreptățită primește o plată unică sau plăți eșalonate în rate pe o durată de maximum 5 ani, la cerere.

(4)În cazul nerespectării termenului prevăzut la alin. (3), administratorul datorează majorări de întârziere în același cuantum cu cele stabilite pentru neplata obligațiilor bugetare.

(5)Dreptul participanților și al beneficiarilor de a cere plata activului personal net sau a pensiei private este imprescriptibil.

Este adevărat că potrivit notei privind aprobarea proiectului Normei pentru modificarea Normei ASF nr. 27/2017 se precizează că necesitatea emiterii actului modificator este impusă și de necesitatea detalierii dispozițiilor art. 37 și 38 din Legea nr. 411/2004, însă, cum aceste două articole vizează pensiile de invaliditate și împrejurarea intervenirii decesului asiguratului, nu fac obiectul analizei în prezenta cauză.

Ca atare, Curtea are în vedere că modificarea criticată a fost emisă din necesitatea detalierii dispozițiilor art. 136 din Legea nr. 411/2004, context în care a fost modificat art. 5 alin. (1) lit. b) din Norma ASF nr. 27/2017 în sensul de a se dispune că „Pentru a primi contravaloarea activului personal net în condițiile art. 4, participantul, personal sau prin mandatar, depune la administratorul fondului de pensii administrat privat următoarele documente:

b)decizia administrativă privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă sau a unei pensii similare stabilite în baza legilor care reglementează acordarea pensiei în cazul unor categorii profesionale, însoțită, după caz, de o copie a documentului care atestă data eliberării din funcție; (...)“

În forma anterioară, din Norma ASF nr. 27/2017, art. 5 alin. (1) lit. b) avea următorul conținut: „Pentru a primi contravaloarea activului personal net în condițiile art. 4, participantul, personal sau prin mandatar, depune la administratorul fondului de pensii administrat privat următoarele documente:

b)decizia administrativă privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă sau a unei categorii similare de pensie“.

Este de reținut că Legea nr. 411/2004 nu a înregistrat modificări în ceea ce privește art. 136, reglementarea intervenită prin modificarea art. 5 alin. (1) lit. b) prin Norma nr. 34/2023 având la bază intenția autorității de reglementare de a asigura aplicarea legislației incidente în mod unitar, prin protejarea intereselor tuturor participanților la fondul de pensii administrate privat, inclusiv a celor din categoria profesională specială cum este cazul magistraților (argumentație care nu se regăsește în nota de fundamentare a normei contestate, ci a fost menționată în cuprinsul întâmpinării formulate în prezenta cauză).

În analiza criticii invocate, Curtea mai are în vedere și faptul că, potrivit art. 135 din Legea nr. 411/2004, invocat de pârâtă în apărare, se prevede că „(1) Participantul are dreptul la o pensie privată de la data îndeplinirii condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă în sistemul public.

(2)Suma totală cuvenită pentru pensia privată nu poate fi mai mică decât valoarea contribuțiilor plătite, diminuate cu penalitățile de transfer și comisioanele legale“.

Potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 411/2004, „După aderare sau repartizare, participanții sunt obligați să contribuie la un fond de pensii și nu se pot retrage din sistemul fondurilor de pensii administrate privat pe toată perioada pentru care datorează contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii, până la deschiderea dreptului la pensia privată“.

În ceea ce privește noțiunea de „activ personal“, aceasta este definită la art. 2 alin. (1) pct. 2 din același act normativ ca fiind „suma acumulată în contul unui participant, egală cu numărul de unități de fond deținute de acesta, înmulțite cu valoarea la zi a unei unități de fond“.

Interpretând coroborat aceste dispoziții legale rezultă că participantul (fără excepție) are dreptul la o pensie privată de la data îndeplinirii condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă în sistem public. Prin urmare, dispozițiile sunt aplicabile inclusiv art. 211 alin. (1) și (7) din Legea nr. 303/2022 cu referire la art. 104 din Legea nr. 263/2010, care stabilesc condițiile în care se pot pensiona magistrații și implicit că pensiile magistraților au regim de pensie pentru limită de vârstă.

Continuând raționamentul, Curtea observă că dreptul oricărui participant la fondul de pensii administrate privat la pensia privată pentru care a contribuit se naște la data îndeplinirii condițiilor de pensionare [respectiv cele prevăzute de art. 211 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, în cazul reclamantului], iar potrivit art. 136 alin. (1) din Legea nr. 411/2004, „Activul personal net este folosit exclusiv pentru achiziționarea unei pensii private“.

Prin urmare, la data îndeplinirii condițiilor de pensionare, când se deschide dreptul la pensia privată, participantul poate solicita atribuirea activului personal net, fără ca în lege să se prevadă vreo limitare în cazul unor categorii de participanți [concluzie susținută și din interpretarea per a contrario a art. 35 alin. (1) din Legea nr. 411/2004].

Potrivit art. 4 din Norma ASF nr. 27/2017 se prevede că „Participantul care beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, în condițiile Legii pensiilor publice, respectiv de o categorie similară de pensie stabilită în baza legilor care reglementează acordarea pensiei în cazul unor categorii profesionale, după caz, are dreptul să primească contravaloarea activului personal net, ca plată unică sau plăți eșalonate, la cerere“.

Prin urmare, Curtea apreciază că prin inserarea sintagmei „însoțită, după caz, de o copie a documentului care atestă data eliberării din funcție“ în conținutul art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 411/2004 se încalcă dispozițiile art. 77 și 78 din Legea nr. 24/2000, întrucât se depășește cadrul stabilit de legea principală (Legea nr. 411/2004, care statuează că toți participanții au dreptul la pensia privată de la momentul îndeplinirii condițiilor de pensionare), reglementând printr-o normă secundară excepții de la regula stabilirii dreptului de a solicita pensia privată (implicit acordarea activului net personal). Astfel, prin inserarea solicitării ca atașat solicitării activului net personal să se depună dovada eliberării din funcție se introduce implicit o excepție de la regulă în sensul că pentru toți participanții pentru care emiterea deciziei de acordare a pensiei pentru limită de vârstă coincide și cu încetarea activității acordarea activului net se va realiza la data îndeplinirii condiției pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, în vreme ce, în cazul participanților pentru care mai este nevoie de îndeplinirea unei formalități pentru încetarea activității după emiterea deciziei pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, acordarea activului net se va face după realizarea formalității. Or, prin această reglementare în fapt, prin norme, se modifică legea în sensul că pentru o anumită categorie de participanți dreptul la pensie, implicit acordarea activului personal net, nu se raportează la data nașterii dreptului de pensie, ci la data încetării activității, aspect care nu se distinge în cuprinsul legii.

Trebuie precizat că, în situația în care legiuitorul ar fi apreciat necesar a se face această distincție între categoriile de participanți, ar fi trebuit să se regăsească în cuprinsul legii principale; aceasta nu poate fi inserată prin legislația secundară.

În cauză nu se analizează existența unor posibile justificări de ordin social pentru a se reglementa diferit între categoriile de participanți, ci se analizează strict dacă în adoptarea normelor cu caracter secundar s-au respectat dispozițiile art. 77-78 din Legea nr. 24/2000, concluzia fiind de evidentă încălcare a acestora.

Curtea nu își poate însuși apărările pârâtei privitoare la împrejurarea că verbul „a beneficia“ inserat în cuprinsul art. 4 din Norma ASF nr. 27/2017 ar trebui interpretat cu sensul de beneficiere efectivă, respectiv cu echivalentul punerii în plată a pensiei, întrucât această interpretare excede cadrului legal stabilit prin art. 135 și 136 din Legea nr. 411/2004, în cuprinsul cărora nu există o astfel de distincție și nici nu se folosește verbul „a beneficia“ care este utilizat în cuprinsul art. 4 din Norma ASF nr. 27/2017, dispoziții care nu au fost modificate și cu privire la care nu se face nicio mențiune în nota de aprobare.

