Decizie nr. 87 din 5 februarie 2008

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială "RC International" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.481/63/2006 al Curţii de Apel Craiova - Secţia conflicte de muncă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată. Se arată că, în acest sens, Curtea s-a mai pronunţat prin mai multe decizii, iar în cauză nu au intervenit elemente noi care să determine modificarea acestei jurisprudenţe.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 19 octombrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 1.481/63/2006, Curtea de Apel Craiova - Secţia conflicte de muncă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială "RC International" - SRL în cauza ce are ca obiect judecarea recursului declarat împotriva unei sentinţe prin care s-a admis contestaţia la decizia de desfacere a contractului de muncă.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 268 alin. (2) din Codul muncii contravin prevederilor art. 16, 20 şi 21 din Constituţie, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, fiind o reglementare excesivă, în contradicţie cu art. 61 din cod. Astfel, prin conţinutul textelor art. 61 şi art. 268 alin. (2) din Codul muncii, legiuitorul a instituit reguli diferite, creând premisa încălcării principiului previzibilităţii normei de drept.

Se mai arată că art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003, în conformitate cu care lipsa menţiunilor din decizia de sancţionare constituie motiv de nulitate absolută a deciziei, este neconstituţional, deoarece contractul de muncă fiind de natură convenţională, sancţiunea prevăzută nu poate fi nulitate absolută, ci, eventual, nulitate relativă.

În consecinţă, autorul excepţiei consideră că, prin modalitatea de reglementare, legiuitorul a creat un regim discriminatoriu, excesiv şi ambiguu, împotriva angajatorului.

Curtea de Apel Craiova - Secţia conflicte de muncă apreciază că excepţia ridicată este neîntemeiată, întrucât criticile susţinute nu relevă un conflict real cu dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că textul de lege criticat are ca scop asigurarea stabilităţii raporturilor de muncă şi a desfăşurării acestora în condiţii de normalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 268 alin. (2) din Codul muncii sunt constituţionale, acestea urmărind să asigure stabilitatea raporturilor de muncă şi apărarea intereselor legitime atât ale salariaţilor, cât şi pe cele ale angajatorilor, fără a institui niciun fel de discriminare.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziţii care prevăd următoarele: "(2) Sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:

a)descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;

b)precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat;

c)motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;

d)temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică;

e)termenul în care sancţiunea poate fi contestată;

f)instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată."

Autorul excepţiei susţine că aceste prevederi legale încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi şi art. 21 privind accesul liber la justiţie. Totodată, sunt invocate şi dispoziţiile art. 20 din Constituţie referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, cu trimitere la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:

Dispoziţiile art. 268 alin. (2) din Codul muncii prevede obligaţia angajatorului de a înscrie, sub sancţiunea nulităţii absolute, anumite date în decizia prin care dispune aplicarea unei sancţiuni disciplinare, fără ca prin aceasta să fie încălcat dreptul persoanei interesate de a avea acces liber la justiţie. Acest drept fundamental poate fi exercitat în condiţiile legii. Aşadar, persoana care accede la o activitate economică şi utilizează forţă de muncă salarială, precum şi celelalte persoane care se află în relaţii de muncă cu aceasta, au obligaţia să respecte, sub toate aspectele, reglementările legale referitoare la încheierea, executarea şi încetarea contractelor individuale de muncă.

În ceea ce priveşte critica autorului excepţiei prin invocarea dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituţie, precum şi de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea reţine că este neîntemeiată. Dreptul constituţional invocat se realizează prin posibilitatea asigurată de către legiuitor părţilor de a folosi toate regulile şi garanţiile procesuale în vederea apărării şi realizării intereselor lor legitime, însă această critică nu are nicio legătură cu cerinţele legale privind forma şi conţinutul actelor de dispoziţie ale angajatorului, astfel cum sunt prevăzute de textul legal criticat. Totodată, sancţiunea nulităţii absolute, care intervine în cazul omisiunii unuia dintre elementele obligatorii pe care trebuie să le cuprindă decizia de sancţionare, nu este de natură convenţională, cum susţine autorul excepţiei, ci legală, deoarece a fost prevăzută de legiuitor cu scopul de a proteja interesele salariatului împotriva eventualelor abuzuri ale angajatorului cu care se află în raporturi de subordonare.

Referitor la modalitatea de reglementare a art. 268 alin. (2) din Codul muncii, precum şi raportarea de către autorul excepţiei a acestui text la art. 61 din acelaşi cod cu scopul constatării contrarietăţii lor, Curtea reţine că acestea constituie aspecte de legiferare, care nu intră în competenţa Curţii Constituţionale, condiţiile impuse de conţinutul normei juridice fiind reglementate de Parlament, unica autoritate legiuitoare a ţării, conform art. 61 alin. (1) din Constituţie.

În legătură cu celelalte critici, Curtea reţine că prin Decizia nr. 319 din 29 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 3 mai 2007, dar şi prin alte decizii, a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate a art. 268 din Codul muncii, constatând că nu sunt încălcate dispoziţiile art. 16 din Constituţie.

Întrucât în cauza de faţă nu au fost aduse elemente noi de natură să reconsidere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, atât soluţia, cât şi considerentele acestei decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială "RC International" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.481/63/2006 al Curţii de Apel Craiova - Secţia conflicte de muncă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 februarie 2008.

PREŞEDINTELE

CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta