Decizie nr. 284 din 3 iulie 2003

Costica Bulai - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent şef

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Truck Trans" S.R.L. şi de Societatea Comercială "Romanul Prod Com" S.R.L. din Bosanci, judeţul Suceava, în dosarele nr. 84/F/2002 şi 85/F/2002 ale Tribunalului Suceava Secţia comercială şi de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere ca excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 7C/2003 şi 8C/2003 au un conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexarii cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexarii dosarelor.

Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, coroborate cu cele ale art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 8C/2003 la Dosarul nr. 7C/2003, care este primul înregistrat.

Cauza se afla în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin încheierile din 2 decembrie 2002, pronunţate în dosarele nr. 84/F/2002 şi 85/F/2002, Tribunalul Suceava Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Truck Trans" S.R.L. şi de Societatea Comercială "Romanul Prod Com" S.R.L. din Bosanci, judeţul Suceava, în cauze ce au ca obiect acţiuni formulate în temeiul Legii nr. 64/1995 de Direcţia generală a finanţelor publice Suceava.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin ca dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 41 alin. (1) şi (2), ale art. 72 alin. (3) lit. l) şi ale art. 134 alin. (2) lit. a), întrucât, în baza acestor dispoziţii, orice creditor "are posibilitatea sa franga voinţa proprietarului debitor de a dispune de patrimoniul sau pentru realizarea scopurilor economice la care este îndreptăţit în calitatea lui de comerciant". Totodată apreciază ca "statul este cel care trebuie să asigure libertatea comerţului şi nu sa o limiteze prin solicitarea lichidării unui comerciant, participant la viaţa economică".

Judecătorul-sindic apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arata ca "garantarea dreptului de proprietate implica libertatea comerţului, însă acestei libertăţi îi corespunde obligaţia corelativa a exercitării cu buna-credinţa a operaţiunilor comerciale, între care plata creanţelor bugetare se situeaza prioritar".

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textul de lege criticat fiind în concordanta cu dispoziţiile art. 41 alin. (1) şi (2), ale art. 72 alin. (3) lit. l) şi ale art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie. În acest sens, precizează ca procedura reorganizării judiciare sau a falimentului poate fi deschisă numai în cazul în care creditorii au o creanta certa, lichidă şi exigibilă, care nu a fost plătită de către un debitor care a încetat plăţile timp de cel puţin 30 de zile. Astfel, afirmatia autorului excepţiei, potrivit căreia dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, republicată, ar frange voinţa proprietarului debitor de a dispune de patrimoniul sau, este considerată lipsită de suport juridic, întrucât patrimoniul este format atât din drepturi, cat şi din obligaţii, iar acestea trebuie să fie exercitate, respectiv îndeplinite, cu buna-credinţa şi cu respectarea dispoziţiilor legale.

În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea textului de lege criticat în raport cu art. 72 alin. (3) lit. l) din Constituţie, apreciază ca acesta nu are incidenţa în cauza, deoarece cererea de deschidere a procedurii falimentului nu a fost formulată de către salariaţi pentru creanţe care izvorăsc din raporturi de muncă.

Referitor la infrangerea art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, Guvernul considera ca dispoziţiile Legii nr. 64/1995 au ca scop tocmai asigurarea unui cadru legal, favorabil dezvoltării comerţului, deci nu poate fi primită critica potrivit căreia s-ar limita libertatea comerţului prin solicitarea lichidării unui comerciant, participant la viaţa economică.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, modificată şi completată de Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2002, ordonanţa aprobată cu modificări prin Legea nr. 82/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 26 martie 2003.

Aceste dispoziţii legale au următoarea redactare:

–Art. 29 alin. (1): "Orice creditor care are o creanta certa, lichidă şi exigibilă poate introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care, timp de cel puţin 30 de zile, a încetat plăţile, în următoarele condiţii:

a)dacă creanta izvorăşte din raporturi de muncă sau raporturi obligationale civile, creanta trebuie să aibă un cuantum superior valorii insumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite în condiţiile legii şi calculate la data formulării cererii introductive;

b)în celelalte cazuri creanta trebuie să aibă un cuantum superior echivalentului în lei al sumei de 5.000 euro, calculat la data formulării cererii introductive;

c)în cazul unui creditor care deţine creanţe din ambele categorii menţionate la lit. a) şi b), cuantumul total al creanţelor trebuie să fie superior valorii insumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite în condiţiile legii şi calculate la data formulării cererii introductive."

În susţinerea neconstitutionalitatii acestui text de lege, autorul excepţiei invoca încălcarea următoarelor prevederi constituţionale:

–Art. 41 alin. (1) şi (2): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2)Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.";

–Art. 72 alin. (3) lit. l): "(3) Prin lege organică se reglementează: [...]

l)regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele şi protecţia socială;";

–Art. 134 alin. (2) lit. a): "(2) Statul trebuie să asigure:

a)libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;".

Examinând excepţia, Curtea constata ca dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului Curţii Constituţionale, care a statuat ca acestea nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 41 alin. (1) şi (2) şi nici celor ale art. 134 alin. (2) lit. a). În acest sens sunt Decizia nr. 189 din 10 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 22 februarie 2001, şi Decizia nr. 202 din 17 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 80 din 15 februarie 2001. Cu acele prilejuri Curtea a reţinut ca introducerea cererii de deschidere a procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995 nu determina în mod automat restrangerea exerciţiului unor drepturi ale debitorului sau executarea silită a debitorului, ci este începutul unei proceduri de reorganizare judiciară administrate de către judecătorul-sindic. Procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, prevăzută de Legea nr. 64/1995, reprezintă o procedură specială de executare silită aplicată unui debitor care a încetat plăţile timp de cel puţin 30 de zile, cu scopul de a asigura egalitatea creditorilor, deoarece fiecare dintre aceştia are dreptul la urmărirea debitorului sau. Aceasta procedura reprezintă un mijloc de constrângere a debitorului care nu şi-a executat de buna voie obligaţiile de plată, procedura ce încetează în cazul în care creanţele au fost acoperite în totalitate, astfel ca dreptul de proprietate al debitorului nu este afectat în nici un fel. S-a mai reţinut ca, prin instituirea unei proceduri pentru plata pasivului debitorului aflat în încetare de plati, se realizează respectarea întocmai a art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, astfel că nu se limitează, în nici un mod, libertatea comerţului.

Deoarece nu au intervenit elemente noi care să justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, aceste soluţii îşi menţin valabilitatea şi în cauzele de faţa.

Referitor la critica privind infrangerea prevederilor constituţionale ale art. 72 alin. (3) lit. l), Curtea constata ca acestea au ca obiect reglementarea regimului general al raporturilor de muncă, sindicate şi protecţia socială, astfel că nu pot fi reţinute ca incidente în cauza.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6), precum şi al art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Truck Trans" - S.R.L. şi de Societatea Comercială "Romanul Prod Com" - S.R.L. din Bosanci, judeţul Suceava, în dosarele nr. 84/F/2002 şi 85/F/2002 ale Tribunalului Suceava - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 iulie 2003.

PREŞEDINTE,

prof. univ. dr. COSTICA BULAI

Magistrat-asistent şef,

Doina Suliman

────────────