Decizie nr. 527 din 13 mai 2008

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (3^2) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava în Dosarul nr. 4.072/39/2006 al Tribunalului Suceava - Secţia civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 9 august 2007, pronunţată în Dosarul nr. 4.072/39/2006, Tribunalul Suceava - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (3^2) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că sintagma "reconstituirea în forma şi structura de proprietate existentă" contravine art. 44 şi art. 136 alin. (5) din Constituţie, "în condiţiile în care are înţelesuri ce pot duce la încălcarea dreptului de proprietate al altor persoane fizice sau juridice, cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate până la apariţia Legii nr. 247/2005". În opinia autorului excepţiei, şi în textul criticat, legiuitorul trebuia să folosească sintagma "suprafaţa avută în proprietate" prevăzută în cuprinsul art. 24 şi art. 26 alin. (2) din Legea nr. 1/2000.

Tribunalul Suceava - Secţia civilă apreciază că prevederile criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 şi ale art. 136 alin. (5), sintagma "reconstituirea în forma şi structura de proprietate existentă" neducând atingere substanţei dreptului de proprietate.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră excepţia de neconstituţionalitate neîntemeiată, arătând că Legea nr. 1/2000 are ca scop repararea unor abuzuri şi nedreptăţi săvârşite de regimul trecut, astfel că prevederile de lege criticate sunt în acord cu obligaţia statului de a ocroti şi garanta proprietatea.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că este dreptul suveran al legiuitorului de a aprecia întinderea şi amploarea măsurilor pe care le stabileşte.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

Examinând încheierea de sesizare, cât şi notele scrise ale autorului excepţiei, Curtea constată că, deşi a fost sesizată de instanţa de judecată cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (3^2) din Legea nr. 1/2000, în realitate este criticată numai teza întâi a acestui articol.

Aşadar, obiectul excepţiei îl constituie prevederile art. 29 alin. (3^2) teza întâi din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, cu modificările şi completările ulterioare, prevederi ce au fost introduse prin titlul VI pct. 33 al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005.

Prevederile de lege criticate au următoarea redactare: "Diferenţa de suprafaţă neatribuită se reconstituie în forma şi structura de proprietate existentă la momentul naţionalizării terenurilor forestiere de către regimul comunist; [...]"

Textele constituţionale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi art. 136 alin. (5), potrivit căruia "Proprietatea privată este inviolabilă în condiţiile legii organice".

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, asupra constituţionalităţii art. 29 alin. (3^2) teza întâi din Legea nr. 1/2000, s-a mai pronunţat într-o altă cauză având o motivare similară. Astfel, prin Decizia nr. 67 din 5 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2008, Curtea a statuat că aceste prevederi sunt constituţionale. În considerentele acestei decizii, Curtea a reţinut că textul de lege criticat consacră reconstituirea, în forma şi structura de proprietate existente la momentul naţionalizării terenurilor forestiere de către regimul comunist, a diferenţei de suprafaţă neatribuite (în speţă parohiilor, schiturilor şi mănăstirilor).

Având în vedere obiectul de reglementare al legii-fondul funciar al României - şi scopul declarat al acesteia - reconstituirea către foştii proprietari sau moştenitorii acestora a dreptului de proprietate asupra terenurilor preluate de cooperativele agricole de producţie sau de către stat -, reglementarea condiţiilor în care operează această reconstituire, inclusiv sub aspectul suprafeţelor retrocedabile, precum şi al formei şi structurii de proprietate, acestea constituie opţiuni ale legiuitorului, în acord cu politica economică a statului în materie şi cu finalitatea reparatorie a legii. Condiţionarea reconstituirii dreptului de proprietate asupra diferenţelor de suprafaţă neatribuită în forma şi structura de proprietate existentă la momentul naţionalizării terenurilor forestiere de către regimul comunist reprezintă o astfel de opţiune, pe deplin constituţională, de vreme ce, prin ipoteză, este vorba de o reconstituire a dreptului, iar nu de o constituire ce ar opera după procedura şi modul de atribuire a noilor titluri de proprietate în condiţiile stabilite prin lege.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi ale art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (3^2) teza întâi din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava în Dosarul nr. 4.072/39/2006 al Tribunalului Suceava - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 mai 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu