Decizie nr. 1.148 din 13 septembrie 2011

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Maria Bratu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi ale art. II din Legea nr. 48/2004 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002, raportate la prevederile art. VI alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002, excepţie ridicată de Emil Simon, Edita Maria Simon şi Anna Maria Budai în Dosarul nr. 422/117/2010 al Curţii de Apel Cluj - Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.594D/2010.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 4.595D/2010, care are obiect identic cu excepţia ridicată de Jeno Istvan Kovacs, Jolan Kovacs, Crăciun Ivan, Elisabeta Ivan, Zoltan Gyongyosi, Annamaria Gyongyosi, Denes Kiss şi Elena Claudia Kiss în Dosarul nr. 1.448/33/2010 al aceleiaşi instanţe. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate în cele două dosare, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea dispune, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, conexarea Dosarului nr. 4.595D/2010 la Dosarul nr. 4.594D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 22 septembrie 2010, pronunţate în dosarele nr. 422/117/2010 şi nr. 1.448/33/2010, Curtea de Apel Cluj - Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi ale art. II din Legea nr. 48/2004 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002, raportate la prevederile art. VI alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă Guvernului nr. 184/2002.

Excepţia a fost ridicată de Emil Simon, Edita Maria Simon şi Anna Maria Budai, Jeno Istvan Kovacs, Jolan Kovacs, Crăciun Ivan, Elisabeta Ivan, Zoltan Gyongyosi, Annamaria Gyongyosi, Denes Kiss şi Elena Claudia Kiss în cauze civile având ca obiect acţiuni în constatarea nulităţii.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că sintagma "în vigoare" din cuprinsul prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 contravine principiului constituţional al liberului acces la justiţie, deoarece exclude de la jurisdicţia constituţională actele care nu mai sunt în vigoare la momentul formulării excepţiei de neconstituţionalitate, dar a căror neconstituţionalitate se impune a fi constatată pentru a fi posibilă înlăturarea aspectelor lor prejudiciabile. Totodată, susţin că acest text de lege adaugă la art. 146 lit. d) din Constituţie, restrângând competenţa Curţii Constituţionale stabilită de Legea fundamentală. În continuare arată că şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudenţa sa, a statuat "în sensul includerii în sfera de aplicabilitate a art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale a litigiilor în faţa Curţii Constituţionale" (Hotărârea din 25 februarie 2000, pronunţată în Cauza Gast şi Popp contra Germaniei).

În ce priveşte prevederile art. II din Legea nr. 48/2004, autorii excepţiei susţin că acestea contravin principiului securităţii juridice, principiu ce reprezintă o componentă a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De asemenea, arată că, deşi nu este prevăzut expres în legislaţia românească, acest principiu este recunoscut de instanţele europene şi cele naţionale, fiind amintit în mai multe hotărâri pronunţate împotriva României de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi regăsindu-se şi în hotărârile pronunţate de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.

Curtea de Apel Cluj - Secţia civilă de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi familie, exprimându-şi opinia, consideră că prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, prin sintagma "în vigoare", contravin dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, întrucât adaugă la acest text din Legea fundamentală. Totodată, prin limitarea accesului la controlul constituţionalităţii legilor sau ordonanţelor în vigoare la momentul sesizării Curţii Constituţionale, se încalcă accesul liber la justiţie în sens larg, astfel cum este reglementat de art. 21 din Constituţie şi de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În ce priveşte celelalte prevederi de lege criticate, arată că în cazul acestora situaţia este similară cu cea reţinută de Curtea Constituţională în Decizia nr. 1.352/2008, prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. III din titlul II al Legii nr. 247/2005.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 48/2004 este inadmisibilă, întrucât art. VI alin. (4) din titlul II al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 184/2008 a fost abrogat prin art. VI din titlul II al Legii nr. 247/2005 şi ca atare acest text de lege a rămas fără obiect.

În ceea ce priveşte art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, arată că acest text de lege este constituţional. Astfel, Curtea nu se poate referi la dispoziţii legale abrogate sau în forma anterioară unei modificări, deoarece decizia ei ar avea efecte retroactive, încălcând dispoziţiile art. 147 alin. (4) din Constituţie. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepţiei, aşa cum rezultă din încheierile de sesizare, îl constituie prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, şi prevederile art. II din Legea nr. 48/2004 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 25 martie 2004, raportate la prevederile art. VI alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002.

În realitate, în privinţa art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este criticată numai sintagma "în vigoare", astfel încât obiect al excepţiei îl constituie prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în privinţa sintagmei "în vigoare", precum şi prevederile art. II din Legea nr. 48/2004, raportate la prevederile art. VI alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002.

Textele criticate au următoarea redactare:

–Art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în privinţa sintagmei "în vigoare": "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.";

–Art. II din Legea nr. 48/2004: "Dreptul la acţiune prevăzut la titlul II art. VI alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 se poate exercita şi în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi."

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 11 privind dreptul intern, art. 20 alin. (2) - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 146 lit. d) privind atribuţiile Curţii Constituţionale şi ale art. 148 alin. (2) - Integrarea în Uniunea Europeană. Este invocată şi încălcarea art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

I. Prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, în privinţa sintagmei "în vigoare", au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a constatat că sintagma "în vigoare" din cuprinsul prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare.

Având în vedere că atât considerentele, cât şi dispozitivul deciziilor Curţii Constituţionale sunt general obligatorii pentru toate subiectele de drept, devin incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale", coroborate cu prevederile alin. (5) teza întâi a aceluiaşi articol, potrivit cărora, "Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale [...]".

Prin urmare, reţinând că acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit după momentul sesizării Curţii Constituţionale de către instanţa judecătorească, aceasta urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

II. În ce priveşte prevederile art. II din Legea nr. 48/2004, Curtea observă că art. VI alin. (4) din titlul II al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002, la care face trimitere textul de lege criticat, a fost abrogat prin art. VI din titlul II al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005.

În aceste condiţii, se va proceda conform Deciziei Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 3 august 2011, prin care s-a statuat că, în condiţiile în care norma legală, deşi abrogată, a servit ca temei legal pentru o acţiune în justiţie, conformitatea acesteia cu prevederile constituţionale va putea fi verificată de Curtea Constituţională fără a afecta sintagma "în vigoare" din cuprinsul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

În speţă, termenul de 6 luni prevăzut de textul de lege criticat a fost instituit ca măsură reparatorie pentru cei care nu au introdus acţiuni în restituirea imobilelor în decursul termenului de 6 luni prevăzut iniţial de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002, astfel că susţinerea autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit căreia prevederile art. II din Legea nr. 48/2004 contravin principiului securităţii raporturilor juridice, nu poate fi primită.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, în privinţa sintagmei "în vigoare", excepţie ridicată de Emil Simon, Edita Maria Simon şi Anna Maria Budai în Dosarul nr. 422/117/2010 al Curţii de Apel Cluj - Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie şi de Jeno Istvan Kovacs, Jolan Kovacs, Crăciun Ivan, Elisabeta Ivan, Zoltan Gyongyosi, Annamaria Gyongyosi, Denes Kiss şi Elena Claudia Kiss în Dosarul nr. 1.448/33/2010 al aceleiaşi instanţe.

2.Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 48/2004 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002, raportate la prevederile art. VI alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002, excepţie ridicată de aceeaşi autori în aceleaşi dosare ale aceleiaşi instanţe.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 septembrie 2011.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Maria Bratu