Decizie nr. 841 din 2 octombrie 2007

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 din Codul penal, excepţie ridicată de Marius Radu în Dosarul nr. 7/198/2004 (nr. vechi 1.929/2004) al Judecătoriei Brezoi.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Autorul a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, deoarece critica autorului vizează o omisiune de reglementare.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 26 aprilie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 7/198/2004 (nr. vechi 1.929/2004), Judecătoria Brezoi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 din Codul penal, excepţie ridicată de Marius Radu în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 referitoare la Statul român şi ale art. 124 referitoare la Înfăptuirea justiţiei, deoarece nu prevăd ce se întâmplă în situaţia în care, până la judecarea definitivă a cauzei, a intervenit o lege mai favorabilă care a fost declarată neconstituţională de către Curtea Constituţională. Astfel, textul criticat, în pofida oricăror principii referitoare la ordinea de drept în statul de drept şi la înfăptuirea justiţiei, permite aplicarea unei legi neconstituţionale, deşi unica autoritate de jurisdicţie în materia contenciosului constituţional hotărâse cu privire la contrarietatea acesteia cu Legea fundamentală.

Judecătoria Brezoi opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece art. 13 din Codul penal este o concretizare a art. 11 şi art. 12 din acelaşi cod, prin care se stabileşte legea penală aplicabilă în cazul în care au intervenit una sau mai multe legi. În cazul de faţă, prin art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006 au fost abrogate dispoziţiile art. 205, art. 206 şi art. 207 din Codul penal. Ca urmare, aceasta devenit legea mai favorabilă pentru inculpat. Faptul că prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 62 din 18 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104 din 12 februarie 2007 au fost declarate neconstituţionale dispoziţiile art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006 nu este de natură să atragă neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 13 din Codul penal referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile. Aceasta cu atât mai mult cu cât principiul aplicării legii penale mai favorabile este un principiu general ce se aplică pentru toate faptele penale şi nu numai pentru cele împotriva demnităţii.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece faptul că prevederile art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006 au fost declarate neconstituţionale nu atrage neconstituţionalitatea art. 13 din Codul penal.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, textul legal criticat dă expresie principiului constituţional al neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale mai favorabile. Sub acest aspect, stabilirea cazurilor de aplicare a legii penale mai favorabile reprezintă opţiunea legiuitorului, bazată pe opţiuni de politică penală. De asemenea, textul indicat se aplică uniform pentru toţi cetăţenii care se află în situaţia stabilită de ipoteza normei menţionate şi nu instituie privilegii sau discriminări pe criterii arbitrare. Principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate, astfel încât este constituţional ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se găsesc în situaţii deosebite şi reguli analoge pentru persoane care se află în situaţii egale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 13 din Codul penal cu denumirea marginală Aplicarea legii penale mai favorabile, care au următorul conţinut:

Art. 13: "În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă.

Când legea anterioară este mai favorabilă, pedepsele complementare care au corespondent în legea penală nouă se aplică în conţinutul şi limitele prevăzute de aceasta, iar cele care nu mai sunt prevăzute în legea penală nouă nu se mai aplică."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 13 din Codul penal reglementează cu privire la aplicarea legii mai favorabile în cazul în care legea nouă intervine până la judecarea definitivă a cauzei. Prin aplicarea legii penale în timp se înţelege ansamblul de norme juridice penale ce izvorăsc din raţiuni de politică penală, prin care se reglementează modul de aplicare a principiului mitior lex în raport cu timpul săvârşirii infracţiunii şi cu timpul tragerii la răspundere penală a celor ce au săvârşit infracţiuni. Aşa fiind, este evident că aceste dispoziţii nu cuprind norme de natură a încălca valorile statului de drept referitoare la demnitatea umană, ca valoare supremă a statului de drept, şi principiile ce guvernează actul de înfăptuire a justiţiei, deoarece, dimpotrivă, art. 13 din Codul penal reprezintă o consacrare a principiului constituţional al art. 15 alin. (2) potrivit căruia "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile."

Pretinsa neconstituţionalitate invocată de autor este contrasă din aspecte ce privesc o reglementare omisivă, pe de o parte, şi din aspecte care, guvernate de raţiuni ce ocrotesc demnitatea umană, tind să anihileze principiul fundamental al aplicării legii penale mai favorabile, pe de altă parte. Aşadar, se poate constata că, de fapt, autorul excepţiei nu critică reglementarea ca atare, ci este nemulţumit de redactarea deficitară. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica prevederile supuse controlului". În caz contrar, ar deveni legislator, fapt ce contravine art. 61 din Legea fundamentală, potrivit căruia numai Parlamentul "este unica autoritate legiuitoare a ţării".

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 din Codul penal, excepţie ridicată de Marius Radu în Dosarul nr. 7/198/2004 (nr. vechi 1.929/2004) al Judecătoriei Brezoi.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 octombrie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru