Decizie nr. 374 din 4 mai 2006

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Irina Loredana Lăpădat - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 corelat cu art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Becze Maria în Dosarul nr. 4.559/2005 al Tribunalului Harghita.

La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă Curţii că autoarea excepţiei a depus la dosarul cauzei o cerere prin care solicită judecarea în lipsă.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând că dispoziţiile legale criticate sunt în deplină conformitate cu dispoziţiile constituţionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 2 din 8 februarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 4.559/2005, Tribunalul Harghita a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 corelat cu art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Becze Maria.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 10/2001, introduse prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, nu sunt corelate cu dispoziţiile art. 22 alin. (5) din acelaşi act normativ, fapt ce contravine dispoziţiilor art. 21 alin. (2) şi ale art. 78 din Constituţie. Astfel, se arată că, deşi noul text de lege instituie prezumţia existenţei dreptului de proprietate al persoanei îndreptăţite la restituirea imobilului, astfel cum a fost recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive, totuşi aceasta nu se poate prevala de dispoziţia legală menţionată, deoarece, în temeiul art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, a pierdut dreptul de a solicita în justiţie măsurile reparatorii prevăzute de lege, prin nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării, termen ce nu a fost prelungit prin Legea nr. 247/2005.

Tribunalul Harghita apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 24 corelat cu art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu următorul cuprins:

–Art. 22 alin. (5): "Nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent."

–Art. 24: "(1) În absenţa unor probe contrare, existenţa şi, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.

(2)În aplicarea prevederilor alin. (1) şi în absenţa unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deţine imobilul sub nume de proprietar."

Prevederile legale criticate sunt considerate a fi contrare dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (2) referitor la neîngrădirea prin lege a dreptului de acces la justiţie şi în art. 78 privind intrarea în vigoare a legii.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate invocată, Curtea reţine următoarele:

Autoarea excepţiei susţine că, deşi dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 10/2001, introdus prin Legea nr. 247/2005, prezumă existenţa dreptului de proprietate al persoanei îndreptăţite la restituirea imobilului, totuşi aceasta nu se poate prevala de dispoziţia legală menţionată, deoarece, în temeiul art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, a pierdut dreptul de a solicita în justiţie măsurile reparatorii prevăzute de lege, prin nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării, termen ce nu a fost prelungit prin Legea nr. 247/2005, fapt ce contravine dispoziţiilor art. 21 alin. (2) şi ale art. 78 din Constituţie.

Curtea constată că aceste susţineri nu pot fi reţinute, pentru următoarele considerente:

Împrejurarea că legiuitorul nu a înţeles să repună în termen persoanele care nu au depus notificări pentru restituirea imobilelor ce intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001 sau ale căror notificări au fost respinse, din cauza imposibilităţii de a face dovada dreptului de proprietate, a cărui existenţă nu era prezumată în forma anterioară a legii, nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci una de succesiune în timp a legii.

Astfel, prevederile art. 24 din Legea nr. 10/2001, introduse prin Legea nr. 247/2005, sunt aplicabile de îndată tuturor efectelor viitoare ale unor situaţii juridice constituite sub imperiul reglementării anterioare, respectiv cererilor de restituire formulate cu respectarea dispoziţiilor art. 22 alin. (5) din acelaşi act normativ. În speţă, autoarea excepţiei a pierdut dreptul de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, prin nerespectarea termenului de 6 luni, pentru trimiterea notificării, prevăzut de art. 22 alin. (5) din lege. Prin urmare, neîndeplinirea condiţiilor legii în vigoare nu poate fi invocată drept un motiv de îngrădire a dreptului de acces liber la justiţie, garantat prin dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie.

Referitor la invocarea încălcării dispoziţiilor art. 78 din Constituţie, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, deoarece atât Legea nr. 10/2001, cât şi Legea nr. 247/2005 au fost adoptate cu respectarea dispoziţiilor referitoare la intrarea în vigoare a legii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 corelat cu art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Becze Maria în Dosarul nr. 4.559/2005 al Tribunalului Harghita.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 mai 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Lăpădat