Decizia nr. 230 din 6 aprilie 2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 18 lit. b), art. 20 alin. (7) și art. 55 pct. 3 lit. a) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, excepție ridicată de Societatea Dydypoka - S.R.L. din Florești, județul Cluj, în Dosarul nr. 9.298/117/2013* al Curții de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului nr. 394D/2016 al Curții Constituționale.

2.La apelul nominal, lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care precizează că transportatorii în regim de taxi trebuie să se supună condițiilor legale pentru exercitarea acestei activități, condiții pe care Legea nr. 38/2003 le instituie în mod unitar și egal pentru toate persoanele vizate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.Prin Încheierea din 27 ianuarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 9.298/117/2013*, Curtea de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 18 lit. b), art. 20 alin. (7) și art. 55 pct. 3 lit. a) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Dydypoka - S.R.L. din Florești, județul Cluj într-o cauză având ca obiect cererea de anulare a unui act administrativ, respectiv procesul-verbal de reținere a plăcuțelor de înmatriculare.

5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece încalcă dreptul la muncă și libertatea alegerii locului de muncă, prin limitarea ariei de desfășurare a activității de taximetrie doar la localitatea de autorizare. Astfel, taximetristul, după efectuarea unei curse în altă localitate decât cea de autorizare, nu poate transporta un alt client din respectiva localitate către cea de autorizare. Aplicarea prevederilor art. 20 alin. (7) din Legea nr. 38/2003 în cazul transportului în regim de taxi între localitatea Cluj-Napoca și localitatea Florești, având în vedere faptul că aceste localități sunt aproape unite, reprezintă o încălcare a egalității în drepturi a cetățenilor. Astfel, transportatorii în regim de taxi din municipiul București și județul Ilfov sunt privilegiați față de cei din județul Cluj, deoarece, în cazul primei categorii, transportul rutier efectuat între municipiul București și localitățile județului Ilfov este definit ca transport local, conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere. Se mai arată că prevederile legale criticate încalcă art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece transportatorii în regim taxi sunt discriminați în raport cu cei care efectuează transport în comun, de vreme ce transportul în regim de taxi reprezintă un serviciu comunitar de utilitate publică, asemeni transportului în comun.

6.În raport cu restrângerile impuse de art. 18 lit. b) și art. 20 alin. (7) din Legea nr. 38/2003 nu se poate invoca un interes public major care să le justifice într-o societate democratică, având în vedere faptul că organizarea, funcționarea și dezvoltarea serviciilor de utilități publice vizează satisfacerea cât mai completă a cerințelor utilizatorilor, precum și întărirea coeziunii economico-sociale la nivelul comunităților. De asemenea, prin restrângerea ariei de desfășurare a activității la localitatea de autorizare, fără se a lua în considerare alte circumstanțe, spre exemplu cele din speță, referitoare la distanța extrem de mică dintre cele două localități, sunt încălcate dispozițiile art. 41 și 45 din Constituție.

7.Se mai susține că prevederile art. 55 pct. 3 lit. a) din Legea nr. 38/2003 încalcă cerința previzibilității legii ce decurge din principiul legalității incriminării, deoarece nu se poate determina cu exactitate ce acțiuni ori inacțiuni intră sub incidența normei.

8.Curtea de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal consideră că prevederile legale criticate sunt constituționale. Reține că prestarea serviciului de taximetrie pe raza unei alte localități decât cea care a autorizat o asemenea activitate ar aduce atingeri grave în administrația publică a localității în care operatorul își desfășoară în mod nelegal activitatea. Consideră că dreptul la muncă nu este restrâns sub nicio formă de legiuitor, operatorul economic având posibilitatea obținerii unei autorizații emise de către municipiul Cluj-Napoca, autorizație în baza căreia să presteze servicii de taximetrie și în localitatea respectivă.

9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Reține că Legea nr. 38/2003 constituie cadrul legislativ unitar necesar realizării serviciilor de transport în regim de taxi, în corelare cu celelalte servicii de transport public local și județean organizate, potrivit legilor speciale, pe raza teritorială a fiecărei unități administrativ-teritoriale corespunzător principiului autonomiei locale, în funcție de sursele și necesarul colectivității locale, precum și de interesele, în echilibru, ale utilizatorilor și transportatorilor. Așadar, chiar dacă transportul în regim de taxi se realizează în raport cu interesul clientului, în interiorul ori în afara localității de autorizare, transportatorii autorizați de către autoritățile publice locale competente trebuie să-și exercite activitatea în condițiile/limitele autorizației.

11.De asemenea, în cazul în care o parte din cursă se realizează în afara localității de autorizare, fiecare transportator autorizat trebuie să revină la localitatea de autorizare. În caz contrar, ar fi afectate inclusiv principiul constituțional al autonomiei locale în raport cu toate unitățile administrativ-teritoriale implicate, precum și interesele celorlalți transportatori autorizați, care execută transport, potrivit legii. Astfel, prevederile criticate nu conțin nicio dispoziție de natură să afecteze dreptul la muncă, transportul în regim de taxi putându-se executa de către transportatori autorizați în acest scop, potrivit Legii nr. 38/2003, iar autorizația de transport se eliberează de către autoritatea competentă în condițiile acestei legi, pe baza unei documentații care trebuie să conțină inclusiv dovada îndeplinirii condiției de capacitate profesională. De asemenea, activitatea de transport în regim de taxi trebuie să se desfășoare în limitele și condițiile autorizației emise de către autoritățile competente pe raza administrativ-teritorială aferentă, corespunzător atribuțiilor legale și cu respectarea autonomiei locale a fiecărei unități administrativ-teritoriale implicate, în a cărei responsabilitate revine organizarea serviciilor de transport în regim de taxi. În consecință, dispozițiile de lege criticate nu restrâng dreptul la muncă astfel cum este consacrat de art. 41 din Constituție, sens în care invocă considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 938 din 7 iulie 2011.

12.Totodată, nu pot fi reținute nici criticile vizând încălcarea, prin art. 18 lit. b) și art. 20 alin. (7) din Legea nr. 38/2003, a dispozițiilor art. 16 din Constituție, prevederile legale respective fiind aplicabile, în mod nediscriminatoriu, tuturor transportatorilor în regim de taxi, autorizați în condițiile legii. De altfel, motivele invocate în susținerea excepției se raportează, mai degrabă, la modul de interpretare și de aplicare a acestora. Este evident că activitățile de transport respective au regim juridic diferit, se exercită în condiții distincte, cu mijloace de transport diferite în raport cu specificul fiecăreia. Consideră că prevederile constituționale ale art. 23 alin. (12) nu au incidență în cauză, și, întrucât din examinarea prevederilor legale criticate nu rezultă încălcarea vreunui drept fundamental, nu se pot reține nici susținerile privind încălcarea art. 53 din Constituție.

13.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepțiilor de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

14.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

15.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 18 lit. b), art. 20 alin. (7) și art. 55 pct. 3 lit. a) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 28 ianuarie 2003. Prevederile legale criticate au următorul conținut:

–Art. 18 lit. b): „În raport cu localitatea de autorizare, transportatorul autorizat poate executa transportul în regim de taxi în următoarele situații: […]b) ocazional, între localitatea de autorizare și alte localități sau puncte de interes, numai la cererea expresă a clientului, cu acordul taximetristului, având obligația revenirii în localitatea de autorizare după executarea cursei“;

–Art. 20 alin. (7): „Se interzice taxiurilor să efectueze transport public de persoane în regim de taxi sau să staționeze în vederea efectuării în mod permanent a unor astfel de transporturi în interiorul unei localități, alta decât localitatea de autorizare.“;

–Art. 55 pct. 3 lit. a): „Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni, și se sancționează după cum urmează: […]3. cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei:

a)aplicabilă taximetriștilor pentru intervenții asupra componentelor aparatului de taxat, în scopul majorării prețului transportului sau neincluderii unor venituri realizate în memoria fiscală, precum și pentru nerespectarea prevederilor art. 20 alin. (7) și art. 52 alin. (3) lit. g), p), r), s) și v), precum și conducătorilor auto sau transportatorilor autorizați, după caz, pentru nerespectarea prevederilor privind transportul în regim de închiriere ale art. 25 alin. (6) și, respectiv, art. 25 alin. (7)“.

16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține, mai întâi, că, potrivit art. 2 din Legea nr. 38/2003, serviciile de transport în regim de taxi sau de transport în regim de închiriere fac parte din categoria serviciilor publice, organizate de către autoritățile administrației publice locale pe raza administrativ-teritorială respectivă, cărora legiuitorul a înțeles să le acorde o reglementare specială, impusă de necesitatea asigurării, pe de o parte, a unui cadru unitar pentru desfășurarea acestora, iar, pe de altă parte, a unei calități corespunzătoare standardelor unui transport civilizat și în condiții de siguranță.

17.În aceste condiții, Curtea reține că activitatea de transport în regim de taxi trebuie să se desfășoare în limitele și condițiile autorizației emise de către autoritățile competente pe raza administrativ-teritoriala aferentă, corespunzător atribuțiilor legale și cu respectarea autonomiei locale a fiecărei unități administrativ-teritoriale implicate, în a cărei responsabilitate revine organizarea serviciilor de transport în regim de taxi.

18.Sub acest aspect, Curtea reține că libertatea economică, prevăzută de art. 45 din Legea fundamentală, nu este o libertate absolută, ci trebuie exercitată în condițiile legii. Astfel, prevederile legale ce formează obiectul excepției dau expresie obligației statului de a impune reguli de disciplină economică menite să creeze un cadru adecvat desfășurării activităților la care se referă textele de lege criticate, prin impunerea anumitor exigențe, pe care cei care doresc să presteze un astfel de serviciu public trebuie să le îndeplinească. În aceste condiții, Curtea constată că textele de lege criticate nu contravin dispozițiilor art. 45 din Constituție care garantează dreptul de acces liber la o activitate economică „în condițiile legii“.

19.De asemenea, Curtea constată că susținerea autoarei excepției referitoare la încălcarea dreptului la muncă prevăzut de art. 41 din Constituție este neîntemeiată, deoarece transportul în regim de taxi sau transportul în regim de închiriere se poate executa numai de transportatori autorizați, iar autorizația de transport se eliberează de către autoritatea de autorizare din cadrul primăriei localității sau primăriei municipiului București de pe raza administrativ-teritorială în care transportatorul își are sediul sau domiciliul, după caz, pe durată nedeterminată, pe baza unei documentații. În consecință, dispozițiile de lege criticate nu restrâng dreptul fundamental la muncă, întrucât libertatea alegerii profesiei, a meseriei și a locului de muncă nu înseamnă că orice persoană, oricând și în orice condiții, poate exercita profesia sau meseria pe care o dorește. Alegerea profesiei și a meseriei presupune, înainte de toate, pregătirea și calificarea corespunzătoare în vederea exercitării acestora, iar această libertate este condiționată de îndeplinirea unor criterii legale justificate de specificul profesiei, meseriei ori al locului de muncă.

20.Referitor la critica de neconstituționalitate a art. 55 pct. (3) lit. a) din Legea nr. 38/2003, Curtea reține că această prevedere legală reprezintă o normă de trimitere, care stabilește cu claritate și precis faptele a căror săvârșire atrage răspunderea contravențională. Astfel, intră sub incidența normei legale criticate fapta de nerespectare a dispozițiilor art. 52 alin. (3) lit. v) din Legea nr. 38/2003, care instituie, în sarcina transportatorilor autorizați, obligația de a nu executa curse în afara localității de autorizare, decât în condițiile prevăzute de art. 18 din lege.

21.Prin urmare, Curtea reține că acțiunea legiuitorului de a califica unele fapte, în funcție de pericolul social, drept contravenții, precum și de a stabili sancționarea acestora, respectiv stabilirea limitelor minime și maxime ale amenzilor ce pot fi aplicate în cazul constatării săvârșirii contravențiilor, reprezintă concretizarea obligației generale a statului de a asigura cadrul legal de desfășurare a anumitor activități, ceea ce implică și sancționarea nerespectării comportamentelor prescrise de normele astfel instituite.

22.De asemenea, Curtea constată că prevederile art. 18 lit. b) și art. 20 alin. (7) din Legea nr. 38/2003 sunt aplicabile, în mod nediscriminatoriu, tuturor transportatorilor în regim de taxi, autorizați în condițiile legii, și, în consecință, nu reține nici criticile vizând încălcarea dispozițiilor art. 16 din Constituție.

23.De altfel, Curtea observă că susținerea existenței unei discriminări între transportatorii în regim de taxi și cei care efectuează transport în comun nu își găsește temei, având în vedere că activitățile de transport respective au regim juridic diferit, se exercită în condiții distincte, cu mijloace de transport diferite, în raport cu specificul fiecăreia. Astfel, transportul public local de călători reprezintă un serviciu de utilitate publică, menit să asigure satisfacerea nevoilor esențiale de utilitate și interes public general cu caracter social ale colectivităților locale, fiind reglementat prin Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 5 martie 2013, cu modificările și completările ulterioare. Conform jurisprudenței constante a Curții Constituționale, încălcarea principiului egalității și nediscriminării există atunci când se aplică tratament diferențiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă, sau dacă există o disproporție între scopul urmărit prin tratamentul inegal și mijloacele folosite. Aplicând aceste considerente de principiu în prezenta cauză, Curtea constată că principiul egalității în drepturi nu a fost încălcat.

24.Referitor la susținerea potrivit căreia transportatorii în regim de taxi din municipiul București și județul Ilfov sunt privilegiați față de cei din județul Cluj, deoarece, în cazul primei categorii, transportul rutier efectuat între municipiul București și localitățile județului Ilfov este definit ca transport local, Curtea observă că această critică vizează o soluție legislativă cuprinsă în alt act normativ, și anume art. 3 pct. 47 din Ordonanța Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 2 septembrie 2011, prevederi care nu formează obiectul excepției de neconstituționalitate în prezenta cauză. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.“. Curtea reiterează că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins violate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Procedându-se altfel, s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia că, deși fiecare dintre dispozițiile legale este constituțională, numai coexistența lor ar pune în discuție constituționalitatea uneia dintre ele.

25.În același timp, Curtea constată că susținerile privind încălcarea prevederilor art. 53 din Constituție nu subzistă, deoarece, astfel cum s-a arătat mai sus, nu s-a constatat restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale și, prin urmare, norma constituțională invocată nu are aplicabilitate în cauza de față.

26.În final, Curtea reține că prevederile constituționale ale art. 23 alin. (12) privind legalitatea pedepselor nu au relevanță pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate.

27.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Dydypoka - S.R.L. din Florești, județul Cluj, în Dosarul nr. 9.298/117/2013* al Curții de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 18 lit. b), art. 20 alin. (7) și art. 55 pct. 3 lit. a) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 6 aprilie 2017.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Simina Popescu-Marin