În plus, Curtea nu poate agrea nici interpretarea dată de pârâtă dispozițiilor art. 135 din Legea nr. 411/2004, în sensul că aceasta instituie două condiții pentru a se naște dreptul la pensie privată, respectiv aceea de a îndeplini condițiile pentru a obține pensia pentru limită de vârstă și a doua ca participantul să aibă calitatea de pensionar. O astfel de interpretare nu poate fi primită întrucât ar reprezenta o adăugare la lege prin interpretarea textului de lege și ar reprezenta o încălcare a principiului de interpretare a actelor normative potrivit căruia unde legea nu distinge, nici interpretul nu poate distinge, or, art. 135 din Lege prevede clar că dreptul la pensie se naște la momentul îndeplinirii condiției pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, aspect care este îndeplinit de reclamant, faptul fiind constatat prin decizia de acordare a pensiei pentru limită de vârstă.

Mențiunea cu privire la punerea în plată a pensiei private nu poate fi avută în vedere, întrucât în cauză nu se analizează punerea în plată a pensiei private (în mod eșalonat alături de pensia publică), ci se solicită acordarea într-o singură tranșă a activului personal net, ceea ce reprezintă o facilitate acordată prin lege. În acest sens este de amintit că art. 5 din Normă face referire la art. 4 din Norma ASF nr. 27/2017 care vizează acordarea activului net personal, iar nu pensia privată.

Curtea ține să puncteze că se impune a se face o diferențiere între fondul de pensii publice, implicit pensia publică care se achită în rate lunare și cu privire la care nu există posibilitatea solicitării achitării într-o singură tranșă, și fondul de pensii administrate privat, care presupune în esență un acord (particular) între participant și fond, care administrează pensii private, chiar dacă acest acord este impus prin lege, participantul are alegerea atât a fondului cu care dorește să contacteze, cât și a modului în care dorește, la finalul contractului, să i se restituie contribuția (sub forma unei sume globale reprezentând activul net personal sau sub forma unei sume achitate în rate cu titlu de pensie privată). Ca atare, față de această diferențiere, este important de reținut că dreptul de a dispune de disponibilul acumulat în cont nu poate fi restricționat prin norme speciale câtă vreme norma principală conferă acest drept la momentul îndeplinirii condițiilor pentru a beneficia de dreptul de pensie pentru limită de vârstă.

Mai mult, împrejurarea că, potrivit art. 12 alin. (1) lit. h) din lege, ASF emite norme privind condițiile începerii și plății prestațiilor private nu justifică încălcarea dispozițiilor art. 77-78 din Legea nr. 4/2000, Norma ASF nr. 34/2023 a fost emisă în executarea dispozițiilor art. 136 din Legea nr. 411/2004, prin urmare își păstrează caracterul de lege secundară, neputând astfel reglementa în afara cadrului stabilit de lege, inclusiv cu privire la începerea și plata prestațiilor, cu privire la care legea indică data îndeplinirii condițiilor de pensionare, nu data eliberării din funcție (momente diferite în cariera unui magistrat). Dispozițiile invocate referitoare la art. 41 din Lege nu pot fi interpretate în alt mod decât cel arătat mai sus.

Se mai susține de către pârâtă tot prin întâmpinare, fără însă ca această susținere să se regăsească în cuprinsul notei de fundamentare sau celelalte acte preparatorii adoptării Normei, că la modificarea art. 5 alin. (1) lit. b) din Norma ASF s-a avut în vedere art. 6 alin. (1) din Legea nr. 411/2004 privitor la asigurarea unui tratament nediscriminatoriu între participanții la fondul de pensii. Nici acest argument nu este considerat întemeiat de Curte, întrucât potrivit art. 48 alin. (1) din Legea nr. 411/2004 „Participantul este proprietarul activului personal din contul său.“, potrivit art. 135-136 din același act normativ cu referire la art. 4 din Norma nr. 27/2017 participantul poate beneficia de dreptul său de a solicita activul personal net într-o tranșă la momentul nașterii dreptului de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, ca atare, prin această reglementare nu se produce nicio discriminare între participanți, cu toții fiind obligați să atingă un stagiu de cotizare la fondul privat de pensii echivalent cu data la care împlinesc condițiile pentru pensionare în sistemul public, prin urmare, se respectă dispozițiileart. 6 din Legea nr. 411/2004, nefiind necesară o reglementare specială printr-o normă în acest sens, reglementare care de altfel nici nu ar fi fost posibilă printr-o normă specială. Reiterăm opinia expusă anterior că, în situația în care legiuitorul ar fi dorit să reglementeze diferit data la care se poate solicita acordarea activului net personal de către magistrați, ar fi făcut-o prin lege. O interpretare în sensul susținut de pârâtă ar coincide și cu discriminarea între pensionari în condițiile în care magistrații trebuie să îndeplinească alte formalități pentru a li se plăti pensia, în vreme ce o persoană din altă categorie profesională primește pensia în plată la emiterea deciziei, aspect care nu poate fi primit căci ambele forme de reglementare a dării în plată a pensiei sunt efectuate prin legi cu caracter principal, diferențele fiind generate de anumite particularități ale procedurii de încetare a funcției de magistrat.

În cazul de față însă, deși procedura de pensionare a magistraților era cunoscută de legiuitor, nu s-a dorit inserarea unei diferențe între categoriile de participanți la fondul privat de pensii, în ceea ce privește data de la care se poate solicita acordarea activului net personal, prin urmare, nici prin norme secundare nu putea fi realizată această diferență.

În egală măsură nu se poate susține că prin Norma nr. 34/2023 s-au înlăturat neclarități în interpretare pentru că interpretarea nu poate fi efectuată peste cadrul stabilit de lege, iar la stabilirea instrumentelor necesare punerii în aplicare a legii trebuie să se evite completarea legislației primare, iar în situația în care se constatau unele lipsuri în cuprinsul legislației primare, remedierea acestora nu se putea face decât printr-un act cu aceeași valoare.

Față de cele ce precedă, Curtea apreciază că prin modificarea adusă art. 5 alin. (1) lit. b) prin Norma ASF nr. 34/2023, în sensul inserării sintagmei „însoțită, după caz, de o copie a documentului care atestă data eliberării din funcție“, se poate considera că s-a adăugat în mod nelegal legislației primare printr-o normă secundară, în sensul în care, prin efectul acestei sintagme, s-a „legiferat“ că data la care participantul magistrat poate solicita acordarea activului net personal este data încetării funcției de magistrat prin publicarea decretului Președintelui României în Monitorul Oficial, respectiv data intrării în plată a pensiei publice (cum susține pârâta prin întâmpinare), iar nu de la data îndeplinirii condițiilor de acordare a pensiei pentru limită de vârstă în sistemul public, cum se prevede în lege.

Față de împrejurarea că a fost apreciată întemeiată prima critică care atrage nulitatea ordinului, Curtea apreciază că nu se mai impune analiza celorlalte critici privitoare la instituirea unei discriminări indirecte, respectiv afectarea dreptului la proprietate.

Pentru aceste motive, se va admite cererea de chemare în judecată, va anula art. 5 alin. (1) lit. b) din Norma ASF nr. 27/2017, astfel cum a fost modificat prin Norma ASF nr. 34/2023, respectiv anularea sintagmei „însoțită, după caz, de o copie a documentului care atestă data eliberării din funcție“.

În baza art. 23 din Legea nr. 554/2004 dispune publicarea prezentei sentințe în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin grija grefei, după rămânerea definitivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

În numele legii

HOTĂRĂȘTE:

Admite acțiunea formulată de reclamantul X cu domiciliul în X în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 15, sectorul 5.

Anulează art. 5 alin. (1) lit. b) din Norma ASF nr. 27/2017, astfel cum a fost modificat prin Norma ASF nr. 34/2023, respectiv anularea sintagmei „însoțită, după caz, de o copie a documentului care atestă data eliberării din funcție“.

În baza art. 23 din Legea nr. 554/2004 dispune publicarea prezentei sentințe în Monitorul Oficial, prin grija grefei, după rămânerea definitivă.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de recurs se depune la C.A.B. - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Pronunțată astăzi, 20.11.2024, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei instanței.

Președinte,

X

Grefier,

X