Decizie nr. 294 din 22 martie 2007

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconsti-tuţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) şi art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, excepţie ridicată de Regia Autonomă de Distribuire a Energiei Termice Constanţa în Dosarul nr. 4.224/36/2006 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale.

La apelul nominal se prezintă consilier juridic Nicolae Goga pentru autorul excepţiei. Lipseşte Sindicatul Liber Independent R.A.D.E.T. Constanţa, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul autorului excepţiei solicită admiterea excepţiei, arătând că textele de lege criticate îngrădesc, fără întrunirea condiţiilor prevăzute de art. 53 din Constituţie, dreptul părţilor la contractul de muncă de a negocia liber desfăşurarea activităţii în cadrul unităţii. De asemenea, arată că protejarea unor drepturi nu poate duce la îngrădirea exerciţiului altor drepturi.

Reprezentantul Ministerului Public, arătând că dispoziţiile de lege criticate sunt justificate de nevoia de protecţie a salariaţilor, pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 28 noiembrie 2006, Curtea de Apel - Secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) şi art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă. Excepţia a fost ridicată de Regia Autonomă de Distribuire a Energiei Termice Constanţa cu prilejul soluţionării recursului civil formulat împotriva Sentinţei civile nr. 1.221 din 7 iunie 2006, pronunţată de Tribunalul Constanţa - Secţia civilă în Dosarul nr. 1.522/2006.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că textele de lege criticate încalcă dreptul de a negocia individual modul de desfăşurare a raporturilor de muncă, restrâng, fără respectarea limitelor constituţionale, dreptul de a desfăşura activitatea economică şi nu asigură libertatea comerţului şi crearea unui cadru favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. Argumentând cele susţinute, arată că libera negociere a clauzelor specifice în care se pot desfăşura raporturile de muncă nu poate fi restrânsă pentru considerentul că s-ar apăra drepturile salariaţilor, întrucât exercitarea unui drept nu poate duce la negarea altor drepturi, respectiv al acelora de a beneficia de un cadru favorabil pentru valorificarea factorilor de producţie şi de a accede la o activitate economică.

Curtea de Apel Constanţa - Secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia ridicată nu este întemeiată, având în vedere că instituirea unor măsuri de protecţie socială care, potrivit art. 47 alin. (1) din Constituţie, intră în obligaţiile statului, nu poate fi privită ca o atingere adusă libertăţii comerţului şi dreptului de a negocia contractele colective de muncă.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.

Guvernul, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt în deplin acord cu prevederile art. 41 alin. (5) din Constituţie. De asemenea, consideră că art. 8 alin. (2) şi art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 130/1996 nu îngrădesc libertatea comerţului, libera iniţiativă sau accesul liber al persoanei la o activitate economică şi nici nu aduc atingere concurenţei loiale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 8 alin. (2) şi art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 19 mai 1998, dispoziţii potrivit cărora:

–Art. 8 alin. (2): "Contractele colective de muncă nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.";

–Art. 11 alin. (1) lit. c): "Clauzele contractelor colective de muncă produc efecte, după cum urmează: [...]

c)pentru toţi salariaţii încadraţi în toate unităţile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă."

În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate contravin următoarelor prevederi constituţionale: art. 41 alin. (5) referitor la garantarea dreptului la negocieri colective şi a caracterului obligatoriu al convenţiilor colective; art. 45 privind libertatea economică; art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi; art. 57 privind exercitarea drepturilor şi a libertăţilor; art. 135 alin. (1) privind caracterul de piaţă a economiei României şi alin. (2) lit. a) referitor la obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi a cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că raţiunea încheierii contractelor colective de muncă nu numai la nivel de unitate, ci şi la nivel de ramură şi la nivel naţional constă tocmai în asigurarea în mod unitar a drepturilor minimale tuturor salariaţilor din întreaga ţară sau din unităţile care aparţin unei anumite ramuri a economiei. Acest scop nu s-ar putea realiza dacă nu s-ar prevedea caracterul obligatoriu al contractelor colective de muncă încheiate la un nivel superior pentru negocierea clauzelor contractelor colective de muncă la niveluri inferioare, în ceea ce priveşte drepturile minimale.

De altfel, Curtea a statuat şi în Decizia nr. 511 din 15 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 13 iulie 2006, că "dispoziţiile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel naţional sau la nivel de ramură constituie izvor de drept (ca şi legea) la încheierea contractelor colective de muncă la nivel de unitate, ceea ce impune respectarea clauzelor referitoare la drepturile minimale". Prin aceeaşi decizie însă instanţa de contencios constituţional a arătat că "părţile, cu respectarea acestor obligaţii fireşti, au toată libertatea să negocieze şi alte clauze, precum şi drepturi superioare".

Prin urmare, apreciind că, în cauză, nu au intervenit elemente noi care să determine reconsiderarea celor statuate prin decizia mai sus amintită, Curtea urmează să respingă ca fiind neîntemeiate criticile de neconstituţionalitate aduse dispoziţiilor art. 8 alin. (2) şi art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 130/1996.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) şi art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, excepţie ridicată de Regia Autonomă de Distribuire a Energiei Termice Constanţa în Dosarul nr. 4.224/36/2006 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 martie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea