Lege nr. 146 din 27 iulie 1999

Parlamentul României adopta prezenta lege.

Capitolul 1Dispoziţii generale

Articolul 1

Spitalul este unitatea sanitară cu paturi, publică sau privată, cu personalitate juridică, care asigura servicii medicale de specialitate.

Articolul 2

Spitalul trebuie să îndeplinească condiţiile de autorizare sanitară, de funcţionare şi de competenţa prevăzute de lege.

Articolul 3

(1)În raport cu gradul de specializare a personalului medico-sanitar şi cu dotarea cu mijloace de investigaţii şi tratament, spitalele publice asigura pregătirea studenţilor şi elevilor din învăţământul superior medico-farmaceutic şi mediu sanitar, specializarea şi formarea continua a personalului medico-sanitar, precum şi desfăşurarea unor activităţi de cercetare ştiinţifică medicală. Spitalele private pot desfăşura astfel de activităţi, în condiţiile mai sus menţionate, în mod optional.

(2)Pregătirea studenţilor şi a elevilor în spitale este admisă atât pentru cei din învăţământul de stat, cat şi pentru cei din învăţământul privat, autorizat provizoriu sau acreditat, potrivit legii.

(3)Aceste activităţi se desfăşoară conform contractului, pe perioada determinata, încheiat de spital cu unităţile de învăţământ respective, pe baza metodologiei elaborate de către Ministerul Sănătăţii, Ministerul Educaţiei Naţionale şi de Colegiul Medicilor din România.

Articolul 4

Spitalul răspunde, potrivit legii, pentru prejudicii cauzate pacientilor, inclusiv din culpa medicală, stabilite de către organele competente.

Capitolul 2Organizarea spitalelor

Articolul 5

(1)Spitalele pot fi organizate, în raport cu specificul patologiei, în spitale generale sau spitale de specialitate şi pot avea în structura lor secţii distincte pentru tratamentul şi îngrijirea bolnavilor cu afecţiuni acute şi afecţiuni cronice.

(2)Secţiile pentru cazurile de bolnavi acuti sau pentru cazurile de bolnavi cronici pot funcţiona în regim de spitalizare continua sau discontinua.

Articolul 6

Spitalele pot avea în componenta lor structuri care acorda servicii ambulatorii de specialitate.

Articolul 7

(1)După autorizarea sanitară de funcţionare a spitalelor acestea intra, în mod obligatoriu, în procesul de acreditare, care se va derula până la o dată limita stabilită de către Comisia Naţionala de Acreditare a Spitalelor.

(2)Acreditarea garantează funcţionarea spitalelor la un standard corespunzător complexităţii serviciilor medicale, certificând calitatea serviciilor.

(3)Acreditarea se acordă de către Comisia Naţionala de Acreditare a Spitalelor pe baza criteriilor de evaluare aprobate prin hotărâre a Guvernului.

(4)Comisia Naţionala de Acreditare a Spitalelor este alcătuită din reprezentanţi desemnaţi, după cum urmează: 2 reprezentanţi din partea Ministerului Sănătăţii, 2 reprezentanţi din partea Colegiului Medicilor din România, 2 reprezentanţi ai Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi un reprezentant al Asociaţiei Spitalelor din România.

(5)În cazul în care un spital nu mai întruneşte criteriile prevăzute la alin. (3), acreditarea se retrage de către Comisia Naţionala de Acreditare a Spitalelor.

Articolul 8

Spitalele se ierarhizeaza, cu prilejul acreditării, în raport cu competenţa profesională a personalului, cu gradul de dotare şi cu alte criterii stabilite de către Comisia Naţionala de Acreditare a Spitalelor.

Articolul 9

Înfiinţarea, reorganizarea sau desfiinţarea spitalelor se face cu avizul Ministerului Sănătăţii.

Articolul 10

Spitalele se structureaza, funcţionează şi se conduc distinct, pe următoarele activităţi:

a)diagnostic şi terapie;

b)îngrijire a bolnavului;

c)management.

Articolul 11

(1)Spitalul public este condus de către un consiliu de administraţie alcătuit din 3-7 membri, numit de către proprietar.

(2)Conducerea executivă a spitalului este alcătuită din:

a)director general;

b)director medical, obligatoriu este medic;

c)director de îngrijiri, asistenţa coordonatoare a ingrijirilor din spital;

d)director administrativ, financiar-contabil.

(3)Conducerea executivă a spitalului se face pe bază de contract de administrare pe termen limitat. Funcţiile directoriale se obţin prin concurs, susţinut în prezenta membrilor consiliului de administraţie. Criteriile de eligibilitate, condiţiile generale de organizare a concursului, precum şi prevederile-cadru ale contractului de administrare se elaborează de către Comisia Naţionala de Acreditare a Spitalelor.

(4)În unităţile spitaliceşti care au şi structuri organizatorice de cercetare ştiinţifică, precum şi atribuţii de coordonare a programelor naţionale de sănătate, structura consiliului de administraţie şi, respectiv, a conducerii executive se adapteaza corespunzător specificului fiecărei unităţi.

Articolul 12

Spitalul are obligaţia sa înregistreze, sa stocheze, sa prelucreze şi sa transmită informaţiile legate de activitatea de îngrijire, conform normelor elaborate de către Ministerul Sănătăţii.

Capitolul 3Finanţarea spitalelor

Articolul 13

Spitalele publice şi private funcţionează pe principiul autonomiei financiare, elaborează şi executa bugete proprii de venituri şi cheltuieli.

Articolul 14

(1)Finanţarea spitalelor publice şi private se asigura din veniturile realizate în raport cu serviciile medicale furnizate pe baza contractelor încheiate cu casele de asigurări de sănătate, de la bugetul de stat, de la bugetele locale, din asocieri investitionale în profil medical sau medico-social, din donaţii şi sponsorizări, precum şi din veniturile obţinute de la persoanele fizice şi juridice, în condiţiile legii.

(2)De la bugetul de stat se asigura finanţarea unor programe naţionale de sănătate, realizarea de construcţii noi, efectuarea unor reparaţii capitale, precum şi dotarea cu echipamente medicale de înaltă performanta.

Articolul 15

Condiţiile de contractare a serviciilor medicale furnizate de spital şi tarifele acestora se stabilesc în contractul-cadru, potrivit legii.

Articolul 16

(1)Serviciile medicale furnizate de către spital se stabilesc prin contractul care se încheie între spital şi casa de asigurări de sănătate sau alţi contractanţi.

(2)Pentru spitalele care lucrează în sistemul de asigurări de sănătate, contractul-cadru pentru serviciile medicale furnizate de către acestea se elaborează de către Casa Naţionala de Asigurări de Sănătate şi de Colegiul Medicilor din România, cu avizul Ministerului Sănătăţii, şi se aproba prin hotărâre a Guvernului.

Articolul 17

(1)Personalul încadrat în unităţile sanitare va fi plătit după cum urmează:

a)valoarea corespunzătoare salariului minim pe economie, din bugetul de stat;

b)la salariul minim se adauga veniturile realizate din contractele încheiate cu casa de asigurări de sănătate.

(2)Salarizarea personalului din spitalele private se stabileşte prin negociere între părţi.

Capitolul 4Dispoziţii tranzitorii şi finale

Articolul 18

Ministerul Sănătăţii va lua măsuri pentru reorganizarea spitalelor publice existente, în conformitate cu prevederile prezentei legi, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a acesteia.

Articolul 19

(1)Imobilele aflate în administrarea unor spitale publice, care se reorganizează şi devin disponibile, pot fi vândute, închiriate sau concesionate, după caz, în condiţiile legii, unor persoane fizice sau juridice, în scopul organizării şi funcţionarii unor spitale private sau pentru alte forme de asistenţa medicală. Criteriile pe baza cărora vor putea fi vândute, închiriate sau concesionate imobilele disponibile se stabilesc de către Comisia naţionala paritara, formată din reprezentanţi ai Ministerului Sănătăţii şi ai Colegiului Medicilor din România.

(2)De acelaşi regim beneficiază şi bunurile mobile aflate în proprietatea spitalului public.

(3)Sumele obţinute în urma închirierii, vânzării sau concesionarii imobilelor şi a aparaturii medicale existente constituie venit care se include în bugetele locale şi se pune în întregime la dispoziţie direcţiilor judeţene de sănătate publică, respectiv a municipiului Bucureşti, numai în scopul achiziţionării de aparatura medicală pentru spitalele publice reorganizate.

Articolul 20

Prevederile prezentei legi se aplică şi spitalelor care aparţin ministerelor cu reţele sanitare proprii.

Articolul 21

(1)Dispoziţiile prezentei legi intră în vigoare la 90 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I. (2) Pe aceeaşi dată se abroga art. 25-30 din Legea nr. 3/1978 privind asigurarea sănătăţii populaţiei, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 54 din 10 iulie 1978, precum şi orice alte dispoziţii contrare prezentei legi.

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 30 iunie 1999, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE

CAMEREI DEPUTAŢILOR,

ANDREI IOAN CHILIMAN

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 30 iunie 1999, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

ULM NICOLAE SPINEANU