Decizie nr. 671 din 20 octombrie 2015

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 72 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Laurenţiu Boureanu în Dosarul nr. 4.295/1/2014 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 186D/2015.

2.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece, prin critica formulată, autorul excepţiei solicită modul de interpretare şi de aplicare a dispoziţiilor legale criticate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4.Prin Sentinţa nr. 34 din 19 ianuarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 4.295/1/2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 72 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Laurenţiu Boureanu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de strămutare a unui dosar al cărui obiect l-a constituit o plângere formulată împotriva unei soluţii de clasare.

5.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale menţionate sunt neconstituţionale, deoarece, dacă strămutarea este admisibilă în cursul judecării unei cauze, atunci aceleaşi raţiuni sunt valabile şi cu privire la necesitatea strămutării unei cauze în cursul procedurii de cameră preliminară. Procesul echitabil presupune şi imparţialitatea judecătorului, respectiv încrederea că raţionamentul acestuia nu este afectat de elemente exterioare cum sunt calitatea părţilor sau împrejurările în care se judecă cauza. Or, arată autorul excepţiei, în situaţia în care fosta sa soţie riscă excluderea din magistratură dacă va fi condamnată pentru săvârşirea unui infracţiuni intenţionate, "suspiciunea rezonabilă" este în mod evident întemeiată şi concretă şi este evident că niciun coleg magistrat nu îşi va asuma responsabilitatea de a redeschide urmărirea penală.

6.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, deoarece dispoziţiile criticate limitează posibilitatea părţilor de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanţă imparţială.

7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

8.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

9.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

10.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 72 alin. (1) teza a doua cu denumirea marginală Cererea de strămutare şi efectele acesteia din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut: "În cursul procedurii de cameră preliminară nu se poate face cerere de strămutare."

11.Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil.

12.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în fapt, autorul acesteia a formulat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov o plângere penală împotriva fostei sale soţii (judecător în cadrul Curţii de Apel Braşov) şi împotriva unui funcţionar public. Prin Ordonanţa nr. 162/P/2014 din 2 septembrie 2009 s-a dispus clasarea cauzei, iar prin Ordonanţa nr. 1.057/11/2/2014 din 12 decembrie 2014 procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov a respins ca nefondată plângerea formulată împotriva ordonanţei procurorului. Drept urmare, autorul excepţiei s-a adresat instanţei de judecată cu o plângere împotriva soluţiei de clasare, dosarul fiind repartizat aleatoriu judecătorului de cameră preliminară.

13.Deoarece fosta sa soţie este judecător în cadrul Curţii de Apel Braşov şi a activat inclusiv în cadrul secţiei penale, autorul excepţiei apreciază că acest fapt poate fi interpretat ca o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor acelei curţi este afectată, deoarece niciunul dintre judecătorii instanţei respective nu îşi va asuma responsabilitatea de a infirma soluţia de clasare şi de a crea astfel premisele condamnării colegei lor pentru o infracţiune intenţionată.

14.Sesizată cu cererea de strămutare astfel formulată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins-o ca inadmisibilă, deoarece o astfel de cerere nu este posibilă.

15.Or, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată într-o cauză al cărei obiect îl constituie soluţionarea unei plângeri formulate împotriva soluţiei de netrimitere în judecată dispuse de procuror, cauză care nu are în vedere procedura camerei preliminare la care fac trimitere dispoziţiile legale contestate. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 342 din Codul de procedură penală, obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Această procedură vizează atribuţiile judecătorului de cameră preliminară prevăzute la art. 54 lit. a) şi b) din Codul de procedură penală.

16.Aşa fiind, Curtea constată că interdicţia formulării cererii de strămutare, prevăzută de art. 72 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură penală, vizează exclusiv procedura de cameră preliminară, respectiv procedura reglementată de art. 342-348 din Codul de procedură penală cuprinse în titlul II - Camera preliminară, iar nu procedura de soluţionare a plângerilor împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată de către judecătorul de cameră preliminară prevăzut de art. 341 din Codul de procedură penală cuprins în titlul I - Urmărirea penală.

17.În concluzie, ţinând seama de exigenţele art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 potrivit cărora instanţa de contencios constituţional decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti care au legătură cu soluţionarea cauzei, Curtea urmează a respinge prezenta excepţie ca inadmisibilă, deoarece dispoziţiile legale criticate fac trimitere la procedura camerei preliminare reglementată de art. 342-348 din Codul de procedură penală, prevederi care nu au legătură cu soluţionarea cauzei în care a fost invocată, respectiv plângerea împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată reglementată de art. 340 şi 341 din Codul de procedură penală.

18.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 72 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Laurenţiu Boureanu în Dosarul nr. 4.295/1/2014 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 20 octombrie 2015.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru