Procedură din 23 decembrie 2005

Abrevieri şi definiţii:

1.ANPM - Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului;

2.HAZOP - Hazard and Operability - metodă de analiză pentru evaluarea riscului;

3.H.G. nr. 95/2003 - Hotărârea Guvernului nr. 95/2003 privind controlul activităţilor care prezintă pericole de accidente majore în care sunt implicate substanţe periculoase;

4.PPAM - politica de prevenire a accidentelor majore;

5.SMS - sistemul de management al securităţii;

6.accident major - orice eveniment, cum ar fi o emisie de substanţe periculoase, un incendiu sau o explozie, care rezultă din evoluţii necontrolate în cursul exploatării oricărui obiectiv, prevăzut la art. 3 din H.G. nr. 95/2003, care conduce la apariţia imediată sau întârziată a unor pericole grave asupra sănătăţii populaţiei şi/sau asupra mediului, în interiorul sau în exteriorul obiectivului, şi în care sunt implicate una sau mai multe substanţe periculoase;

7.avarie/incident - eveniment care nu generează efecte majore asupra sănătăţii populaţiei şi/sau asupra mediului, dar care are potenţial să producă un accident major;

8.efect Domino - creşterea probabilităţii producerii unui accident major sau agravarea consecinţelor acestuia prin amplasarea a cel puţin două obiective, dintre care unul este "obiectiv cu risc major", la distanţe suficient de mici ca să se influenţeze reciproc;

9.expert extern - expert în domeniul tehnic, având pregătire superioară şi o experienţă relevantă de cel puţin 7 ani, acreditat de comisia specializată a Secretariatului de risc din ANPM;

10.instalaţie - unitate tehnică în interiorul unui obiectiv, unde sunt produse, utilizate, manipulate şi/sau depozitate substanţe periculoase; aceasta cuprinde toate echipamentele, structurile, sistemul de conducte, agregatele, utilajele, căile ferate interne, docurile, cheiurile de descărcare care deservesc instalaţia, debarcaderele, depozitele şi alte structuri similare, plutitoare sau de altă natură, necesare pentru exploatarea instalaţiei;

11.obiectiv - spaţiul care se află sub controlul titularului de activitate, unde sunt prezente substanţe periculoase în una sau mai multe instalaţii, inclusiv infrastructurile ori activităţile comune sau conexe;

12.obiectiv fără risc - obiectiv în care sunt prezente substanţe periculoase în cantităţi (tone) mai mici decât cele din coloana 2 a tabelelor nr. 1 şi 3 din anexa nr. 2 la H.G. nr. 95/2003;

13.obiectiv cu risc minor - obiectiv în care sunt prezente substanţe periculoase în cantităţi (tone) mai mari sau egale cu cele din coloana 2 şi mai mici decât cele din coloana 3 a tabelelor nr. 1 şi 3 din anexa nr. 2 la H.G. nr. 95/2003;

14.obiectiv cu risc major - obiectiv în care sunt prezente substanţe periculoase în cantităţi (tone) mai mari sau egale cu cele din coloana 3 a tabelelor 1 şi 3 din anexa nr. 2 la H.G. nr. 95/2003;

15.plan intern de urgenţă (PIU) - totalitatea măsurilor prevăzute pentru interiorul obiectivului în vederea limitării şi înlăturării consecinţelor oricărui accident major, avarie/incident, care pune în pericol sănătatea personalului şi/sau calitatea mediului pe amplasament şi în care sunt implicate una sau mai multe substanţe periculoase;

16.plan extern de urgenţă (PEU) - totalitatea măsurilor prevăzute pentru exteriorul obiectivului în vederea limitării şi înlăturării consecinţelor oricărui accident major, avarie/incident, care pune în pericol sănătatea populaţiei şi/sau calitatea mediului în exteriorul amplasamentului şi în care sunt implicate una sau mai multe substanţe periculoase;

17.promovarea conformării - intervenţia inspectorilor, pe baza expertizei şi experienţei acestora, în vederea convingerii factorilor de decizie din obiectiv de necesitatea luării măsurilor pentru combaterea la sursă a avariilor/incidentelor şi accidentelor majore;

18.titularul de activitate - orice persoană fizică sau juridică care exploatează sau deţine un obiectiv ori instalaţie sau care este delegată cu o putere economică decisivă în ceea ce priveşte funcţionarea tehnică a acestuia/acesteia.

I. Scop

Scopul procedurii are în vedere stabilirea unui sistem de inspecţie la obiectivele care prezintă pericole de producere a accidentelor majore în care sunt implicate substanţe periculoase.

Scopul de bază al inspecţiei este examinarea planificată şi sistematică a echipamentelor tehnice, a organizării şi administrării obiectivului pentru a stabili dacă titularul de activitate a adoptat toate măsurile necesare, care să garanteze un înalt nivel de protecţie pentru persoane, bunuri şi mediu.

În particular, titularul de activitate trebuie să demonstreze că:

–a luat măsurile adecvate pentru prevenirea accidentelor majore;

–a avut în vedere măsurile necesare pentru limitarea consecinţelor accidentelor majore în interiorul şi în afara obiectivului;

–menţine şi exploatează obiectivul într-o manieră sigură şi corespunzătoare nivelului tehnicii privind securitatea;

–datele şi informaţiile furnizate în raportul de securitate sau în orice alt document reflectă în mod fidel situaţia securităţii obiectivului;

–a stabilit programe şi a informat personalul obiectivului asupra măsurilor de protecţie şi asupra acţiunilor ce trebuie întreprinse în caz de accident;

–a informat publicul potrivit dispoziţiilor legale.

Totodată titularul de activitate trebuie să demonstreze că respectă următoarele principii de prevenire a accidentelor majore:

–prevenirea şi combaterea la sursă a avariilor/incidentelor şi accidentelor majore în care sunt implicate substanţe periculoase;

–luarea în considerare a factorului uman;

–adaptarea la progresul tehnic;

–înlocuirea substanţelor periculoase cu unele mai puţin periculoase sau nepericuloase;

–adoptarea prioritară a măsurilor de protecţie colectivă faţă de cele de protecţie individuală;

–adoptarea de instrucţiuni adecvate pentru personalul obiectivului.

II. Prevederi generale

Potrivit dispoziţiilor legale, autorităţile competente au obligaţia să organizeze un sistem de inspecţii.

Sistemul de inspecţii trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:

–se va elabora un program de inspecţii care va include toate obiectivele cu risc de producere a unor accidente majore;

–fiecare obiectiv cu risc de producere a unor accidente majore va fi verificat pe teren;

–la încheierea fiecărei inspecţii autorităţile competente au obligaţia de a întocmi un raport;

┌────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐

│ Autorităţile competente au obligaţia să organizeze un sistem de inspecţii │

└─────────────────────┬──────────────────────────────────────────┬───────────┘

│ │

│ │

│ │

┌──────────────────────┴──────────────────────────┐ │

│ │ ┌─────────┴─────────┐

│Sistemul de inspecţii │ │ Alte măsuri de │

│(organizare, responsabilităţi, proceduri, │ │control adecvate │

│ resurse etc.) │ │tipului de obiectiv│

│● Program de inspecţii pentru toate obiectivele │ └─────────┬─────────┘

│● Raport în urma fiecărei inspecţii │ │

│● Monitorizarea măsurilor, după caz │ │

│● Frecvenţa inspecţiilor: │ │

│- corespunzătoare, pentru obiective cu risc minor│ │

│- cel puţin o dată pe an, pentru obiective cu │ │

│ risc major │ │

└──────────────────────┬──────────────────────────┘ │

│ │

│ │

│ │

┌─────────────────┴──────────────────────────────────────────┴───────┐

│ Se verifică conformarea cu prevederile legale │

│ Titularul de activitate va demonstra că: │

│ ● a luat măsurile adecvate pentru prevenirea accidentelor majore; │

│ ● a luat măsurile necesare pentru limitarea consecinţelor │

│ accidentelor majore; │

│ ● datele din raportul de securitate reflectă situaţia reală; │

│ ● a informat personalul obiectivului asupra măsurilor de protecţie │

│ şi intervenţie în caz de accident; │

│ ● a informat publicul potrivit dispoziţiilor legale │

└────────────────────────────────────────────────────────────────────┘

Fig. 1. - Sistemul de inspecţii

–când este necesar, autorităţile competente împreună cu titularul de activitate vor monitoriza realizarea într-o perioadă rezonabilă a măsurilor dispuse în urma fiecărei inspecţii.

II.

1.Confidenţialitate

Potrivit dispoziţiilor legale, titularii de activitate sunt obligaţi să asiste autorităţile competente având atribuţii de inspecţie, punându-le la dispoziţie toate datele şi informaţiile proprii, inclusiv documentele relevante, să le faciliteze controlul activităţilor desfăşurate în incinta obiectivului, în condiţiile respectării prevederilor legale privind confidenţialitatea.

II.

2.Tipuri de inspecţie

Inspecţiile sunt parţiale sau integrale, întrucât acestea cuprind diverse domenii de specialitate ale căror responsabilităţi sunt reglementate în mod diferit, prin dispoziţii legale specifice. Autorităţile competente inspectează împreună sau independent, în funcţie de obiectivul stabilit/programat. Autoritatea conducătoare, pe parcursul efectuării inspecţiei, este stabilită în funcţie de tematica acesteia. Inspecţiile parţiale sau integrale se clasifică după cum urmează:

1.inspecţie planificată:

1.1.generală (de rutină), nu presupune o pregătire în detaliu:

1.1.1.nu este necesar să fie anunţată în prealabil printr-o scrisoare formală; un simplu telefon este suficient, excepţie făcând cazul unei inspecţii neanunţate;

1.1.2.durata pe amplasament este scurtă, de circa o jumătate de zi şi foarte rar de maximum o zi;

1.1.3.activitatea se desfăşoară în mai puţin de două zile, inclusiv pregătirea, inspecţia pe amplasament şi elaborarea raportului de inspecţie;

1.1.4.se verifică instalaţiile, măsurile tehnice, procesul de analiză sistematică a riscurilor şi implementarea efectivă a măsurilor de securitate;

1.2.detaliată (procedura are 3 faze: pregătire, execuţie/desfăşurare, urmărire/monitorizare):

1.2.1.în mod obligatoriu se anunţă în scris;

1.2.2.este obligatorie disponibilitatea la data fixată pentru inspecţie a reprezentanţilor titularului de activitate, a documentelor, echipamentului de măsurare şi testare;

1.2.3.durata este de circa 2-3 zile, inclusiv pregătirea, inspecţia la obiectiv şi scrierea raportului de inspecţie, exclusiv urmărirea/monitorizarea;

2.inspecţie neplanificată:

2.1.specială (justificată de evenimente neprevăzute) în caz de:

2.1.1.accident - după producerea unui accident major autorităţile competente au obligaţia să urmărească:

–colectarea prin inspecţie (investigaţie sau orice altă metodă adecvată) a informaţiilor necesare pentru o analiză completă a aspectelor tehnice, organizatorice şi manageriale ale accidentului major;

–luarea măsurilor de intervenţie şi remediere necesare, urgente, pe termen scurt, mediu şi lung, de către titularul de activitate;

–implementarea de măsuri preventive viitoare;

–diseminarea informaţiilor şi experienţei acumulate ca urmare a unor accidente în scopul prevenirii repetării unor accidente similare; acestea sunt utile şi în etapa de revizuire a programului general de inspecţii;

2.1.2.reclamaţii;

2.1.3.cereri pentru modificări de acte reglementare;

2.1.4.încetarea activităţii;

2.2.neanunţată:

2.2.1.inspecţia implementării efective a măsurilor de securitate;

2.2.2.inspecţia iniţiată de un risc specific prezent - se examinează sistematic, dacă:

–riscul a fost analizat în mod adecvat de titularul de activitate;

–au fost identificate măsuri adecvate operative de control, de prevenire şi de limitare;

–măsurile luate au fost implementate integral;

–integritatea acestor măsuri este controlată de SMS.

II.

3.Domeniul de aplicare:

1.obiectivele care intră sub incidenţa H.G. nr. 95/2003, cu modificările şi completările ulterioare, în general: întreprinderi chimice, metalurgice, de impregnare a lemnului, farmaceutice, de prelucrare a celulozei şi hârtiei, rafinării, producători de explozibili, fabrici de azot şi oxigen, de vopsele, de producere a polimerilor, instalaţii mari de ardere etc.;

2.se vor avea în vedere nivelurile de protecţie pentru prevenirea accidentelor majore, după cum urmează:

–proiectare de procese;

–sisteme de alarmare, supraveghere operator, operare manuală;

–decuplare automată a procesului;

–protecţie mecanică;

–protecţie fizică;

–plan intern de urgenţă (PIU);

–plan extern de urgenţă (PEU).

III. Autorităţi

Autorităţile competente având atribuţii de inspecţie, responsabile cu implementarea prevederilor legislaţiei în vigoare privind controlul activităţilor care prezintă pericole de accidente majore în care sunt implicate substanţe periculoase sunt secretariatele de risc din cadrul autorităţilor de protecţie a mediului, conform Ordinului ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 251/2005, precum şi alte autorităţi având atribuţii de control potrivit dispoziţiilor legale.

IV. Structura şi responsabilităţile echipei de inspecţie

Este obligatoriu ca inspectorii să demonstreze:

–capacitatea de a emite concluzii în mod independent şi obiectiv cu privire la rezultatele inspecţiei;

–responsabilitate, rigurozitate, obiectivitate şi imparţialitate în evaluarea conformităţii;

–discreţie, respect şi diplomaţie pe parcursul inspecţiei;

–atitudine de dialog, constructivă şi adecvată cu personalul obiectivului;

–capacitate de comunicare şi de adaptare în funcţie de persoană sau de situaţiile concrete;

–capacitate de analiză şi sinteză a informaţiei.

Inspectorii vor dispune de cunoştinţe privind:

–sistemele de management al securităţii şi tehnicile de audit al acestora;

–normele, ghidurile şi legislaţia de referinţă ce urmează să fie utilizată pentru evaluarea conformităţii;

–caracteristicile şi specificaţiile proceselor, operaţiilor, inclusiv aspectele tehnice relaţionale cu obiectivul ce urmează să fie inspectat;

–sistemele de securitate ale: proceselor, depozitării, manipulării, transportului substanţelor periculoase etc.;

–modelele previzibile ale consecinţelor accidentelor.

Echipa de inspecţie va fi constituită din cel puţin două persoane, cu scopul de a dispune de mai multe opinii şi puncte de vedere.

Pentru fiecare inspecţie se va determina numărul optim de inspectori, în funcţie de tematica prestabilită şi de caracteristicile specifice ale obiectivului de inspectat.

Inspectorii sunt autorizaţi să:

–solicite toate informaţiile necesare;

–inspecteze instalaţiile;

–execute toate verificările necesare, inclusiv pe bază de interviuri;

–facă recomandări şi atenţionări pe baza dispoziţiilor legale;

–iniţieze acţiuni legale;

–iniţieze interzicerea funcţionării sau a punerii în funcţiune a instalaţiei/obiectivului, conform dispoziţiilor legale.

Responsabilităţile echipei înainte de inspecţie:

–cunoaşterea rolului şi obligaţiilor faţă de inspecţia ce urmează să fie realizată;

–cunoaşterea programului de inspecţie şi a criteriilor de evaluare ce vor fi aplicate;

–solicitarea şi analiza informaţiilor privind instalaţiile, procesele, echipamentele, sistemele de securitate şi de management al securităţii, implementate în obiectivul ce urmează să fie inspectat;

–selectarea informaţiilor suficiente şi relevante pentru efectuarea inspecţiei;

–cunoaşterea legislaţiei în vigoare faţă de care se va evalua conformitatea.

Responsabilităţile echipei în timpul inspecţiei:

–respectarea pe amplasament a normelor de protecţie stabilite de titular;

–verificarea fiabilităţii şi valabilităţii informaţiilor;

–îndeplinirea obiectivelor stabilite şi respectarea programului de inspecţie;

–consemnarea dificultăţilor întâmpinate în cadrul obiectivului privind accesul la instalaţii sau punerea la dispoziţie a informaţiilor necesare, a documentelor sau a personalului;

–analiza datelor şi informaţiilor pentru formularea concluziilor cu privire la securitatea obiectivului;

–promovarea conformării.

Responsabilităţile echipei după inspecţie:

–evaluarea tuturor aspectelor stabilite în programul de inspecţie şi a deficienţelor identificate în conformitate cu legislaţia în vigoare;

–luarea măsurilor legale susţinute de dovezi adecvate;

–promovarea conformării.

Dacă două sau mai multe autorităţi decid să desfăşoare împreună o inspecţie, autoritatea coordonatoare va fi stabilită în funcţie de tematica acesteia. În urma inspecţiei, rapoartele şi acţiunile de urmărire a implementării măsurilor vor fi coordonate. Dacă două sau mai multe autorităţi inspectează acelaşi obiectiv în momente diferite, sunt necesare colaborarea şi schimbul de informaţii între acestea.

În procesul de inspecţie, după caz, vor fi implicaţi experţi externi autorizaţi pe domenii specifice, după cum urmează:

1.proiectarea instalaţiilor, componentelor instalaţiilor, aparatelor, conductelor şi a părţilor similare, din punctul de vedere al rezistenţei, dimensionării etc., luându-se în considerare în special solicitările care apar în cazul funcţionării defectuoase;

2.construirea instalaţiilor, a părţilor de instalaţii şi asigurarea calităţii construcţiei;

3.managementul tehnic de proces;

4.mentenanţa instalaţiilor;

5.verificarea şi evaluarea materialelor;

6.alimentarea cu energie şi alte utilităţi;

7.electrotehnică;

8.tehnica de măsurare, de control şi reglare, tehnica de control al procesului (executare hard şi soft, exploatare şi verificare);

9.metode sistematice de analiză a pericolelor;

10.proprietăţi chimice, fizice, toxice pentru om şi mediu ale substanţelor şi preparatelor;

11.efectele accidentelor, evaluarea pagubelor sau defecţiunilor în funcţionarea conformă;

12.planurile obiectivului de alarmare şi apărare împotriva pericolelor;

13.protecţia împotriva incendiilor;

14.protecţia împotriva exploziilor;

15.managementul securităţii şi organizarea exploatării (dezbaterea problematicii organizatorice şi specifice managementului).

Autoritatea competentă, după caz, în colaborare cu titularul de activitate, va desemna experţi externi pentru participare în echipa de inspectori, asigurând realizarea obiectivelor inspecţiei. Desemnarea experţilor externi va respecta principiul evitării conflictului de interese. Expertul va prezenta în mod obligatoriu autorităţii un raport, la un termen stabilit de comun acord la încheierea inspecţiei. Responsabilitatea privind corectitudinea concluziilor raportului revine exclusiv expertului extern. Costurile pentru experţii externi vor fi suportate de titularul de activitate, potrivit dispoziţiilor legale.

V. Fazele inspecţiei

V.1. Planificarea activităţii de inspecţie

Planificarea inspecţiilor va avea în vedere în mod obligatoriu toate obiectivele care desfăşoară activităţi cu risc de producere a unor accidente majore în care sunt implicate substanţe periculoase.

Programul de inspecţii va fi conceput astfel încât să permită efectuarea unor verificări sistematice şi planificate ale sistemelor tehnologice, organizatorice şi manageriale ale obiectivelor cu risc de producere a unor accidente majore. Programul de inspecţii se va întocmi la nivel local şi se vor lua în considerare:

1.prevederile H.G. nr. 95/2003, cu modificările şi completările ulterioare, priorităţile locale, rezultate în urma evaluării sistematice a pericolelor generate de producerea unor accidente majore în obiectivele vizate, datele şi informaţiile obţinute din inspecţiile/verificările anterioare sau din alte surse de informare şi locaţiile unde inspecţia este de strictă necesitate;

2.stabilirea priorităţilor de inspecţie pentru obiective/instalaţii se face pe baza următoarelor elemente:

–considerarea şi evaluarea pericolelor/riscurilor potenţiale;

–mărirea şi complexitatea obiectivului;

–analiza raportului de securitate;

–experienţa acumulată în urma accidentelor, incidentelor sau avariilor produse în instalaţii similare;

–experienţa acumulată în urma inspecţiilor anterioare;

–experienţa acumulată din evaluarea rapoartelor şi a documentaţiilor legate de obţinerea actelor de reglementare;

–raportarea incidentelor, avariilor şi accidentelor majore;

–reclamaţiile primite;

–noile informaţii ştiinţifice şi tehnice;

–schimbarea titularului de activitate;

–raportarea modificărilor, reconstrucţiei, extinderii instalaţiilor etc.;

–modificările majore ale schemei de personal;

–coeficientul de prag al cantităţii de substanţe;

–parametrii de exploatare cu risc: temperatura înaltă, presiunea mare, exotermia etc.;

–complexitatea şi tipul proceselor;

–capacitatea;

–certificările şi expertizele existente (aria de verificări se reduce dacă obiectivul este certificat, de exemplu: după EMAS, ISO 14000 etc.);

–condiţiile şi recomandările din expertize;

–vecinătăţile/apropierea de obiective/zone protejate, inclusiv sursele de pericole generate de acestea (inundaţii, alunecări de teren etc.);

–calitatea supravegherii de către titularul de activitate a obiectivelor.

Programul de inspecţii va cuprinde cel puţin următoarele rubrici:

–denumirea obiectivului/instalaţiei, după caz;

–încadrarea obiectivului: risc minor sau risc major;

–scopul, tematica;

–echipa de inspecţie;

–autoritatea coordonatoare;

–termenul de inspecţie;

–durata.

Pentru întocmirea programului de inspecţii se va folosi procedura de calcul al intervalului de timp dintre două inspecţii consecutive, calculat în ani (tabelul nr. 2), prezentată în tabelele nr. 1 şi 2, pentru fiecare obiectiv.

Tabelul nr. 1