Decizie nr. 823 din 7 iulie 2008

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Claudia Miu - prim-magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8^1-8^5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2004 privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăţilor comerciale aflate în portofoliul Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi consolidarea unor privatizări, modificată şi completată prin Legea nr. 442/2004, excepţie ridicată de Consiliul Local al Municipiului Bistriţa în Dosarul nr. 38.674/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 3 iulie 2008, în prezenţa reprezentantului legal al autorului excepţiei şi a reprezentantului Ministerului Public, şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 7 iulie 2008.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 21 ianuarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 38.674/3/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8^1-8^5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2004 privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăţilor comerciale aflate în portofoliul Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi consolidarea unor privatizări, modificată şi completată prin Legea nr. 442/2004, excepţie ridicată de Consiliul Local al Municipiului Bistriţa, prin primar, într-o cauză având ca obiect o acţiune în vederea obligării emiterii unui act administrativ.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 8^1-8^5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2004 privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăţilor comerciale aflate în portofoliul Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi consolidarea unor privatizări, modificată şi completată prin Legea nr. 442/2004, încalcă dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza întâi din Constituţie, deoarece, prin înlăturarea posibilităţii autorităţilor publice locale de a dispune în mod liber de bunurile aflate în proprietatea publică sau privată a unităţilor administrativ-teritoriale, în sensul de a opta sau nu pentru concesionarea acestora, se încalcă dreptul de dispoziţie al unităţii administrativ-teritoriale.

Instituirea termenului concesiunii pentru o perioadă de 49 de ani, precum şi prelungirea de drept a acestui termen au semnificaţia unei privări de dreptul de proprietate, deoarece nu respectă raportul de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul vizat, contravenind dispoziţiilor art. 136 alin. (2) şi (4) din Constituţie. Se mai arată că, prin înlăturarea posibilităţii autorităţilor publice locale de a opta sau nu pentru concesionarea terenurilor aflate în proprietatea unităţilor administrativ-teritoriale, dispoziţiile criticate sunt contrare şi principiilor autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că textul criticat este contrar dispoziţiilor art. 44 alin. (1) teza întâi şi art. 136 alin. (4) din Constituţie, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale, prin care s-a statuat că sunt neconstituţionale prevederile legale ce obligă autorităţile publice să atribuie unor persoane juridice nominalizate bunurile proprietate publică sau activităţile şi serviciile publice de interes local, prin contract de concesiune.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, întrucât dispoziţiile criticate sunt contrare dispoziţiilor constituţionale invocate în motivarea excepţiei.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului şi ale Guvernului, raportul judecătorului-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate critică dispoziţiile art. 8^1-8^5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2004 privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăţilor comerciale aflate în portofoliul Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi consolidarea unor privatizări, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 30 aprilie 2004. În realitate, aceste dispoziţii sunt cuprinse în Legea nr. 442/2004 pentru aprobarea ordonanţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.005 din 1 noiembrie 2004, şi anume la articolul unic, pct. 19, având următorul cuprins:

Articol unic. – Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26 din 29 aprilie 2004 [...], cu următoarele modificări şi completări:

[...]

19.După articolul 52 se introduc articolele 53-55 cu următorul cuprins:

"Art. 53. - Ordonanţa Guvernului nr. 45/2004 [...] se modifică şi se completează astfel:

[...]

5.După articolul 8 se introduc articolele 8^1-8^5 cu următorul cuprins:

"Art. 8^1. - Prin derogare de la dispoziţiile Legii nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor, terenurile aflate în proprietatea publică sau privată a statului, respectiv a unităţilor administrativ-teritoriale pe care sunt amplasate puncte de vânzare ale Societăţii Comerciale «Rodipet» - S.A. Bucureşti, cu excepţia celor din municipiul Bucureşti, se atribuie acesteia printr-un contract de concesiune, la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe.

Art. 8^2. - Concesiunea se face fără întocmirea unui studiu de oportunitate sau a unui caiet de sarcini şi fără o formă de publicitate, prin negociere directă între cedent şi societatea comercială, excepţie făcând situaţiile în care planul de urbanism general, aprobat de autorităţile locale, impune schimbarea locaţiei cu una identică ca suprafaţă şi aşezare comercială.

Art. 8^3. - Contractul de concesiune se încheie pe o durată de maximum 49 de ani, cu prelungirea de drept pe o durată de 24 de ani şi 6 luni în situaţia în care Societatea Comercială «Rodipet» - S.A. Bucureşti continuă exploatarea terenului concesionat pentru realizarea scopului iniţial.

Art. 8^4. - Societatea Comercială "Rodipet" - S.A. Bucureşti beneficiază de atribuirea directă printr-un contract de concesiune a terenurilor aflate în proprietatea publică sau privată a statului, respectiv a unităţilor administrativ-teritoriale, cu excepţia celor din municipiul Bucureşti, pe care vor fi amplasate punctele de vânzare realizate pentru îndeplinirea programului de investiţii asumat prin contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni.

Art. 8^5. - Concesiunea, potrivit prezentei ordonanţe, are ca obiect exclusiv utilizarea de către Societatea Comercială «Rodipet» - S.A. Bucureşti a terenurilor pentru amplasarea punctelor de vânzare în scopul îndeplinirii obiectului de activitate şi nu poate fi extinsă la alte activităţi."»"

Dispoziţiile constituţionale pretins încălcate sunt cuprinse la art. 44 alin. (1) teza întâi referitoare la dreptul de proprietate privată, art. 120 alin. (1) în partea referitoare la principiile autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice, art. 136 alin. (2) referitor la garantarea şi ocrotirea prin lege a proprietăţii publice şi alin. (4) referitor la caracterul inalienabil al proprietăţii publice.

1.Critica referitoare la încălcarea art. 44 alin. (1) teza întâi şi a art. 136 alin. (2) şi (4) din Constituţie Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate aduc atingere dreptului de dispoziţie ca prerogativă a dreptului de proprietate al unităţilor administrativ-teritoriale asupra terenurilor proprietate publică sau privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, întrucât înlătură posibilitatea acestora din urmă să dispună liber de bunurile aflate în proprietatea publică a statului sau a unităţilor-administrativ-teritoriale. Astfel, dreptul de dispoziţie este înfrânt prin împiedicarea autorităţilor menţionate de a opta liber asupra concesionării terenurilor. Or, Curtea constată că, în cauză, prin îngrădirea dreptului de dispoziţie al autorităţilor publice se aduce atingere şi prevederilor constituţionale cuprinse la art. 136 alin. (2) din Constituţie, care consacră principiul constituţional potrivit căruia proprietatea publică este garantată şi ocrotită prin lege. În conformitate cu dispoziţiile cuprinse la art. 73 alin. (3) lit. m) din Constituţie, regimul general al proprietăţii se reglementează prin lege organică. Curtea reţine însă că Legea nr. 442/2004, supusă examinării, este o lege ordinară, fiind adoptată de Parlamentul României cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţie, care prevăd că "Legile ordinare şi hotărârile se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi din fiecare Cameră."

Faţă de cele expuse, Curtea constată că dispoziţiile art. 8^1-8^5 de la articolul unic pct. 19 (art. 53 pct. 5) din Legea nr. 442/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 26/2004 privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăţilor comerciale aflate în portofoliul Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi consolidarea unor privatizări sunt neconstituţionale, urmând să fie admisă excepţia de neconstituţionalitate.

2.Critica referitoare la încălcarea principiului autonomiei locale şi la cel al deconcentrării serviciilor publice Principiul autonomiei locale şi cel al deconcentrării serviciilor publice sunt consacrate prin dispoziţiile art. 120 alin. (1) din Constituţie, iar aceste dispoziţii se aplică în cadrul organizării administraţiei publice din unităţile administrativ-teritoriale, ele nu vizează existenţa unei autonomii de decizie în afara cadrului legal, care este general obligatoriu. Prin urmare, Curtea reţine că această critică nu are relevanţă în cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Admite excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8^1-8^5 de la articolul unic pct. 19 (art. 53 pct. 5) din Legea nr. 442/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 26/2004 privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăţilor comerciale aflate în portofoliul Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi consolidarea unor privatizări, excepţie ridicată de Consiliul Local al Municipiului Bistriţa în Dosarul nr. 38.674/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iulie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Prim-magistrat-asistent,

Claudia Miu