Decizie nr. 107 din 11 martie 2003

Nicolae Popa - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Ioana Marilena Chiva - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 4 şi ale art. 581 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Horea Tudor Vuscan în Dosarul nr. 15.137/2002 al Judecătoriei Oradea.

La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, apreciind ca dispoziţiile criticate nu contravin accesului liber la justiţie şi invocand în acest sens jurisprudenta Curţii Constituţionale în materie (de exemplu, deciziile nr. 199/2000, 124/2002 şi 281/2002).

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 12 decembrie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 15.137/2002, Judecătoria Oradea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 4 şi ale art. 581 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Horea Tudor Vuscan într-o cauza judecata în procedura ordonanţei preşedinţiale.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 1 alin. (3), ale art. 16 alin. (1), ale art. 24 şi 49 din Constituţie, deoarece reglementează o restrangere a dreptului la apărare, discriminatorie, nejustificată şi contrară principiilor statului de drept.

Judecătoria Oradea apreciază ca excepţia este neîntemeiată, deoarece procedura ordonanţei preşedinţiale, justificată de necesitatea de a preveni pagubele iminente şi ireparabile ce s-ar produce prin întârzierea judecaţii, nu duce la restrangerea drepturilor părţilor din litigiu, acestea având, în egala măsura, mijloace procedurale pentru apărarea drepturilor lor. Astfel, numai în situaţia în care autorul excepţiei nu ar dispune de mijloacele juridice de apărare s-ar pune problema restrângerii exerciţiului unor drepturi.

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece procedura ordonanţei preşedinţiale, precum şi procedura de judecată, în întregul ei, se întemeiază pe dispoziţiile art. 125 alin. (3) din Constituţie, care prevăd în mod expres ca reglementarea competentei şi a procedurii de judecată se face prin lege. Permitand folosirea ordonanţei preşedinţiale în situaţii de urgenta, ce reclama o intervenţie prompta a justiţiei, legea consacra o soluţie fireasca, în deplin acord cu principiile constituţionale invocate de autorul excepţiei, precum şi cu necesitatea respectării drepturilor şi obligaţiilor procesuale ale părţilor.

Avocatul Poporului apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile criticate nu instituie diferenţe de tratament juridic sau privilegii ori discriminări, în sensul art. 16 din Constituţie. Faptul ca ordonanţa preşedinţială poate fi data şi fără citarea părţilor este justificat de urgenta intervenţiei, aceasta fiind în concordanta cu prevederile art. 125 alin. (3) din Constituţie. În acest caz dreptul constituţional la apărare este asigurat prin posibilitatea exercitării caii de atac a recursului, prevăzut de dispoziţiile art. 582 din Codul de procedură civilă.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctul lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 403 alin. 4 şi ale art. 581 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 156, respectiv art. I pct. 213 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 138/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000. Ca urmare a acestor modificări, dispoziţiile criticate de autor au următorul conţinut:

–Art. 403 alin. 4: "În cazuri urgente, preşedintele instanţei poate dispune suspendarea provizorie a executării pe cale de ordonanţa preşedinţială, până la soluţionarea de către instanţa a cererii de suspendare prevăzute de prezentul articol.";

–Art. 581: "Instanţa va putea sa ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Cererea de ordonanţa preşedinţială se va introduce la instanţa competenţa să se pronunţe asupra fondului dreptului.

Ordonanţa va putea fi data şi fără citarea părţilor şi chiar atunci când exista judecata asupra fondului. Judecata se face de urgenta şi cu precădere. Pronunţarea se poate amana cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonanţei se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare.

Ordonanţa este vremelnică şi executorie. Instanţa va putea hotărî ca executarea să se facă fără somaţie sau fără trecerea unui termen."

În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia apreciază ca prin dispoziţiile legale criticate sunt incalcate următoarele prevederi constituţionale:

–Art. 1. alin. (3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.";

–Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări." ;

–Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2)În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu." ;

–Art. 49: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2)Restrangerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertăţii."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca dispoziţiile legale criticate prevăd posibilitatea preşedintelui instanţei de a dispune suspendarea provizorie a executării silite pe cale de ordonanţa preşedinţială, care poate fi data chiar şi fără citarea părţilor, până la soluţionarea de către instanţa a cererii de suspendare a executării silite. Aceste prevederi legale trebuie apreciate în raport de natura cauzelor deduse soluţionării pe calea ordonanţei preşedinţiale. Astfel, suspendarea provizorie a executării silite, reglementată de prevederile criticate, constituie o măsura cu caracter vremelnic, care se ia pe calea ordonanţei preşedinţiale numai "în cazuri urgente" care justifica aceasta procedura specială.

Dispoziţiile criticate nu conţin măsuri discriminatorii care ar contraveni principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, consacrat de prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât măsura instituită prin acestea se ia în considerarea naturii urgente a cauzelor, iar nu a persoanelor care o solicita, acestea beneficiind de un tratament egal în faţa legii.

Curtea retine, de asemenea, ca prin dispoziţiile legale criticate nu se încalcă prevederile art. 24 din Constituţie, deoarece partea împotriva căreia se ia măsura suspendării provizorii a executării nu este lipsită de exerciţiul dreptului la apărare nici în cazul în care este citata, când are posibilitatea să îşi susţină nemijlocit interesele în faţa instanţei, şi nici atunci când - făcându-se aplicarea art. 581 alin. 3 din Codul de procedură civilă - nu este citata, căci, şi în aceasta situaţie, se poate apara exercitandu-şi dreptul de a ataca ordonanţa instanţei, pe căile prevăzute de lege.

În ceea ce priveşte susţinerile autorului excepţiei, referitoare la încălcarea principiilor statului de drept, Curtea retine ca statul de drept presupune obligativitatea respectării Constituţiei şi a legilor, asa cum prevăd şi dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi ale art. 51 din Legea fundamentală. Procedura ordonanţei preşedinţiale se circumscrie domeniului de reglementare a procedurii de judecată, care, potrivit dispoziţiilor art. 125 alin. (3) din Constituţie, este atributul exclusiv al legiuitorului.

Cu privire la dispoziţiile art. 581 din Codul de procedură civilă Curtea s-a mai pronunţat prin numeroase decizii, de exemplu prin Decizia nr. 281 din 29 octombrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 13 decembrie 2002, respingând excepţia de neconstituţionalitate ridicată. Neexistand elemente noi de natura a reconsidera jurisprudenta Curţii în aceasta materie, considerentele şi soluţia acestei decizii rămân valabile şi în prezenta cauza.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 4 şi ale art. 581 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Horea Tudor Vuscan în Dosarul nr. 15.137/2002 al Judecătoriei Oradea.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 martie 2003.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiva