Decizie nr. 277 din 1 iulie 2003

Nicolae Popa - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată, modificată şi completată prin mai multe acte normative, precum şi, în mod special, a dispoziţiilor art. 14 teza întâi şi ale art. 15 din ordonanţa, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Nippon Group Product" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.593/2002 al Judecătoriei Urziceni.

La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondata, arătând ca dispoziţiile legale criticate nu sunt discriminatorii. Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 21 şi 24 din Constituţie, se arata ca, în realitate, comercianţii pot contesta în justiţie procesul-verbal de constatare a contravenţiei, având posibilitatea de a-şi exercită dreptul la apărare.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 10 octombrie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 1.593/2002, Judecătoria Urziceni a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992, aprobată şi modificată prin Legea nr. 11/1994, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 58/2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 37/2002, cu trimitere specială la art. 14 teza întâi şi art. 15, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Nippon Group Product" - S.R.L. din Bucureşti.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenta, ca dispoziţiile ordonanţei, în ansamblul lor, încalcă libertatea comerţului, "ignorand calitatea consumatorului de parte activa a raportului comercial şi reducându-l astfel la rolul de simplu spectator la războiul dintre stat şi comerciant". De asemenea, se considera ca reglementarea data prin ordonanţa criticata "excede cadrului constituţional, rolul statului fiind, conform art. 134 alin. (2) lit. b), lt; lt;protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară gt; gt;", iar în opinia autorului excepţiei, "nici unul din aceste interese nu se regaseste în ordonanţa criticata şi nici vreun altul la care Constituţia să facă referire directa".

Cu privire specială la dispoziţiile art. 14 teza întâi din ordonanţa criticata, autorul excepţiei susţine ca se încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (2) şi ale art. 24 alin. (1), întrucât la simpla "cerere" a consumatorului se naşte în sarcina comerciantului obligaţia de "a înlocui" sau de "a restitui", fără ca acesta să poată recurge la judecata unei instanţe.

Referitor la dispoziţiile art. 15 din ordonanţa, se susţine ca sunt incalcate dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (2), în sensul că se ingradeste dreptul comerciantului de acces liber la justiţie, precum şi ale art. 134 alin. (1), întrucât sunt inlaturate posibilităţile de stabilire a unei "înţelegeri între părţi, specifice economiei de piaţa". În acelaşi timp, autorul excepţiei apreciază ca prin dispoziţiile art. 15 alin. 4 din ordonanţa se încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi ale art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, comerciantul fiind discriminat, iar posibilităţile sale de a se apara şi a aduce dovezi împotriva constatărilor procesului-verbal de contravenţie fiind limitate.

Judecătoria Urziceni apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Guvernul susţine ca excepţia este neîntemeiată, întrucât comerciantul are posibilitatea să se adreseze justiţiei cu plângere împotriva procesului-verbal de contravenţie şi să-şi facă apărările pe care le considera necesare.

De asemenea, în legătură cu susţinerea ca sunt incalcate dispoziţiile constituţionale ale art. 134, se arata ca acestea nu obliga statul sa protejeze "comercianţii de răspunderea pe care o au atunci când introduc pe piaţa produse necorespunzătoare calitativ, care pun în pericol viaţa, sănătatea sau interesele economice ale consumatorilor".

Avocatul Poporului considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În susţinerea acestui punct de vedere se arata ca "textele criticate nu instituie privilegii sau discriminări între cetăţeni, în calitate de consumatori, şi agenţii economici". Pe de altă parte, se susţine ca ordonanţa vizează protecţia consumatorului, astfel ca este justificat un tratament juridic diferit al consumatorilor care nu sunt în aceeaşi situaţie cu comerciantul.

Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 21 şi 24 din Constituţie, se arata ca, în realitate, comercianţii pot contesta în justiţie procesul-verbal de constatare a contravenţiei, ceea ce autorul excepţiei a şi făcut prin plângerea pe care a adresat-o instanţei.

De asemenea, Avocatul Poporului arata ca, potrivit prevederilor ordonanţei, comerciantul are posibilitatea sa refuze pretenţiile consumatorului, situaţie în care acesta se poate adresa instanţei, în faţa căreia fiecare parte îşi poate formula apărările pe care le considera necesare.

În ceea ce priveşte susţinerea ca dispoziţiile ordonanţei încalcă prevederile art. 134 alin. (1) şi (2) din Constituţie, Avocatul Poporului arata ca textul criticat asigura condiţiile necesare pentru comercializarea de produse şi prestarea de servicii, precum şi de eliminare a unor practici comerciale abuzive, ceea ce corespunde obligaţiei statului privind "crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii".

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 21 din 21 august 1992 privind protecţia consumatorilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 11 din 7 martie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 14 martie 1994, ordonanţa republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 23 martie 1994, ulterior modificată şi completată prin mai multe acte normative, şi, în special, dispoziţiile art. 14 teza întâi şi ale art. 15 din ordonanţa.

Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 are ca obiect reglementarea măsurilor menite să asigure protecţia consumatorilor în raporturile lor cu agenţii economici împotriva riscului de a achizitiona un produs sau de a li se presta un serviciu care ar putea să le prejudicieze viaţa, sănătatea sau securitatea ori să le afecteze drepturile şi interesele economice legitime, precum şi de a avea acces la pieţe, care să le asigure o gama variata de produse şi servicii de calitate, stabilind, corelativ, obligaţiile agenţilor economici - producători, comercianţi şi prestatori de servicii.

Dispoziţiile art. 14 teza întâi şi ale art. 15 din ordonanţa, în special vizate, au următorul cuprins:

–Art. 14 teza întâi: "În cazul produselor la care timpul de nefunctionare din cauza deficienţelor apărute în cadrul termenului de garanţie depăşeşte 10% din acest termen, precum şi în cazul produselor alimentare, farmaceutice sau cosmetice care prezintă abateri faţă de caracteristicile calitative prescrise, vânzătorul este obligat, la cererea consumatorului, să le înlocuiască sau sa restituie contravaloarea acestora [...].";

–Art. 15: "Restituirea contravalorii sau înlocuirea produsului achiziţionat ori a serviciului prestat se face imediat după constatarea imposibilităţii folosirii acestuia, dacă aceasta situaţie nu este imputabilă consumatorului.

Restituirea contravalorii produsului sau serviciului se face la valoarea actualizată a acestuia, calculată în funcţie de indicele de inflaţie comunicat de Institutul Naţional de Statistica. Valoarea actualizată astfel calculată nu va putea fi mai mica decât contravaloarea produsului sau serviciului pe care agentul economic obligat la restituire o percepe pentru produse sau servicii de acelaşi fel, în momentul restituirii.

Agentul economic are aceleaşi obligaţii pentru produsul sau serviciul înlocuit ca şi pentru produsul sau serviciul vândut iniţial.

Persoanele împuternicite conform art. 49 să constate contravenţia şi să aplice sancţiunea prevăzută de prezenta ordonanţă vor stabili o dată cu sancţiunea şi măsuri de remediere, înlocuire a produsului ori a serviciului, precum şi restituirea contravalorii acestuia, după caz."

Critica de neconstituţionalitate a Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi, în mod special, a dispoziţiilor art. 14 teza întâi şi ale art. 15 din aceeaşi ordonanţa, specificate de autorul excepţiei, se bazează pe susţinerea ca ar fi incalcate dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, precum şi ale art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b) privind economia, texte care au următorul cuprins:

–Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

(2)Nimeni nu este mai presus de lege.";

–Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.

(2)Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

–Art. 24 alin. (1): "Dreptul la apărare este garantat.";

–Art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b): "(1) Economia României este economie de piaţa.

(2)Statul trebuie să asigure:

a)libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;

b)protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară;".

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată.

Drepturile cetăţenilor care au calitatea de consumatori şi obligaţiile corelative ale agenţilor economici, prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, au caracter de protecţie împotriva unor practici abuzive şi nicidecum discriminatoriu, cum susţine autorul excepţiei, acestea fiind adecvate poziţiei specifice a consumatorilor în raporturile cu producătorii şi comercianţii care beneficiază de plată preţului pentru produsul vândut. De altfel, în condiţiile în care, în mod evident, situaţiile în care se afla consumatorii şi partenerii lor - producători, comercianţi şi prestatori de servicii - sunt diferite, este firesc ca tratamentul juridic aplicabil să fie diferit, aceasta justificandu-se în mod raţional şi obiectiv.

În ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei ca este încălcat liberul acces la justiţie, precum şi dreptul la apărare, Curtea retine ca dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992, inclusiv cele menţionate special - art. 14 teza întâi şi art. 15 -, nu cuprind asemenea restrictii. Dimpotriva, din economia prevederilor ordonanţei rezultă ca în cazul unor litigii, acestea, conform principiilor generale de drept, se soluţionează de către instanţele judecătoreşti, potrivit legii, fără privilegii şi discriminări. De asemenea, în cazul constatării unor contravenţii, comerciantul sau producătorul poate să conteste temeinicia şi legalitatea procesului-verbal de constatare şi să-şi facă apărările pe care le considera necesare.

Curtea nu retine nici susţinerea ca ar fi incalcate dispoziţiile art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b) din Constituţie, întrucât funcţionarea normală a economiei de piaţa este perfect compatibila cu măsurile de protecţie a consumatorilor, iar libertatea comerţului şi protejarea intereselor naţionale în activitatea economică nu numai că nu sunt incompatibile cu fixarea unor reguli privind calitatea produselor sau a serviciilor prestate, dar acestea sunt impuse de alte obligaţii ce revin statului, şi anume cea prevăzută la art. 134 alin. (2) lit. f) din Constituţie, cu privire la crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii.

Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată, modificată şi completată prin mai multe acte normative, precum şi, în mod special, a dispoziţiilor art. 14 teza întâi şi ale art. 15 din ordonanţa, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Nippon Group Product" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.593/2002 al Judecătoriei Urziceni.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 iulie 2003.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta