pentru organizarea de controale oficiale referitoare la produse de origine animala destinate consumului uman
(1)Prezenta hotărâre stabileşte reguli specifice pentru organizarea de controale oficiale referitoare la produse de origine animala.
(2)Prezenta hotărâre se aplică în completare la Hotărârea Guvernului nr. 925/2005 pentru aprobarea Regulilor privind controalele oficiale efectuate pentru a se asigura verificarea conformitatii cu legislaţia privind hrana pentru animale şi cea privind alimentele şi cu regulile de sănătate şi de protecţie a animalelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 5 septembrie 2005, ce transpune Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului Uniunii Europene nr. 882/2004/CE .
(3)Prezenta hotărâre trebuie să se aplice numai cu privire la activităţi şi persoane pentru care se aplică Hotărârea Guvernului nr. 954/2005 privind aprobarea regulilor specifice de igiena pentru alimente de origine animala, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 805 din 5 septembrie 2005, ce transpune Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului Uniunii Europene nr. 853/2004/CE .
(4)Realizarea de controale oficiale conform prezentei hotărâri nu trebuie să aducă atingere responsabilităţii legale primare a operatorilor cu activitate în domeniul alimentar de asigurare a siguranţei alimentelor, asa cum este stabilit de Legea nr. 150/2004 privind siguranţa alimentelor şi a hranei pentru animale, modificată şi completată prin Legea nr. 412/2004, ce transpune parţial Regulamentul (CE) nr. 178/2002.
(1)În sensul prezentei hotărâri, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:
a)autoritate competentă - Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor, denumita în continuare Autoritatea, competenţa să efectueze controale sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor cu referire la produsele de origine animala destinate consumului uman, să asigure implementarea şi coordonarea implementarii acestor controale, în vederea realizării conformitatii cu cerinţele prezentei hotărâri, sau orice alta autoritate cu care colaborează în acest sens ori căreia Autoritatea i-a delegat această competenţă;
b)medic veterinar oficial - un medic veterinar calificat în conformitate cu prezenta hotărâre pentru a acţiona în aceasta calitate şi numit de către Autoritate prin direcţiile sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti;
c)medic veterinar împuternicit - un medic veterinar de libera practica, desemnat de către autoritatea sanitară veterinara şi pentru siguranţa alimentelor judeteana, respectiv a municipiului Bucureşti, să efectueze controale oficiale specifice în exploataţii sau întreprinderi, în numele acesteia;
d)auxiliar oficial - o persoană calificată în conformitate cu prezenta hotărâre, desemnată sa acţioneze într-o astfel de calitate de către autoritatea sanitară veterinara şi pentru siguranţa alimentelor judeteana, respectiv a municipiului Bucureşti, şi care activează sub autoritatea şi responsabilitatea unui medic veterinar oficial;
e)marca de sănătate - o marca ce indica faptul ca, atunci când a fost aplicată, au fost efectuate controale oficiale în conformitate cu prezenta hotărâre.
(2)De asemenea, trebuie să se aplice definiţiile de subproduse de origine animala, EST (encefalopatii spongiforme transmisibile) şi material de risc specific, prevăzute în Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului nr. 723/2003 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare ce stabileşte reguli de sănătate cu privire la subprodusele de la animale, ce nu sunt destinate consumului uman, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 842 din 26 noiembrie 2003, ce transpune Regulamentul (CE) nr. 1.774/2002.
(1)Autoritatea sanitară veterinara şi pentru siguranţa alimentelor judeteana, respectiv a municipiului Bucureşti, trebuie să autorizeze întreprinderile la care se referă prezenta hotărâre, când este prevăzut şi în maniera specificată de art. 31 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 925/2005 ce transpune Regulamentul nr. 882/2004/CE .
(2)Pot să fie prelungite, dacă este necesar, perioadele maxime de 3 şi 6 luni ce se aplică autorizării condiţionate a altor întreprinderi, în cazul pescadoarelor şi al pescadoarelor-congelator ce navighează sub pavilionul României sau al unui stat membru al Uniunii Europene. Totuşi, autorizarea condiţionată nu trebuie să depăşească în total 12 luni. Trebuie să aibă loc inspecţii ale acestor tipuri de vase, asa cum se specifică în anexa nr. 3. (3) Autoritatea sanitară veterinara şi pentru siguranţa alimentelor judeteana, respectiv a municipiului Bucureşti, trebuie să aloce fiecărei întreprinderi autorizate, incluzandu-le pe cele cu autorizare condiţionată, un număr de autorizare la care pot fi adăugate coduri, pentru a se indica tipurile de produse de origine animala fabricate. Pentru pieţele de vânzare angro pot fi adăugate la numărul de autorizare numere secundare ce indica unităţi sau grupe de unităţi ce vand sau produc produse de origine animala.
(4)În cazul pieţelor angro, autoritatea sanitară veterinara şi pentru siguranţa alimentelor judeteana, respectiv a municipiului Bucureşti, poate să retragă sau sa suspende autorizarea cu referire la anumite unităţi ori grupuri de unităţi.
(5)Prevederile alin. (1), (2) şi (3) se aplică:
a)întreprinderilor ce încep sa pună pe piaţa produse de origine animala la data sau după data de aplicare a prezentei hotărâri;
b)întreprinderilor ce pun deja pe piaţa produse de origine animala, dar cu referire la care nu au existat cerinţe anterioare de autorizare. În ultimul caz, trebuie să aibă loc cat mai curând posibil inspecţia la faţa locului, necesară în baza alin. (1), efectuată de autoritatea sanitară veterinara şi pentru siguranţa alimentelor judeteana, respectiv a municipiului Bucureşti.
(6)Prevederile alin. (4) se aplică, de asemenea, întreprinderilor autorizate ce au pus pe piaţa produse de origine animala, în conformitate cu legislaţia naţionala ce transpune legislaţia comunitara specifică existenta anterior aplicării prezentei hotărâri.
Principii generale pentru controale oficiale cu referire la produsele de origine animala incluse în domeniul de aplicare al prezentei hotărâri
(1)Autoritatea trebuie să se asigure ca operatorii cu activitate în domeniul alimentar oferă toată asistenţa necesară pentru a se asigura ca, în fapt, controalele oficiale efectuate de autoritatea competentă pot fi realizate în mod efectiv. Aceştia trebuie, în special, sa:
a)permită accesul în toate clădirile, facilităţile, instalaţiile sau în alte infrastructuri;
b)pună la dispoziţie autorităţii competente orice înregistrare ori documentaţie solicitată în baza prezentei hotărâri sau considerată necesară de către aceasta, pentru analizarea situaţiei.
(2)Autoritatea competenţa trebuie să efectueze controale oficiale, pentru a se verifica conformitatea operatorilor cu activitate în domeniul alimentar cu cerinţele:
a)Hotărârii Guvernului nr. 924/2005 privind aprobarea Regulilor generale pentru igiena produselor alimentare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 5 septembrie 2005, ce transpune Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului Uniunii Europene nr. 852/2004/CE ;
b)Hotărârii Guvernului nr. 954/2005 privind aprobarea Regulilor specifice de igiena pentru alimente de origine animala, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 805 din 5 septembrie 2005, ce transpune Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului Uniunii Europene nr. 853/2004/CE ;
c)Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului nr. 723/2003 ce transpune Regulamentul (CE) nr. 1.774/2002. (3) Controalele oficiale prevăzute la alin. (1) trebuie să includă:
a)activităţi de audit al bunelor practici de igiena şi al procedurilor bazate pe analiza riscului şi punctele critice de control - HACCP (Hazard Analysis and Critical Control Point);
b)controalele oficiale prevăzute la art. 5-8;
c)orice atribuţii speciale de audit specificate în anexe.
(4)Activităţile de audit al bunelor practici de igiena trebuie să verifice dacă operatorii cu activitate în domeniul alimentar aplica în mod continuu şi adecvat proceduri privind cel puţin:
a)controale privind informaţiile referitoare la lantul alimentar;
b)proiectarea şi întreţinerea facilităţilor şi echipamentelor;
c)igiena preoperationala, operationala şi postoperationala;
d)igiena personală;
e)instruirea privind procedurile de lucru şi de igiena;
f)controlul dăunătorilor;
g)calitatea apei;
h)controlul temperaturii; şi i) controale privind intrarea şi ieşirea alimentelor în şi din întreprindere, precum şi orice documente insotitoare.
(5)Activităţile de audit privind procedurile bazate pe HACCP (Hazard Analysis and Critical Control Point) trebuie să verifice ca operatorii cu activitate în domeniul alimentar aplica astfel de proceduri în mod continuu şi adecvat, acordând o atenţie specială asigurării ca procedurile furnizează garanţiile prevăzute la secţiunea a 2-a din anexa nr. 2 la Regulile specifice de igiena pentru alimente de origine animala, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 954/2005 ce transpune Regulamentul nr. 853/2004/CE . Aceştia trebuie, în special, sa stabilească dacă procedurile garantează pe cat posibil ca produsele de origine animala:
a)sunt conforme cu criteriile microbiologice prevăzute de legislaţia naţionala ce transpune legislaţia comunitara specifică;
b)sunt conforme cu legislaţia naţionala ce transpune legislaţia comunitara cu referire la reziduuri, contaminanti şi substanţe interzise;
c)nu conţin riscuri de natura fizica, cum ar fi corpi străini.
Când, în conformitate cu art. 5 din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 924/2005 ce transpune Regulamentul nr. 852/2004/CE , un operator cu activitate în domeniul alimentar utilizează proceduri prevăzute de ghiduri de aplicare a principiilor HACCP (Hazard Analysis and Critical Control Point) în locul stabilirii de proceduri proprii specifice, activitatea de audit trebuie să se refere la utilizarea corecta a acestor ghiduri.
(6)Verificarea conformitatii cu cerinţele Hotărârii Guvernului nr. 954/2005 ce transpune Regulamentul nr. 853/2004/CE , privind aplicarea de mărci de identificare, trebuie să aibă loc în toate întreprinderile autorizate în conformitate cu acea hotărâre, suplimentar faţă de verificarea conformitatii cu alte cerinţe de trasabilitate.
(7)În cazul abatoarelor, întreprinderilor de manipulare a vânatului şi al unităţilor de transare ce pun pe piaţa carne proaspăta, atribuţiile de audit la care s-au referit alin. (3) şi (4) trebuie să fie îndeplinite de un medic veterinar oficial.
(8)Atunci când îndeplineşte atribuţii de audit, autoritatea competentă trebuie:
a)sa determine dacă personalul şi activităţile personalului din întreprinderi sunt conforme cu cerinţele hotărârilor Guvernului la care s-a referit alin. (2) lit. a) şi b), în toate etapele procesului de producţie. Pentru a susţine activitatea de audit autoritatea competentă poate să efectueze testări de performanţă, cu scopul de a stabili ca performanţele personalului respecta parametrii specificati;
b)sa verifice înregistrările relevante ale operatorului cu activitate în domeniul alimentar;
c)sa preleveze probe pentru analize de laborator ori de câte ori este necesar; şi d) sa documenteze elementele de care a ţinut cont şi concluziile auditului.
(9)Natura şi nivelul atribuţiilor de audit cu referire la întreprinderi individuale trebuie să se bazeze pe riscul evaluat. În acest scop autoritatea competentă trebuie să evalueze în mod regulat:
a)riscurile pentru sănătatea publică şi, atunci când se considera corespunzător, pentru sănătatea animalelor;
b)în cazul abatoarelor, aspectele de protecţie şi bunastare a animalelor;
c)tipul şi natura activităţilor efectuate; şi d) înregistrările anterioare ale operatorului cu activitate în domeniul alimentar în ceea ce priveşte conformitatea cu legislaţia în domeniul alimentelor.
Autoritatea competenţa trebuie să asigure realizarea controalelor oficiale privind carnea proaspăta, în conformitate cu anexa nr. 1.
(1)Medicul veterinar oficial trebuie să efectueze activităţi de inspecţie în abatoare, în unităţi de manipulare a vânatului şi în unităţi de transare ce pun pe piaţa carne proaspăta, în conformitate cu cerinţele generale ale secţiunii 1, cap. II din anexa nr. 1 şi cu cerinţele specifice ale secţiunii 4, în special, privind:
a)informaţii referitoare la lantul alimentar;
b)inspecţia ante-mortem;
c)protecţia şi bunăstarea animalelor;
d)inspecţia post-mortem;
e)materialul cu risc specific şi alte subproduse de origine animala; şi f) testări de laborator.
(2)Marcarea de sănătate a carcaselor de la ongulate domestice, a mamiferelor vanat de ferma, altele decât animalele lagomorfe, a vânatului salbatic mare, precum şi a semicarcaselor, sferturilor şi pieselor obţinute prin transarea semicarcaselor în trei piese compacte trebuie să fie efectuată în abatoare şi în întreprinderi de manipulare a vânatului, în conformitate cu secţiunea 1, cap. III din anexa nr. 1. Mărcile de sănătate trebuie să fie aplicate de către sau sub responsabilitatea medicului veterinar oficial, când controalele oficiale nu au identificat deficiente ce ar face carnea improprie pentru consumul uman.
(3)După efectuarea controalelor prevăzute la alin. (1) şi (2), medicul veterinar oficial trebuie să ia măsuri corespunzătoare, după cum este stabilit în secţiunea a 2-a din anexa nr. 1, în special, privind:
a)comunicarea rezultatelor inspecţiei;
b)decizii privind lantul alimentar;
c)decizii privind animalele vii;
d)decizii privind protecţia şi bunăstarea animalelor;
e)decizii privind carnea.
(4)Auxiliarii oficiali pot sa asiste medicul veterinar oficial pe durata controalelor oficiale efectuate în conformitate cu secţiunile 1 şi 2 din anexa nr. 1, după cum este specificat la secţiunea a 3-a, cap. I. În acest caz, aceştia trebuie să lucreze ca parte a unei echipe independente. (5) a) Autoritatea competenţa trebuie să se asigure ca are în subordine personal oficial suficient pentru a efectua controalele oficiale solicitate în baza anexei nr. 1, cu frecventa specificată la secţiunea a 3-a, cap. II.
b)Abordarea bazată pe risc trebuie să fie urmată pentru a se evalua numărul de personal oficial care este necesar să fie prezent pe linia de tăiere în orice abator. Numărul de personal oficial implicat trebuie să fie decis de către autoritatea competentă şi trebuie să fie de o asa maniera încât să poată fi întrunite toate cerinţele prezentei hotărâri. (6) a) Autoritatea competenţa poate permite personalului care activează în abator sa sprijine controalele oficiale, prin îndeplinirea anumitor atribuţii specifice, sub supravegherea medicului veterinar oficial, în relaţie cu producerea de carne de pasare şi de animale lagomorfe, în conformitate cu anexa nr. 1, secţiunea a 3-a, cap. III, lit. A. Dacă autoritatea competentă procedează astfel, aceasta trebuie să se asigure ca personalul care îndeplineşte astfel de atribuţii:
(i)este calificat şi a urmat o instruire în conformitate cu acele prevederi;
(îi) acţionează independent de personalul de producţie;
(iii)raportează orice deficienta medicului veterinar oficial.
b)Autoritatea competenţa poate, de asemenea, să permită personalului care activează în abator sa îndeplinească atribuţii specifice de prelevare de probe şi de testare, în conformitate cu secţiunea a 3-a, cap. III lit. B din anexa nr. 1. (7) Autoritatea competenţa trebuie să se asigure ca medicii veterinari oficiali şi auxiliarii oficiali sunt calificaţi şi au urmat o instruire în conformitate cu secţiunea a 3-a, cap. IV din anexa nr. 1.
Autoritatea competenţa trebuie să se asigure ca producerea şi punerea pe piaţa de moluste bivalve vii, echinoderme vii, tunicate vii şi gasteropode marine vii sunt supuse controalelor oficiale, după cum este descris în anexa nr. 2.
Autoritatea competenţa trebuie să se asigure ca, în conformitate cu anexa nr. 3, au loc controale oficiale privind produsele din pescuit.
Autoritatea competenţa trebuie să se asigure ca au loc controale oficiale asupra laptelui crud materie prima şi a produselor lactate, în conformitate cu anexa nr. 4.
În activitatea de import se aplică procedurile prevăzute de prezentul capitol, pentru a se asigura aplicarea uniforma a principiilor şi condiţiilor prevăzute la art. 11 din Legea nr. 150/2004, modificată şi completată prin Legea nr. 412/2004, ce transpune Regulamentul (CE) nr. 178/2002, şi de titlul VI, cap. II al Hotărârii Guvernului nr. 925/2005 ce transpune Regulamentul nr. 882/2004/CE .
Lista ţărilor terţe şi a unor părţi din ţările terţe din care sunt permise activităţi de import al produselor de origine animala specificate
(1)Produsele de origine animala trebuie să fie importate numai dintr-o ţara terta sau dintr-o parte a unei tari terţe ce apare pe o lista întocmită şi actualizată în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene.
