Lege Nr. 203 din 23 iunie 1947

Notă *) Text corectat conform rectificarii apărute în Monitorul Oficial Nr. 162 din 18 Iulie 1947.

Capitolul 1

Articolul 1

Sînt imobile agricole în înţelesul acestei legi:

1.Terenurile situate în comunele rurale, afară vetrei satului, împreună cu clădirile aflate pe ele. Se exceptează viile, pădurile, precum şi terenurile ce au realmente o afectatiune industriala sau comercială.

2.Terenurile arabile, păşunile şi fanetele situate în afară perimetrului construibil al Municipiilor, comunelor urbane, comunelor suburbane, staţiunilor climaterice sau balneare.

Articolul 2

Imobilele agricole nu se pot dobândi prin acte între vii decât cu autorizaţiunea şi cu respectarea dreptului de preemţiune al Statului, după distincţiunile şi potrivit prevederilor legii de faţa.

Capitolul 2

Articolul 3

Sînt exceptate de la obligaţiunea autorizaţiunii, precum şi de la exerciţiul dreptului de preemţiune, înstrăinările între rude în linie directa, pînă la gradul al treilea inclusiv, cu restrictiunile prevăzute în prezenta lege, în ceea ce priveşte plafonul proprietăţii.

Vor beneficia de dispoziţiunile prezentului articol şi colateralii pînă la gradul al treilea inclusiv, dacă proprietarul nu are descendenţi.

Articolul 4

Autorizaţiunea de dobîndire a oricărui imobil agricol, indiferent de întindere, se va da de către Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, la aprecierea sa.

Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, poate delega Camerele Agricole sa dea autorizare de dobîndire, pentru imobilele agricole pînă la întinderea de 5 ha, aplicând dispoziţiunile ce se vor stabili prin deciziune ministerială publicată în Monitorul Oficial, conform dispoziţiunilor art. 18.

Autorizaţiunea se va da cu avizul comisiunilor prevăzute de prezenta lege.

Articolul 5

Cererea de autorizare se va adresa de cei interesaţi Ministerului Agriculturii şi Domeniilor sau Camerei Agricole unde este situat imobilul agricol, potrivit celor prevăzute de art. 4 al legii de faţa şi va arata:

a)Numele, prenumele, profesiunea şi domiciliul înstrăinătorului şi al dobânditorului; b) Judeţul şi comuna unde este situat imobilul ce se înstrăinează;

c)Identificarea imobilului prin vecinătăţi sau în comunele unde exista carte funduara prin numărul de carte funduara şi număr topografic.

Întinderea şi natura imobilului agricol arabil, plantatiune, pasune, ape, păduri, clădiri, fanat, necultivabil);

d)Preţul şi condiţiunile de vânzare sau evaluarea imobilului dacă înstrăinarea se face cu alt titlu.

Articolul 6

Dobanditorul va îndeplini următoarele condiţiuni:

a)Sa fie cetăţean român;

b)Sa aibă singura ocupaţiune agricultura sau să fie mic funcţionar rural în localitatea unde se dobîndeşte terenul;

c)Sa nu posede, prin cumpărare, ambii soţi şi copiii minori, în toată ţara, mai mult de maximum 15 ha, inclusiv suprafaţa ce se cumpara.

Dovada îndeplinirii acestor condiţiuni se va face cu un certificat eliberat de primăria comunei în care domiciliază dobanditorul, completat cu declaraţia acestuia asupra tuturor terenurilor, pe care le poseda.

Articolul 7

Cooperativele agricole de producţie vor obţine autorizatiuni de dobîndire, dacă au fost constituite potrivit unui Statut aprobat de Ministerul Agriculturii şi Domeniilor şi Ministerul Cooperaţiei şi dacă membrii îndeplinesc condiţiunile art. 6.

Membrii nu vor putea împărţi între ei imobilele dobândite, sub nici o formă, în proprietate, folosinţă sau exploatare şi sub nici un titlu, decât cu autorizaţiunea prealabilă a Ministerului Agriculturii şi Domeniilor. Aceasta autorizaţiune se va da numai dacă ar reveni fiecărui membru o întindere de minimum 2 ha la şes şi 1 ha la munte şi deal, după care loturile astfel stabilite vor intra sub regimul juridic prevăzut de prezenta lege.

În cazul cînd se face împărţirea între membri fără a tine seama de dispoziţiunile de mai sus, terenul trece în patrimoniul Statului, prin deciziunea Ministerului Agriculturii şi Domeniilor, considerându-se înstrăinat fără autorizaţiune. Preţul acestui teren va fi stabilit în condiţiunile prezentei legi.

Articolul 8

Se pot instraina prin vânzare, cu autorizarea Ministerului Agriculturii şi Domeniilor, fără îndeplinirea condiţiunilor cerute de art. 6, terenurile agricole, pînă la 5 ha, în scopul arătat mai jos:

a)Pentru întemeierea sau dezvoltarea oricărei industrii; b) Pentru executarea lucrărilor de irigatie, indiguire sau drenaj; c) Pentru a face pepiniere de pomi, de arbori forestieri ori de vita altoita;

d)Pentru a deschide drumuri, canale de irigatie ori conducte;

e)Pentru a construi - în jurul statiilor de cale ferată, sau a porturilor - magazii, antrepozite, curatatorii de cereale, pivnite ori crame de vinificaţie; f) Pentru a întemeia ingrasatorii rationale de vite ori crescatorii sistematice de păsări;

g)Pentru a construi vile, case de odihnă, sanatorii, precum şi orice clădiri de interes general.

Cumpărătorul terenurilor destinate pentru întemeierea sau dezvoltarea industriilor agricole, va prezenta în prealabil şi un plan de investitiuni, iar pentru cele neagricole şi aprobarea Ministerului Industriei şi Comerţului.

Obligaţiunile luate se vor înscrie în actul de dobîndire şi în cartea funduara.

Termenul de aducere la îndeplinire a acestor obligaţiuni este de doi ani, cu drept de prelungire de către Ministerul Agriculturii şi Domeniilor.

Neîndeplinirea acestor condiţiuni, în afară de cazurile de forta majoră, atrage după sine anularea actului şi trecerea imobilului asupra Statului, cu toate investitiunile făcute pe el.

Nulitatea este de ordine publică şi se poate cere şi de Ministerul Agriculturii şi Domeniilor prin ordonanţa prezidentiala, potrivit art. 67 din legea accelerarii din 23 Iunie 1943.

Dobanditorii terenului intrand sub prevederile acestui articol, vor cere Ministerului Agriculturii şi Domeniilor să constate ca au îndeplinit obligaţiunile luate şi apoi, pe baza aprobării date, sa ceara Judecătoriei sau Tribunalului, după cum este cazul, radierea sarcinei, terenul pierzand caracterul de teren agricol.

Tribunalul va judeca cererea de urgenta, în Camera de Consiliu, citând şi Statul, - prin Ministerul Agriculturii şi Domeniilor.

Articolul 9

Autorizaţiunea de dobîndire va fi valabilă timp de 6 luni de la data cînd a fost comunicată petitionarului.

Articolul 10

În cazul refuzării autorizaţiunii de dobîndire, Statul prin Ministerul Agriculturii şi Domeniilor va avea dreptul sa cumpere imobilul, într-un termen de 40 zile, socotit de la data refuzării autorizaţiunii, cu preţul şi în condiţiunile arătate în prezenta lege.

Articolul 11

Imobilele agricole pot fi schimbate cu autorizaţia Statului atît între ele, cat şi cu alte imobile de aceeaşi întindere sau valoare, ori cînd acestea nu diferă cu mai mult de 10 la suta.

Dobanditorul terenului agricol trebuie să îndeplinească condiţiunile cerute de art. 6.

În cazul cînd schimbul se face în vederea comasarii, actul va fi scutit de plată taxelor de timbru, impozit proporţional şi excepţional.

Capitolul 3Exercitarea dreptului de preemţiune

Articolul 12

Înstrăinarea în total sau în parte a oricăror imobile agricole prevăzute de art. 2 din prezenta lege, mai mari de 5 ha, este supusă şi dreptului de preemţiune al Statului, care se va exercita de către Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, la preţul şi în condiţiunile de înstrăinare comunicate, cu excepţiunea şi potrivit dispoziţiunilor din prezenta lege.

În acest caz, o comisiune compusa dintr-un delegat al Ministerului Agriculturii şi Domeniilor, împreună cu proprietarul sau un împuternicit al său, sub preşedinţia unui magistrat delegat de prim-preşedintele Curţii de Apel din Bucureşti, vor stabili preţul real.

Se va cere proprietarului, prin notificare, să se prezinte sau să-şi trimită împuternicitul sau în comisiune, în termen de 10 zile de la primirea notificării, iar în cazul cînd proprietarul nu da curs notificării, se va face stabilirea preţului prin cei doi delegaţi.

Comisiunea ţinînd seama de toate elementele de evaluare, va depune un raport în care se va arata valoarea imobilului după preţurile curente.

În cazul cînd proprietarul nu accepta acest preţ, Ministerul Agriculturii şi Domeniilor va refuza acordarea dreptului de vânzare.

Articolul 13

Înstrăinătorul va notifica Ministerului Agriculturii şi Domeniilor intenţiunea de a instraina, sau proiectul contractului de înstrăinare, arătând suprafaţa imobilului pe cat posibil pe categorii de teren; arabil, plantatiuni, păşuni, ape, păduri, clădiri, preţul şi condiţiunile de înstrăinare, sarcinile ce-l grevează, precum şi persoana ce urmează sa dobândească imobilul.

Semnatura înstrăinătorului va fi legalizată de către notar sau judecătorul de ocol respectiv.

La notificare se vor anexa copii de pe titlurile de proprietate ce poseda şi după putinta schita de plan a imobilului.

Dreptul de preemţiune se va exercita în termen de 60 zile de la primirea notificării care nu poate fi nici retrasă, nici modificată în cursul acestui termen.

Dacă Statul nu-şi exercită dreptul de preemţiune, înstrăinătorul va putea transmite imobilul agricol persoanei arătată în notificare, pe baza autorizaţiunii de dobîndire.

Înstrăinarea urmează a se face în condiţiunile notificate, în termen de 3 luni de la primirea răspunsului, prin care Ministerul se pronunţa că nu exercita dreptul de preemţiune sau de la expirarea termenului pentru exercitarea acestui drept.

În cazul cînd în acest termen actul de înstrăinare a dobîndit data certa, dar nu s-a făcut cererea de transcriere ori înscriere în cartea funduara, imobilul agricol nu se mai poate vinde decât, repetând formele prevăzute mai sus.

Articolul 14

Cînd Statul notifica înstrăinătorului ca îşi exercită dreptul de preemţiune, va fixa prin răspuns termenul, ce nu va putea fi mai scurt de 10 zile şi nici mai lung de 30 zile, pentru predarea titlurilor originale de proprietate, ce vânzătorul poseda şi pentru întocmirea şi autentificarea actului de vânzare.

Preţul se va achită în termen de 30 zile, socotit după caz, de la depunerea titlurilor de proprietate sau de la expirarea termenului fixat pentru depunerea lor, potrivit prevederilor alineatului precedent, afară numai dacă contractul sau oferta prevăd termene mai lungi.

În cazul cînd din examinarea actelor rezultă îndoieli asupra proprietăţii sau sarcinelor, Ministerul Agriculturii şi Domeniilor va putea renunţa la cumpărare, în termen de 30 zile prevăzut la alin. 2.

Articolul 15

În cazul cînd înstrăinătorul nu depune actele necesare sau nu se prezintă la data fixată pentru autentificarea actului, preţul se va consemna în numerar la Cassa de Depuneri, iar recipisa de consemnare se va depune la Tribunalul în circumscripţia căruia se afla imobilul.

Ministerul va cere Tribunalului constatarea transmiterii proprietăţii către Stat şi trimiterea în posesie a imobilului cumpărat.

Tribunalul din circumscripţia căruia este situat imobilul va judeca cererea în Camera de Consiliu, de urgenta şi cu precădere, fiind citat şi înstrăinătorul.

Sentinta tine loc de titlu de proprietate.

Articolul 16

Dacă vînzarea nu se poate face potrivit legii, decât prin licitaţie publică, nu pot participa decât cei care îndeplinesc condiţiunile art. 6. Statul are drept de preemţiune la preţul şi în condiţiunile adjudecării. Spre acest sfîrşit, instanţa de executare va comunică Ministerului Agriculturii publicaţiunea de vânzare.

Instanţa va comunică de asemenea procesul-verbal de adjudecare definitivă sau procesul-verbal de licitaţie pentru Transilvania, Ministerul Agriculturii şi Domeniilor. Dacă Statul nu va răspunde instanţei, în termen de 30 zile de la primirea comunicării, ca înţelege sa exercite dreptul de preemţiune, se va socoti ca a renunţat sa exercite acest drept.

De la adjudecarea definitivă şi pînă la expirarea termenului de 30 zile prevăzut de alin. 3, sînt suspendate termenele şi actele de procedura prevăzute de legea pentru executarea silită a bunurilor nemişcătoare.

Dacă Statul îşi va exercita dreptul de preemţiune, preţul se va depune în termen de 30 zile de la primirea comunicării, prevăzută de alin. 3 al acestui articol.

Capitolul 4Comisiuni de autorizare

Articolul 17

Pentru acordarea autorizatiunilor de dobîndire, precum şi pentru exercitarea dreptului de preemţiune al Statului referitor la terenurile agricole, Ministerul va decide pe baza avizului unei Comisiuni Speciale, care va funcţiona pe lîngă Direcţiunea Proprietăţii din Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, compusa din:

1.Un Secretar General al Ministerului Agriculturii şi Domeniilor, delegat de Ministru.

2.Un agricultor delegat de Ministerul Agriculturii şi Domeniilor.

3.Directorul Direcţiei Proprietăţii şi Bunurilor Statului din Ministerul Agriculturii şi Domeniilor.

4.Directorul Directiunilor Regimului Silvic din Ministerul Agriculturii şi Domeniilor.

5.Directorul Directiunii Producţiei Vegetale.

6.Directorul Directiunii Colonizarilor.

Pentru fiecare membru se va desemna şi câte un supleant, care va înlocui la nevoie pe titular.

Comisiunea se constitue prin deciziunea Ministerului Agriculturii şi Domeniilor, sub preşedinţia Secretarului General.

Comisiunea va lucra cu cel puţin 4 membri, prezenta preşedintelui în toate cazurile fiind obligatorie, sub sancţiunea nulităţii avizului.

Comisiunea se va pronunţa cu majoritatea de voturi a celor prezenţi.

În caz de paritate de voturi, decide votul preşedintelui.

Articolul 18

Pentru acordarea autorizatiunilor dobândite, pînă la 5 ha., Camera Agricolă respectiva va putea decide în conformitate cu delegaţia ce i se va da de Minister, pe baza avizului unei Comisiuni care va funcţiona pe lîngă fiecare Cameră.

Comisiunea va fi compusa din:

1.Prefectul judeţului.

2.Şeful Serviciului Silvic Judeţean.

3.Directorul Camerei Agricole.

4.În agricultor cooptat de ceilalţi 3.

Pentru fiecare membru se va desemna şi câte un supleant.

Comisiunea lucrează sub preşedinţia Prefectului cu puţin 3 membri, iar în lipsa prezidează Directorul Camerei Agricole.

Comisiunea se va pronunţa cu majoritate.

În caz de paritate, va decide votul preşedintelui.

Articolul 19

Avizele date de comisiunile prevăzute de art. 17 şi 18 de mai sus, trebuie să fie motivate.

Autorizaţiunea de dobîndire va fi data de Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, în termen de 45 zile, de la data înregistrării cererii.

Capitolul 5Finanţarea preemtiunii

Articolul 20

În scopul de a asigura finanţarea necesară pentru exercitarea efectivă a dreptului de preemţiune al Statului, cu toate operaţiunile legate de exerciţiul acestui drept, Ministerul Agriculturii şi Domeniilor este autorizat sa modifice convenţiunea încheiată cu Creditul Naţional Agricol, publicată în Monitorul Oficial Nr. 299/939 şi sa încheie convenţiuni şi cu alte instituţiuni financiare.

Convenţiunile respective se vor încheia pe cel mult 30 ani şi vor intra în vigoare după aprobarea lor, prin Decret publicat în Monitorul Oficial.

În cazul cînd la expirarea termenului, convenţiunile nu se prelungesc, institutiunile financiare respective îşi păstrează toate drepturile din convenţiunile expirate, pentru toate operaţiunile nelichidate pînă în acel moment şi pe care le vor continua pînă la definitivă lor lichidare.

Operaţiunile prevăzute de legea de faţa cu privire la cumpărarea, parcelarea şi vînzarea proprietăţilor agricole obţinute prin exercitarea dreptului de preemţiune, se vor efectua de institutiunile financiare, printr-o secţiune agricolă specială, pe care aceste instituţiuni sînt obligate sa o înfiinţeze şi sa o păstreze în cadrul organizaţiunii.

Articolul 21

Imobilele agricole dobândite prin exercitarea dreptului de preemţiune, se cumpara în numele şi pe socoteala Statului.

Actele de cumpărare se încheie de Stat, iar instituţia finanţatoare se va subroga în privilegiul vânzătorului în condiţiunile art. 1.738 c. c.

Articolul 22

Imobilele agricole dobândite prin exercitarea dreptului de preemţiune vor fi afectate următoarelor scopuri:

1.Pentru lucrări de interes general şi pentru înfiinţarea şi inzestrarea diverselor instituţiuni de folos obştesc menite sa ajute la propăşirea agriculturii şi a învăţămîntului agricol, la răspândirea cunoştinţelor agricole; ferme de Stat, staţiuni de experimentare şi înmulţirea seminţelor selecţionate şi ale reproducatorilor de rasa, şcoli de agricultura de toate gradele.

2.Pentru vânzare, fie direct, fie prin institutiunile finanţatoare, către cei autorizaţi sa cumpere proprietăţi în conformitate cu legea de faţa.

Articolul 23

Preţul de vânzare al imobilelor dobândite pe baza acestei legi se va stabili de Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, luându-se de baza preţul de cumpărare şi adăugându-se cheltuielile făcute cu dobândirea imobilului şi dobînda la capitalul investit.

Articolul 24

Cumpărătorii de imobile agricole dobândite prin finanţarea institutiunilor finanţatoare, în baza legii de faţa, vor achită preţul în conformitate cu convenţiunile ce se vor încheia cu institutiunile finanţatoare.

Capitolul 6Regimul juridic al imobilelor agricole

Articolul 25

Imobilele agricole provenite de la Stat nu se pot ipoteca decât institutiunilor financiare autorizate de Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, prin deciziunea ministerială publicată în Monitorul Oficial.

Orice ipoteci făcute fără autorizarea Ministerului Agriculturii şi Domeniilor sînt declarate nule şi de nul efect, nulitatea fiind de ordine publică.

Articolul 26

Proprietarul acestor imobile va face dovada proprietăţii cu titlul de improprietarire şi cu certificatul perceptiei ca a achitat valoarea integrală a lotului, altfel Statul îşi păstrează privilegiul asupra lotului pentru preţ, urmărind valoarea lui în primul rang şi în mana oricui s-ar afla lotul.

Articolul 27

Imobilelor agricole cumpărate de la Stat, prin institutiunile finanţatoare, în temeiul legii de faţa, nu pot fi ipotecate sau înstrăinate decât numai după ce au fost complet achitate şi cu respectarea dispoziţiunilor prezentei legi.

Articolul 28

Se plafoneaza proprietatea imobilelor agricole provenite prin cumpărare la maximum 15 ha şi nu poate poseda nimeni, sub nici o formă, o proprietate cultivabila prin cumpărare mai mare de maximum 15 ha, înţelegandu-se soţ cu sotie şi copiii minori.

Aplicarea dispoziţiunilor de mai sus se va face privitor la cumpărările efectuate după data de 1 Mai 1947.

Articolul 29

În cazul cînd prin cumpărare se măreşte proprietatea agricolă peste limita prevăzută la art. 28, titularul sau titularii drepturilor de proprietate, sînt obligaţi sa lichideze diferenţa prin vânzare în condiţiunile prezentei legi în termen de 90 zile.

Articolul 30

Peste acest termen diferenţa va fi cumpărată de Stat la preţul oferit, conform dispoziţiunilor prezentei legi.

În cazul cînd nu se declara de titular suprafeţele ce depăşesc 15 ha, după expirarea termenului prevăzut de alin. 1, acestea sînt trecute asupra Statului, din acest moment, platindu-se drept preţ 1/2 din valoarea fixată de fisc, cu ocazia perceperii taxei de înregistrare, spre acest sfîrşit, urmărindu-se dispoziţiunile art. 15, alin. 2-4.

Articolul 31

Fermele model particulare şi orezariile recunoscute ca atare prin deciziunea Comisiei Centrale, se declara indivizibile, ele neputând fi împărţite în nici un mod şi nici chiar prin ieşire din indiviziune, iar înstrăinarea nu se poate face decât total, cu restrictiunile prevăzute de prezenta lege.

Articolul 32

În regiunile unde terenul este faramitat, prin cumpărare, se vor constitui loturi familiare de minimum 5 ha la şes şi 3 ha la deal şi munte, care astfel devin indivizibile.

Articolul 33

Imobilele agricole, cu excepţia celor prevăzute la art. 8, nu se pot divide prin înstrăinare şi nici pe cale de succesiune decât pînă la întinderea de 2 ha la şes şi 1 ha la deal şi munte. Intinderile sub 2 ha la şes şi 1 ha la deal şi munte sînt declarate indivizibile.

Articolul 34

Imobilele agricole achiziţionate de cooperativele agricole de producţie, prin cumpărare de la Stat în suprafeţe ce depăşesc plafonul prevăzut de lege şi care sînt comasate, nu se pot divide sub nici o formă, devenind astfel indivizibile. Drepturile indivize se pot transmite prin înstrăinare către cei ce îndeplinesc condiţiunile art. 6, cu respectarea dreptului de autorizaţiune ori de preemţiune.

Capitolul 7Regimul succesoral al imobilelor agricole

Articolul 35

Transmisiunile pe cale de succesiune a imobilelor agricole, între rude în linie directa şi colaterală, pînă la gradul al treilea, inclusiv şi soţul supravieţuitor, se face fără nici o restricţiune, iar celelalte nu se pot face decât în condiţiunile prezentei legi, cu respectarea obligaţiunii de autorizare şi a dreptului de preemţiune al Statului.

Capitolul 8Dispoziţiuni finale şi tranzitorii

Articolul 36

Transmiterea proprietăţii terenului agricol nu se poate face decât prin acte autentice şi transcrise.

Articolul 37

Sînt nule de drept actele de înstrăinare făcute în alt mod sau fără autorizaţiune şi cu violarea dispoziţiunilor art. 6, 12 şi 29. Nulitatea este de ordine publică şi poate fi invocată de orice parte interesată, de Ministerul public şi de Ministerul Agriculturii şi Domeniilor.

Articolul 38

Ministerul Agriculturii şi Domeniilor poate cere în cazul constatării nulităţii actului, ca Statul să fie substituit în drepturile celui ce a înstrăinat imobilul agricol respectiv.

În asemenea împrejurare Ministerul Agriculturii şi Domeniilor va restitui dobânditorului, direct sau prin instituţia finanţatoare, preţul prevăzut în contractul de vânzare, sau valoarea imobilului dacă înstrăinarea s-a făcut cu alt titlu. Valoarea imobilului care se va restitui dobânditorului nu va putea depăşi valoarea reală a imobilului în momentul cumpărării, conform dispoziţiunilor prezentei legi.

Despăgubirile pentru investitiunile făcute de la dobîndire şi pînă la introducerea acţiunii în constatarea nulităţii actului, vor fi stabilite la cererea celui interesat pe cale judecătorească.

Statul va fi obligat sa plătească sumele datorate, potrivit alin. 2 şi 3 de mai sus, în termen de 1 an, socotit de la data cînd creanta în restituire şi despăgubire a devenit certa, lichidă şi exigibilă. Dacă revânzarea imobilului se va face în acest termen, Statul nu va fi dator sa plătească cu titlul de restituire şi despăgubire decât cel mult preţul obţinut prin revânzare.

Revânzarea se va face prin licitaţie publică.

Articolul 39

Toate actele prin care Statul, direct sau prin institutiunea finanţatoare, dobândeşte sau înstrăinează imobilele agricole în virtutea drepturilor ce i se dau prin această lege, sînt scutite de impozitul proporţional şi de orice alte taxe sau impozite către Stat, judeţ, comuna sau fonduri speciale, atunci cînd ele cad în sarcina Statului.

Articolul 40

Instanţele judecătoreşti vor putea da termene de graţie dobanditorilor obligaţi de lege, a face anumite interventiuni în condiţiunile dispoziţiunilor Codului civil.

Articolul 41

Lichidarea operaţiunilor de preemţiune pentru toate vînzările notificate Ministerului Agriculturii şi Domeniilor, pînă la data publicării prezentei legi, vor continua conform normelor în vigoare, pînă la data punerii în aplicare a prezentei legi, cu restrictiunile în ceea ce priveşte planul de maximum 15 ha.

Articolul 42

Înstrăinările de terenuri agricole prin acte cu titlul oneros sau gratuit făcute de agricultori cu o proprietate sub 5 ha la alte persoane decât descendenţii pînă la gradul trei, după 1 August 1946 şi pînă la publicarea prezentei legi, în regiunile care au suferit din cauza secetei, sînt presupuse ca au fost făcute sub imperiul constrângerii şi ca atare sînt declarate nule.

Dacă se constată că vânzătorul, posterior actului de vânzare, a cumpărat alt teren agricol, loc de casa sau casa în oraş sau la ţara, vînzarea nu se declara nulă.

Regiunile care au suferit din cauza secetei vor fi determinate prin deciziunea Ministerului Agriculturii şi Domeniilor.

Articolul 43

Proprietăţile agricole ce au devenit mai mari de 15 ha, după data de 1 Mai 1947, în alt mod decât prin succesiune se vor pune de acord cu prezenta lege în termen de 90 zile.

Articolul 44

Actele de vânzare-cumpărare pînă la 5 ha, sînt scutite de asistenţa avocaţilor şi de timbrul judiciar, identificarea părţilor făcându-se de instanţa de autentificare.

Articolul 45

Dispoziţiunile din legile de reforma agrară prevăzute de art. 32 din legea pentru Oltenia, Muntenia, Moldova şi Dobrogea; de art. 81 din Regulamentul aceleiaşi legi; de art. 25 din legea agrară pentru Bucovina; de art. 47 din legea agrară pentru Transilvania; dispoziţiunile art. 1-11 din legea pentru organizarea şi încurajarea agriculturii, publicată în Monitorul Oficial Nr. 67 din 22 Martie 1937; legea pentru finanţarea preemtiunii imobilelor agricole; decretul-lege Nr. 641 pentru validarea unor vânzări de proprietăţi agricole făcute cu călcarea dispoziţiunilor titlului I al legii pentru încurajarea agriculturii din 1937, publicată în Monitorul 0oficial Nr. 185 din 12 August 1946, precum şi orice alte dispoziţiuni contrarii prezentei legi, se abroga.

Bunurile agricole provenite din aplicarea legii de reforma agrară Nr. 187 din 1945, rămîn supuse dispoziţiunilor acelei legi.

Articolul 46

Se considera ca mici funcţionari rurali în spiritul art. 6, alin. b, din prezenta lege: cantaretii bisericesti, cantonierii, secretarii comunali, padurarii, agenţii sanitari, agenţii veterinari, paznicii, factorii postali, telefonistii comunali şi agenţii agricoli.

Articolul 47

Un regulament de aplicare va dezvolta dispoziţiunile prevăzute în această lege, precum şi organizarea şi competenţa Directiunii Proprietăţii şi Bunurilor Statului în atributiunea căreia se da prezenta lege.