Decizie nr. 284 din 22 martie 2007

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi ale art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Nicolae Gheorghe Marghidanu în Dosarul nr. 8.454/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.

La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei, lipsă fiind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, autorul excepţiei solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate pentru motivele invocate în faţa instanţei judecătoreşti.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 16 noiembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 8.454/2/2006, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Nicolae Gheorghe Marghidanu.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate creează o situaţie de inegalitate între părţile participante la procesul civil, ce are ca obiect o cerere evaluabilă în bani. Astfel, partea care a fost pârât în faza judecării în fond a dosarului nu poate exercita calea de atac a apelului sau recursului, deoarece trebuie să achite o taxă de timbru, care, de multe ori, este semnificativă. De asemenea, arată că textele de lege criticate contravin şi prevederilor art. 21 din Constituţie.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate nu contravin prevederilor art. 21 din Constituţie, fiind legal şi normal ca justiţiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfăşurată de autorităţile judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. În ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 16 din Constituţie, se arată că acestea nu sunt încălcate de textele de lege criticate. De altfel, instanţa judecătorească, potrivit art. 74-81 din Codul de procedură civilă, poate acorda înlesniri la plata taxelor judiciare de timbru, ca o alternativă la plata anticipată a acestor taxe.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi ale art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997. Nivelul taxelor judiciare de timbru prevăzute de art. 2 alin. (1) a fost actualizat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.514/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 935 din 17 noiembrie 2006. Art. 11 alin. (1) a fost modificat prin art. I pct. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 34/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 28 august 2001, ordonanţă aprobată prin Legea nr. 742/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 17 decembrie 2001.

Art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 se referă la nivelul taxelor judiciare de timbru pentru acţiunile şi cererile evaluabile în bani, introduse la instanţele judecătoreşti.

–Art. 11 alin. (1): "Cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 50% din:

–taxa datorată pentru cererea sau acţiunea neevaluabilă în bani, soluţionată de prima instanţă;

–taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor şi acţiunilor evaluabile în bani."

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi şi ale art. 21 referitoare la liberul acces la justiţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 21 din Constituţie nu instituie nicio interdicţie cu privire la taxele în justiţie, fiind legal şi normal ca justiţiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfăşurată de autorităţile judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. Mai mult, în virtutea dispoziţiilor constituţionale ale art. 56 alin. (1), potrivit cărora "Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice", plata taxelor şi a impozitelor reprezintă o obligaţie constituţională a cetăţenilor. Echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanţa de judecată prin hotărârea pe care o pronunţă în cauză, plata acestora revenind părţii care cade în pretenţii.

În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiţie este aceea că nu este un drept absolut (cazul Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, 1985). Astfel, acest drept care cere, prin însăşi natura sa, o reglementare din partea statului poate fi subiectul unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăşi substanţa sa.

În ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei, în sensul că ar putea exista situaţii în care părţile să nu poată plăti taxele de timbru din cauza cuantumului excesiv al acestora şi, în consecinţă, să nu se poată adresa justiţiei, Curtea constată că legiuitorul a instituit, prin dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 146/1997, posibilitatea instanţei de judecată de a acorda scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru. Această reglementare vizează tocmai acele situaţii în care partea nu poate face faţă cheltuielilor unui proces din cauza lipsei mijloacelor materiale, constituind, contrar susţinerii autorului excepţiei, o garanţie a liberului acces la justiţie.

În ceea ce priveşte constituţionalitatea art. 2 alin. (1) şi a art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 în raport cu principiul constituţional al egalităţii în drepturi, se constată că textul de lege criticat nu aduce atingere acestui principiu, deoarece nu face niciun fel de diferenţiere între contribuabili.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Nicolae Gheorghe Marghidanu în Dosarul nr. 8.454/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 martie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Mariţiu