Decizie nr. 728 din 29 octombrie 2015

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 321-324 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Cristian Andrei Florea şi Petru Văcărescu în Dosarul nr. 7.028/290/2014 al Judecătoriei Reşiţa şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 764D/2015.

2.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens arată că noul Cod de procedură penală acordă garanţii diferite inculpatului în cursul procesului penal faţă de vechiul cod. Astfel, potrivit noului cod, inculpatul are acces întotdeauna la dosarul cauzei, are dreptul de a-i fi aduse la cunoştinţă fapta şi încadrarea juridică a acesteia, iar după punerea în mişcare a acţiunii penale accesul la dosar nu poate fi restricţionat decât pe o perioadă de cel mult 10 zile. De asemenea, avocatul inculpatului are dreptul de a fi încunoştinţat despre efectuarea oricărui act de urmărire penală şi are dreptul de a participa la efectuarea acestuia. În baza Codului de procedură penală din 1968, accesul la dosar putea fi restricţionat aproape nelimitat de către organul de urmărire penală, existând, însă, corelativ, obligaţia ca, la terminarea urmăririi penale, materialul de urmărire penală să fie prezentat inculpatului. Soluţia din vechiul cod, care prevedea în sarcina procurorului o astfel de obligaţie de rezultat, era de natură a da naştere la abuzuri, întrucât procurorul era obligat să prezinte materialul de urmărire penală şi inculpaţilor care nu voiau să ia cunoştinţă de acest material, ceea ce ducea în unele cazuri la suspendarea în fapt a urmăririi penale, în condiţiile în care inculpatul se sustrăgea de la urmărire. Această soluţie putea duce, astfel, la încălcarea principiului celerităţii desfăşurării urmăririi penale şi, în cele din urmă, la afectarea drepturilor celorlalţi participanţi în procesul penal. Prin urmare, soluţia din noul Cod de procedură penală, cu garanţiile care o însoţesc privind accesul nelimitat la dosar în cursul urmăririi penale, este o soluţie care, în realitate, asigură exercitarea efectivă a dreptului la apărare în tot cursul urmăririi penale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

4.Prin Încheierea din 3 martie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 7.028/290/2014, Judecătoria Reşiţa a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 321-324 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Cristian Andrei Florea şi Petru Văcărescu cu ocazia soluţionării unei cauze penale aflate în procedura de cameră preliminară.

5.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile art. 321-324 din Codul de procedură penală încalcă dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare, în măsura în care organul de cercetare penală sau procurorul apreciază în mod unilateral cu privire la terminarea urmăririi penale, nefiind prevăzută o procedură referitoare la acest moment important al procesului penal care să asigure exercitarea efectivă a dreptului la apărare al inculpatului prin posibilitatea de a lua cunoştinţă de dosarul de urmărire penală şi de a propune probe în apărarea sa. Arată că, potrivit art. 10 alin. (5) din Codul de procedură penală, organele judiciare au obligaţia de a asigura exercitarea deplină şi efectivă a dreptului la apărare de către părţi şi subiecţii procesuali principali în tot cursul procesului penal. Instituţia prezentării materialului de urmărire penală din vechiul Cod de procedură penală era o soluţie legislativă ce permitea exercitarea efectivă a dreptului la apărare, ca un corolar al finalizării fazei de urmărire penală, moment procesual în care inculpatul avea ultimul cuvânt, având posibilitatea efectivă de a cunoaşte dosarul de urmărire penală şi de a propune probe în apărare. Textele de lege criticate nu fixează un moment bine determinat în care inculpatul să îşi exprime ultimul cuvânt cu privire la probele existente la dosar şi să propună eventuale probe în apărare. Mai arată că, în temeiul dispoziţiilor art. 322 din Codul de procedură penală, procurorul procedează la verificarea lucrărilor urmăririi penale şi se pronunţă asupra acestora, de asemenea, în mod unilateral, fără respectarea dreptului la apărare al inculpatului, astfel încât nici la acest moment procesual inculpatul nu are la îndemână o posibilitate efectivă de a lua cunoştinţă de actele existente la dosar şi de a propune probe în apărare, care pot fi determinante. Menţionează că procedura camerei preliminare are alt obiect, neputând fi administrate probe noi, deşi în această fază procesuală inculpatul are posibilitatea efectivă de a lua cunoştinţă de întregul dosar. Astfel, textele de lege criticate încalcă dreptul la un proces echitabil - din perspectiva contradictorialităţii - în faza de urmărire penală, chiar dacă pot fi propuse probe noi la judecata pe fond. Plecând de la incidenţa art. 21 alin. (3) din Constituţie asupra tuturor litigiilor şi având în vedere şi prevederile art. 20 din Constituţie şi ale art. 53 din Convenţie, reiese că art. 6 din Convenţie trebuie respectat de legiuitor şi atunci când reglementează în domeniul procedurilor penale care nu ţin de rezolvarea cauzei pe fond, inclusiv în ceea ce priveşte procedura desfăşurată în faza de urmărire penală.

