Decizie nr. 1.218 din 12 noiembrie 2008

Cu Adresa nr. 2.616 din 31 octombrie 2008, Preşedintele României a transmis Curţii Constituţionale sesizarea de neconstituţionalitate asupra Legii pentru completarea art. 5 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului. Sesizarea, formulată în temeiul art. 146 lit. a) din Constituţie şi al art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a fost înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 11.710 din 31 octombrie 2008 şi formează obiectul Dosarului nr. 2.153A/2008.

Articolul unic al Legii ce face obiectul sesizării prevede: "La articolul 5 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 24 februarie 2000, cu modificările şi completările ulterioare, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:

lt; lt;

(3)Pentru a nu se influenţa în niciun fel rezultatul referendumului, alegerile prezidenţiale, parlamentare ori cele pentru Parlamentul European nu pot avea loc la aceeaşi dată cu referendumul. gt; gt;"

În motivarea sesizării de neconstituţionalitate se arată că:

–în fapt, în anul 2006, la iniţiativa unui număr de 4 deputaţi, Parlamentul a votat Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului. La data de 27 decembrie 2006 legea a fost trimisă spre promulgare Preşedintelui României, care, la data de 12 ianuarie 2007, a formulat cerere de reexaminare "motivând excesivitatea şi nejustificarea" dispoziţiilor acesteia, întrucât "interziceau consultarea poporului prin referendum, de către şeful statului, simultan cu desfăşurarea alegerilor prezidenţiale, parlamentare, locale sau a alegerilor pentru Parlamentul European, ori cu mai puţin de 6 luni înainte de data alegerilor menţionate". Ca urmare, Parlamentul reexaminând legea, a adoptat-o, la data de 20 februarie 2007, într-o formă aproape identică cu forma iniţială. Cu privire la aceasta din urmă, un număr de 71 de parlamentari a sesizat Curtea Constituţională la data de 26 februarie 2007, iar Curtea, prin Decizia nr. 355 din 4 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 11 mai 2007, a constatat că Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului este neconstituţională. Ulterior, la data de 19 octombrie 2007, Parlamentul a transmis spre promulgare Preşedintelui României o altă lege având ca titlu "Lege pentru completarea art. 5 din Legea nr. 3/2000", care prevede: "Pentru a nu influenţa în niciun fel rezultatul referendumului, alegerile prezidenţiale, parlamentare ori cele pentru Parlamentul European nu pot avea loc la aceeaşi dată cu referendumul." Şi în legătură cu această lege, la data de 6 noiembrie 2007, Preşedintele României a formulat cerere de reexaminare, care a fost respinsă de Parlament. În consecinţă, legea a fost trimisă la promulgare la data de 24 octombrie 2008;

–în drept, se consideră că dispoziţiile legii trimise la promulgare "constituie o încălcare a Constituţiei României şi o nerespectare a deciziilor Curţii Constituţionale nr. 567/2006, nr. 147/2007 şi nr. 335/2007, prin care s-a stabilit că orice limitare a prerogativelor constituţionale ale Preşedintelui în materia consultării prin referendum a poporului este neconstituţională". Mai arată că, în aceleaşi sens, a statuat Curtea Constituţională şi prin Hotărârea nr. 7 din 7 noiembrie 2007 asupra contestaţiei referitoare la organizarea şi desfăşurarea referendumului naţional privind introducerea votului uninominal pentru alegerea membrilor Parlamentului României odată cu desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European".

În plus, legea criticată încalcă prevederile constituţionale ale: art. 2 alin. (1), întrucât îngrădeşte dreptul poporului de a-şi exercită suveranitatea prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum; art. 90, "deoarece condiţiile stabilite de legiuitor pentru desfăşurarea alegerilor prezidenţiale, parlamentare ori cele pentru Parlamentul European, în raport cu desfăşurarea referendumului, adaugă la prevederile Constituţiei. Aşadar, condiţionarea datei desfăşurării alegerilor de data organizării referendumului poate genera blocaje constituţionale, întrucât Constituţia stabileşte expres intervalele de timp în care sunt organizate alegeri parlamentare şi prezidenţiale".

În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a prezenta punctele lor de vedere.

Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul său de vedere, arată următoarele: legea supusă controlului de constituţionalitate a fost reexaminată de Parlament, la solicitarea Preşedintelui României formulată în temeiul art. 77 alin. (2) din Constituţie. Din fişa legislativă a proiectului de lege rezultă că Senatul a respins cererea, iar Camera Deputaţilor a admis-o. În consecinţă, comisia permanentă sesizată în fond a propus Camerei Deputaţilor următoarea formulare a textului de lege:

(3)Pentru a nu se influenţa în niciun fel rezultatul referendumului, alegerile prezidenţiale, parlamentare ori cele pentru Parlamentul European nu pot avea loc la aceeaşi dată cu referendumul. În cazul în care Preşedintele României stabileşte data referendumului în aceeaşi dată în care sunt stabilite alegeri prezidenţiale, parlamentare ori pentru Parlamentul European, Guvernul va proroga data respectivelor alegeri prin hotărâre a Guvernului." Această propunere nu a întrunit numărul necesar de voturi pentru a fi adoptată şi, "ca atare, s-a considerat că cererea Preşedintelui României de reexaminare a legii a fost respinsă, legea în cauză urmându-şi procedura de promulgare". În continuare, se arată că "obiecţia de oportunitate formulată de Preşedintele României în cererea de reexaminare a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului" este identică cu obiecţia de neconstituţionalitate aflată pe rolul Curţii Constituţionale în Dosarul nr. 2.153A/2008." Or, "este inadmisibil ca o obiecţie de oportunitate să fie convertită într-o sesizare de neconstituţionalitate", întrucât "acest procedeu nu are nicio susţinere constituţională sau legală". Cât priveşte constituţionalitatea alin. (3) al art. 5 din legea criticată, consideră că acest text "nu afectează în niciun fel dreptul preşedintelui României de a declanşa procedura referendumului", deoarece "ciclurile electorale menţionate sunt clare", iar între "alegerile respective, şeful statului poate recurge oricând la aplicarea art. 90 din Constituţie". Într-adevăr, Constituţia nu stabileşte vreo condiţie care să interzică organizarea şi desfăşurarea referendumului simultan cu alegerile prezidenţiale, parlamentare sau cu cele pentru parlamentul European, însă organizarea unui astfel de referendum "are vocaţia de a-i crea de facto un statut personalizat şefului statului", prin aceea că îi poate spori şansele de a fi reales. Or, astfel, şeful statului s-ar situa în afara cadrului constituţional şi ar contraveni egalităţii de şanse a fiecărui candidat la funcţia supremă în stat. Cum în practica politică din ţara noastră şeful statului este încă perceput ca fiind susţinut de un partid politic, Parlamentul, adoptând legea criticată, "a hotărât să evite organizarea simultană a unui referendum cu alegerile parlamentare, pentru a nu se favoriza un partid în defavoarea altuia". Consideră că "din suita de reexaminări şi de sesizări ale Curţii Constituţionale cu privire la acest subiect" reiese că Preşedintele României urmăreşte doar introducerea în Legea nr. 3/2000 a unui text care să-i permită organizarea în mod simultan a referendumului şi a alegerilor prezidenţiale, parlamentare ori pentru Parlamentul European. Or, în calitate de garant al respectării literei şi spiritului Constituţiei, Curtea Constituţională ar trebui să se pronunţe asupra acestui aspect. Menţionează că prevederile constituţionale ale art. 90, care permit şefului statului de a recurge la referendum, sunt de ordin general, iar Constituţia a permis Parlamentului, în calitate "de organism de suveranitate populară" să detalieze acest cadru general printr-o lege organică. În sfârşit, apreciază că legea criticată "nu afectează nici statutul constituţional al preşedintelui României, nici nu îl împiedică pe acesta să-şi îndeplinească atribuţiile constituţionale".

Preşedintele Senatului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctul de vedere al Preşedintelui Camerei Deputaţilor, raportul judecătorului-raportor, Legea pentru completarea art. 5 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, raportată la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, reţine următoarele:

Curtea a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1, 10, 15 şi 18 din Legea nr. 47/1992, să se pronunţe asupra constituţionalităţii prevederilor legale criticate.

Obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie Legea pentru completarea art. 5 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, care prevede: "Articol unic. - La articolul 5 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 24 februarie 2000, cu modificările şi completările ulterioare, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:

lt; lt;

(3)Pentru a nu se influenţa în niciun fel rezultatul referendumului, alegerile prezidenţiale, parlamentare ori cele pentru Parlamentul European nu pot avea loc la aceeaşi dată cu referendumul. gt; gt;"

Autorul sesizării consideră că această lege contravine dispoziţiilor constituţionale ale: art. 2 alin. (1), potrivit cărora "Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum"; art. 90, care stabileşte că "Preşedintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la probleme de interes naţional".

Examinând obiecţiile de neconstituţionalitate formulate, prevederile legii criticate, prin raportare la dispoziţiile constituţionale invocate ca fiind încălcate, precum şi jurisprudenţa sa în materie, Curtea Constituţională constată că sesizarea de neconstituţionalitate este întemeiată şi urmează a fi admisă, pentru următoarele considerente:

Dispoziţiile alin. (3) al art. 5 introduse prin articolul unic al Legii pentru completarea art. 5 din Legea nr. 3/2000, ce fac obiectul controlului de constituţionalitate în prezenta cauză, conservă soluţia legislativă de principiu cuprinsă în prevederile alin. (3) teza întâi a art. 5 din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, având următorul cuprins: "(3) Organizarea referendumului nu poate avea loc simultan cu desfăşurarea alegerilor prezidenţiale, parlamentare, locale sau a alegerilor pentru Parlamentul European [...]". Or, asupra constituţionalităţii acestor prevederi Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 147 din 21 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 7 martie 2007, cu prilejul soluţionării sesizării formulate de un număr de 71 de deputaţi, care a făcut obiectul Dosarului nr. 180A/2007. Şi în acea sesizare prin criticile de neconstituţionalitate se invoca, între alte dispoziţii, încălcarea art. 2 alin. (1) şi art. 90 din Constituţie, cu motivarea că limitează sau îngrădesc dreptul poporului de a-şi exercită suveranitatea. Prin Decizia nr. 147 din 21 februarie 2007, Curtea Constituţională, constatând că alin. (3) al art. 5 din acea lege este neconstituţional, a reţinut că alineatul (3), nou introdus prin legea criticată, instituie unele condiţii referitoare la organizarea şi desfăşurarea referendumului, iar nu prevederi care să contravină acestei modalităţi de exercitare a suveranităţii naţionale de către popor, astfel că nu este încălcat art. 2 alin. (1) din Constituţie. În schimb, Curtea a constatat că acel text de lege încalcă prevederile constituţionale ale art. 90, potrivit cărora "Preşedintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la probleme de interes naţional", precum şi cele ale art. 95 alin. (3), care prevăd că, în cazul aprobării propunerii de suspendare din funcţie a Preşedintelui României, "[...] în cel mult 30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea Preşedintelui". Aceasta deoarece, "din analiza celor două texte constituţionale rezultă că referendumul se poate desfăşura oricând în cursul anului, dacă Parlamentul a fost consultat sau a aprobat propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României. Aşadar, potrivit Constituţiei, nu există nicio altă condiţie care să interzică organizarea şi desfăşurarea referendumului simultan cu alegerile prezidenţiale, parlamentare, locale sau alegerile pentru Parlamentul European ori într-un anumit interval de timp anterior sau posterior alegerilor menţionate. Ca atare, acolo unde legea nu distinge, nici interpretul nu poate să o facă (Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus). În consecinţă, condiţiile stabilite de legiuitor pentru desfăşurarea referendumului prin legea criticată adaugă la prevederile Constituţiei, ceea ce determină neconstituţionalitatea acestora". S-a mai reţinut că, "aceste exigenţe extraconstituţionale cuprinse în lege împiedică organizarea oricărui referendum, în condiţiile în care practic, în România, s-ar putea să se desfăşoare alegeri în fiecare an, ceea ce, aşa cum s-a arătat, contravine art. 2 alin. (1) din Constituţie. Mai mult, în condiţiile în care legea se referă la alegerile locale, fără a preciza dacă este vorba de alegeri generale sau parţiale, este cunoscut faptul că acestea din urmă pot avea loc în fiecare lună a anului", precum şi că "suprimarea referendumului prin obstacole stabilite de lege reprezintă un alt argument pe care se întemeiază constatarea că pct. 1 al articolului unic din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului este neconstituţional". De asemenea, s-a constatat că aceste dispoziţii pot genera blocaje constituţionale, data alegerilor devenind dependentă de data desfăşurării referendumului.

Aşa fiind, pentru argumentele expuse, Curtea constată că şi în prezenta cauză dispoziţiile alin. (3) al art. 5 din Legea pentru completarea art. 5 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, dispoziţii potrivit cărora "Pentru a nu se influenţa în niciun fel rezultatul referendumului, alegerile prezidenţiale, parlamentare ori cele pentru Parlamentul European nu pot avea loc la aceeaşi dată cu referendumul" sunt neconstituţionale.

În temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (2) şi (4) din Constituţie, precum şi al prevederilor art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 şi al art. 18 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Constată că Legea pentru completarea art. 5 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului este neconstituţională.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Preşedintelui României, preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi primului-ministru şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Dezbaterea a avut loc la data de 12 noiembrie 2008 şi la aceasta au participat: Ioan Vida, preşedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lăzăroiu, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan, Tudorel Toader şi Augustin Zegrean, judecători.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-şef,

Gabriela Dragomirescu