Decizie nr. 44 din 24 ianuarie 2006

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Maria Dorha în Dosarul nr. 1.061/COM/2005 al Tribunalului Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează completul de judecată că la dosarul cauzei părţile Alexandru-Emeric Korom şi Maria Korom au depus un înscris reprezentând Rezoluţia dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, pentru a sublinia netemeinicia excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 6 septembrie 2005, Tribunalul Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Maria Dorha într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de suspendare a efectelor unei autorizaţii de construire.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia consideră că textul de lege criticat, care conferă terţilor posibilitatea să solicite suspendarea efectelor unei autorizaţii de construire, încalcă dispoziţiile art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie privind dreptul de proprietate privată, respectiv a atributelor acestui drept: folosinţa şi dispoziţia materială.

Tribunalul Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că excepţia este neîntemeiată, întrucât, "prin aplicarea articolelor de lege contestate, se urmăreşte respectarea legalităţii în emiterea actelor respective, ceea ce reprezintă, de fapt, garantarea dreptului de proprietate al tuturor părţilor".

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens apreciază, în esenţă, că "necesitatea respectării legalităţii prin instaurarea unui control judiciar al actelor administrative ar rămâne fără efect dacă nu ar fi posibilă, în cazuri limitate şi expres prevăzute de lege, posibilitatea suspendării acestora".

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate "nu conţin norme contrare prevederilor constituţionale privind dreptul de proprietate, ale cărui conţinut şi limite sunt stabilite prin lege."

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004. În realitate, aşa cum rezultă din motivarea excepţiei, obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 14 alin. (1), (2) şi (4) din Legea nr. 554/2004.

Textele de lege criticate au următorul cuprins:

–Art. 14: "(1) În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond.

(2)Instanţa va rezolva cererea de suspendare, de urgenţă, cu citarea părţilor. [...] (4) Încheierea sau, după caz, sentinţa prin care se pronunţă suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare."

În susţinerea excepţiei autorul acesteia invocă încălcarea dispoziţiilor art. 44 din Constituţie privind dreptul de proprietate privată. Din motivarea excepţiei rezultă însă că în realitate autorul excepţiei are în vedere doar prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (1) privind garantarea dreptului de proprietate şi a creanţelor asupra statului şi ale alin. (2) teza întâi privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii private în mod egal de lege, indiferent de titular.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

Suspendarea prin hotărâre judecătorească a executării actului administrativ, reglementată prin textul de lege criticat, reprezintă o excepţie de la regula executării din oficiu a actului administrativ.

În acest sens, legea revede întrunirea a trei condiţii pentru ca instanţa să poată suspenda executarea actului: existenţa cazului bine justificat, prevenirea unei pagube iminente şi dovada că persoana vătămată a formulat recursul prealabil (graţios) la autoritatea emitentă a actului respectiv.

Curtea constată că nu se poate reţine încălcarea art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi din Legea fundamentală, deoarece posibilitatea suspendării executării actului administrativ, în speţă - autorizaţia de construire, ca de altfel şi necesitatea obţinerii acesteia, se încadrează în sfera limitelor dreptului de proprietate, stabilite prin lege, conform art. 44 alin. (1) teza finală din Constituţie.

Curtea observă, de asemenea, că măsura suspendării executării actului administrativ se dispune până la pronunţarea instanţei de fond, având aşadar o durată limitată în timp.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1), (2) şi (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Maria Dorha în Dosarul nr. 1.061/COM/2005 al Tribunalului Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 ianuarie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu