Decizie nr. 774 din 20 septembrie 2007

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^1 alin. 3, art. 371^2 alin. 2 şi 3 şi art. 271^7 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Consird" - S.A. din Târgovişte în Dosarul nr. 753/315/2007 al Judecătoriei Târgovişte.

La apelul nominal răspunde consilierul juridic şi asociatul unic al părţii Societatea Comercială "Vlacom" - S.R.L. din Târgovişte, lipsă fiind autorul excepţiei şi cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de avocatul autoarei excepţiei, prin care se solicită acordarea unui nou termen de judecată, deoarece este în imposibilitate de a se prezenta la acest termen.

Reprezentanţii părţii prezente nu se opun acordării unui nou termen de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune acordării unui nou termen de judecată.

Curtea respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată.

Cauza fiind în stare de judecată, consilierul juridic şi asociatul unic al părţii Societatea Comercială "Vlacom" - S.R.L. solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. În acest sens, face referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 20 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 753/315/2007, Judecătoria Târgovişte a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^1 alin. 3, art. 371^2 alin. 2 şi 3 şi ale art. 271^7 alin. 3 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Consird" - S.A. din Târgovişte.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 371^1 alin. 3 din Codul de procedură civilă contravin prevederilor art. 16, 44 şi 53 din Constituţie.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 371^2 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă, arată că acestea reglementează o procedură execuţională dată în sarcina organului de executare, care în acest fel se substituie instanţelor judecătoreşti, singurele în drept să înfăptuiască justiţia, încălcându-se astfel prevederile art. 24 şi 126 din Constituţie.

De asemenea, arată că prin dispoziţiile art. 371^7 alin. 3 din Codul de procedură civilă se dă posibilitatea executorului judecătoresc să cuprindă în procesul-verbal, care devine titlu executoriu, sume care nu ţin de raportul juridic obligaţional ce a stat la baza emiterii titlului executoriu principal, ori să le stabilească după libera sa apreciere, încălcându-se, astfel, prevederile art. 21, art. 126 alin. (6) şi ale art. 129 din Constituţie.

Judecătoria Târgovişte arată că dispoziţiile art. 371^1 alin. 3 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale, deoarece vin în contradicţie cu cele ale art. 8 alin. (2) din Legea nr. 469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^2 alin. 2 şi 3 şi ale art. 371^7 alin. 3 din Codul de procedură civilă, se arată că aceasta nu poate fi reţinută.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 371^1 alin. 3 din Codul de procedură civilă, arată că prin intermediul acestor dispoziţii legiuitorul a instituit un ansamblu de mijloace procedurale menite să facă posibilă realizarea efectivă a dreptului chiar şi în cazurile în care debitorul nu îşi execută de bună voie obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu executoriu. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 371^2 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă, se arată că acest text nu reglementează o procedură de competenţa instanţelor judecătoreşti, ci o procedură execuţională, dată în mod firesc în sarcina organului de executare. În cadrul acestei proceduri, executorul judecătoresc nu are de soluţionat un litigiu, ci de stabilit valoarea actualizată a obligaţiilor de plată, potrivit elementelor şi criteriilor cuprinse în titlul executoriu, fără a se aduce atingere dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. De asemenea, se apreciază că nu poate fi reţinută nici critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^7 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

Avocatul Poporului arată că dispoziţiile de lege criticate nu creează discriminări între cetăţeni pe criteriile prevăzute de art. 4 alin. (2) din Constituţie, fiind aplicabile tuturor cauzelor de acest fel, precum şi tuturor părţilor din aceste cauze, în egală măsură. În continuare, se arată că nu pot fi reţinute nici criticile potrivit cărora textele de lege criticate contravin prevederilor art. 21, 44 şi 126 din Constituţie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Deşi prin dispozitivul încheierii Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^1 alin. 3, art. 371^2 alin. 2 şi 3 şi art. 271^7 alin. 3 din Codul de procedură civilă, din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate şi din opinia instanţei de judecată rezultă că excepţia se referă la dispoziţiile art. 371^1 alin. 3, art. 371^2 alin. 2 şi 3 şi art. 371^7 alin. 3. Astfel, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 371^1 alin. 3, art. 371^2 alin. 2 şi 3 şi art. 371^7 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

Alin. 3 al art. 371^1 şi alin. 3 al art. 371^2 din Codul de procedură civilă au fost modificate prin art. I pct. 6 şi 7 din Legea nr. 459/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 994 din 13 decembrie 2006.

Textele de lege criticate au următorul cuprins:

–Art. 371^1 alin. 3: "(3) Executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlu executoriu, achitarea dobânzilor, penalităţilor sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum şi a cheltuielilor de executare.";

–Art. 371^2 alin. 2 şi 3: "În cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalităţi sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de organul de executare, potrivit legii.

(3)Dacă titlul executoriu conţine suficiente criterii în funcţie de care organul de executare poate actualiza valoarea obligaţiei principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei, se va proceda, la cererea creditorului, şi la actualizarea acestei sume. În cazul în care titlul executoriu nu conţine niciun asemenea criteriu, organul de executare va proceda la actualizare în funcţie de rata inflaţiei, calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie sau, în cazul celorlalte titluri executorii, de la data când creanţa a devenit exigibilă şi până la data plăţii efective a obligaţiei cuprinse în oricare dintre aceste titluri.";

–Art. 371^7 alin. 3: "Sumele ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin proces-verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condiţiile legii."

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare, ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată, ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 126 referitoare la instanţele judecătoreşti şi ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 371^2 alin. 3 şi cele ale art. 371^7 alin. 3 din Codul de procedură civilă au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate.

Astfel, prin Decizia nr. 177 din 18 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 18 iulie 2002, Curtea a statuat că dispoziţiile art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă nu reglementează o procedură de competenţa instanţelor judecătoreşti, ci o procedură execuţională, dată în mod firesc în sarcina organului de executare. În cadrul acestei proceduri, executorul judecătoresc nu are de soluţionat un litigiu, ci de stabilit valoarea actualizată a obligaţiilor de plată, potrivit elementelor şi criteriilor cuprinse în titlul executoriu. Sub acest aspect, operaţia de actualizare efectuată de executorul judecătoresc întruneşte elementele unui act juridic administrativ, care nu este supus principiilor procesual civile privind publicitatea şi contradictorialitatea. Împotriva acestui act persoana care se consideră vătămată în drepturile sale - debitorul sau creditorul obligaţiei de plată - are deschisă calea contestaţiei la executare, potrivit art. 399-404 din Codul de procedură civilă.

De asemenea, prin Decizia nr. 206 din 15 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 388 din 5 iunie 2003, Curtea a statuat că stabilirea cheltuielilor de executare, prevăzută de art. 371^7 alin. 3 şi 4 din Codul de procedură civilă, printr-un proces-verbal care constituie titlu executoriu, încheiat de executorul judecătoresc, nu este un act arbitrar al acestuia, ci, potrivit chiar reglementării criticate, are loc pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condiţiile legii. Sub imperiul reglementării deduse controlului, procesul-verbal încheiat de executorul judecătoresc nu scapă controlului instanţelor de judecată, iar întocmirea acestuia, în condiţiile prevăzute de lege, nu lezează în niciun fel accesul liber la justiţie sau dreptul persoanei la apărare, câtă vreme art. 399 din Codul de procedură civilă, care prevede că împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, oferă toate garanţiile procesuale pentru realizarea deplină a acestor drepturi.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^1 alin. 3 din Codul de procedură civilă, Curtea reţine că prin intermediul acestor dispoziţii legiuitorul a instituit un ansamblu de mijloace procedurale menite să facă posibilă realizarea efectivă a dreptului chiar şi în cazurile în care debitorul nu îşi execută de bunăvoie obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu executoriu. Astfel, executarea silită intervine numai în cazul neexecutării de bunăvoie a măsurilor dispuse de judecător, fără a se încălca dispoziţiile din Legea fundamentală invocate de autorul excepţiei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^1 alin. 3, art. 371^2 alin. 2 şi 3 şi art. 271^7 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Consird" - S.A. din Târgovişte în Dosarul nr. 753/315/2007 al Judecătoriei Târgovişte.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 septembrie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Mariţiu