Decizie Nr. 10 din 8 martie 1994

Notă *) Definitivă prin nerecurare.

Ioan Muraru - preşedinte

Ion Filipescu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Raul Petrescu - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, ridicată de pirita Societatea Comercială "Avicola Codlea" - S.A. în dosarul nr. 1262/1993 al Judecătoriei Braşov.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa din 23 februarie 1994, cu participarea reclamantei Ungureanu Stanica şi a procurorului, în lipsa piritei Societatea Comercială "Avicola Codlea" - S.A. care, deşi legal citata, nu s-a prezentat, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, pronunţarea amânându-se pentru 8 martie 1994.

Curtea Constituţională, având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin acţiunea din 27 ianuarie 1993, reclamanta Ungureanu Stanica solicita Judecătoriei Braşov obligarea Societăţii Comercială "Avicola Codlea" - S.A. la încheierea contractului de vînzare-cumpărare a apartamentului din oraşul Codlea, str. Panselutei nr. 11, bl.7, sc. A, ap. 12, judeţul Braşov, în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/1992, acţiune ce formează obiectul dosarului nr. 1262/1993 al acestei judecătorii.

Prin intimpinarea depusa la dosar pirita Societatea Comercială "Avicola Codlea" - S.A. solicita respingerea acţiunii ca nefondata, motivând, printre altele, şi cu imposibilitatea obligării sale la vânzarea apartamentului de la adresa menţionată, deoarece o astfel de soluţie ar constitui o limitare nelegală a unuia dintre atributele dreptului de proprietate, şi anume dreptul de dispoziţie. Arata în continuare ca: "În măsura în care instanţa ar considera ca prin art. 7 din Legea nr. 85/1992 s-a instituit o obligaţie de a da apta de a justifica cererea reclamantei, invoca excepţia de neconstituţionalitate a normei juridice sus-menţionate, care, în aceasta interpretare, ar fi contrară prevederilor Constituţiei României (art. 41) şi ale Codului civil (art. 480 - 481) şi solicita înaintarea dosarului Curţii Constituţionale, pentru soluţionarea excepţiei".

Judecătoria Braşov sesizează Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 din Legea nr. 85/1992, invocată de pirita Societatea Comercială "Avicola Codlea" - S.A., prin Încheierea din 16 martie 1993, care nu cuprinde însă şi opinia instanţei cu privire la aceasta, asa cum prevăd imperativ dispoziţiile art. 23 alin.(5) din Legea nr. 47/1992.

Pentru aceste considerente, Curtea, cu adresa nr. 52C/16.06.1993, solicita Judecătoriei Braşov completarea încheierii cu opinia sa în legătură cu neconstituţionalitatea art. 7 din Legea nr. 85/1992.

Urmare adresei, Judecătoria Braşov completează încheierea de şedinţa din 16 martie 1993, apreciind ca art. 7 din Legea nr. 85/1992 nu contravine prevederilor Constituţiei, deoarece textul considerat neconstitutional stabileşte ca "locuintele construite din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat vor fi vîndute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora", or este de principiu ca oricărui drept subiectiv îi corespunde o obligaţie corelativa, în speta, dreptului chiriaşului de a cumpara locuinta îi corespunde obligaţia unităţii de a vinde aceasta locuinta. Din momentul în care titularul contractului de închiriere şi-a exprimat opţiunea de a cumpara, unitatea deţinătoare nu poate refuza vânzarea.

Aceasta dispoziţie legală nu este contrară prevederilor art. 41 din Constituţie, care garantează dreptul de proprietate, dar cu prevederea expresă ca limitele şi conţinutul acestor drepturi sunt stabilite de lege.

Reclamanta Ungureanu Stanica considera ca în mod greşit pirita a invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. 7 din Legea nr. 85/1992, pe care de altfel l-a aplicat tuturor salariaţilor săi cu apartamente de serviciu, mai puţin în cazul sau. Susţine, de asemenea, ca apartamentul în litigiu a fost vîndut unei terţe persoane, ceea ce demonstreaza, de asemenea, ca Societatea Comercială "Avicola Codlea" - S.A. a aplicat prevederile respective.

În vederea soluţionării excepţiei, au fost solicitate în baza art. 24 din Legea nr. 47/1992, puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.

Guvernul, în punctul sau de vedere, susţine ca excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 din Legea nr. 85/1992 nu poate fi admisă deoarece aceste prevederi nu contravin art. 41 din Constituţie. În susţinerea acestui punct de vedere se arata ca, urmărind evoluţia reglementărilor legale în materie, în inlantuirea lor logica, rezultă opţiunea constanta a puterii legiuitoare de a crea, prin lege, posibilitatea ca oricare chiriaş al unei locuinţe construite din fondurile statului ori din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat sa devină proprietar al locuinţei respective, prin cumpărare, în condiţiile în care, potrivit Legii nr. 15/1990, întreprinderile transformate în societăţi comerciale sau regii autonome au devenit proprietare ale locuinţelor construite din fondurile proprii.

Senatul apreciază ca prevederile art. 7 din Legea nr. 85/1992 sunt constituţionale şi, în consecinţa, excepţia este vadit neîntemeiată.

Camera Deputaţilor nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,

examinînd dosarul nr. 1262/1993 al Judecătoriei Braşov, încheierea de sesizare, dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 85/1992, art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, precum şi prevederile Constituţiei, constata ca este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate şi retine următoarele:

Pe fond, prin art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat s-a stabilit ca "Locuintele construite din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decît locuintele de intervenţie, vor fi vîndute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a preţului, în condiţiile Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi.

Art. 1 alin. 2 se aplică în mod corespunzător. Beneficiază de prevederile alin. 1 şi chiriaşii care nu sunt angajaţii unităţilor proprietare.

Evaluarea şi vânzarea locuinţelor prevăzute la alin. 1, conform Decretului-lege nr. 61/1990 şi prezentei legi, se fac de către unităţile proprietare sau de către unităţile specializate în vânzarea locuinţelor, pe bază de contract de prestări de servicii, cu un comision de 1% calculat la preţul de vînzare.

Prin locuinţe de intervenţie se înţelege locuintele situate în incinta unităţilor economice sau bugetare de stat, cît şi cele legate nemijlocit de îndeplinirea atribuţiilor de serviciu ale persoanelor care le ocupa".

Ca atare, acest articol stabileşte, în principal, următoarele: obligaţia vinzarii locuinţelor către chiriaşii lor, chiar dacă aceştia nu sunt angajaţii unităţilor proprietare; exceptarea locuinţelor de intervenţie; definirea locuinţelor de intervenţie.

În dosarul aflat pe rol, Societatea Comercială "Avicola Codlea" - S.A. invoca excepţia de neconstituţionalitate a art. 7, aratind ca el contravine dispoziţiilor art. 41 şi art. 135 din Constituţie, care garantează dreptul de proprietate.

Astfel, se spune în punctul de vedere, art. 7 instituie în sarcina proprietarului, Societatea Comercială "Avicola Codlea" - S.A., obligaţia de a vinde locuintele de serviciu la simpla intenţie a locatarului, anulându-se "dreptul de dispoziţie ca atribut al dreptului de proprietate garantat prin legea fundamentală".

Se constata, de asemenea, ca Judecătoria Braşov, în completarea Încheierii de şedinţa din 16 martie 1993, privind opinia instanţei referitoare la excepţia de neconstituţionalitate (fila 9) se arata ca: "dreptului chiriaşului de a cumpara locuinta îi corespunde obligaţia unităţii economice (sau bugetare) de stat de a vinde aceasta locuinta", la solicitarea chiriaşului; "unitatea deţinătoare nu poate refuza vânzarea spaţiului locativ"; art. 7 este constituţional deoarece chiar Constituţia da legii posibilitatea de a stabili "conţinutul şi limitele acestor drepturi" (art. 41).

În punctul sau de vedere, Senatul caracterizează excepţia ca vadit neîntemeiată, art. 7 stabilind condiţiile vinzarii-cumpărării apartamentelor.

Guvernul, în punctul sau de vedere, motiveaza constituţionalitatea art. 7 din Legea nr. 85/1992 prin succesiunea reglementărilor legale privind vânzarea acestor locuinţe, prin opţiunea legală (exprimată de Decretul-lege nr. 61/1990) de "vînzare a tuturor locuinţelor construite din fondurile statului, în noi condiţii de preţ şi de creditare", prin reluarea acestei optiuni în Legea nr. 85/1992 ca o opţiune "constanta a puterii legiuitoare de a crea, prin lege, posibilitatea ca oricare chiriaş al unei locuinţe construite din fondurile statului ori din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat sa devină proprietar al locuinţei respective, prin cumpărare". Trebuie reţinută şi precizarea din acest punct de vedere, precizare corecta, ca deşi în proprietatea societăţilor comerciale sau a regiilor autonome au intrat şi locuinţe construite din fondurile proprii, "legiferarea, ulterior adoptării Constituţiei, a opţiunii ca fiecare chiriaş din asemenea locuinţe sa devină proprietar nu poate fi privită decît numai ca o limita stabilită de lege (art. 41 din Constituţie) a dreptului de proprietate exercitat de societatea comercială în al carei patrimoniu se afla locuintele construite din fondurile proprii ale întreprinderii, asa cum de altfel este o limita şi exceptarea de la vînzare a locuinţelor de intervenţie, construite din aceleaşi fonduri şi care, de asemenea, au intrat în patrimoniul societăţii comerciale".

Argumentele juridice invocate de către Judecătoria Braşov, Senat şi Guvern sunt evident corecte şi solide.

Dacă art. 41 din Constituţie garantează dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, tot el statuează ca legea stabileşte "conţinutul şi limitele acestor drepturi". Este în afară oricărei îndoieli ca aceasta împuternicire data legii trebuie exercitată fundamentat şi nu arbitrar. Ca atare, legiuitorul, determinînd "conţinutul şi limitele acestor drepturi", are în vedere ocrotirea unor valori politice, sociale sau juridice deosebite, în considerarea cărora stabileşte dimensiuni şi limite.

Astfel, dacă ne raportam la cazul dedus judecaţii, trebuie menţionată obligaţia statului de a crea condiţiile necesare pentru creşterea calităţii vieţii [art. 134 alin. (2) lit. f) din Constituţie] şi mai ales de a lua măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natura să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent [art. 43 alin. (1) din Constituţie].

Prin art. 7 din Legea nr. 85/1992 legiuitorul realizează o măsura în acest sens, asigurind chiriaşilor dreptul şi prioritatea în cumpărarea de locuinţe, măsura legitimata prin funcţiile ce sunt stabilite în Constituţie.

Din examinarea textului rezultă ca aceste locuinţe: sunt construite din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat până la data intrării în vigoare a legii; se vînd titularilor contractelor de închiriere, care sunt sau nu sunt angajaţii unităţilor proprietare ; nu trebuie să fie locuinţe de intervenţie. O asemenea măsura este fără indoiala în litera şi spiritul Constituţiei. Nu trebuie neglijat ca legislaţia de după 22 decembrie 1989 a transformat practic un drept de administrare, pe care întreprinderile şi instituţiile bugetare îl aveau asupra patrimoniului lor, într-un drept de proprietate. Aceasta transformare nu poate fi o măsura arbitrară prin care unii cetăţeni să fie defavorizati în beneficiul altora, ştiut fiind ca aceste bunuri erau rezultatul eforturilor tuturor. Ar fi contrar principiilor dreptului şi chiar regulilor traditionale privind proprietatea ca, deodată, o unitate economică "transformata" într-o societate comercială sa devină proprietara absolută asupra unor bunuri "moştenite" cu înlăturarea abuzivă a cetăţenilor care în calitatea lor de angajaţi sau fosti angajaţi au contribuit la formarea acestui patrimoniu. Dacă legiuitorul ar fi admis un asemenea lucru, chiar el s-ar fi situat în afară legitimitatii.

De aceea legiuitorul, prin art. 7, stabileşte o norma de justiţie socială şi economică, dând posibilitatea chiriaşilor sa cumpere locuintele la construirea cărora direct sau indirect, în vechiul sistem statal-juridic, au contribuit. Ca atare, dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 85/1992 sunt nu numai conforme literei şi spiritului art. 41 şi al art. 135 din Constituţie, ci şi legitimate din punct de vedere economic, social, moral.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 13 alin. (1) lit. A. c) din Legea nr. 47/1992.

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.Constata ca dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 85 din 22 iulie 1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 29 iulie 1992, sunt constituţionale.

2.Respinge excepţia de neconstituţionalitate invocată de către Societatea Comercială "Avicola-Codlea" - S.A. în faţa Judecătoriei Braşov şi trimisa de către aceasta Curţii Constituţionale prin Încheierea din 16 martie 1993.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică astăzi, 8 martie 1994.

PREŞEDINTE,

prof. univ. dr. Ioan Muraru

Magistrat-asistent,

Gabriela Dragomirescu