6.Judecătoria Reşiţa apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, având în vedere că dreptul la apărare al inculpatului este garantat pe tot parcursul urmăririi penale, prin prisma drepturilor conferite de dispoziţiile art. 83 lit. d), art. 89, 90, 92, 94 şi 95 din Codul de procedură penală. Astfel, pe tot parcursul urmăririi penale, inculpatul are dreptul de a consulta dosarul de urmărire penală, de a propune probe în această fază şi de a asista la administrarea lor, cu posibilitatea formulării de plângeri împotriva modului de soluţionare a cererilor sale.

7.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru aşi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 321-324 din Codul de procedură penală sunt constituţionale. Arată că acestea stabilesc procedura prin care organul de cercetare penală înaintează procurorului dosarul privind pe inculpat, iar procurorul verifică lucrările urmăririi penale, se pronunţă asupra acestora, restituie cauza sau o trimite la alt organ de urmărire penală, precum şi procedura privind efectuarea urmăririi penale de către procuror, fără a aduce atingere sub niciun aspect accesului liber la justiţie şi dreptului părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. În plus, posibilitatea procurorului de a restitui cauza organului care a efectuat urmărirea penală sau de a trimite cauza la alt organ în vederea completării ori refacerii urmăririi penale nu este menită să afecteze dreptul la un proces echitabil ori dreptul la apărare, întrucât textul contestat vizează un caz de restituire în vederea completării urmăririi penale sau a respectării dispoziţiilor legale care garantează aflarea adevărului, având în vedere că urmărirea penală nu a fost finalizată. O atare măsură dispusă de către procuror anterior terminării urmăririi penale constituie doar un mijloc procesual de garantare a exercitării atribuţiilor de urmărire penală cu stricta respectare a legalităţii, în vederea administrării în continuare a probelor apreciate ca fiind necesare pentru clarificarea aspectelor nelămurite. Aşa fiind şi ţinând seama de rolul procurorului de apărător al ordinii de drept şi al drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, care conduce şi supraveghează, cu respectarea principiului legalităţii şi al imparţialităţii, activitatea de cercetare penală, este evident că, prin posibilitatea conferită de textul de lege criticat, se dă expresie dreptului la un proces echitabil şi dreptului la apărare, ca şi componente ale acestui rol. În plus, persoanele interesate nu sunt împiedicate în niciun fel să îşi exercite dreptul la apărare în condiţiile prevăzute de lege şi să sesizeze procurorului care supraveghează cercetarea penală orice neregularităţi menite a le prejudicia drepturile procesuale. Totodată, în cursul urmăririi penale, avocatul suspectului sau inculpatului are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală, potrivit art. 92 alin. (1) din Codul de procedură penală, cu excepţiile prevăzute de lege. Mai mult, potrivit art. 83 lit. d) din Codul de procedură penală, în cursul procesului penal, inculpatul are dreptul de a propune administrarea de probe în condiţiile prevăzute de lege, de a ridica excepţii şi de a pune concluzii, iar, în conformitate cu prevederile art. 89 din acelaşi Cod, suspectul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de unul ori de mai mulţi avocaţi în tot cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară şi al judecăţii, iar organele judiciare sunt obligate să îi aducă la cunoştinţă acest drept. În plus, dispoziţiile de lege criticate reprezintă norme de procedură a căror reglementare este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală.

9.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 321-324 din Codul de procedură penală. Alineatul (2) al art. 321 din Codul de procedură penală a fost modificat de art. 102 pct. 211 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

–Art. 321: "(1) De îndată ce urmărirea penală este terminată, organul de cercetare înaintează dosarul procurorului, însoţit de un referat.

(2)Referatul trebuie să cuprindă menţiunile prevăzute la art. 286 alin. (4), precum şi date suplimentare privitoare la mijloacele materiale de probă şi măsurile luate cu privire la ele în cursul cercetării penale, precum şi locul unde acestea se află.

(3)Când urmărirea penală priveşte mai multe fapte sau mai mulţi inculpaţi, referatul trebuie să cuprindă menţiunile arătate la alin. (2) cu privire la toate faptele şi la toţi inculpaţii şi, dacă este cazul, trebuie să se arate pentru care fapte ori făptuitori se propune clasarea sau renunţarea la urmărire.";

–Art. 322: "(1) În termen de cel mult 15 zile de la primirea dosarului trimis de organul de cercetare penală potrivit art. 320 şi art. 321 alin. (1), procurorul procedează la verificarea lucrărilor urmăririi penale şi se pronunţă asupra acestora.

(2)Rezolvarea cauzelor în care sunt arestaţi se face de urgenţă şi cu precădere.";

–Art. 323: "(1) În situaţia în care procurorul constată că urmărirea penală nu este completă sau că nu a fost efectuată cu respectarea dispoziţiilor legale, restituie cauza organului care a efectuat urmărirea penală în vederea completării sau refacerii urmăririi penale sau trimite cauza la alt organ de cercetare penală potrivit dispoziţiilor art. 302.

(2)Atunci când completarea sau refacerea urmăririi penale este necesară numai cu privire la unele fapte sau la unii inculpaţi, iar disjungerea nu este posibilă, procurorul dispune restituirea sau trimiterea întregii cauze la organul de cercetare penală.

(3)Ordonanţa de restituire sau de trimitere cuprinde, pe lângă menţiunile arătate la art. 286 alin. (2), indicarea actelor de urmărire penală ce trebuie efectuate ori refăcute, a faptelor sau împrejurărilor ce urmează a fi constatate şi a mijloacelor de probă ce urmează a fi administrate.";

–Art. 324: "(1) Urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror în cazurile prevăzute de lege.

(2)Procurorul poate dispune preluarea oricărei cauze în care exercită supravegherea, indiferent de stadiul acesteia, pentru a efectua urmărirea penală.

(3)În cazurile în care procurorul efectuează urmărirea penală, poate delega, prin ordonanţă, organelor de cercetare penală efectuarea unor acte de urmărire penală.

(4)Punerea în mişcare a acţiunii penale, luarea sau propunerea măsurilor restrictive de drepturi şi libertăţi, încuviinţarea de probatorii ori dispunerea celorlalte acte sau măsuri procesuale nu pot forma obiectul delegării prevăzute la alin. (3)."

12.În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorii excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 24 privind dreptul la apărare, precum şi a prevederilor art. 20 din Constituţie referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi a prevederilor art. 53 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la apărarea drepturilor omului recunoscute, raportate la art. 6 din Convenţie referitor la dreptul la un proces echitabil.

13.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 321-323 din Codul de procedură penală, care reglementează terminarea urmăririi penale, stabilesc procedura privind înaintarea de către organul de cercetare penală a dosarului referitor la inculpat procurorului şi verificarea de către acesta din urmă a lucrărilor urmăririi penale, procurorul având posibilitatea ca - în situaţia în care constată că urmărirea penală nu este completă sau nu a fost efectuată cu respectarea dispoziţiilor legale - să restituie cauza organului care a efectuat urmărirea penală în vederea completării sau refacerii urmăririi penale sau să trimită cauza la alt organ de cercetare penală, în timp ce art. 324 din Codul de procedură penală conţine dispoziţii privind efectuarea urmăririi penale de către procuror.

14.În doctrină s-a arătat că terminarea urmăririi penale potrivit aprecierii organului de cercetare penală are un caracter prezumtiv, întrucât nu pune efectiv capăt fazei de urmărire penală. Procurorul, ca titular al dreptului de a exercita acţiunea penală, este cel care decide cu privire la rezultatul urmăririi, fie prin trimiterea în judecată a inculpatului, fie prin adoptarea altei soluţii, acest moment fiind cel care fixează terminarea efectivă a urmăririi penale. De altfel, chiar şi terminarea efectivă a urmăririi penale care se hotărăşte de procuror are caracter relativ, întrucât există posibilitatea ca urmărirea penală să fie reluată, actele emise de procuror nebucurându-se de autoritate de lucru judecat. Prin urmare, de îndată ce urmărirea penală este terminată, respectiv atunci când organul de cercetare consideră că sunt suficiente probe pentru a se dispune trimiterea în judecată - situaţie în care este obligatorie punerea în mişcare a acţiunii penale -, clasarea sau renunţarea la urmărirea penală, înaintează dosarul procurorului, însoţit de un referat. Organul de cercetare penală nu este obligat să procedeze la o nouă ascultare a inculpatului înainte de a formula propunerea de trimitere în judecată. După întocmirea referatului de terminare a urmăririi penale, organul de cercetare se dezînvesteşte de cauză şi o înaintează procurorului, existând, însă, posibilitatea să fie reînvestit cu cercetarea dacă procurorul îi restituie dosarul pentru completarea sau refacerea urmăririi penale. În cazul în care procurorul a efectuat personal urmărirea penală, acesta nu va întocmi referat cu privire la terminarea cercetării, însă, în rechizitoriu sau în ordonanţa pe care o va emite la momentul terminării efective a urmăririi penale, va face menţiunea cu privire la toate datele proprii acestui act.

15.Curtea reţine că noul Cod de procedură penală nu mai stabileşte în sarcina organului de urmărire penală obligaţia prezentării materialului de urmărire penală, fără a se aduce, în acest mod, vreo atingere dreptului la un proces echitabil şi dreptului la apărare - consacrate de prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) şi ale art. 24, respectiv de prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale -, având în vedere garanţiile acordate suspectului, respectiv inculpatului în cursul urmăririi penale. Astfel, potrivit art. 78 şi art. 83 lit. a^1)-e) din Codul de procedură penală, suspectul, respectiv inculpatul, are dreptul de a fi informat cu privire la fapta pentru care este cercetat şi încadrarea juridică a acesteia, dreptul de a consulta dosarul, în condiţiile legii, dreptul de a avea un avocat ales, iar dacă nu îşi desemnează unul, în cazurile de asistenţă obligatorie, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu, dreptul de a propune administrarea de probe în condiţiile prevăzute de lege. Prin urmare, suspectul, respectiv inculpatul are dreptul de a consulta dosarul de urmărire penală, de a formula plângeri, cereri şi memorii, de a propune probe în această fază, cu posibilitatea formulării de plângeri, potrivit art. 336-339 din Codul de procedură penală, împotriva modului de soluţionare a cererilor sale. Totodată, la asigurarea apărării efective a suspectului sau a inculpatului în faza de urmărire penală contribuie, în viziunea noului cod, şi reglementarea dreptului general al avocatului suspectului sau inculpatului de a asista la efectuarea actelor de urmărire, aşa cum prevede art. 92 din Codul de procedură penală. Alin. (1) al aceluiaşi art. 92 permite doar două excepţii de la această regulă, şi anume, pe de o parte, situaţia în care se utilizează metodele speciale de supraveghere ori cercetare, prevăzute în cap. IV din titlul IV al Codului de procedură penală, iar, pe de altă parte, percheziţia corporală sau a vehiculelor în cazul infracţiunilor flagrante.

16.Astfel, potrivit art. 89 din Codul de procedură penală, suspectul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de unul ori de mai mulţi avocaţi în tot cursul urmăririi penale, iar organele judiciare sunt obligate să îi aducă la cunoştinţă acest drept. Asistenţa juridică este asigurată atunci când cel puţin unul dintre avocaţi este prezent. Art. 90 şi 91 din acelaşi Cod stabilesc cazurile de asistenţă juridică obligatorie a suspectului sau inculpatului, respectiv obligaţia organului judiciar de a lua măsuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu. Potrivit art. 94 din Codul de procedură penală, suspectul, respectiv inculpatul sau avocatul acestuia, are dreptul de a solicita consultarea dosarului pe tot parcursul procesului penal. Consultarea dosarului presupune dreptul de a studia actele acestuia, dreptul de a nota date sau informaţii din dosar, precum şi de a obţine fotocopii pe cheltuiala suspectului sau inculpatului. În cursul urmăririi penale, procurorul stabileşte data şi durata consultării într-un termen rezonabil, putând restricţiona motivat consultarea dosarului, dacă prin aceasta s-ar putea aduce atingere bunei desfăşurări a urmăririi penale. După punerea în mişcare a acţiunii penale, restricţionarea se poate dispune pentru cel mult 10 zile. În toate cazurile, avocatului nu îi poate fi restricţionat dreptul de a consulta declaraţiile suspectului sau inculpatului pe care îl asistă ori îl reprezintă. În vederea pregătirii apărării, avocatul inculpatului are dreptul de a lua cunoştinţă de întreg materialul dosarului de urmărire penală în procedurile desfăşurate în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi privind măsurile privative sau restrictive de drepturi, la care avocatul participă. De asemenea, avocatul suspectului sau inculpatului are dreptul de a formula plângere potrivit art. 336-339 din Codul de procedură penală.

17.Prin urmare, dispoziţiile art. 321-324 din Codul de procedură penală - care reprezintă norme de procedură a căror reglementare este, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, de competenţa exclusivă a legiuitorului - instituie o procedură care asigură respectarea prevederilor constituţionale şi convenţionale invocate de autorii excepţiei referitor la dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare, având în vedere garanţiile care o însoţesc privind accesul suspectului şi inculpatului la dosarul de urmărire penală.

18.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Cristian Andrei Florea şi Petru Văcărescu în Dosarul nr. 7.028/290/2014 al Judecătoriei Reşiţa şi constată că dispoziţiile art. 321-324 din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Reşiţa şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 29 octombrie 2015.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică