Decizie nr. 242 din 10 mai 2005

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Irina Loredana Lăpădat - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi ale Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de Georgeta Ion şi Tarek Hassan Abdel Hady Hassan, prin mandatar Liga Democratică pentru Dreptate din România, în Dosarul nr. 841/COM/2004 al Tribunalului Ialomiţa - Secţia civilă.

La apelul nominal răspunde autoarea excepţiei în nume propriu, precum şi în calitate de mandatar al părţii Tarek Hassan Abdel Hady Hassan, lipsind celelalte părţi. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, se acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Autoarea excepţiei solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. În esenţă, arată că nivelul ridicat al unor taxe judiciare, precum şi faptul că acestea trebuie să fie achitate anticipat, fără a se ţine seama de circumstanţele speciale ale cauzei, încalcă dreptul de liber acces la justiţie garantat de art. 21 din Constituţie. Se mai arată că textul de lege criticat nu menţine un just echilibru între interesul statului de a colecta taxele de timbru judiciar şi interesul particularilor aflaţi în situaţii deosebite din punct de vedere financiar de a introduce o acţiune în faţa instanţei. Perioada de plată a acestor taxe fiind foarte scurtă, impunerea lor constituie o restrângere disproporţionată adusă însuşi dreptului de acces la judecată, ceea ce reprezintă o încălcare a art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens, invocă şi Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din cauza Kreuz contra Poloniei din 19 iunie 2001.

În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, susţine, în esenţă, că acest act normativ este neconstituţional, deoarece creează o discriminare nejustificată între creditori şi debitori.

Reprezentantul Ministerului Public consideră că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 este neîntemeiată. În acest sens, arată că Legea fundamentală nu prevede gratuitatea actului de justiţie, astfel încât legiuitorul este liber să stabilească taxe judiciare de timbru, acoperind pe această cale o parte din cheltuielile efectuate pentru funcţionarea serviciului public al justiţiei, obligaţie impusă de dispoziţiile art. 56 alin. (1) din Constituţie.

În ceea ce priveşte dispoziţiile Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, arată că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, deoarece prevederile legale criticate nu au incidenţă în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei de judecată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 10 decembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 841/COM/2004, Tribunalul Ialomiţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi ale Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de Georgeta Ion şi Tarek Hassan Abdel Hady Hassan, prin mandatar Liga Democratică pentru Dreptate din România.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia arată că prevederile art. 21 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20 alin. (2) şi ale art. 21 din Constituţie, întrucât: "nivelul taxelor stabilite, precum şi perioada prin care acestea să fie plătite, (...) sunt factori ce trebuie luaţi în calcul pentru a stabili dacă se poate bucura o persoană fără nici o posibilitate materială de dreptul de acces şi de beneficiul la o judecată din partea unei instanţe". Se susţine că este necesară "menţinerea unui just echilibru între interesele statului de a colecta taxele de timbru judiciar, pe de o parte, şi interesul reclamantei de a introduce o acţiune în faţa instanţei, pe de altă parte". De asemenea "este neconstituţională nerespectarea echilibrului între interesul general al statului şi interesul legitim al reclamantei". În concluzie, se afirmă că "nu poate exista acces liber şi complet la justiţie atunci când judecarea unui proces depinde de suma de bani de care reclamantul nu dispune".

În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, se afirmă că prin aceste prevederi legale sunt încălcate dispoziţiile art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20 alin. (2), art. 21 şi ale art. 44 alin. (2) din Constituţie.

În esenţă, se susţine că Legea nr. 64/1995 este neconstituţională prin raportare în special la art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Se mai arată că jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului este obligatorie pentru instanţele de judecată, invocându-se "Decizia de principiu în materia societăţilor comerciale dată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin care se admite că acţionarul majoritar se poate pretinde personal victima unei decizii afectând drepturile patrimoniale ale societăţii şi că se poate pretinde victima violării art. 6 paragraful 1, chiar dacă problema personalităţii juridice în dreptul intern al firmei face obiectul unei contestaţii nesoluţionate încă".

Tribunalul Ialomiţa - Secţia civilă arată că din motivarea excepţiei rezultă că autorul acesteia se referă la art. 20 din Legea nr. 146/1997.

Exprimându-şi însă opinia în legătură cu prevederile art. 21 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, instanţa de judecată consideră că acestea nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate. Se arată că textul de lege criticat, stabilind "competenţa instanţelor judecătoreşti de a soluţiona unele cazuri de excepţie ce derogă de la regula timbrării acţiunilor în justiţie", creează "posibilitatea cetăţenilor care se află în situaţiile reglementate de art. 74 din Codul de procedură civilă să acceadă la judecată în faţa instanţelor judecătoreşti".

În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 64/1995, instanţa de judecată apreciază că este neîntemeiată, întrucât "reclamanţii nu indică textele de lege şi modul în care acestea contravin Constituţiei, făcând doar referire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin prisma calităţii lor de acţionari la o societate comercială".

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se referă la prevederile art. 20 din Legea nr. 146/1997, iar în legătură cu neconstituţionalitatea acestui text de lege Curtea Constituţională a statuat că "accesul liber la justiţie nu înseamnă gratuitate, (...) fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie".

În legătură cu prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, se arată că acestea reprezintă expresia respectării principiilor constituţionale ale egalităţii în drepturi a cetăţenilor şi liberului acces la justiţie. Prevederile alin. (2) ale art. 21 din lege, corelate cu art. 74-81 din Codul de procedură civilă, "completează cadrul în care cetăţenii aflaţi în situaţiile prevăzute de art. 74 din Codul de procedură civilă pot accede la judecată în faţa instanţelor judecătoreşti", astfel încât "nu încalcă, sub nici un aspect, principiile fundamentale garantate de Constituţie".

În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 64/1995, se apreciază că aceasta este inadmisibilă, deoarece acest act normativ nu este aplicabil în cauză.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 21 din Legea nr. 146/1997 nu contravin dispoziţiilor art. 16 din Constituţie. Se arată că acordarea de înlesniri la plata taxelor judiciare de timbru dă expresie principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, "materializând preocuparea legiuitorului de a complini insuficienţa posibilităţilor materiale ale celor care apelează la justiţie pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime". În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a art. 21 din Constituţie, se mai arată că "principiul liberului acces la justiţie nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează instanţelor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie."

Referitor la neconstituţionalitatea Legii nr. 64/1995, faţă de dispoziţiile art. 16 şi ale art. 44 din Constituţie, se apreciază că procedura prevăzută de acest act normativ "a fost instituită de legiuitor ca un mijloc de constrângere a debitorului, care nu şi-a executat voluntar obligaţiile de plată", asigurându-se astfel "protecţia dreptului de proprietate a titularilor de creanţe certe, lichide şi exigibile". Nu poate fi reţinută nici încălcarea principiului constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii, deoarece "Legea nr. 64/1995 instituie o procedură specială, aplicabilă în mod egal tuturor categoriilor de debitori aflaţi în procedura reorganizării judiciare şi a falimentului". Se mai arată că dispoziţiile art. 1 şi ale art. 20 din Constituţie nu au incidenţă în cauză.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale din 10 decembrie 2004, îl constituie prevederile art. 21 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, precum şi prevederile Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004.

În legătură cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 din Legea nr. 146/1997, Curtea constată că, în realitate, din motivarea formulată reiese că autorii excepţiei critică dispoziţiile art. 20 din lege, astfel încât prin prezenta decizie urmează să se pronunţe asupra acestui din urmă text de lege.

Prevederile art. 20 din Legea nr. 146/1997 au fost modificate prin Ordonanţa Guvernului nr. 34/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 28 august 2001, aprobată prin Legea nr. 742/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 17 decembrie 2001. În urma acestor modificări, prevederile legale criticate au următoarea redactare:

Art. 20: "(1) Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.

(2)Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost pătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acţiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanţa va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. În cazul când se micşorează valoarea pretenţiilor formulate în acţiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea iniţială, fără a se ţine seama de reducerea ulterioară.

(3)Neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii.

(4)Dacă în momentul înregistrării sale acţiunea sau cererea a fost taxată corespunzător obiectului său iniţial, dar a fost modificată ulterior, ea nu va putea fi anulată integral, ci va trebui soluţionată, în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.

(5)În situaţia în care instanţa judecătorească învestită cu soluţionarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare constată că în fazele procesuale anterioare taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, va dispune obligarea părţii la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul hotărârii constituind titlu executoriu. Executarea silită a hotărârii se va efectua prin organele de executare ale unităţilor teritoriale subordonate Ministerului Finanţelor Publice în a căror rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul debitorul, potrivit legislaţiei privind executarea silită a creanţelor bugetare."

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20 alin. (2) şi ale art. 21 din Constituţie, al căror conţinut este următorul:

–Art. 1 alin. (5): "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.";

–Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

(2)Nimeni nu este mai presus de lege.";

–Art. 20 alin. (2): "Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.";

–Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.

(2)Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3)Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

(4)Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite."

Autorii excepţiei mai consideră că Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului contravine următoarelor dispoziţii constituţionale: art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20 alin. (2), art. 21 şi ale art. 44 alin. (2) din Constituţie.

În susţinerea neconstituţionalităţii prevederilor art. 21 din Legea nr. 146/1997, autorii excepţiei invocă şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

De asemenea, autorii excepţiei consideră că Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului contravine dispoziţiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 6 paragraful 1, ale art. 13 şi ale art. 14 din Convenţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:

I. În legătură cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 64/1995, Curtea constată că aceasta a fost ridicată într-o cauză având ca obiect acţiunea în constatarea nulităţii absolute a vânzării prin licitaţie publică a unui imobil-construcţie, precum şi a actului de adjudecare a acestuia. Or, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor (...) privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei (...)".

Prin urmare, prevederile Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului nu au aplicabilitate în soluţionarea litigiului aflat pe rolul instanţei de judecată, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 64/1995 este inadmisibilă şi urmează a fi respinsă.

II. Prevederile art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale, şi cu o motivare identică. Prin Decizia nr. 155 din 17 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 9 mai 2005, Curtea Constituţională a constatat că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut că "(...) accesul liber la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie, nu înseamnă gratuitate. Nici o dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor, iar cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 alin. (1) din Constituţie, cetăţenii sunt obligaţi să contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii".

S-a mai reţinut prin decizia menţionată că "atât obligaţia de plată a taxelor judiciare, cât şi excepţiile stabilite de lege se aplică deopotrivă tuturor cetăţenilor aflaţi în situaţii identice, precum şi tuturor litigiilor de aceeaşi natură, neexistând discriminări sau privilegii contrare prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie. Plata taxelor judiciare de timbru fiind o condiţie legală pentru începerea proceselor civile, obligaţia la plata anticipată a acestor taxe (în unele cazuri până la un termen ulterior, stabilit de instanţa judecătorească) este justificată, ca şi sancţiunea anulării acţiunii sau cererii, în caz de neplată a acestora".

Soluţia pronunţată în Decizia nr. 155 din 17 martie 2005, precum şi considerentele care au stat la baza acesteia, îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură a justifica o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de Georgeta Ion şi Tarek Hassan Abdel Hady Hassan, prin mandatar Liga Democratică pentru Dreptate din România, în Dosarul nr. 841/COM/2004 al Tribunalului Ialomiţa - Secţia civilă.

2.Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 mai 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Lăpădat