Convenție nr. 182 din 17 iunie 1999

Conferința Generală a Organizației Internaționale a Muncii,

convocată la Geneva de Consiliul de administrație al Biroului Internațional al Muncii, care s-a reunit la 1 iunie 1999 în cea de-a 87-a sesiune,

considerând necesitatea de a adopta noi instrumente în privinta interzicerii și eliminării celor mai grave forme ale muncii copiilor, ca prioritate majoră a acțiunii naționale și internaționale, mai ales a cooperării și asistenței internaționale, pentru a completa Convenția și Recomandarea privind vârsta minima de angajare, 1973, care rămân instrumente fundamentale în ceea ce privește munca copiilor,

considerând ca eliminarea efectivă a celor mai grave forme de muncă a copiilor necesita o acțiune imediata de ansamblu, care să țină seama de importanța unei educatii de baza gratuite și de necesitatea de a-i sustrage pe copiii în cauza de la toate aceste forme de muncă și de a asigura readaptarea lor și integrarea lor socială, luând în considerare și nevoile propriilor familii,

reamintind Rezoluția privind eliminarea muncii copiilor, adoptată de Conferința Internationala a Muncii la cea de-a 46-a sesiune a sa, în 1996,

recunoscând ca munca copiilor este determinata într-o mare măsura de saracie și ca soluția pe termen lung rezida într-o creștere economică susținută care să conducă la progres social și, în particular, la atenuarea saraciei și la educație universala,

amintind Convenția drepturilor copilului, adoptată la 20 noiembrie 1989 de Adunarea Generală a Națiunilor Unite,

amintind Declarația Organizației Internaționale a Muncii referitoare la principiile și drepturile fundamentale în munca și mecanismul sau de aplicare, adoptată de Conferința Internationala a Muncii la cea de-a 86-a sesiune în 1998,

amintind ca unele dintre cele mai grave forme ale muncii copiilor sunt acoperite de alte instrumente internaționale și, în particular, de Convenția asupra muncii forțate, 1930, și de Convenția suplimentară a Națiunilor Unite privind abolirea sclaviei, a comerțului cu sclavi și a instituțiilor și practicilor similare sclaviei, 1956,

după ce a decis sa adopte diverse propuneri referitoare la munca copiilor, problema care constituie punctul 4 al ordinii de zi a sesiunii,

după ce a decis ca aceste propuneri vor lua forma unei convenții internaționale,

adopta la 17 iunie 1999 convenția următoare, care va fi denumita Convenția privind cele mai grave forme ale muncii copiilor, 1999.

Articolul 1

Orice membru care ratifica prezenta convenție trebuie să ia măsuri imediate și eficiente pentru a asigura interzicerea și eliminarea urgenta a celor mai grave forme ale muncii copiilor.

Articolul 2

În sensul prezentei convenții, termenul copil se aplică tuturor persoanelor în vârsta de până la 18 ani.

Articolul 3

În sensul prezentei convenții, expresia cele mai grave forme ale muncii copiilor include:

a)toate formele de sclavie sau practicile similare, ca de exemplu: vânzarea de sau comerțul cu copii, servitutea pentru datorii și munca de servitor, precum și munca forțată sau obligatorie, inclusiv recrutarea forțată sau obligatorie a copiilor în vederea utilizării lor în conflictele armate;

b)utilizarea, recrutarea sau oferirea unui copil în scopul prostituarii, producției de material pornografic sau de spectacole pornografice;

c)utilizarea, recrutarea sau oferirea unui copil în scopul unor activități ilicite, mai ales pentru producția și traficul de stupefiante, asa cum le definesc convențiile internaționale pertinente;

d)muncile care, prin natura lor sau prin condițiile în care se exercită, sunt susceptibile sa dăuneze sănătății, securității sau moralității copilului.

Articolul 4

1.Tipurile de muncă vizate la art. 3 lit. d) trebuie să fie stabilite de legislația naționala sau de autoritatea competentă, după consultări cu organizațiile patronilor și lucrătorilor interesate, luându-se în considerare normele internaționale pertinente și, în particular, paragrafele 3 și 4 ale Recomandarii privind cele mai grave forme ale muncii copiilor, 1999.

2.Autoritatea competența, după consultări cu organizațiile interesate ale patronilor și lucrătorilor, trebuie să localizeze tipurile de muncă astfel determinate.

3.Lista cuprinzând tipurile de muncă determinate conform paragrafului 1 al prezentului articol trebuie să fie periodic examinata și, la nevoie, revizuită după consultări cu organizațiile interesate ale patronilor și lucrătorilor.

Articolul 5

Orice membru trebuie, după consultări cu organizațiile patronilor și lucrătorilor, sa stabilească sau sa desemneze mecanisme adecvate pentru monitorizarea aplicării dispozițiilor care dau efect prezentei convenții.

Articolul 6

1.Orice membru trebuie să elaboreze și sa pună în aplicare programe de acțiune în vederea eliminării cu prioritate a celor mai grave forme ale muncii copiilor.

2.Aceste programe de acțiune trebuie să fie elaborate și puse în practica după consultarea instituțiilor publice competente și a organizațiilor patronilor și lucrătorilor și, dacă este cazul, cu luarea în considerare a opiniilor altor grupuri interesate.

