Decizie nr. 4 din 18 ianuarie 2000

Lucian Mihai - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 privind privatizarea societăţilor comerciale din turism, excepţie ridicată de Societatea de Investiţii Financiare "Transilvania" - S.A. din Braşov în Dosarul nr. 3.551/1999 al Tribunalului Dambovita - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

La apelul nominal răspunde Societatea de Investiţii Financiare "Transilvania" - S.A. din Braşov, reprezentată prin consilier juridic Bogdan Ungureanu, constatandu-se lipsa părţilor: Fondul Proprietăţii de Stat Bucureşti, Societatea Comercială "Hotel Valahia" - S.R.L. Targoviste şi Societatea Comercială "Valahia" - S.A. Targoviste, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Societăţii de Investiţii Financiare "Transilvania" - S.A. din Braşov solicita admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând ca art. 11 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 32/1998, care plafoneaza dreptul de a deţine acţiuni la o societate comercială din turism la o cota de 10% din totalul acţiunilor emise de o astfel de societate, încalcă prevederile constituţionale ale art. 49. Se arata ca soluţia legislativă reglementată de textul criticat nu este justificată de nici una dintre situaţiile prevăzute la art. 49 alin. (1) din Constituţie şi nici de ratiuni de ordine publică sau de alta natură. Se mai susţine ca Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 încalcă principiile consensualismului şi autonomiei de voinţa prevăzute la art. 134 din Constituţie, prin aceea ca stabileşte în sarcina societăţilor de investiţii financiare obligaţia de a vinde acţiunile pe care le deţin la societăţile comerciale din turism peste limita de 10% din totalul acţiunilor emise de acestea. Reprezentantul autorului excepţiei precizează ca renunţa la motivarea neconstitutionalitatii textului criticat şi prin raportare la prevederile art. 41 alin. (1) şi (2) din Constituţie, asa cum s-a susţinut în faţa instanţei de judecată, şi depune "Precizări şi concluzii".

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât apreciază ca textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate, ci reprezintă strategia legiuitorului cu privire la acţiunea de privatizare a societăţilor comerciale din turism.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 15 iulie 1999, pronunţată în Dosarul nr. 3.551/1999, Tribunalul Dambovita - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 privind privatizarea societăţilor din turism, excepţie ridicată de Societatea de Investiţii Financiare "Transilvania" - S.A. din Braşov într-un litigiu având ca obiect anularea, pentru frauda la lege, a actului de cesiune a unor acţiuni nominative.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca textul criticat încalcă art. 49 din Constituţie "în ceea ce priveşte drepturile derivate din calitatea de acţionari" şi principiul constituţional al ocrotirii egale a proprietăţii, prevăzut la art. 41 alin. (1) şi (2).

Exprimandu-şi opinia, instanţa de judecată apreciază ca art. 11 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 nu încalcă prevederile Constituţiei.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate a art. 11 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 este neîntemeiată. Se arata ca textul criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 49, întrucât statul are posibilitatea sa stabilească prin lege o serie de condiţii de exerciţiu al dreptului de proprietate privată în cadrul funcţionarii societăţilor comerciale, atunci când acestea sunt impuse de aplicarea principiilor ce guvernează înfăptuirea reformei în cadrul diferitelor ramuri ale activităţii economice. Se considera, de asemenea, ca art. 11 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 se referă la toate societăţile de investiţii, fără a face vreo discriminare între acestea şi fără a le modifica dreptul de a deţine acţiuni în cadrul societăţilor comerciale, astfel încât textul nu contravine nici alin. (2) al art. 41 din Constituţie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost legal sesizată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 11 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 privind privatizarea societăţilor comerciale din turism, dispoziţii care au următorul cuprins: "În termen de maximum 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, societăţile de investiţii financiare sunt obligate sa vândă acţiunile pe care le deţin la societăţile comerciale din turism peste limita de 10% din totalul acţiunilor emise de fiecare dintre societăţile comerciale din turism, potrivit dispoziţiilor legale."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constata ca aceasta este neîntemeiată şi urmează să fie respinsă.

O prima critica de neconstituţionalitate consta în susţinerea potrivit căreia art. 11 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 32/1998, care stabileşte obligaţia pentru societăţile de investiţii financiare de a vinde, în termen de 3 luni, acţiunile pe care le deţin la societăţile comerciale din turism peste limita de 10%, contravin principiului ocrotirii egale a proprietăţii, prevăzut la art. 41 alin. (2) din Constituţie, întrucât societăţile de investiţii financiare sunt societăţi comerciale cu capital integral privat, iar acţiunile deţinute de ele într-o societate comercială sunt expresia proprietăţii lor private.

Art. 41 alin. (2) din Constituţie, pretins a fi încălcat prin textul criticat, prevede că "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor".

Curtea Constituţională constata ca stabilirea cotei de 10% din totalul acţiunilor emise de fiecare dintre societăţile comerciale din turism, ce poate fi deţinută la acestea de societăţile de investiţii financiare, nu constituie o încălcare a art. 41 alin. (2) din Constituţie, ci reprezintă o opţiune a politicii statului în domeniul reformei economice şi a strategiei de privatizare, ştiut fiind ca, potrivit prevederilor constituţionale ale art. 134 alin. (2) lit. b), "Statul trebuie să asigure: [...] b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară". De altfel, cota de 10% a fost stabilită încă de la înfiinţarea societăţilor de investiţii financiare, prin Ordonanţa Guvernului nr. 24/1993 privind reglementarea constituirii şi funcţionarii fondurilor deschise de investiţii şi a societăţilor de investiţii ca instituţii de intermediere financiară, textul criticat fixând doar termenul de 3 luni în care aceasta obligaţie trebuie realizată.

Nu poate fi reţinută nici susţinerea conform căreia, prin plafonarea dreptului de a deţine acţiuni la o societate comercială din turism, textul criticat ar contraveni art. 49 din Constituţie, prin aceea ca "se încalcă liberul exerciţiu al dreptului, în speta dreptul de a deţine o cota din capitalul social al unei societăţi". Art. 49 din Constituţie, care reglementează "Restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi", prevede: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2)Restrangerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertăţii."

Asa cum se arata şi în punctul de vedere al Guvernului, prevederile art. 11 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 nu constituie o restrangere a exerciţiului dreptului de proprietate privată, ci reprezintă reglementarea prin lege a conţinutului şi a limitelor acestui drept, în temeiul art. 41 alin. (1) din Constituţie.

Faţa de cele arătate rezultă ca art. 11 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 nu încalcă prevederile art. 41 alin. (2) şi ale art. 49 din Constituţie.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 privind privatizarea societăţilor comerciale din turism, excepţie ridicată de Societatea de Investiţii Financiare "Transilvania" - S.A. din Braşov în Dosarul nr. 3.551/1999 al Tribunalului Dambovita - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2000.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,

Gabriela Dragomirescu