Decizie nr. 312 din 19 noiembrie 2002

Costica Bulai - preşedinte

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Claudia Miu - magistrat-asistent şef

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicată. Excepţia a fost ridicată de Elena Manescu în Dosarul nr. 1.175/CA/2001 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ şi de Zoe Arama în Dosarul nr. 826/COM/2002 al Tribunalului Galaţi - Secţia comercială, contencios administrativ, maritima şi fluviala.

La apelul nominal făcut în Dosarul nr. 159C/2002 se prezintă, personal, Elena Manescu, autoare a excepţiei de neconstituţionalitate, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune apelul şi în Dosarul nr. 321/2002, constatandu-se lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 321C/2002 la Dosarul nr. 159C/2002, având în vedere ca au aceleaşi obiect şi cauza. Autoarea excepţiei şi Ministerul Public sunt de acord cu măsura conexarii. Faţa de aceste sustineri, pentru o mai buna administrare a justiţiei, Curtea, în temeiul art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 321C/2002 la Dosarul nr. 159C/2002.

Cauza fiind în stare de judecată, Elena Manescu, autoare a excepţiei de neconstituţionalitate, depunând şi concluzii scrise, solicita să se constate ca prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 9/1998, republicată, în măsura în care inlatura moştenitorii testamentari de la beneficiul acordării compensaţiilor pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar, contravin dispoziţiilor art. 16, 42, 49 şi 135 din Constituţie, precum şi practicii Curţii Constituţionale, care, prin Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, a statuat ca legea recunoaşte toate formele succesiunii, atât cea legală, cat şi cea testamentară.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate şi arata ca textul de lege criticat, limitand acordarea de compensaţii la foştii proprietari şi la moştenitorii lor legali, încalcă principiul egalităţii, creând o discriminare în rândul moştenitorilor, şi, de asemenea, încalcă dispoziţiile art. 42 din Constituţie privind garantarea dreptului la moştenire.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 30 ianuarie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 1.175/CA/2001, şi prin Încheierea din 27 iunie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 826/COM/2002, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi de contencios administrativ şi, respectiv, Tribunalul Galaţi - Secţia comercială, contencios administrativ, maritima şi fluviala au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicată. Excepţia a fost ridicată de Elena Manescu şi Zoe Arama în cauze având ca obiect contestaţiile formulate împotriva hotărârilor Comisiei centrale pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 de pe lângă Ministerul Finanţelor Publice, privind validarea hotărârilor Comisiei Municipiului Bucureşti şi a Comisiei Judeţului Galaţi pentru aplicarea aceleiaşi legi.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca, întrucât prevederile criticate limitează sfera persoanelor care pot solicita compensaţii la foştii proprietari şi moştenitorii lor legali, excluzând moştenitorii testamentari, acestea instituie o măsura discriminatorie în detrimentul ultimilor, fiind contrare, astfel, dispoziţiilor art. 16 din Constituţie.

Prevederile art. 1 alin. (2) din legea criticata încalcă şi dispoziţiile art. 42 din Constituţie referitoare la garantarea dreptului la moştenire, care nu disting "după cum forma de succesiune este cea legală sau testamentară.[...] Drepturile moştenitorilor, indiferent de vocaţia acestora, sunt identice cu cele ale fostului proprietar, la a cărui succesiune sunt chemaţi."

Aceleaşi prevederi sunt contrare şi dispoziţiilor art. 49 din Constituţie, deoarece îngrădirea dreptului la moştenire nu a fost impusa de una dintre situaţiile expres prevăzute acolo.

În susţinerea criticii de neconstituţionalitate se menţionează şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 73 din 19 iulie 1995 cu privire la constituţionalitatea unor prevederi ale Legii pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, prin care s-a constatat ca legea dedusă controlului recunoaşte toate formele succesiunii.

Instanţele de judecată considera ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata.

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, şi ale art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, introduse prin Legea nr. 181/2002, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata. Astfel, se considera că nu se aduce atingere art. 42 din Constituţie care garantează dreptul la moştenire, deoarece la data deschiderii succesiunii bunurile imobile ce fac obiectul Legii nr. 9/1998 "nu au făcut parte din patrimoniul beneficiarilor primari înainte de intrarea în vigoare a legii". Prin urmare, dreptul la primirea compensaţiilor s-a născut, în temeiul legii, la data intrării sale în vigoare, iar în ipoteza în care beneficiarii primari ar fi fost decedati la acea data, sumele de bani cuvenite cu titlu de compensaţie nu ar intră în masa succesorală la data deschiderii succesiunii, "ci ar urma să-i intregeasca cuantumul valoric de la data intrării în vigoare a legii. Or, legiuitorul nu putea să se substituie voinţei decuiusului, stabilind o vocaţie succesorală specială pentru moştenitorii testamentari ai acestuia".

De altfel, mai apreciază Guvernul faptul ca de măsurile compensatorii beneficiază numai foştii proprietari şi moştenitorii legali ai acestora reprezintă opţiunea legiuitorului.

Avocatul Poporului, în punctul sau de vedere, susţine ca dispoziţiile criticate sunt constituţionale. Critica referitoare la încălcarea principiului egalităţii este nefondata, deoarece acesta nu exclude posibilitatea ca legiuitorul sa adopte soluţii diferite pentru situaţii distincte. "Or, chiar legea civilă instituie un regim special, de protecţie pentru moştenitorii legali, în raport cu cei testamentari."

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere exprimate de Guvern şi de Avocatul Poporului, rapoartele judecătorilor-raportori, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 7 februarie 2002. Întrucât dispoziţiile alin. (2) al art. 1 sunt subiacente celor cuprinse în alin. (1) al aceluiaşi articol şi se corelează între ele, se impune redarea conţinutului integral al ambelor alineate, după cum urmează: "(1) Cetăţenii români, prejudiciati în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, denumit în continuare tratat, au dreptul la compensaţiile stabilite potrivit prezentei legi, în măsura în care nu au primit anterior sau au primit numai parţial compensaţii ori despăgubiri pentru bunurile imobile - construcţii şi terenuri - pe care le aveau în proprietate în judeţele Durostor şi Caliacra, cedate Bulgariei, precum şi pentru recoltele neculese de porumb, bumbac şi floarea-soarelui.

(2)De prevederile alin. (1) beneficiază şi cetăţenii români, moştenitori legali ai foştilor proprietari."

Deşi autorii excepţiei considera ca prin textele legale reproduse sunt incalcate dispoziţiile art. 16, 42, 49 şi 135 din Constituţie, Curtea constata ca, în cauza, au relevanta numai cele ale art. 16 alin. (1), art. 42 şi ale art. 49 alin. (1), care au următorul conţinut:

–Art. 16: "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";

–Art. 42: "Dreptul la moştenire este garantat.";

–Art. 49 alin. (1): "Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.".

Curtea considera ca, în scopul examinării excepţiei de neconstituţionalitate, se impune sa stabilească, în primul rând, momentul în care s-a născut dreptul la despăgubiri al persoanelor române care au părăsit Bulgaria în virtutea aplicării tratatului menţionat. În acest sens, dispoziţiile art. V alin. 1 din Acordul privitor la schimbul de populaţie română şi bulgara, anexa C la tratat, prevăd ca "Statul Roman ia în sarcina sa despăgubirea românilor ce părăsesc bunurile lor situate în teritoriile transferate Bulgariei". Din aceste dispoziţii rezultă ca persoanele române care au părăsit Bulgaria, în virtutea acestui acord, au devenit creditori ai statului român. Aceasta calitate a fost avută în vedere şi de legiuitorul actual care, la art. 1 alin. (1) din legea criticata, stabileşte întinderea dreptului la compensaţie, în raport de compensaţiile sau despăgubirile anterioare acordate, în tot sau în parte, celor prejudiciati. Asa fiind, se retine ca dreptul de creanta a intrat în patrimoniul foştilor proprietari, cetăţeni români, prejudiciati prin aplicarea tratatului, la data intrării în vigoare a acestuia. Prin urmare, foştii proprietari aveau capacitatea de a dispune de acest drept de creanta prin acte pentru cauza de moarte.

Pentru ratiunile înfăţişate Curtea constata ca este intemeiata critica de neconstituţionalitate potrivit căreia prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 9/1998, republicată, sunt contrare dispoziţiilor art. 42 din Constituţie, în măsura în care limitează sfera persoanelor îndreptăţite la acordarea de despăgubiri numai la foştii proprietari şi moştenitorii lor legali, excluzandu-i pe moştenitorii testamentari. Într-adevăr, art. 42 din Constituţie garantează dreptul la moştenire, fără a limita garanţia instituită exclusiv la moştenirea legală. Întrucât, însă, dreptul la moştenire, în general, semnifica atât dreptul la moştenire legală, cat şi la cea testamentară, limitarea impusa prin art. 1 alin. (2) din Legea nr. 9/1998 contravine dispoziţiilor textului constituţional.

Curtea constata, de asemenea, ca este intemeiata şi critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie. Astfel, în jurisprudenta sa, Curtea Constituţională a statuat în mod constant ca aplicarea unui tratament juridic diferenţiat este justificată numai prin existenta unor situaţii diferite.

Calitatea de moştenitor legal sau testamentar nu îi plaseaza însă pe titulari în situaţii diferite, din punctul de vedere care interesează aici, de natura sa impună instituirea unui tratament juridic diferenţiat, fără a fi discriminator.

De aceea, dispoziţia legală criticata contravine principiului egalităţii consacrat prin art. 16 din Constituţie.

În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 9/1998, republicată, contravin şi dispoziţiilor art. 49 din Constituţie, Curtea considera, de asemenea, ca este intemeiata. Întrucât dreptul de creanta faţă de statul român a existat în patrimoniul foştilor proprietari, la data decesului acestora, şi, deci, a putut fi transmis pe cale testamentară, dispoziţiile legale criticate aduc o restrangere a exerciţiului dreptului la moştenire, dar fără ca aceasta să fie justificată, în speta, de existenta vreunuia dintre cazurile prevăzute expres şi limitativ de textul constituţional menţionat.

Asa fiind, Curtea constata ca dispoziţiile examinate sunt neconstituţionale, urmând ca excepţia să fie admisă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Admite excepţia de neconstituţionalitate şi constata ca dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicată, sunt neconstituţionale în măsura în care inlatura moştenitorii testamentari de la beneficiul acordării compensaţiilor prevăzute la alin. (1) al art. 1 din aceeaşi lege. Excepţia a fost ridicată de Elena Manescu în Dosarul nr. 1.175/CA/2001 al Tribunalului Bucureşti Secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ şi de Zoe Arama în Dosarul nr. 826/COM/2002 al Tribunalului Galaţi Secţia comercială, contencios administrativ, maritima şi fluviala.

Definitivă şi obligatorie.

Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2002.

PREŞEDINTE,

prof. univ. dr. COSTICA BULAI

Magistrat-asistent şef,

Claudia Miu

──────────────────