Decizie nr. 321 din 20 noiembrie 2001

Nicolae Popa - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) lit. d^1) şi ale art. 43^1 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 87/2000, excepţie ridicată de Miron Teodor într-un litigiu cu Oficiul de pensii al sectorului 4 Bucureşti, Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti şi Casa Naţionala de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale în Dosarul nr. 2.582/2001 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, Miron Teodor, şi reprezentantul Casei de Pensii a Municipiului Bucureşti, consilier Horia-Corneliu Fratila, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate solicita acordarea unui termen pentru a lua cunoştinţa de conţinutul punctelor de vedere depuse la dosar. Reprezentantul Ministerului Public arata ca motivul invocat nu este pertinent pentru acordarea unui nou termen şi, în consecinţa, se opune amânării soluţionării cauzei.

Curtea, deliberând asupra cererii de amânare a soluţionării cauzei, o respinge considerând ca dosarul s-a aflat suficient timp la dispoziţia părţilor pentru a putea fi consultat şi pentru ca acestea sa ia cunoştinţa de actele depuse.

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate pune concluzii de admitere a excepţiei, susţinând ca impozitarea pensiilor este un act fără precedent în dreptul românesc şi internaţional. Se arata ca pensia reprezintă un drept câştigat prin munca ce nu poate fi diminuat prin actele Guvernului. Prin aceasta impozitare a pensiilor se ajunge la impozitarea o dată în plus a ceea ce s-a impozitat deja. Pensia reprezintă un venit net asupra căruia s-a aplicat deja un impozit. Faptul ca este un venit net reiese chiar din conţinutul art. 43^1 alin. (1) din ordonanţa criticata. Punctul de vedere al Guvernului şi raportul judecătorului-raportor nu cuprind argumente care să combata motivarea excepţiei. Autorul excepţiei mai susţine ca, prin emiterea ordonanţei în discuţie, Guvernul a încălcat dispoziţiile art. 114 alin. (4) din Constituţie, Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 87/2000 nefiind supusă spre aprobare Parlamentului până la data ridicării excepţiei. De asemenea, se mai arata ca diminuarea pensiei prin impozitare este o lezare a demnităţii persoanei care a desfăşurat o activitate îndelungată, fiind în contradictie cu art. 43 alin. (1) din Constituţie, care prevede obligaţia statului de a asigura cetăţenilor un trai decent. Dispoziţiile ordonanţei sunt criticate şi prin raportare la art. 16 din Constituţie, impozitarea privind numai o parte a pensiilor creând discriminări între pensionari, în funcţie de valoarea pensiei. În final autorul solicita admiterea excepţiei şi constatarea neconstitutionalitatii dispoziţiilor criticate.

Reprezentantul Casei de Pensii a Municipiului Bucureşti lasă la aprecierea Curţii soluţia ce se impune să fie adoptată în cauza.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, invocand, în acest sens, jurisprudenta în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 17 mai 2001, pronunţată în Dosarul nr. 2.582/2001, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2, 3, 4 şi ale secţiunii a 6-a "Venituri din pensii" din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 87/2000 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, excepţie ridicată de Miron Teodor.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile legale criticate încalcă mai multe prevederi constituţionale. Astfel, este încălcat art. 1 alin. (3) din Constituţie, întrucât modul de calcul al pensiei şi, implicit, diminuarea acesteia lezeaza demnitatea umană, art. 16 alin. (1), întrucât impozitarea pensiilor, asa cum este reglementată în dispoziţiile de lege criticate, se aplică numai unei părţi din populaţie şi se încalcă în acest mod principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, art. 43 alin. (1) privind obligaţia statului de a asigura cetăţenilor un nivel de trai decent, statul necoreland rata de indexare a pensiilor cu nivelul existent al inflaţiei, art. 47 alin. (4), întrucât Guvernul nu a răspuns la petiţia sa, prin care s-a plans împotriva ordonanţei de urgenta, şi art. 53 alin. (2) din Constituţie privind aşezarea justa a sarcinilor fiscale, deoarece, în opinia autorului excepţiei, impozitarea pensiei "constituie o dubla impozitare de venit", având în vedere ca "pensia reprezintă restituirea unor sume de bani care au fost reţinute titularului în perioada sa activa". De asemenea, autorul excepţiei considera ca sunt incalcate şi dispoziţiile art. 72 alin. (2) lit. l), întrucât prin ordonanţa de urgenţă s-au reglementat raporturi care se încadrează în regimul general al protecţiei sociale, domeniu rezervat legii organice, precum şi ale art. 114 alin. (4) din Constituţie, deoarece Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 87/2000, intrata în vigoare la 3 iulie 2000, data publicării în Monitorul Oficial al României, până la data ridicării excepţiei, 17 mai 2001, nu a fost dezbatuta şi aprobată de Parlament.

Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, exprimandu-şi opinia, considera ca excepţia ridicată nu este intemeiata, dispoziţiile legale criticate neincalcand normele constituţionale, deoarece "insatisfactia materială provocată unui cetăţean prin emiterea unui act normativ nu poate constitui temei pentru a se constată că actul normativ respectiv încalcă dispoziţii din Constituţia României".

În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate nu este intemeiata. Se considera ca statul, prin neimpunerea veniturilor mai mici, "a urmărit realizarea unei măsuri corelative de echilibru şi proportionalitate" şi, astfel, măsurile pe care statul înţelege să le ia pentru sprijinul categoriilor defavorizate nu contravin principiilor constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

În ceea ce priveşte obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constata ca prin art. 85 din Ordonanţa Guvernului nr. 7/2001 privind impozitul pe venit, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 3 august 2001, sunt expres şi în întregime abrogate atât Ordonanţa Guvernului nr. 73/1999, cat şi Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 87/2000, începând cu data intrării în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr. 7/2001, respectiv la data de 1 ianuarie 2002. Prin urmare, dispoziţiile legale la care se referă critica autorului excepţiei sunt încă în vigoare la data judecării cauzei, urmând a face obiectul controlului de constituţionalitate.

Autorul excepţiei menţionează, ca fiind neconstituţionale, dispoziţiile art. 2, 3 şi 4 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 87/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 302 din 2 iulie 2000. Articolele indicate reprezintă, în realitate, puncte ale art. I din ordonanţa de urgenţă, care prevăd completarea unor prevederi ale Ordonanţei Guvernului nr. 73/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 31 august 1999. Dintre acestea este relevant în cauza doar pct. 2, prin care la art. 4 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 73/1999 se introduce lit. d^1) care are următorul cuprins: "Categoriile de venituri care se supun impozitului pe venit sunt: [...]

d^1)veniturile din pensii, pentru suma ce depăşeşte 2.000.000 lei pe luna."

De asemenea, autorul excepţiei critica prevederile secţiunii a 6-a "Venituri din pensii" - art. 43^1 şi 43^2 - din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 87/2000, dar care, în realitate, fac parte din Ordonanţa Guvernului nr. 73/1999, aceasta secţiune fiind introdusă prin pct. 17 al art. I din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 87/2000. Dintre aceste prevederi sunt relevante în cauza doar cele ale art. 43^1 alin. (1), în următoarea redactare: "Este impozabilă totalitatea veniturilor nete, încasate cu titlu de pensie de către contribuabili, plătite atât din fonduri constituite prin contribuţii obligatorii la un sistem de asigurare socială, cat şi cele primite cu titlu de pensie finanţată de la bugetul de stat, potrivit legii, pentru partea care depăşeşte suma de 2.000.000 lei pe luna."

Prin urmare, Curtea constata ca obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 alin. (1) lit. d^1) şi ale art. 43^1 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 73/1999, urmând să se pronunţe numai cu privire la constituţionalitatea acestor texte de lege.

În motivarea susţinerilor sale, privind neconstituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate, autorul excepţiei a invocat numeroase prevederi constituţionale. Astfel:

–Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.";

–Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";

–Art. 43 alin. (1): "Statul este obligat sa ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natura să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.";

–Art. 47 alin. (4): "Autorităţile publice au obligaţia sa răspundă la petiţii în termenele şi în condiţiile stabilite potrivit legii.";

–Art. 53 alin. (2): "Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justa a sarcinilor fiscale.";

–Art. 72 alin. (3) lit. l): "Prin lege organică se reglementează: [...]

l)regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele şi protecţia socială";

–Art. 114 alin. (4): "În cazuri excepţionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată şi, în consecinţa, urmează să fie respinsă. Curtea Constituţională a fost sesizată în mai multe randuri cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) lit. d^1) şi ale art. 43^1 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit. Conform jurisprudenţei sale constante, Curtea a respins excepţia în fiecare cauza, apreciind ca impozitarea veniturilor din pensii nu contravine nici unei dispoziţii constituţionale. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 149 din 8 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 10 august 2001, Curtea Constituţională a constatat ca "[...] sumele reţinute din salarii cu titlu de contribuţie la fondul asigurărilor sociale nu rămân în proprietatea contribuabililor, ci se redistribuie, potrivit legii, persoanelor îndreptăţite, sub forma de pensii sau ajutoare sociale. Aceasta opţiune a legiuitorului îşi găseşte reazemul constituţional în dispoziţiile textului din Legea fundamentală care proclama statul român ca lt; lt;stat social gt; gt;, cu toate obligaţiile care revin acestuia privind asigurarea unui trai decent pentru toate categoriile sociale". S-a mai reţinut ca "[...] aceasta impozitare constituie o măsura socială prin care se majorează bugetul public naţional, care, potrivit art. 137 alin. (1) din Constituţie, cuprinde, printre altele, şi bugetul asigurărilor sociale de stat şi, prin urmare, creează posibilităţile bugetare pentru majorarea corespunzătoare a pensiilor, precum şi pentru asigurarea unui minim nivel de trai decent pentru toţi cetăţenii tarii".

În ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei de neconstituţionalitate conform căreia, prin stabilirea obligaţiei la plata impozitului pe venit pentru cetăţenii care primesc o pensie mai mare de 2.000.000 lei pe luna, se instituie un tratament inegal şi discriminatoriu faţă de cetăţenii cu o pensie mai mica decât valoarea mai sus menţionată, Curtea constata ca principiul egalităţii consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie nu înseamnă uniformitate, asa încât la situaţii diferite trebuie să corespundă un tratament juridic diferenţiat.

De asemenea, se constată că nu au fost incalcate nici dispoziţiile art. 43 alin. (1) din Constituţie, referitoare la obligaţia statului de a lua măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natura să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent. Impozitarea doar a acelei părţi a venitului din pensie care depăşeşte o anumită valoare, modificabila în timp în funcţie de rata inflaţiei sau de alţi factori luati în considerare de legiuitor, constituie o opţiune a acestuia şi depinde de posibilităţile financiare ale statului, într-o anumită perioada, pentru dimensionarea măsurilor de protecţie socială.

Potrivit Constituţiei, calificarea legilor ca fiind organice se face expres prin textele constituţionale, iar nu pe cale de interpretare. Din cuprinsul textului art. 72 alin. (3) din Constituţie, care prevede domeniile supuse reglementării prin lege organică, precum şi din celelalte texte constituţionale în care se specifică necesitatea adoptării de legi organice nu rezultă ca reglementările relative la impozitul pe venit, în ansamblul lor, fac parte din domeniul legii organice, acestea reprezentând doar o parte specială a domeniului măsurilor de protecţie socială, iar nu "regimul general" prevăzut de textul constituţional.

Susţinerea autorului excepţiei, potrivit căreia modificarea unei ordonanţe neaprobate nici în sesiunea parlamentară în care a fost depusa şi nici în sesiunea parlamentară extraordinară ulterioară trebuie considerată neconstitutionala, întrucât ar contraveni art. 114 alin. (4) din Constituţie, este, de asemenea, neîntemeiată. Art. 114 alin. (4) prevede obligaţia depunerii la Parlament spre aprobare a ordonanţei de urgenta ca o condiţie pentru intrarea în vigoare, precum şi convocarea Parlamentului, dacă acesta nu se afla în sesiune. Nu se prevăd, însă, nici un termen până la care Parlamentul trebuie să se pronunţe asupra ordonanţei de urgenta şi nici încetarea aplicabilitatii acesteia dacă Parlamentul nu a aprobat-o până la un anumit termen. În acest sens a statuat Curtea Constituţională şi prin Decizia nr. 3 din 18 ianuarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 28 martie 2000, când a constatat ca "stabilirea datei la care vor fi discutate ordonanţele tine de organizarea interna a Camerelor Parlamentului, iar în art. 61 alin. (1) teza întâi din Constituţie se prevede că lt; lt;Organizarea şi funcţionarea fiecărei Camere se stabilesc prin regulament propriu gt; gt;".

În ceea ce priveşte presupusa încălcare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), care garantează, printre altele, "demnitatea omului", precum şi ale art. 47 alin. (4), care reglementează obligaţia autorităţilor publice de a răspunde în termen la petitiile cetăţenilor, Curtea constata ca aceste prevederi constituţionale nu au legătură cu obligaţia de a plati impozit pe veniturile din pensii şi, prin urmare, nu sunt relevante în cauza.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) lit. d^1) şi ale art. 43^1 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 87/2000, excepţie ridicată de Miron Teodor în Dosarul nr. 2.582/2001 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 noiembrie 2001.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Laurentiu Cristescu