Articolul 7

1.Orice membru trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a asigura punerea efectivă în practica și respectarea dispozițiilor care dau efect prezentei convenții, inclusiv prin stabilirea și aplicarea de sancțiuni penale sau, dacă este cazul, de alte sancțiuni.

2.Orice membru trebuie, ținând seama de importanța educației pentru eliminarea muncii copiilor, sa ia măsuri eficiente într-o perioadă determinata, pentru:

a)a preveni angajarea copiilor în cele mai grave forme ale muncii copiilor;

b)a prevedea ajutorul direct necesar și adecvat pentru a-i sustrage pe copii de la cele mai grave forme ale muncii copiilor și a asigura readaptarea lor și integrarea lor socială;

c)a asigura accesul lor la educația de baza gratuita și, ori de câte ori este posibil și potrivit, la formarea profesională a tuturor copiilor sustrasi de la cele mai grave forme ale muncii copiilor;

d)a identifica copii expusi în mod particular riscurilor și a intră în contact direct cu ei;

e)a tine seama de situația particulară a fetelor.

3.Orice membru trebuie să desemneze autoritatea competentă însărcinată cu punerea în practica a dispozițiilor prezentei convenții.

Articolul 8

Membrii trebuie să ia măsurile corespunzătoare pentru a se sprijini reciproc în punerea în practica a dispozițiilor prezentei convenții printr-o cooperare și/sau o asistența internationala consolidata, inclusiv prin măsuri de sustinere a dezvoltării economice și sociale, a programelor de eradicare a saraciei și educației universale.

Articolul 9

Ratificarile prezentei convenții vor fi comunicate directorului general al Biroului Internațional al Muncii și vor fi înregistrate de acesta.

Articolul 10

1.Prezenta convenție nu îi va obliga decât pe membrii Organizației Internaționale a Muncii ale căror ratificări vor fi fost înregistrate de directorul general al Biroului Internațional al Muncii.

2.Convenția va intră în vigoare la 12 luni după ce ratificarile a 2 membri vor fi fost înregistrate de directorul general.

3.Ulterior aceasta convenție va intră în vigoare pentru fiecare membru la 12 luni după data la care ratificarea sa va fi fost înregistrată.

Articolul 11

1.Orice membru care a ratificat prezenta convenție poate să o denunțe după expirarea unei perioade de 10 ani după data inițială de la intrarea în vigoare a convenției, printr-un act comunicat directorului general al Biroului Internațional al Muncii și înregistrat de acesta. Denunțarea nu va avea efect decât după un an de la înregistrarea ei.

2.Orice membru care a ratificat prezenta convenție și care, în termen de un an după expirarea perioadei de 10 ani menționate la paragraful precedent nu va folosi posibilitatea de denunțare prevăzută în prezentul articol, va fi legat pentru o noua perioada de 10 ani și, prin urmare, va putea sa denunțe prezenta convenție la expirarea fiecărei perioade de 10 ani în condițiile prevăzute în prezentul articol.

Articolul 12

1.Directorul general al Biroului Internațional al Muncii va notifica tuturor membrilor Organizației Internaționale a Muncii înregistrarea tuturor ratificărilor și tuturor actelor de denunțare care îi vor fi comunicate de către membrii acesteia.

2.Notificând membrilor organizației înregistrarea celei de-a doua ratificări care îi va fi fost comunicată, directorul general va atrage atenția membrilor Organizației Internaționale a Muncii asupra datei la care prezenta convenție va intră în vigoare.

Articolul 13

Directorul general al Biroului Internațional al Muncii va comunică secretarului general al Națiunilor Unite, în scopul înregistrării, informații complete în privinta tuturor ratificărilor și tuturor actelor de denunțare pe care le va fi înregistrat conform articolelor precedente.

Articolul 14

De fiecare data când va considera necesar Consiliul de administrație al Biroului Internațional al Muncii va prezenta Conferintei Generale a Organizației Internaționale a Muncii un raport asupra aplicării prezentei convenții și va examina dacă exista posibilitatea să fie înscrisă pe ordinea de zi a Conferintei problema revizuirii sale totale sau parțiale.

Articolul 15

1.În cazul în care Conferința va adopta o noua convenție care ar duce la revizuirea totală sau parțială a prezentei convenții și dacă noua convenție nu dispune altfel:

a)ratificarea de către un membru al noii convenții care implica revizuirea va atrage de drept, fără a tine seama de prevederile art. 11, denunțarea imediata a prezentei convenții, cu condiția ca noua convenție care atrage revizuirea să între în vigoare;

b)începând cu data intrării în vigoare a noii convenții care atrage revizuirea prezenta convenție va inceta sa mai fie deschisă ratificării de către membri.

2.În orice caz prezenta convenție va rămâne în vigoare în conținutul și forma sa actuala pentru acei membri care au ratificat-o, dar care nu au ratificat convenția de revizuire.

Articolul 16

Versiunile în limbile franceza și engleza ale textului prezentei convenții au valoare egala.

Textul precedent este textul autentic al convenției adoptate în unanimitate de Conferința Generală a Organizației Internaționale a Muncii la cea de-a 87-a sesiune care a avut loc la Geneva și care a fost declarata închisă pe data de 17 iunie 1999.

Drept urmare, și-au pus semnăturile în aceasta a optsprezecea zi a lunii iunie 1999:

Alhaji Muhammad Mumuni,

președintele Conferintei

Juan Somavia,

directorul general al

Biroului Internațional al Muncii