Decizie nr. 221 din 11 iulie 2002

Nicolae Popa - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 337 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de George Guliu în Dosarul nr. 10.821/2001 al Judecătoriei Brăila.

La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, asistat de avocat, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Apărătorul autorului excepţiei arata ca art. 337 din Codul de procedură penală este neconstitutional, întrucât persoana cu privire la care se extinde procesul penal nu beneficiază de drepturile recunoscute de lege în faza urmăririi penale, iar condamnarea se realizează în alte condiţii decât cele obişnuite. Autorul excepţiei invoca Decizia Curţii Constituţionale nr. 171 din 23 mai 2001, prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 63 alin. 2 din Codul de procedură penală, arătând ca, analog situaţiei reglementate în articolul menţionat, art. 337 din Codul de procedură penală permite judecătorului sa dispună extinderea procesului penal potrivit convingerilor sale, iar nu conform legii. În acest mod, judecătorul devine acuzator şi se pronunţa anticipat asupra vinovatiei persoanei, contrar principiului prezumţiei de nevinovatie.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 18 martie 2002 Judecătoria Brăila a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 337 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de George Guliu în Dosarul nr. 10.821/2001 al acelei instanţe.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arata ca dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale deoarece, reglementandu-se extinderea procesului penal cu privire la alte persoane în cursul judecaţii, fără a fi parcursă faza urmarii penale, se aduce atingere unor drepturi fundamentale ale persoanei în cauza. În susţinerea acestei excepţii autorul a invocat încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, considerând ca prin extinderea procesului penal fără să se parcurga faza urmăririi penale, cu garanţiile procesuale pe care aceasta le presupune, se produce o discriminare a celor în cauza, ale art. 49, întrucât are loc o restrangere nejustificată a unor drepturi şi libertăţi, ale art. 23 alin. (1), deoarece dispoziţiile criticate conduc la aplicarea unei pedepse în alte condiţii decât cele prevăzute de lege, ale art. 123, pentru ca înfăptuirea justiţiei se realizează cu încălcarea drepturilor şi libertăţilor persoanei, precum şi cele ale art. 125 alin. (3) şi ale art. 130 alin. (1) şi (2), întrucât, în temeiul dispoziţiilor legale criticate, instanţele judecătoreşti îşi depăşesc atribuţiile intrand în sfera competentei organelor de urmărire penală, iar Ministerul Public este împiedicat să îşi exercite atribuţiile de apărare a ordinii şi a drepturilor cetăţenilor.

Judecătoria Brăila apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile art. 337 din Codul de procedură penală nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autor, persoana cu privire la care s-a dispus extinderea procesului penal având posibilitatea să solicite administrarea de probe în cursul cercetării judecătoreşti.

În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază ca dispoziţiile art. 337 din Codul de procedură penală nu încalcă prevederile art. 130 alin. (1) din Constituţie, ci sunt în concordanta cu acestea, procurorul fiind singurul competent sa pună în mişcare acţiunea penală atât în faza urmarii penale, cat şi în cursul judecaţii. Nu sunt incalcate nici prevederile art. 125 din Constituţie, deoarece înfăptuirea justiţiei de către instanţele judecătoreşti, în cauzele penale, are semnificatia infaptuirii acesteia în limitele prevăzute în actul de sesizare, persoana nemultumita putând folosi căile de atac prevăzute de lege. În concluzie, se apreciază ca dispoziţiile art. 337 din Codul de procedură penală sunt constituţionale şi, prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Guvernul arata ca dispoziţiile art. 337 din Codul de procedură penală nu contravin Constituţiei. Cu privire la prevederile art. 16 din Constituţie, se apreciază ca textul criticat nu aduce atingere egalităţii în drepturi a cetăţenilor, deoarece "toate persoanele care dobândesc calitatea de inculpat în cursul judecaţii au aceleaşi drepturi şi obligaţii procesuale, inclusiv dreptul de a propune probe în apărare şi dreptul de a fi asistate de un apărător, ales sau numit din oficiu, după caz". În ceea ce priveşte neconcordanta cu prevederile art. 23 alin. (9) din Constituţie, se considera ca art. 337 din Codul de procedură penală nu reglementează stabilirea sau aplicarea vreunei pedepse, ci reglementează numai aspecte procedurale ale fazei de judecată, motiv pentru care, în opinia Guvernului, nu poate fi reţinută vreo încălcare a dispoziţiilor constituţionale invocate. De asemenea, sunt considerate ca fiind neintemeiate susţinerile potrivit cărora extinderea procesului penal ar aduce atingere prevederilor constituţionale relative la înfăptuirea justiţiei şi la rolul Ministerului Public în desfăşurarea actului de justiţie.

Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 337 din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut: "În cursul judecaţii, când se descoperă date cu privire la participarea şi a unei alte persoane la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală pusă în sarcina inculpatului sau date cu privire la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală de către o altă persoană, dar în legătură cu fapta inculpatului, procurorul poate cere extinderea procesului penal cu privire la acea persoana.

Dacă instanţa găseşte cererea intemeiata, o admite şi procedează potrivit dispoziţiilor art. 336, care se aplică în mod corespunzător."

Autorul excepţiei susţine ca dispoziţiile legale criticate încalcă următoarele prevederi constituţionale:

–Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";

–Art. 49: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2)Restrangerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertăţii.";

–Art. 23 alin. (9): "Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii.";

–Art. 123: "(1) Justiţia se înfăptuieşte în numele legii.

(2)Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii.";

–Art. 125 alin. (3): "Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege.";

–Art. 130: "(1) În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apara ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor.

(2)Ministerul Public îşi exercită atribuţiile prin procurori constituiţi în parchete, în condiţiile legii."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată. Dispoziţiile art. 337 din Codul de procedură penală nu aduc atingere prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei, întrucât extinderea procesului penal cu privire la alte persoane se realizează, în cursul judecaţii, numai în cazul în care se descoperă date noi fie cu privire la participarea unei alte persoane la săvârşirea faptei imputate inculpatului, fie cu privire la săvârşirea unei fapte de către o altă persoană, dar în legătură cu fapta imputată inculpatului. Dispoziţiile art. 337 din Codul de procedură penală, consacra principiul procesual penal, potrivit căruia instanţa de judecată nu se sesizează din oficiu, ci acţionează numai dacă este sesizată potrivit legii. Astfel, numai atunci când procurorul cere extinderea procesului penal cu privire la alte persoane şi dacă declara ca pune în mişcare acţiunea penală, instanţa este obligată sa procedeze la judecarea cauzei şi cu privire la aceasta persoana, care se include astfel în obiectul judecaţii, potrivit art. 317 teza a doua din Codul de procedură penală. Instanţa judecătorească trebuie să manifeste un rol activ, care este în strânsă legătură cu scopul aflarii adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana făptuitorului. Dacă însă procurorul nu cere extinderea procesului penal, instanţa este obligată să soluţioneze cauza în limitele în care a fost investită prin actul de sesizare şi nu poate să dispună extinderea procesului penal din proprie iniţiativă.

Prin urmare, Curtea constata ca dispoziţiile procesual penale criticate nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 123, 125 şi 130, deoarece înfăptuirea justiţiei prin instanţele judecătoreşti are semnificatia judecării unei cauze penale în limitele prevăzute în actul de sesizare.

Pe de altă parte, în cursul judecaţii, persoana cu privire la care a fost extins procesul penal beneficiază de toate drepturile procesuale, inclusiv de acela de a cere administrarea probelor pe care le considera necesare, iar în cazul în care este nemultumita de soluţia data de un organ judiciar, are la dispoziţie suficiente modalităţi de a contesta aceasta prin intermediul căilor de atac. Astfel, nu sunt incalcate nici prevederile art. 16 şi 49 din Constituţie, soluţionarea cauzei şi aplicarea pedepsei având loc după regulile obişnuite, ca în toate celelalte cazuri reglementate de lege, fără a se crea discriminări sau a se restrânge exerciţiul anumitor drepturi, asa cum pretinde autorul excepţiei.

De altfel, asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 337 din Codul de procedură penală Curtea Constituţională s-a pronunţat prin numeroase decizii, dintre care Decizia nr. 18 din 18 ianuarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 26 martie 2001, sau Decizia nr. 307 din 15 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 8 februarie 2002, respingând excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.

Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 337 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de George Guliu în Dosarul nr. 10.821/2001 al Judecătoriei Brăila.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 iulie 2002.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

──────────────────────