Decizie nr. 182 din 20 iunie 2002

Nicolae Popa - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Cristina Nicoara - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Rodica Fesiuc în dosarele nr. 13/2002 şi nr. 29/2002 ale Curţii Supreme de Justiţie - Completul de 9 judecători.

La apelul nominal lipseşte autoarea excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 117C/2002 la Dosarul nr. 87C/2002, având în vedere ca autoarea şi obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate sunt identice.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condiţiile conexarii. În consecinţa, în temeiul art. 164 din Codul de procedură civilă şi al art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea dispune conexarea dosarelor anterior menţionate, pentru o mai buna administrare a justiţiei.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând ca prin excepţia de neconstituţionalitate se pun în discuţie aspecte ce vizează interpretarea şi aplicarea legii, iar nu chestiuni de constituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 11 februarie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 13/2002, respectiv prin Încheierea din 11 martie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 29/2002, Curtea Suprema de Justiţie - Completul de 9 judecători a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Rodica Fesiuc în recursurile declarate împotriva încheierilor din 31 ianuarie 2002 şi din 27 februarie 2002 pronunţate de Curtea Suprema de Justiţie - Secţia penală în Dosarul nr. 5.276/2001.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine ca dispoziţiile legale menţionate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 125 referitoare la instanţele judecătoreşti. Se afirma ca dispoziţiile criticate ingradesc accesul liber la justiţie şi creează o discriminare negativa faţă de judecători, care, pe lângă faptul ca sunt lipsiţi de dreptul la o cale de atac, sunt împiedicaţi sa exercite recursul împotriva unor încheieri prin care s-a respins o excepţie, care, dacă ar fi fost admisă, "ar fi făcut inutila continuarea unui proces penal în care au fost incalcate dispoziţii legale".

Instanţa de judecată, exprimandu-şi opinia, arata ca aceasta este neîntemeiată, dispoziţiile art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedură penală fiind în deplina concordanta cu Constituţia.

În aplicarea dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare a Curţii Constituţionale au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate în cauza.

Preşedintele Camerei Deputaţilor arata ca un proces echitabil nu implica în mod necesar existenta mai multor grade de jurisdicţie sau a mai multor cai de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti şi nici, pe cale de consecinţa, posibilitatea exercitării acestor cai de atac de către toate părţile din proces. Se apreciază ca dispoziţiile art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedură penală nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autoarea excepţiei.

Guvernul arata ca "încheierile sunt hotărâri intermediare celor care rezolva fondul cauzei sau adiacente problemelor legate de esenta cauzei, motiv pentru care acestea sunt supuse regulii că nu pot fi atacate decât dacă legea permite expres acest lucru. Similar apelului, şi în recurs se prevede posibilitatea atacarii încheierilor numai o dată cu sentinta sau decizia recurată, deoarece încheierile se pronunţa fie în cadrul unei judecati în prima instanţa, fie în cadrul unui apel şi, prin urmare, premerg fie o sentinta, fie o decizie". Prevederile art. 385^1 alin. 2 nu sunt de natura a încalcă dispoziţiile constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, întrucât prevederile acestui articol sunt aplicabile tuturor, fără a exista o diferentiere de tratament în aplicarea lor, şi nu contravin nici art. 125 din Constituţie, deoarece, prin însăşi situarea lor în cadrul Codului de procedura penală, respecta cerinţa prevăzută de Constituţie, în sensul căreia: "Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite prin lege." Textul criticat nu aduce atingere nici principiului accesului liber la justiţie, întrucât prevede posibilitatea atacarii cu recurs a încheierilor, o dată cu sentinta sau decizia recurată.

Preşedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, care are următorul cuprins: "Încheierile pot fi atacate cu recurs numai o dată cu sentinta sau decizia recurată, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs."

Textele constituţionale invocate de autorul excepţiei ca fiind incalcate au următoarea redactare:

–Art. 16 alin. (1): "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";

–Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.

(2)Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

–Art. 125: "(1) Justiţia se realizează prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.

(2)Este interzisă înfiinţarea de instanţe extraordinare.

(3)Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată.

Curtea retine ca, potrivit art. 125 şi 128 din Constituţie, legiuitorul este unica autoritate competentă sa reglementeze căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti în cadrul procedurii de judecată, precum şi modul de exercitare a acestora. În virtutea acestei competente legiuitorul stabileşte hotărârile judecătoreşti împotriva cărora pot fi exercitate căile de atac şi condiţiile în care pot fi folosite aceste cai.

În ceea ce priveşte încheierile, ca specie de hotărâri judecătoreşti luate în cursul procesului, dar care nu soluţionează fondul cauzei, acestea nu pot fi atacate, de regula, decât o dată cu hotărârile judecătoreşti care soluţionează fondul cauzei şi care sunt, potrivit dreptului nostru procesual, sentinţele şi deciziile. Numai în mod excepţional unele încheieri pot fi atacate separat cu recurs, în funcţie de gravitatea problemelor pe care le soluţionează, cum ar fi, de exemplu, în procesul penal, încheierile date în prima instanţa, prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea sau încetarea unei măsuri preventive, conform art. 141 din Codul de procedură penală. Cu excepţia cazurilor expres prevăzute de lege, regula exercitării căilor de atac împotriva încheierilor numai o dată cu sentinta sau decizia recurată se impune pentru asigurarea desfăşurării procesului cu celeritate, într-un termen rezonabil, exigenta recunoscută cu valoare de principiu atât în sistemul nostru procesual, cat şi în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacra în art. 6 pct. 1 dreptul oricărei persoane "la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale". Sub acest aspect, prin posibilitatea exercitării căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, prin care se soluţionează fondul cauzei, este asigurat accesul liber la justiţie.

În ceea ce priveşte susţinerea autoarei excepţiei, potrivit căreia dispoziţiile art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedură penală ar contraveni principiului egalităţii în drepturi consacrat de art. 16 din Constituţie, Curtea constata ca textul criticat nu prevede nici o discriminare, acesta aplicându-se tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie.

De altfel, asupra excepţiei de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedură penală Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 122 din 11 aprilie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 20 iunie 2002, respingând excepţia ca fiind neîntemeiată. Soluţia adoptată, ca şi considerentele pe care aceasta se întemeiază, îşi menţine valabilitatea şi în cauza de faţa, întrucât nu au apărut împrejurări noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în aceasta materie.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Rodica Fesiuc în dosarele nr. 13/2002 şi nr. 29/2002 ale Curţii Supreme de Justiţie - Completul de 9 judecători.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 iunie 2002.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu