Norme din 29 septembrie 2006

Capitolul IDefiniţii

Articolul 1

Pentru scopul acestor norme, termenul câmp electromagnetic (CEM) include câmpurile statice, câmpurile de frecvenţă foarte joasă (CFFJ) şi câmpurile de radiofrecvenţă (RF), inclusiv microundele, acoperind domeniul de frecvenţe de la 0 Hz la 300 GHz.

Articolul 2Mărimi fizice

a)În cazul expunerii la câmpuri electromagnetice, se utilizează în mod obişnuit 8 mărimi fizice:

1.curentul de contact (I(c) ) între o persoană şi un obiect este exprimat în amperi (A). Un obiect conductor în câmp electric poate fi încărcat de acest câmp;

2.densitatea de curent (J) se defineşte ca fiind curentul care traversează o unitate de suprafaţă perpendiculară pe fluxul de curent într-un volum conductor cum ar fi corpul uman sau o parte a corpului. Aceasta se exprimă în amperi pe mp (A/mp);

3.intensitatea câmpului electric este o mărime vectorială (E) care corespunde forţei exercitate asupra unei particule încărcate, independent de deplasarea ei în spaţiu. Aceasta se exprimă în volţi pe metru (V/m);

4.intensitatea câmpului magnetic este o mărime vectorială (H) care, împreună cu inducţia magnetică, defineşte un câmp magnetic în orice punct din spaţiu. Aceasta se exprimă în amperi pe metru (A/m);

5.inducţia magnetică sau densitatea de flux magnetic este o mărime vectorială (B) definită ca forţa exercitată asupra sarcinilor în mişcare, exprimată în tesla (T). În câmp liber şi în materia biologică, inducţia magnetică şi intensitatea câmpului magnetic pot fi utilizate una în locul celeilalte, folosind relaţia de echivalenţă 1 A/m = 4 pi 10^-7 T;

6.densitatea de putere (S) este mărimea adecvată pentru a fi utilizată în cazul frecvenţelor foarte mari când adâncimea pătrunderii în corp este mică. Aceasta reprezintă cantitatea de putere radiantă, incidentă perpendicular pe o suprafaţă, împărţită la aria acestei suprafeţe şi se exprimă în waţi pe mp (W/mp);

7.absorbţia specifică (SA) a energiei se defineşte ca energia absorbită de unitatea de masă de ţesut biologic şi se exprimă în jouli pe kilogram (J/kg). În aceste norme, aceasta se foloseşte pentru limitarea efectelor nontermice ale radiaţiilor de microunde pulsate;

8.rata de absorbţie specifică (SAR) mediată pe întreg corpul sau pe o anumită parte a corpului se defineşte ca rata la care energia este absorbită pe unitatea de masă de ţesut corporal şi se exprimă în waţi pe kilogram (W/kg). SAR pe întreg corpul este o mărime larg acceptată pentru a stabili legătura între efectele termice şi expunerea la RF. Pe lângă SAR mediată pe întreg corpul sunt necesare şi valorile de SAR localizate pentru a evalua şi a limita acumularea excesivă de energie în zone mici ale corpului în condiţii speciale de expunere. Exemple de astfel de condiţii sunt: persoana legată la pământ expusă la câmp RF din domeniul de frecvenţe foarte joase sau persoanele expuse la câmpul apropiat al unei antene.

b)Dintre aceste mărimi inducţia magnetică, curentul de contact, intensitatea câmpului electric, intensitatea câmpului magnetic şi densitatea de putere pot fi măsurate direct.

Articolul 3Restricţiile de bază şi nivelurile de referinţă

a)În scopul aplicării restricţiilor bazate pe evaluarea posibilelor efecte ale câmpurilor electromagnetice asupra sănătăţii, trebuie făcută diferenţierea între restricţiile de bază şi nivelurile de referinţă.

b)Aceste restricţii de bază şi niveluri de referinţă pentru limitarea expunerii au fost stabilite în urma unei examinări minuţioase a întregii literaturi ştiinţifice publicate. Criteriile utilizate în cursul evaluării au fost concepute pentru a evalua credibilitatea diferitelor rezultate raportate; numai efectele dovedite au fost folosite ca fundament pentru restricţiile de expunere propuse. Inducerea cancerului prin expunere pe termen lung la CEM nu s-a considerat ca fiind dovedită. Cu toate acestea, pentru că există un coeficient de siguranţă de aproximativ 50 între valorile de prag pentru apariţia efectelor acute şi restricţiile de bază, aceste norme acoperă implicit şi eventualele efecte pe termen lung pentru întreg domeniul de frecvenţă.

c)Restricţiile de bază

Restricţiile privind expunerea la câmpuri electrice, magnetice şi electromagnetice variabile în timp care sunt bazate direct pe efectele dovedite asupra sănătăţii şi pe considerente biologice sunt definite ca restricţii de bază. În funcţie de frecvenţa câmpului, mărimile fizice utilizate pentru desemnarea acestor restricţii sunt: inducţia magnetică (B), densitatea de curent (J), rata de absorbţie specifică (SAR) şi densitatea de putere (S). Inducţia magnetică şi densitatea de putere pot fi măsurate direct în cazul persoanelor expuse.

d)Nivelurile de referinţă

Aceste niveluri sunt stabilite în scopul evaluării practice a expunerii, în vederea determinării dacă există riscul de depăşire a restricţiilor de bază. Anumite niveluri de referinţă sunt derivate din restricţiile de bază relevante, utilizând măsurători şi/sau metode de calcul, iar alte niveluri de referinţă se referă la percepţia şi la efectele nocive indirecte ale expunerii la câmpuri electromagnetice. Mărimile derivate sunt intensitatea câmpului electric (E), intensitatea câmpului magnetic (H), inducţia magnetică (B), densitatea de putere (S) şi curentul indus în extremităţi (I(i) ). Mărimile care privesc percepţia şi celelalte efecte indirecte sunt curenţii (de contact) (I(C) ) şi pentru câmpuri pulsate, absorbţia specifică (SA) a energiei. În cazul unei expuneri particulare, valorile măsurate sau calculate ale acestor mărimi pot fi comparate cu nivelul de referinţă corespunzător. Respectarea nivelului de referinţă garantează respectarea restricţiei de bază corespunzătoare. Dacă valoarea măsurată este mai mare ca nivelul de referinţă, nu rezultă în mod necesar că restricţia de bază va fi depăşită. Totuşi, în aceste circumstanţe este necesar să se stabilească dacă restricţia de bază este respectată.

e)Restricţiile cantitative pentru câmpurile electrice statice nu sunt prevăzute în aceste norme. Totuşi, este recomandat ca percepţia disconfortului datorat sarcinilor electrice superficiale şi descărcărilor cu mici scântei cauzatoare de stres sau disconfort să fie evitată.

f)Anumite mărimi, cum ar fi inducţia magnetică (B) şi densitatea de putere (S), servesc atât ca restricţii de bază, cât şi ca niveluri de referinţă pentru anumite frecvenţe (vezi capitolele II şi III).

Capitolul IIRestricţiile de bază

Articolul 4

În funcţie de frecvenţă, pentru a defini restricţiile de bază pentru câmpurile electromagnetice se folosesc următoarele mărimi fizice (mărimi care măsoară doza sau expunerea):

a)între 0 şi 1 Hz, se prevăd restricţii de bază pentru inducţia magnetică a câmpului magnetic static (0 Hz) şi densitatea de curent pentru câmpurile variabile în timp de până la 1 Hz pentru a preveni efectele asupra sistemului cardiovascular şi sistemului nervos central;

b)între 1 Hz şi 10 MHz, se prevăd restricţii de bază pentru densitatea de curent pentru a preveni efectele asupra funcţiilor sistemului nervos;

c)între 100 kHz şi 10 GHz, se prevăd restricţii de bază privind SAR pentru a preveni stresul termic generalizat al corpului şi o încălzire localizată excesivă a ţesuturilor. În domeniul de frecvenţe cuprins între 100 kHz şi 10 MHz, se prevăd restricţii de bază privind atât densitatea de curent, cât şi SAR;

d)între 10 GHz şi 300 GHz, se prevăd restricţii de bază privind densitatea de putere pentru a preveni o încălzire excesivă a ţesuturilor la suprafaţa corpului sau în proximitatea acestei suprafeţe.

Articolul 5

Restricţiile de bază, prezentate în tabelul 1, sunt stabilite astfel încât să ţină seama de incertitudinile legate de sensibilitatea individuală, de condiţiile de mediu, de vârstă şi starea de sănătate a populaţiei.

Tabelul 1

Restricţiile de baza pentru campurile electrice, magnetice şi

electromagnetice (0 Hz - 300 GHz)

Observaţii:

1.f este frecventa exprimată în Hz.

2.Restrictia de baza pentru densitatea de curent trebuie să protejeze împotriva efectelor acute ale expunerii asupra tesuturilor sistemului nervos central la nivelul capului şi al trunchiului şi include un coeficient de siguranţă. Restricţiile de baza pentru campurile electrice de foarte joasa frecventa au la baza efectele nocive dovedite asupra sistemului nervos central. Aceste efecte acute sunt în esenta instantanee şi, din punct de vedere ştiinţific, nu exista niciun motiv de a modifica restricţiile de baza pentru expunerile de scurta durata. Totuşi, deoarece restrictia de baza se referă la efectele nocive asupra sistemului nervos central, aceasta restrictie de baza poate permite densitati de curent mai mari în diferite tesuturi ale organismului, altele decât sistemul nervos central, în aceleaşi condiţii de expunere.

3.Din cauza neomogenitatii electrice a corpului, densitatile de curent trebuie să fie mediate pe o suprafaţa de 1 cmp perpendiculara pe direcţia curentului.

4.Pentru frecventele de până la 100 kHz, valorile de vârf ale densitatii de curent pot fi calculate prin înmulţirea valorii efective cu radical[2(~1,414)]. Pentru impulsurile de durata t(p) frecventa echivalenta utilizata în restricţiile de baza trebuie să fie calculată conform formulei

1

f = ------.

2 t(p)

5.Pentru frecventele de până la 100 kHz şi pentru campurile magnetice pulsate, densitatea maxima de curent asociata cu impulsurile poate fi calculată pornind de la timpii de creştere/scădere şi de la viteza maxima de variatie a inductiei magnetice. Densitatea de curent indus poate fi comparata cu restrictia de baza corespunzătoare.

6.Toate valorile SAR trebuie mediate pe intervale de timp de 6 minute.

7.Masa pe care se mediază SAR localizata este de 10 g de tesut contiguu; SAR maxima astfel obţinută reprezintă valoarea folosită la estimarea expunerii. Aceste 10 g de tesut trebuie să fie o masa de ţesut contiguu cu proprietăţi electrice aproape omogene. în definirea masei de tesut contiguu se recunoaşte faptul ca acest concept poate fi folosit în calculul dozimetric, dar poate prezenta dificultăţi în cazul masurarilor fizice directe. Se poate folosi o geometrie simpla cum ar fi o masa de tesut de forma cubica, cu condiţia ca marimile dozimetrice calculate să aibă valori constante în raport cu standardele de expunere.

8.Pentru impulsurile de durata t(p) frecventa echivalenta utilizata în restricţiile de baza trebuie să fie calculată conform formulei

1

f = ------ .

2 t(p)

În plus, pentru expuneri pulsate, în domeniul de frecvente cuprinse între 0,3 şi 10 GHz şi pentru expunerea localizata la cap, în vederea limitării şi evitării efectelor auditive datorate dilatarii termoelastice, se recomanda o restrictie de baza suplimentară. Aceasta este ca SA sa nu depăşească 2 mJ/kg mediat pe 10 g de tesut.

Capitolul IIINivelurile de referinţa

Articolul 6

Nivelurile de referinţa pentru expunere sunt stabilite în scopul comparării cu valorile măsurate. Respectarea tuturor nivelurilor de referinţa garantează respectarea restrictiilor de baza.

Articolul 7

Dacă valorile măsurate depăşesc nivelurile de referinţa, nu rezultă în mod^obligatoriu ca sunt depăşite şi reglementările de baza. în acest caz, trebuie să se evalueze dacă nivelurile de expunere sunt inferioare reglementărilor de baza.

Articolul 8

Nivelurile de referinţa pentru limitarea expunerii sunt obţinute din restricţiile de baza, în cazul unui cuplaj maxim dintre camp şi persoana expusă, astfel fiind asigurata protecţia maxima. Lista nivelurilor de referinţa este prezentată în tabelele 2 şi 3. Nivelurile de referinţa sunt, în general, stabilite ca valori mediate în spaţiul în raport cu dimensiunea corpului persoanei expuse, dar cu condiţia importanţa ca restricţiile de baza localizate de expunere sa nu fie depăşite.

Articolul 9

În anumite situaţii, când expunerea este puternic localizata, cum ar fi în cazul telefoanelor mobile şi cap, utilizarea nivelurilor de referinţa nu este adecvată. în astfel de cazuri, respectarea restrictiilor de baza trebuie evaluată direct.

Secţiunea 1Nivelurile de camp

Tabelul 2

Nivelurile de referinţa pentru campurile electrice, magnetice

şi electromagnetice (0 Hz - 300GHz,

valori efective neperturbate)

Observaţii:

1.f asa cum se indica în coloana cu domeniul de frecventa.

2.În cazul frecventelor cuprinse între 100 kHz şi 10 GHz, Seq, E^2, H^2 şi B^2 trebuie mediate pe fiecare interval de timp de 6 minute.

3.Pentru frecventele mai mari de 10 GHz, Seq, E^2, H^2 şi B^2 trebuie mediate pe fiecare interval de timp de 68/f^1,05 minute (f în GHz).

4.Pentru frecvente mai mici de 1 Hz nu se prevede nicio valoare pentru E, deoarece în acest caz câmpul electric este efectiv un camp electric static. în cazul majorităţii persoanelor, nicio perceptie de disconfort datorat sarcinilor electrice superficiale nu va aparea la câmpuri cu intensitatile mai mici de 25 kV/m. Descarcarile cu scantei mici care produc stres şi disconfort trebuie evitate.

Articolul 10

Nu se prevăd niveluri de referinţa mai mari pentru expunerea la câmpuri electromagnetice de foarte joasa frecventa în cazul expunerilor de scurta durata (vezi observatia 2 pentru tabelul 1). în multe cazuri, atunci când valorile măsurate depăşesc nivelurile de referinţa nu rezultă în mod obligatoriu ca sunt depăşite şi reglementările de baza. în cazul în care impactul advers asupra sănătăţii datorat efectelor indirecte ale expunerii (cum sunt microsocurile) poate fi evitat, se admite ca nivelurile de referinţa pentru populaţia generală pot fi depăşite cu condiţia ca restrictia de baza privind densitatea de curent sa nu fie depăşită. în multe situaţii practice de expunere campurile electromagnetice externe de foarte joasa frecventa, având valoarea nivelului de referinţa, vor induce densitati de curent în tesuturile sistemului nervos central care sunt mai mici ca restricţiile de baza. De asemenea, se admite ca un număr oarecare de dispozitive de larga utilizare emite câmpuri localizate care depăşesc nivelurile de referinţa. Cu toate acestea, acest lucru se produce în general în condiţiile de expunere în care restricţiile de baza nu sunt depăşite din cauza unui cuplaj slab între camp şi corpul uman.

Articolul 11

Pentru valorile de vârf se utilizează următoarele niveluri de referinţa pentru intensitatea câmpului electric E (V/m), intensitatea câmpului magnetic H (A/m) şi inductia câmpului magnetic B (f2æT):

a)pentru frecvente până la 100 kHz, valorile de referinţa de vârf sunt obtinuse prin înmulţirea valorilor efective corespunzătoare cu radical[2(~1,414)]. Pentru impulsuri de durata t(p) se va utiliza frecventa echivalenta calculată după formula f = 1/(2t(p));

b)pentru frecventele cuprinse între 100 kHz şi 10 MHz, valorile de referinţa de vârf sunt obţinute prin înmulţirea valorilor efective corespunzătoare prin 10^f2α, unde α = [0,665 log(f/10^5) + 0,176], f în Hz;

c)pentru frecventele cuprinse între 10 MHz şi 300 GHz, valorile de referinţa de vârf sunt obţinute prin înmulţirea valorilor efective corespunzătoare cu 32.

Articolul 12

În general, în ceea ce priveşte campurile pulsate şi/sau tranzitorii la frecvente joase exista niveluri de baza şi niveluri de referinţa dependente de frecventa din care se pot stabili standarde de evaluare de risc şi de expunere pentru surse pulsate şi/sau tranzitorii. O abordare precauta implica reprezentarea semnalului de camp electromagnetic pulsat sau tranzitoriu sub forma spectrului Fourier al componentelor sale, în fiecare domeniu de frecventa, care apoi să fie comparat cu nivelurile de referinţa pentru acele frecvente. Formula de însumare pentru expuneri simultane la câmpuri cu frecvente multiple poate fi de asemenea utilizata în scopul determinării respectării restrictiilor de baza.

Articolul 13

Deşi putina informaţie este disponibilă asupra legăturii dintre efectele biologice şi valorile de vârf ale campurilor pulsate, se recomanda ca pentru frecvente mai mari de 10 MHz, Seq mediata pe largimea pulsului sa nu depăşească de 1.000 de ori nivelul de referinţa sau ca intensitatea campurilor sa nu depăşească de 32 de ori nivelurile de referinţa a intensitatii campurilor. Pentru frecventele cuprinse între 0,3 GHz şi cativa GHz şi în cazul expunerii localizate a capului, în vederea limitării sau evitării efectelor auditive datorate dilatarii termoelastice, absorbtia specifică a impulsurilor trebuie să fie limitată. în acest domeniu de frecventa pragul SA de 4-16 mJ/kg care produce acest efect corespunde, pentru impulsuri de 30 f2æs, unei valori de vârf SAR de 130-520 W/kg, în creier. între 100 kHz şi 10 MHz, valorile de vârf pentru intensitatea campurilor sunt obţinute prin interpolare de la 1,5 ori valoarea de vârf la 100 kHz la 32 de ori valoarea de vârf la 10 MHz.

Secţiunea a 2-aCurentii de contact şi curentii în membre

Articolul 14

Pentru frecvente de până la 110 MHz sunt recomandate niveluri de referinţa suplimentare în vederea evitării pericolelor datorate curentilor de contact. Nivelurile de referinţa pentru curentul de contact sunt prezentate în tabelul 3. Nivelurile de referinţa pentru curentul de contact sunt stabilite ţinându-se cont de faptul ca pragul la care curentii de contact provoacă raspunsuri biologice la femeile adulte şi la copii sunt aproximativ 2/3 şi, respectiv, 1/2 din pragul pentru bărbatul adult.

Tabelul 3

Nivelurile de referinţa pentru curentii de contact provenind de ia obiecte conductoare (în kHz)

Articolul 15

Pentru domeniul de frecvenţă între 10 MHz şi 110 MHz se recomandă un nivel de referinţă de 45 mA în termeni de curent prin oricare membru. Aceasta pentru a limita SAR localizată pentru oricare interval de timp de 6 minute.

Capitolul IVExpuneri de la surse cu frecvenţe multiple

Articolul 16

În situaţia în care apare o expunere simultană la câmpuri de frecvenţe diferite trebuie avută în vedere posibilitatea ca efectele expunerii să fie cumulate. Calculele bazate pe aditivîtate trebuie efectuate pentru fiecare efect; astfel trebuie efectuate evaluări separate pentru efectele termice şî cel de stimulare electrică a corpului.

Secţiunea 1Restricţii de bază

Articolul 17

În cazul expunerii simultane la câmpuri de diferite frecvenţe, trebuie îndeplinite următoarele criterii în ceea ce priveşte restricţiile de bază:

1.În cazul stimulării electrice, relevantă pentru frecvenţele de la 1 Hz la 10 MHz, densităţile de curent indus trebuie însumate conform relaţiei:

10 MHz J(i)

Σ ------ ≤ 1,

i = 1 Hz J(L,i)

unde:

J(i) este densitatea de curent la frecvenţa i;

J(L,i) este restricţia de bază pentru densitatea de curent la frecvenţa din tabelul 1.

2.Pentru efectele termice, relevante pentru frecvenţele mai mari sau egale cu 100 kHz, SAR şi densităţile de putere trebuie însumate conform relaţiei:

10 GHz SAR(i) 300 GHz S(i)

Σ ------ + Σ ---- ≤ 1,

i = 100 kHz SAR(L) i > 10 GHz S(L)

unde:

SAR(i) este SAR produsă de expunerea la frecvenţa i;

SAR(L) este restricţia de bază pentru SAR din tabelul 1;

S(i) este densitatea de putere la frecvenţa i;

S(L) este restricţia de bază pentru densitatea de putere dată în tabelul 1.

Secţiunea a 2-aNivelurile de referinţă

Articolul 18

Pentru îndeplinirea restricţiilor de bază, trebuie aplicate următoarele criterii privind nivelurile de referinţă pentru intensitatea câmpului:

–În cazul densităţilor de curent indus şi al efectelor stimulării electrice relevante pentru frecvenţele până la 10 MHz, pentru nivelul câmpului trebuie aplicate următoarele două cerinţe:

1 MHz E(i) 10 MHz E(i)

Σ ----- + Σ ---- ≤ 1

i = 1Hz E(L,i) i >1 MHz a

şi

150 kHz H(j) 10 MHz H(j)

Σ ----- + Σ ----- ≤ 1,

j = 1 Hz H(L,j) j > 150 kHz b

unde:

E(i) este intensitatea câmpului electric la frecvenţa i;

E(L,i) este nivelul de referinţă pentru intensitatea câmpului electric din tabelul 2;

H(j) este intensitatea câmpului magnetic la frecvenţa j;

H(L,j) este nivelul de referinţă pentru intensitatea câmpului magnetic din tabelul 2, iar

a este 87 V/m şi b este 5 A/m (6,25 æT).

Articolul 19

Comparat cu standardele Comisiei Internaţionale pentru Protecţia Împotriva Radiaţiilor Neionizante (ICNIRP) care se referă atât la expunerea profesională, cât şi la expunerea populaţiei generale, punctele de tăiere din sume corespund condiţiilor de expunere pentru populaţia generală.

Articolul 20

Utilizarea de valori constante (a şi b) peste 1 MHz pentru câmpul electric şi peste 150 kHz pentru câmpul magnetic se datorează faptului că însumarea se bazează pe densităţile de curent şi nu trebuie combinată cu condiţiile de efect termic. Acestea din urmă constituie baza pentru E(L,i) şi H(L,j) la frecvenţe mai mari de 1 MHz, respectiv 150 kHz, aşa cum se arată în tabelul 2.

Articolul 21

În cazul condiţiilor de efect termic, relevante pentru frecvenţele mai mari sau egale cu 100 kHz, următoarele două cerinţe trebuie utilizate pentru nivelurile de câmpuri:

1 MHz E(i) 300 GHz E(i)

Σ (----)^2 + Σ (------)^2 ≤ 1

i = 100 kHz c i >1 MHz E(L,i)

şi

150 kHz H(j) 300 GHz H(j)

Σ (----)^2 + Σ (------)^2 ≤ 1,

j = 100 kHz d j >150 kHz H(L,j)

unde:

E(i) este intensitatea câmpului electric la frecvenţa i;

E(L,i) este nivelul de referinţă pentru intensitatea câmpului electric din tabelul 2;

H(j) este intensitatea câmpului magnetic la frecvenţa j;

H(Lj) este nivelul de referinţă pentru intensitatea câmpului magnetic din tabelul 2, iar

c este 87/f^1/2 V/m şi d este 0,73/f A/m.

Articolul 22

Din nou, comparat cu standardele ICNIRP, anumite puncte de tăiere corespund numai pentru condiţiile de expunere pentru populaţia generală.

Articolul 23

Pentru curenţii în membre, respectiv pentru curenţii de contact, următoarele cerinţe trebuie utilizate:

110 MHz I(k) 110 MHz I(n)

Σ (-----)^2 ≤ 1 şi Σ (-----)^2 ≤ 1,

k = 10 MHz I(L,k) n >1 Hz I(C,n)

unde:

I(k) este componenta curentului în membre la frecvenţa k;

I(L,k) este nivelul de referinţă pentru curentul în membre de 45 mA;

I(n) este componenta curentului de contact la frecvenţa n;

I(C,n) este nivelul de referinţă pentru curentul de contact la frecvenţa n (vezi tabelul 3).

Articolul 24

Formulele de mai sus corespund situaţiei celei mai nefavorabile dintre câmpurile provenind de la surse multiple. Ca urmare, în practică condiţiile obişnuite de expunere produc niveluri de expunere mai puţin restrictive decât cele indicate de formulele de mai sus, pentru nivelurile de referinţă.