(2)O ţara terta poate să apară pe astfel de liste dacă a avut loc un control comunitar în acea ţara şi s-a demonstrat ca autoritatea competentă a tarii respective oferă garanţii corespunzătoare, după cum este prevăzut la art. 48 paragraful (3) din Regulamentul nr. 882/2004/CE , transpus prin Hotărârea Guvernului nr. 925/2005. Totuşi, o ţara terta poate să apară pe astfel de liste, fără să aibă loc controlul comunitar menţionat, dacă:
a)riscul determinat în conformitate cu art. 46 paragraful (3) din Regulamentul nr. 882/2004/CE , transpus prin Hotărârea Guvernului nr. 925/2005, nu justifica acest control;
b)se determina, atunci când se decide adăugarea unei anumite tari terţe pe o lista în conformitate cu alin. (1), ca alte informaţii indica faptul ca autoritatea competentă a tarii respective furnizează garanţiile necesare.
(3)Listele întocmite în conformitate cu prezentul articol pot fi combinate cu alte liste întocmite pentru scopuri de sănătate publică şi de sănătate a animalelor.
(4)Când listele sunt întocmite sau actualizate, trebuie să se ţină cont în mod special de criteriile prevăzute la art. 46 şi 48 paragraful (3) din Regulamentul nr. 882/2004/CE , transpus prin Hotărârea Guvernului nr. 925/2005.
(5)În vederea efectuării activităţilor de import trebuie să se acorde atenţie:
a)legislaţiei tarii terţe, referitoare la:
(i)produse de origine animala;
(îi) utilizarea de produse medicinale de uz veterinar, incluzând reguli referitoare la interzicerea sau autorizarea acestora, distribuirea şi punerea pe piaţa a acestora, precum şi reguli privind administrarea şi inspecţia; şi
(iii)prepararea şi utilizarea materiilor furajere, incluzând procedurile pentru utilizarea aditivilor, prepararea şi utilizarea hranei medicamentate pentru animale, precum şi calitatea igienei materiilor prime utilizate pentru prepararea materiilor furajere şi a produsului finit;
b)condiţiilor igienice de producere, de manipulare, de depozitare şi de expediere, aplicate în prezent produselor de origine animala destinate Comunităţii Europene;
c)experienţei de comercializare privind produsul provenit din ţara terta şi rezultatele controalelor efectuate la import;
d)rezultatelor controalelor comunitare efectuate în ţara terta, în special rezultatelor evaluării autorităţilor competente şi măsurilor întreprinse de autorităţile competente din ţara terta respectiva, în baza recomandărilor adresate acestora ca urmare a controlului comunitar;
e)existenţei, implementarii şi comunicării unui program de control al zoonozelor aprobat; şi f) existenţei, implementarii şi comunicării unui program de control al reziduurilor aprobat.
(1)Pot fi importate în România sau în Comunitatea Europeană produse de origine animala, numai dacă acestea au fost expediate, obţinute sau preparate în întreprinderi ce apar pe listele întocmite şi actualizate în conformitate cu prezentul articol, exceptând:
a)situaţiile în care, de la caz la caz, se decide, în conformitate cu procedura elaborata de Autoritate sau cu cerinţele Uniunii Europene, după caz, ca garanţiile pe care le furnizează o anume ţara terta, cu referire la activităţi de import al produselor de origine animala specificate, sunt de asa natura încât procedura prevăzută de prezentul articol nu este necesară pentru a se asigura conformitatea cu cerinţele alin. (2);
b)cazurile specificate de anexa nr. 5.
În plus, pot fi importate în România carne proaspăta, carne tocata, preparate din carne, produse din carne, carne separată mecanic (MSM), numai dacă acestea au fost fabricate din carne obţinută în abatoare şi unităţi de transare ce apar pe liste întocmite şi actualizate în conformitate cu prezentul articol sau în întreprinderi autorizate ce îndeplinesc regulile comunitare.
(2)O întreprindere poate fi înscrisă pe o astfel de lista numai dacă autoritatea competentă a tarii terţe de origine garantează ca:
a)acea întreprindere, împreună cu orice întreprinderi ce manipuleaza materie prima de origine animala utilizata la fabricarea produselor de origine animala respective, este conformă cu cerinţele Uniunii Europene, în special cu cele prevăzute de Regulamentul nr. 853/2004/CE , transpus prin Hotărârea Guvernului nr. 954/2005, sau cu cerinţe ce au fost stabilite a fi echivalente cu astfel de cerinţe, atunci când se decide să se adauge acea ţara terta pe lista relevanta, în conformitate cu prevederile art. 10;
b)un serviciu de inspecţie oficială din acea ţara terta supervizeaza întreprinderile din ţara respectiva şi pune la dispoziţia Comisiei Europene, atunci când este necesar, toate informaţiile relevante privind întreprinderile ce furnizează materii prime; şi c) are puteri legale de a opri exportul către Comunitatea Europeană ori către România din întreprinderile respective, în cazul în care acestea nu respecta cerinţele lit. a).
(3)Autorităţile competente ale ţărilor terţe ce apar pe listele întocmite şi actualizate în conformitate cu prevederile art. 10 trebuie să garanteze ca listele întreprinderilor la care s-a referit alin. (1) sunt întocmite, actualizate şi comunicate Comisiei Europene:
a)Comisia Europeană furnizează punctului de contact pe care România l-a desemnat pentru acest scop notificări regulate privind listele noi sau actualizate pe care le-a primit de la autorităţile competente ale ţărilor terţe respective, în conformitate cu alin. (3).
b)Dacă statele membre nu au obiecţii la noua lista sau la lista actualizată, în decurs de 20 de zile lucrătoare de la notificarea Comisiei Europene, activităţile de import din întreprinderile ce apar pe lista pot fi autorizate în decurs de 10 zile lucrătoare, după ziua în care Comisia Europeană a făcut aceasta lista publică.
c)Dacă un stat membru deţine informaţii pertinente, altele decât cele înscrise în rapoartele inspecţiei comunitare, va notifica Comisiei Europene necesitatea de modificare a listei sau va face notificare prin sistemul rapid de alerta.
(1)Molustele bivalve vii, echinodermele vii, tunicatele vii şi gasteropodele marine vii trebuie să provină din zone de producţie ale ţărilor terţe care apar pe listele întocmite şi actualizate în conformitate cu prevederile art. 11, fără să se ia în consideraţie prevederile art. 11 alin. (1) lit. b. (2) Prevederile alin. (1) nu trebuie să se aplice pectinidelor recoltate în afară zonelor de producţie clasificate. Totuşi, trebuie să aibă loc controale oficiale cu referire la pectinide, în conformitate cu cap. III al anexei nr. 2. (3) a) Înainte să fie întocmite listele la care s-a referit alin. (1), trebuie să se ţină cont, în mod deosebit, de garanţiile pe care poate să le ofere autoritatea competentă din ţara terta respectiva, privind conformitatea cu cerinţele prezentei hotărâri, referitoare la clasificarea şi controlul zonelor de producţie.
b)Înainte să fie elaborate astfel de liste, trebuie să se efectueze o inspecţie comunitara la faţa locului, cu excepţia cazului în care:
(i)riscul determinat nu justifica inspecţia; şi
(îi) se decide ca o anumită zona de producţie să se adauge pe o lista în conformitate cu alin. (1) şi când autoritatea competentă oferă toate informaţiile şi garanţiile necesare.
(1)Un document ce întruneşte cerinţele prevăzute în anexa nr. 6 trebuie să însoţească activităţile de transport de produse de origine animala, când acestea sunt importate în Comunitatea Europeană sau în România.
(2)Documentul trebuie să certifice faptul ca produsele satisfac:
a)cerinţele prevăzute pentru astfel de produse în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 924/2005 ce transpune Regulamentul nr. 852/2004/CE şi cu Hotărârea Guvernului nr. 954/2005 ce transpune Regulamentul nr. 853/2004/CE sau cu prevederi ce sunt echivalente cu acele cerinţe; şi b) orice condiţii speciale de import prevăzute în conformitate cu art. 48 din Hotărârea Guvernului nr. 925/2005 ce transpune Regulamentul nr. 882/2004/CE .
(3)Documentele pot sa includă detalii solicitate în conformitate cu alte prevederi legislative comunitare transpuse în legislaţia naţionala referitoare la domeniile sănătate publică şi sănătatea animalelor.
(4)Pot fi acordate derogări de la alin. (1) în conformitate cu procedura elaborata de Autoritate sau cu cerinţele Uniunii Europene, după caz, atunci când este posibil să se obţină garanţiile la care s-a referit alin. (2), în alta maniera.
(1)Procedurile prevăzute de acest capitol nu se aplică produselor proaspete din pescuit debarcate în România şi în Comunitatea Europeană, direct de pe un vas de pescuit ce navighează sub pavilionul unei tari terţe.
(2)Controalele oficiale asupra acestor produse din pescuit se vor efectua în conformitate cu prevederile anexei nr. 3. (3) a) Produsele din pescuit importate de pe un pescador sau de pe un pescador-congelator ce navighează sub pavilionul unei tari terţe trebuie să provină de pe vase ce apar pe o lista întocmită şi actualizată în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (4).
b)Totuşi, prin derogare de la prevederile art. 11 alin. (2) lit. b), un vas poate fi, de asemenea, inclus în astfel de liste:
(i)în baza unei comunicări comune între autoritatea competentă a tarii terţe sub al carei pavilion navighează vasul şi autoritatea competentă a altei tari terţe căreia autoritatea competentă a primei tari terţe i-a delegat responsabilitatea pentru inspecţia vasului respectiv, cu condiţia ca:
(a) acea prima ţara terta să apară pe lista de tari terţe din care sunt permise activităţi de import de produse din pescuit, lista întocmită în conformitate cu prevederile art. 10;
(b) toate produsele din pescuit de pe vasul respectiv ce sunt destinate punerii pe piaţa în Comunitatea Europeană şi în România să fie debarcate direct în prima dintre cele doua tari terţe prevăzute anterior;
(c) autoritatea competentă a celei de-a doua tari terţe prevăzute anterior sa fi inspectat vasul şi sa fi declarat ca este în conformitate cu cerinţele comunitare transpuse în legislaţia naţionala; şi
(d) autoritatea competentă a celei de-a doua tari terţe prevăzute anterior sa fi declarat ca va inspecta cu regularitate vasul, pentru a se asigura ca acesta continua să fie în conformitate cu cerinţele comunitare transpuse în legislaţia naţionala; sau
(îi) în baza unei comunicări comune între autoritatea competentă a tarii terţe sub pavilionul căreia navighează vasul şi autoritatea competentă a unui stat membru sau a României, căreia autoritatea competentă a tarii terţe respective i-a delegat responsabilitatea de inspecţie a vasului respectiv, cu condiţia ca:
(a) toate produsele din pescuit de pe vasul respectiv ce sunt destinate punerii pe piaţa în statul membru sau în România să fie debarcate direct în acel stat membru sau în România;
(b) autoritatea competentă a statului membru sau a României sa fi inspectat vasul şi sa fi declarat ca este conform cu cerinţele comunitare; şi
(c) autoritatea competentă a acelui stat membru sau a României sa fi declarat ca va inspecta cu regularitate vasul, pentru a se asigura ca acesta este în conformitate cu cerinţele comunitare.
(4)Un document semnat de căpitan poate înlocui documentul cerut în baza prevederilor art. 13, când produsele din pescuit sunt importate direct de pe un vas de pescuit sau de pe un pescador-congelator.
(5)Autoritatea poate prevedea reguli detaliate pentru implementarea prezentului articol în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene.
Pot fi prevăzute măsuri de implementare, în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene.
(1)Anexele nr. 1, 2, 3, 4, 5 şi 6 pot fi modificate sau completate pentru a se tine cont de progresul ştiinţific şi tehnic, în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene.
(2)Autoritatea poate acorda derogări de la anexele nr. 1, 2, 3, 4, 5 şi 6, în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene, cu condiţia ca acestea sa nu afecteze îndeplinirea obiectivelor prezentei hotărâri.
(3)România, fără a compromite realizarea obiectivelor prezentei hotărâri, poate să adopte, în conformitate cu alin. (4)-(6), măsuri ce se adapteaza cerinţelor prevăzute în anexa nr. 1. (4) Măsurile prevăzute la alin. (3) trebuie să:
a)aibă scopul de a:
(i)permite utilizarea continua a metodelor traditionale în orice etapa de producere, de prelucrare sau de distribuţie de alimente;
(îi) răspunde necesităţilor unităţilor din domeniul alimentar cu capacitate mica ori unităţilor ce sunt situate în regiuni supuse unor constrângeri geografice speciale; sau
(iii)permite derularea unor proiecte-pilot cu scopul de a identifica noi abordari privind controalele de igiena a carnii;
b)se refere, în special, la următoarele elemente ale anexei nr. 1:
(i)informaţii referitoare la lantul alimentar;
(îi) prezenta autorităţii competente în întreprinderi.
(5)Dacă România intenţionează sa adopte măsuri precum cele la care s-a referit alin. (3), trebuie să notifice aceasta Comisiei Europene şi statelor membre ale Uniunii Europene. Fiecare notificare trebuie:
a)sa furnizeze o descriere detaliată a cerinţelor pe care România considera ca este necesar să le adapteze şi sa indice natura adaptării preconizate;
b)sa descrie întreprinderile respective;
c)sa explice motivele pentru adaptare, incluzând, atunci când este relevant, furnizarea unui rezumat al analizei de risc efectuate şi orice măsuri ce trebuie să fie luate, pentru a se asigura ca adaptarea nu va compromite obiectivele prezentei hotărâri; şi d) sa furnizeze orice alte informaţii relevante.
(6)Autoritatea poate adopta măsuri conform cerinţelor anexei nr. 1, numai:
a)în conformitate cu decizia adoptată de Comisia Europeană;
b)dacă, după o luna de la expirarea perioadei la care s-a referit alin. (6), Comisia Europeană nu a informat România ca aceasta a primit comentarii scrise de la alte state membre sau ca intenţionează sa propună adoptarea unei decizii în acest sens.
(7)Când Autoritatea intenţionează sa adopte măsuri de implementare a unui proiect-pilot, pentru a incerca noi abordari în ceea ce priveşte controalele igienei carnii în conformitate cu alin. (3)-(5), aceasta trebuie să comunice rezultatele Comisiei Europene, de îndată ce acestea sunt disponibile.
Fără a se aduce atingere caracterului general al dispoziţiilor art. 15 şi ale art. 16 alin. (1), pot fi prevăzute măsuri de implementare sau pot fi adoptate modificări la anexele nr. 1, 2, 3, 4, 5 şi 6, în conformitate cu procedura naţionala elaborata de Autoritate, specificand:
1.testele de evaluare a performantei operatorilor din domeniul alimentar şi a personalului acestora;
2.metoda de comunicare a rezultatelor inspecţiei;
3.criteriile de determinare a situaţiilor în care, pe baza unei analize de risc, medicul veterinar oficial nu este necesar să fie prezent în abatoare şi întreprinderi de manipulare a vânatului, pe toată durata inspecţiei ante-mortem şi post-mortem;
4.regulile privind conţinutul testelor pentru medici veterinari oficiali şi auxiliari oficiali;
5.criteriile microbiologice pentru controlul procesului tehnologic în legătură cu igiena din întreprinderi;
6.alte proceduri posibile, examene serologice sau alte teste de laborator ce furnizează garanţii cel puţin echivalente cu procedurile specifice de inspecţie post-mortem descrise la secţiunea a 4-a a anexei nr. 1 şi care pot să le înlocuiască, dacă autoritatea competentă decide astfel;
7.împrejurările în care nu sunt necesare anumite proceduri specifice de inspecţie post-mortem descrise în secţiunea a 4-a a anexei nr. 1, având în vedere exploatatia, regiunea sau ţara de origine şi principiile analizei de risc;
8.regulile pentru testarea de laborator;
9.tratamentul prin frig ce se aplică direct carnii în relaţie cu cisticercoza şi trichineloza;
10.condiţiile în baza cărora exploataţii şi regiuni pot fi certificate ca oficial libere de cisticercoza sau trichineloza;
11.metodele ce trebuie să fie aplicate când se examinează pentru condiţiile la care se referă secţiunea a 4-a, cap. IX din anexa nr. 1;
12.criteriile pentru condiţii controlate de cazare şi sisteme integrate de producţie, pentru porci la ingrasat;
13.criteriile pentru clasificarea zonelor de producţie şi de reimersie, pentru moluste bivalve vii, în cooperare cu laboratorul naţional de referinţa, incluzând:
a)valori limita şi metode de analiza pentru biotoxine marine;
b)proceduri de testare virusologica şi standarde virusologice;
c)planuri de prelevare de probe şi metodele şi toleranţele analitice ce trebuie aplicate pentru a se verifica conformitatea cu criteriile;
14.criteriile organoleptice pentru evaluarea prospetimii produselor de pescuit;
15.limitele analitice, metodele de analiza şi planurile de prelevare de probe pentru controalele oficiale privind produsele de pescuit, solicitate în baza anexei nr. 3, incluzând referirile la parazitii şi contaminantii de mediu.
Anexele nr. 1-6 fac parte integrantă din prezentele reguli specifice.
la regulile specifice
CARNE PROASPĂTA
Atribuţii de audit (1) În plus faţă de cerinţele generale ale art. 4 alin. (4) din regulile specifice, privind activităţile de audit al bunelor practici de igiena, medicul veterinar oficial trebuie să verifice conformitatea permanenta cu procedurile proprii ale operatorilor cu activitate în domeniul alimentar privind orice activitate de colectare, transport, depozitare, manipulare, prelucrare şi utilizare sau distrugere de subproduse de origine animala, incluzând materialele de risc specific, operaţiuni pentru care operatorul cu activitate în domeniul alimentar este responsabil.
(2)În plus faţă de cerinţele generale ale art. 4 alin. (5) din regulile specifice, privind activităţile de audit bazate pe principiile HACCP (Hazard Analysis and Critical Control Point), medicul veterinar oficial trebuie să verifice ca procedurile operatorilor garantează, în măsura în care este posibil, faptul ca acea carne:
a)nu prezintă modificări morfopatologice şi organoleptice;
b)nu este contaminata cu fecale sau alţi cotaminanti;
c)nu conţine material de risc specific, cu excepţia celor prevăzute în baza legislaţiei naţionale ce transpune legislaţia comunitara specifică şi a fost produsă în conformitate cu legislaţia naţionala ce transpune legislaţia comunitara cu referire la encefalopatii spongiforme transmisibile.
Medicul veterinar oficial trebuie să ţină cont de rezultatele activităţilor de audit efectuate în conformitate cu prevederile art. 4 din regulile specifice şi ale cap. I din prezenta anexa, când efectuează activităţi de inspecţie în conformitate cu prezentul capitol. Atunci când este cazul, medicul veterinar oficial trebuie să-şi stabilească obiectivele de inspecţie în conformitate cu rezultatele activităţii de audit.
A. Informaţii referitoare la lantul alimentar
(1)Când efectuează inspecţia ante- şi post-mortem, medicul veterinar oficial trebuie să verifice şi sa analizeze informaţiile relevante obţinute din înregistrările exploatatiei de origine a animalelor destinate tăierii şi sa ţină cont de rezultatele documentate ale acestei verificări şi analize.
(2)Când îndeplineşte activităţi de inspecţie, medicul veterinar oficial trebuie să ţină cont de certificatele oficiale ce însoţesc animalele şi de orice declaraţii făcute de medicii veterinari care efectuează controale la nivelul producţiei primare, incluzând medicii veterinari oficiali şi medicii veterinari de libera practica împuterniciţi.
(3)Când operatorii cu activitate în domeniul alimentar din cadrul lantului alimentar iau măsuri suplimentare pentru a garanta siguranţa alimentelor prin implementarea de sisteme integrate, sisteme private de control, prin certificarea independenta a unei părţi terţe sau prin alte mijloace şi când aceste măsuri sunt documentate şi animalele prevăzute în aceste scheme sunt clar identificabile, medicul veterinar oficial poate lua în considerare aceste aspecte când efectuează activităţi de inspecţie şi revizuieste procedurile bazate pe HACCP (Hazard Analysis and Critical Control Point).
B. Inspecţia ante-mortem
(1)În conformitate cu alin. (4) şi (5):
a)medicul veterinar oficial trebuie să efectueze o inspecţie ante-mortem a tuturor animalelor înainte de tăiere;
b)inspecţia respectiva trebuie să aibă loc în decurs de 24 de ore de la sosirea animalelor la abator şi cu mai puţin de 24 de ore înainte de tăiere. În plus, medicul veterinar oficial poate solicita inspecţia în orice alt moment.
(2)Inspecţia ante-mortem trebuie, în special, sa determine dacă, în ceea ce priveşte animalul respectiv inspectat, exista o indicaţie:
a)ca au fost compromise protecţia şi bunăstarea animalelor, sau;
b)a oricărei stări ce ar putea sa afecteze în mod nefavorabil sănătatea animalelor ori sănătatea umană, acordând o atenţie deosebită detectarii zoonozelor şi bolilor din lista A sau, atunci când se considera corespunzător, a celor din lista B a Oficiului Internaţional de Epizootii - OIE (Organizaţia Internationala pentru Sănătatea Animalelor).
(3)În plus faţă de inspecţia ante-mortem de rutina, medicul veterinar oficial trebuie să efectueze o inspecţie clinica a tuturor animalelor pe care operatorul cu activitate în domeniul alimentar sau un auxiliar oficial le-a separat.
(4)În cazul tăierii de necesitate în afară abatorului şi în cazul animalelor sălbatice vanate, medicul veterinar oficial al abatorului sau al întreprinderii de manipulare a vânatului trebuie să examineze declaraţia ce însoţeşte corpul animalului, declaraţie eliberata de medicul veterinar sau de persoana instruita în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 954/2005, ce transpune Regulamentul nr. 853/2004/CE .
(5)Inspecţia ante-mortem poate fi efectuată la exploatatia de provenienţă în situaţiile prevăzute de secţiunea a 3-a, cap. II sau de secţiunea a 4-a. În astfel de cazuri, medicul veterinar oficial de la abator trebuie să efectueze inspecţia ante-mortem numai când şi în măsura în care aceasta se impune.
C. Protecţia şi bunăstarea animalelor
Medicul veterinar oficial trebuie să verifice conformitatea cu regulile naţionale şi cu cele comunitare transpuse în legislaţia naţionala privind protecţia şi bunăstarea animalelor, cum ar fi regulile privind protecţia animalelor în momentul tăierii şi în timpul transportului.
D. Inspecţia post-mortem
(1)După tăiere, carcasele şi organele ataşate trebuie să fie supuse, fără întârziere, inspecţiei post-mortem. Trebuie să fie examinate toate suprafeţele externe. În acest scop, pot fi solicitate o manipulare minima a carcasei şi a organelor sau facilităţi tehnice speciale. Trebuie să fie acordată o atenţie deosebită detectarii zoonozelor şi bolilor din lista A a OIE, iar atunci când se considera corespunzător, celor din lista B a OIE. Viteza liniei de tăiere şi numărul personalului de inspecţie prezent trebuie să fie în asa fel încât să permită o inspecţie adecvată.
(2)Ori de câte ori se considera necesar trebuie să se efectueze examinari suplimentare, prin palparea şi incizia unor părţi ale carcasei şi organelor, precum şi efectuarea de teste de laborator:
a)pentru a se pune un diagnostic de certitudine;
b)pentru a se detecta prezenta:
(i)unei boli a animalelor;
(îi) de reziduuri sau contaminanti ce depăşesc limitele prevăzute în baza legislaţiei naţionale ce transpune legislaţia comunitara specifică;
(iii)neconformitatii cu criteriile microbiologice;
(iv)altor factori ce ar putea determina ca, în fapt, carnea să fie declarata improprie pentru consum uman sau să fie impuse restrictii privind utilizarea acesteia, în mod deosebit în cazul animalelor ce au fost tăiate de necesitate.
(3)Medicul veterinar oficial trebuie să solicite ca, în fapt, carcasele de la solipede domestice, de la animale din specia bovine cu vârsta mai mare de 6 luni şi de la porcine domestice cu vârsta mai mare de 4 săptămâni să fie supuse inspecţiei post-mortem, după ce au fost secţionate longitudinal în semicarcase de-a lungul coloanei vertebrale. Dacă inspecţia necesita astfel, medicul veterinar oficial poate, de asemenea, să solicite ca orice cap sau orice carcasa să fie taiata longitudinal. Totuşi, pentru a se tine cont de anumite deprinderi nutritionale, de evolutii tehnologice sau de situaţii sanitare specifice, autoritatea competentă poate autoriza supunerea la inspecţie a carcaselor de solipede domestice, a celor de la animale din specia bovine cu vârsta mai mare de 6 luni şi a celor de porcine domestice cu vârsta mai mare de 4 săptămâni, neparcelate în semicarcase.
(4)În timpul inspecţiei trebuie să fie luate măsuri preventive pentru a se asigura ca, în fapt, contaminarea carnii este menţinută la un nivel minim prin acţiuni precum palpare, tăiere sau incizie.
(5)În cazul unei tăieri de necesitate, carcasa trebuie să fie supusă examinării post-mortem, cat de curând posibil, în conformitate cu alin. (1)-(4), înainte ca aceasta să fie distribuita pentru consum uman.
E. Material de risc specific şi alte subproduse de origine animala
În conformitate cu reglementările naţionale ce transpun reglementările Uniunii Europene privind materiale de risc specific şi alte subproduse de origine animala, medicul veterinar oficial trebuie să verifice îndepărtarea, separarea şi, atunci când se considera corespunzător, marcarea unor astfel de produse. Medicul veterinar oficial trebuie să se asigure ca operatorul cu activitate în domeniul alimentar ia toate măsurile necesare pentru a se evita contaminarea carnii cu material de risc specific în timpul tăierii (incluzând asomarea) şi pentru îndepărtarea materialului de risc specific.
F. Testare de laborator
(1)Medicul veterinar oficial trebuie să se asigure ca are loc prelevarea de probe şi ca probele sunt identificate şi manipulate în mod corespunzător şi trimise la laboratorul corespunzător, în cadrul programului de:
a)monitorizare şi control al zoonozelor şi al agenţilor patogeni care le produc;
b)testare specifică de laborator pentru diagnosticul encefalopatiilor spongiforme transmisibile, în conformitate cu Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 144/2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind stabilirea regulilor de prevenire, control şi eradicare a unor encefalopatii spongiforme transmisibile, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 21 iunie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, ce transpune Regulamentul nr. 999/2001/CE ;
c)detectare de substanţe sau produse neautorizate şi de control al substanţelor reglementate, în special în cadrul planurilor naţionale pentru reziduuri la care s-a referit Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 356/2001 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind limitele maxime stabilite pentru reziduuri de pesticide, reziduuri de medicamente de uz veterinar şi pentru alţi contaminanti în produsele de origine animala, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 812 din 18 decembrie 2001, ce transpune Directiva Consiliului nr. 96/23/CE ;
d)detectare de boli din lista A a OIE şi, atunci când se considera corespunzător, de boli din lista B a OIE.
(2)De asemenea, medicul veterinar oficial trebuie să se asigure ca este efectuată orice alta testare de laborator considerată necesară.
(2)Medicul veterinar oficial trebuie să se asigure, în special, ca:
a)marca de sănătate este aplicată numai animalelor (ungulate domestice, mamifere vanat de ferma, altele decât animale lagomorfe şi vanat salbatic mare) care au fost supuse inspecţiei ante-mortem şi post-mortem, în conformitate cu prezenta hotărâre, şi când nu exista motive pentru a se declara carnea improprie pentru consum uman. Totuşi, marca de sănătate poate să fie aplicată înainte ca rezultatele unei examinari pentru trichineloza să fie disponibile, dacă medicul veterinar oficial are certitudinea ca, în fapt, carnea de la animalul respectiv va fi pusă pe piaţa numai dacă rezultatele sunt satisfăcătoare; şi b) marcarea de sănătate se efectuează pe suprafaţa externa a carcasei, prin stampilare cu tus sau cu foc şi de o asemenea maniera încât, dacă, în fapt, carcasele sunt tăiate în semicarcase sau sferturi ori semicarcasele sunt tăiate în trei piese, fiecare piesa poarta o marca de sănătate.
(3)Marca de sănătate trebuie să fie o marca ovala, de cel puţin 6,5 cm latime şi 4,5 cm înălţime, ce poarta următoarele informaţii scrise cu caractere cat se poate de lizibile:
a)marca trebuie să indice numele tarii în care este localizata întreprinderea, nume ce poate fi scris cu litere mari sau ca un cod de doua litere, în conformitate cu standardul ISO relevant.
În cazul statelor membre ale Uniunii Europene, aceste coduri sunt: AT, BE, DE, DK, ES, FI, FR, GR, IE, IT, LU, NL, PT, SE sau UK;
b)marca trebuie să indice numărul de autorizare al abatorului;
c)marca trebuie să includă abrevierea CE, EC, EF, EG, EK sau EZ, atunci când se aplică într-un abator agreat ce întruneşte cerinţele comun-unitare.
(4)Literele trebuie să aibă o înălţime de cel puţin 0,8 cm, iar cifrele de cel puţin 1 cm. Dimensiunile şi caracterele marcii pot fi reduse pentru marcarea de sănătate a mieilor, a iezilor şi a purceilor.
(5)Culorile utilizate pentru marcarea de sănătate trebuie să fie autorizate în conformitate cu regulile naţionale ce transpun regulile comunitare referitoare la utilizarea substanţelor colorante în produsele alimentare.
(6)Marca de sănătate poate să includă, de asemenea, o identificare a medicului veterinar oficial care a efectuat inspecţia de sănătate a carnii. Autorităţile competente şi operatorii cu activitate în domeniul alimentar pot continua sa utilizeze echipamente comandate înainte de intrarea în vigoare a prezentei hotărâri, până când acestea s-au uzat sau necesita înlocuire.
(7)Carnea provenită de la animalele tăiate de necesitate în afară abatorului trebuie să poarte o marca specială de sănătate ce nu poate fi confundata nici cu marca de sănătate prevăzută de prezentul capitol şi nici cu marca de identificare prevăzută de secţiunea I din anexa nr. 2 la Regulile specifice de igiena pentru alimente de origine animala, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 954/2005, ce transpune Regulamentul nr. 853/2004/CE .
(8)Carnea de vanat salbatic nejupuit poate să poarte o marca de sănătate numai în cazul în care, după jupuire într-o întreprindere de manipulare a vânatului, aceasta a făcut obiectul inspecţiei post-mortem şi a fost declarata proprie pentru consumul uman.
(9)Prezentul capitol trebuie să se aplice fără a se aduce atingere regulilor de sănătate a animalelor cu referire la marcarea de sănătate.Secţiunea a 2-a Măsuri ce urmează controalelor
(2)Medicul veterinar oficial trebuie să informeze operatorul cu activitate în domeniul alimentar, dacă inspecţiile releva prezenta oricărei boli sau îmbolnăviri ce ar putea afecta sănătatea publică ori sănătatea animalelor sau ar putea compromite protecţia şi bunăstarea animalelor.
Medicul veterinar oficial trebuie să-l informeze pe medicul veterinar care supraveghează exploatatia de provenienţă, pe operatorul cu activitate în domeniul alimentar responsabil de exploatatia de provenienţă (cu condiţia ca astfel de informaţii sa nu aducă atingere procedurilor legale ulterioare) şi, atunci când se considera corespunzător, trebuie să informeze autoritatea competentă responsabilă de supravegherea exploatatiei de origine sau a zonei de vânătoare, atunci când problema este identificata în timpul producţiei primare.
Dacă animalele respective au fost crescute într-un stat membru al Uniunii Europene sau într-o ţara terta, medicul veterinar oficial din România care efectuează inspecţia trebuie să informeze autoritatea competentă a statului membru al Uniunii Europene sau a tarii terţe, ca state în care este localizata întreprinderea. Acea autoritate competentă trebuie să ia măsurile corespunzătoare în conformitate cu legislaţia comunitara specifică aplicabilă.
(3)Rezultatele inspecţiilor şi testelor trebuie să fie incluse în baze de date relevante.
(4)Când medicul veterinar oficial suspecteaza prezenta unui agent infectios prevăzut de lista A sau, atunci când se considera corespunzător, de lista B a OIE, în timp ce efectuează inspecţia ante-mortem ori post-mortem sau orice alta activitate de inspecţie, acesta trebuie să notifice imediat autorităţii competente şi împreună trebuie să ia toate măsurile şi precautiile necesare pentru a împiedica posibila răspândire a agentului infectios, în conformitate cu legislaţia naţionala ce transpune legislaţia comunitara specifică aplicabilă.
Decizii privind informaţiile referitoare la lantul alimentar (1) Medicul veterinar oficial trebuie să verifice ca animalele să fie tăiate numai dacă operatorului din abator i s-au furnizat informaţii relevante referitoare la lantul alimentar şi acestea au fost verificate.
(2)Medicul veterinar oficial poate să permită taierea animalelor în abator, chiar dacă nu sunt disponibile informaţiile relevante referitoare la lantul alimentar. În acest caz, toate informaţiile relevante referitoare la lantul alimentar trebuie să fie furnizate înainte de a se autoriza carcasa pentru consum uman. În asteptarea unei decizii finale, astfel de carcase şi organele aferente trebuie să fie depozitate separat de cealaltă carne.
(3)Fără să se ia în consideraţie specificăţiile alin. (2), atunci când nu sunt disponibile informaţii relevante cu referire la lantul alimentar în decurs de 24 de ore de la sosirea animalului la abator, toată carnea provenită de la animalul respectiv trebuie să fie declarata improprie pentru consum uman. Dacă animalul nu a fost încă tăiat, trebuie să fie ucis separat de alte animale.
(4)Când înregistrările, documentaţia sau alte informaţii insotitoare indica faptul ca:
a)animalele provin dintr-o exploatatie sau dintr-o zona supusă unei restrictii de mişcare ori altor restrictii din motive de sănătate publică sau a animalelor;
b)nu au fost respectate regulile privind utilizarea produselor medicinale de uz veterinar; sau c) este prezenta orice alta afectiune ce ar putea afecta în mod nefavorabil sănătatea publică sau a animalelor, animalele pot sa nu fie acceptate pentru tăiere altfel decât în conformitate cu procedurile prevăzute în baza legislaţiei naţionale ce transpune legislaţia comunitara specifică, pentru a se elimina riscurile pentru sănătatea animalelor sau pentru sănătatea umană.
Dacă animalele sunt deja prezente la abator, acestea trebuie să fie ucise separat şi declarate improprii pentru consum uman, instituindu-se, atunci când se considera corespunzător, precautii pentru protecţia sănătăţii publice şi a sănătăţii animalelor. Ori de câte ori medicul veterinar oficial considera necesar, trebuie să fie efectuate controale oficiale în exploatatia de provenienţă.
(5)Autoritatea competenţa trebuie să ia măsuri corespunzătoare, dacă aceasta descoperă faptul ca înregistrările, documentaţia sau alte informaţii insotitoare nu corespund cu situaţia reală în exploatatia de provenienţă ori cu statusul real al animalelor sau induc în eroare în mod deliberat medicul veterinar oficial. Autoritatea competenţa trebuie să ia măsuri împotriva operatorului cu activitate în domeniul alimentar care răspunde de exploatatia de provenienţă a animalelor sau a oricărei alte persoane implicate. Aceasta măsura poate consta, în special, în controale suplimentare.
Decizii privind animalele vii (1) Medicul veterinar oficial trebuie să verifice conformitatea cu responsabilitatea operatorului cu activitate în domeniul alimentar, conform Hotărârii Guvernului nr. 954/2005, ce transpune Regulamentul nr. 853/2004/CE , pentru a se asigura ca animalele pentru tăiere pentru consum uman sunt identificate în mod adecvat. Medicul veterinar oficial trebuie să se asigure ca animalele a căror identitate nu poate fi stabilită în mod rezonabil sunt ucise separat şi declarate improprii pentru consumul uman. Trebuie să fie efectuate controale oficiale în exploatatia de provenienţă ori de câte ori medicul veterinar oficial considera necesar acest lucru.
(2)Când nu se tine seama de reglementările legale privind protecţia şi bunăstarea animalelor, caii pot fi supuşi tăierii într-un abator, chiar dacă nu au fost furnizate informaţiile referitoare la identitatea acestora solicitate în mod legal. Totuşi, aceste informaţii trebuie să fie furnizate înainte de a se putea declara carcasa proprie pentru consum uman. Aceste cerinţe se aplică, de asemenea, în cazul tăierii de necesitate a căilor în afară abatorului.
(3)Medicul veterinar oficial trebuie să verifice conformitatea cu responsabilitatea operatorului cu activitate în domeniul alimentar în baza Hotărârii Guvernului nr. 954/2005, ce transpune Regulamentul nr. 853/2004/CE , pentru a se asigura că nu sunt tăiate pentru consum uman animale care prezintă afecţiuni ale pielii sau modificări ale lanii ce reprezintă un risc neacceptabil pentru contaminarea carnii în timpul tăierii, cu excepţia cazului în care acestea sunt curatate în prealabil.
(4)Animalele afectate de o boala sau de o afectiune ce poate fi transmisă animalelor ori oamenilor prin manipulare sau consum de carne şi, în general, animalele care prezintă semne clinice de boala sistemica ori de emaciere nu trebuie să fie tăiate pentru consum uman. Astfel de animale trebuie să fie ucise separat, în baza unor asemenea condiţii încât alte animale sau carcase sa nu poată fi contaminate, iar respectivele animale declarate improprii pentru consumul uman.
(5)Trebuie să fie amânată taierea animalelor suspecte a fi bolnave sau a prezenta o afectiune ce poate afecta în mod nefavorabil sănătatea oamenilor ori a animalelor. Astfel de animale trebuie să fie supuse unei examinari ante-mortem detaliate, pentru stabilirea unui diagnostic. În plus, medicul veterinar oficial poate decide ca prelevarea de probe şi examinarile de laborator să fie efectuate ca o completare a inspecţiei post-mortem. Dacă este necesar, animalele trebuie să fie tăiate separat sau la sfârşitul procesului normal de tăiere, luându-se toate măsurile de precautie necesare pentru a se evita contaminarea altei carni existente în acelaşi spaţiu.
(6)Animalele care ar putea conţine reziduuri de produse medicinale de uz veterinar peste limitele prevăzute în conformitate cu legislaţia naţionala ce transpune legislaţia comunitara specifică sau reziduuri de substanţe interzise trebuie să fie tratate în conformitate cu Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 357/2001 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind măsurile de supraveghere şi control al unor substanţe şi al reziduurilor acestora la animalele vii şi la produsele lor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 750 din 23 noiembrie 2001, ce transpune Directiva nr. 96/23/CE .
(7)Medicul veterinar oficial trebuie să impună condiţiile în baza cărora animalele trebuie să fie tratate în cadrul unei scheme specifice pentru eradicarea sau controlul unei anumite boli, cum ar fi bruceloza sau tuberculoza, ori al unor agenţi patogeni care produc zoonoze, cum ar fi Salmonella, sub supravegherea sa directa. Autoritatea competenţa trebuie să determine condiţiile în care pot fi tăiate astfel de animale. Aceste condiţii trebuie să aibă scopul de a reduce la minimum contaminarea altor animale şi a carnii altor animale.
(8)Ca regula generală, animalele care sunt prezentate pentru tăiere la un abator trebuie să fie tăiate acolo. Totuşi, în împrejurări excepţionale, cum ar fi o defectiune grava a facilităţilor abatorului, medicul veterinar oficial poate permite mutarea directa la alt abator.
Decizii privind protecţia şi bunăstarea animalelor (1) Atunci când nu sunt respectate regulile privind protecţia animalelor la momentul tăierii sau uciderii, medicul veterinar oficial trebuie să verifice faptul ca operatorul cu activitate în domeniul alimentar ia imediat măsuri corective necesare şi de prevenire a recidivarii.
(2)Medicul veterinar oficial trebuie să initieze o abordare proporţională şi progresiva în ceea ce priveşte aplicarea măsurilor, pornind de la elaborarea de instrucţiuni şi ajungând până la diminuarea sau stoparea producţiei, depinzand de natura şi gravitatea problemei.
(3)Atunci când se considera corespunzător, medicul veterinar oficial trebuie să informeze celelalte autorităţi competente în legătură cu problemele de protecţie şi bunastare.
(4)Medicul veterinar oficial trebuie să ia măsurile necesare în conformitate cu legislaţia naţionala ce transpune legislaţia comunitara, când descoperă că nu sunt respectate regulile privind protecţia animalelor în timpul transportului.
(5)Când:
a)un auxiliar oficial efectuează controale referitoare la protecţia şi bunăstarea animalelor conform secţiunilor a 3-a şi a 4-a, şi b) acele controale identifica neconformitatea cu regulile de protecţie a animalelor, auxiliarul oficial trebuie să informeze imediat medicul veterinar oficial şi, dacă este necesar, în cazuri de urgenta, trebuie să ia măsurile necesare la care s-au referit alin. (1)-(4), până la sosirea medicului veterinar oficial.
a)provine de la animale care nu au fost supuse inspecţiei ante-mortem, cu excepţia animalelor sălbatice vanate;
b)provine de la animale ale căror organe nu au fost supuse inspecţiei post-mortem, cu excepţia cazului în care se prevede altfel de prezenta hotărâre sau de Hotărârea Guvernului nr. 954/2005, ce transpune Regulamentul nr. 853/2004/CE ;
c)provine de la animale care au murit înainte de tăiere, de la animale născute moarte, de la animale avortate sau tăiate înainte de vârsta de 7 zile;
d)rezultă din fasonarea extremitatilor;
e)provine de la animale afectate de o boala prevăzută de lista A sau, atunci când se considera corespunzător, de lista B a OIE, cu excepţia cazului în care se prevede altfel la secţiunea a 4-a;
f)provine de la animale ce suferă de o afectiune generalizata, precum septicemie, piemie, toxiemie sau viremie;
g)nu este în conformitate cu criteriile microbiologice prevăzute în baza legislaţiei naţionale ce transpune legislaţia comunitara specifică, pentru a se stabili dacă alimentele pot fi puse pe piaţa;
h)manifesta infestare parazitara, cu excepţia cazului în care se prevede altfel la secţiunea a 4-a;
i)conţine reziduuri sau contaminanti peste limitele prevăzute de legislaţia naţionala ce transpune legislaţia comunitara specifică. Orice depasire a nivelului relevant trebuie să conducă la analize suplimentare, ori de câte ori se considera corespunzător;
j)provine de la animale sau de la carcase ce conţin reziduuri de substanţe interzise ori de la animale ce au fost tratate cu substanţe interzise, fără sa aducă atingere altor reglementări ale legislaţiei comunitare specifice transpuse în legislaţia naţionala;
k)consta din ficatul şi rinichii unor animale cu vârsta mai mare de 2 ani care provin din regiuni unde implementarea planurilor autorizate în conformitate cu norma sanitară veterinara aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 357/2001, ce transpune Directiva nr. 96/23/CE , a depistat prezenta generalizata de metale grele în mediu;
l)a fost tratata în mod ilegal cu substanţe de decontaminare;
m)a fost tratata în mod ilegal cu radiatii ionizante sau cu raze UV;
n)conţine corpi străini (cu excepţia materialelor utilizate pentru vanarea animalului, în cazul vânatului salbatic);
o)depăşeşte nivelurile de radioactivitate maxime permise, prevăzute în baza legislaţiei naţionale ce transpune legislaţia comunitara specifică;
p)indica modificări morfopatologice, anomalii de consistenta, sangerare insuficienta (cu excepţia vânatului salbatic) sau modificări organoleptice, în special un miros sexual pronunţat;
q)provine de la animale emaciate;
r)conţine materiale de risc specific, cu excepţia celor prevăzute în baza legislaţiei naţionale ce transpune legislaţia comunitara specifică;
s)indica prezenta unor resturi de pământ, de fecale sau de alţi contaminanti;
t)conţine sânge ce poate constitui un risc pentru sănătatea publică ori pentru sănătatea animalelor, datorită stării de sănătate a animalului de la care provine sau contaminarii produse în timpul procesului de tăiere;
u)conform opiniei medicului veterinar oficial, după examinarea tuturor informaţiilor relevante, carnea poate constitui un risc pentru sănătatea publică ori pentru sănătatea animalelor, sau este, din orice alt motiv, necorespunzătoare pentru consum uman.
(2)Medicul veterinar oficial poate impune condiţii privind utilizarea carnii provenite de la animale care au fost supuse tăierii de necesitate în afară abatorului.Secţiunea a 3-a Responsabilităţile şi frecventa controalelor
Auxiliarii oficiali pot sa asiste medicul veterinar oficial pentru îndeplinirea tuturor atribuţiilor ce sunt subiect al următoarelor restrictii şi al oricăror reguli specifice prevăzute de secţiunea a 4-a:
1.în legătură cu atribuţiile de audit, auxiliarii oficiali pot numai sa colecteze informaţii privind bune practici de igiena şi proceduri bazate pe HACCP (Hazard Analysis and Critical Control Point);
2.în legătură cu inspecţia ante-mortem şi controalele privind protecţia şi bunăstarea animalelor, auxiliarii oficiali pot să facă numai un control iniţial al animalelor şi sa ajute la activităţi strict practice;
3.în legătură cu inspecţia post-mortem, medicul veterinar oficial trebuie să controleze în mod regulat activitatea auxiliarilor oficiali, iar în cazul unor animale supuse tăierii de necesitate în afară abatorului, să efectueze personal inspecţia.
a)în abatoare, pe toată durata atât a inspecţiei ante-mortem, cat şi a celei post-mortem;
b)în întreprinderi de manipulare a vânatului, pe toată durata inspecţiei post-mortem.
(2)Totuşi, autoritatea competentă poate să adapteze aceasta abordare pentru anumite abatoare şi întreprinderi de manipulare a vânatului, identificate în baza unei analize de risc şi în conformitate cu criteriile stabilite în relaţie directa cu art. 17 pct. 3 din regulile specifice, dacă exista astfel de cazuri. În astfel de cazuri:
a)medicul veterinar oficial nu este necesar să fie prezent în abator în momentul efectuării inspecţiei ante-mortem, dacă;
(i)un medic veterinar oficial sau un medic veterinar de libera practica împuternicit a efectuat inspecţia ante-mortem în exploatatia de provenienţă, a verificat informaţiile referitoare la lantul alimentar şi a comunicat rezultatele controlului auxiliarului oficial de la abator;
(îi) auxiliarul oficial din abator are certitudinea ca informaţiile referitoare la lantul alimentar nu indica nici o posibila problema pentru siguranţa alimentelor şi ca starea generală de sănătate şi bunastare a animalelor este satisfăcătoare;
(iii)medicul veterinar oficial are certitudinea ca auxiliarul oficial efectuează în mod corespunzător controalele;
b)medicul veterinar oficial nu este necesar să fie prezent pe toată durata efectuării inspecţiei post-mortem, dacă:
(i)un auxiliar oficial realizează inspecţia post-mortem şi pune separat carnea cu anomalii şi toată cealaltă carne provenită de la acelaşi animal;
(îi) medicul veterinar oficial inspecteaza ulterior, în totalitate, o astfel de carne;
(iii)auxiliarul oficial îşi documenteaza procedurile şi constatările într-o maniera ce permite medicului veterinar oficial să se convingă de faptul ca s-au respectat standardele.
În cazul pasarilor şi al animalelor lagomorfe, auxiliarul oficial poate să respingă carnea cu anomalii, iar în baza secţiunii a 4-a, nu mai este necesar ca medicul veterinar oficial sa inspecteze în mod sistematic şi în totalitate o astfel de carne.
(3)Nu se aplică flexibilitatea prevăzută la alin. (2):
a)animalelor care au fost supuse tăierii de necesitate;
b)animalelor suspectate a avea o boala sau o afectiune ce ar putea afecta în mod nefavorabil sănătatea umană;
c)animalelor din specia bovine provenind din efective ce nu au fost declarate oficial libere de tuberculoza;
d)animalelor din speciile bovine, ovine şi caprine provenind din efective ce nu au fost declarate oficial libere de bruceloza;
e)în cazul unui focar al unei boli prevăzute de lista A sau, atunci când se considera corespunzător, de lista B a OIE. Aceasta se referă la animale susceptibile de o anumită boala care provin dintr-o anumită regiune, după cum se defineste la art. 2 din Norma sanitară veterinara privind problemele de sănătate a animalelor, ce afectează comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu animale din speciile bovine şi porcine, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 236/2002, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 835 din 20 noiembrie 2002, ce transpune Directiva Consiliului nr. 64/432/CEE ;
f)când sunt necesare controale stricte pentru a se tine cont de boli emergente sau, în mod deosebit, de cele prevăzute de lista B a OIE.
(4)În unităţile de transare, autoritatea competentă trebuie să se asigure ca un medic veterinar oficial sau un auxiliar oficial este prezent, atunci când se prelucreaza carnea, cu o frecventa corespunzătoare realizării obiectivelor prezentei hotărâri.
A. Responsabilităţi specifice privind producţia de carne de pasare şi de animale lagomorfe
Autoritatea competenţa poate permite personalului din abator sa preia activităţile auxiliarilor oficiali pentru controlul producţiei de carne de pasare şi de iepure, în baza următoarelor condiţii:
a)Atunci când întreprinderea a respectat bunele practici de igiena în conformitate cu art. 4 alin. (4) din regulile specifice, precum şi procedura HACCP (Hazard Analysis and Critical Control Point) de cel puţin 12 luni, autoritatea competentă poate autoriza personalul întreprinderii care a fost instruit în acelaşi mod ca şi asistenţii oficiali şi a promovat aceeaşi examinare sa îndeplinească atribuţiile auxiliarilor oficiali şi să facă parte din colectivul de inspecţie independent al autorităţii competente, sub supravegherea, îndrumarea şi responsabilitatea medicului veterinar oficial.
În aceste circumstanţe, medicul veterinar oficial trebuie să fie prezent la examinarile ante-mortem şi post-mortem, trebuie să supervizeze aceste activităţi şi să efectueze în mod regulat teste de performanţă, pentru a se asigura ca activităţile desfăşurate în abator întrunesc criteriile specifice stabilite de autoritatea competentă şi trebuie să documenteze rezultatele acelor teste de performanţă.
Trebuie să fie stabilite reguli detaliate pentru testele de performanţă, în conformitate cu procedura prevăzută la art. 17 din regulile specifice. Atunci când nivelul de igiena al întreprinderii este afectat de activitatea acestui personal, atunci când acest personal nu îşi îndeplineşte atribuţiile în mod corespunzător sau când, în general, acest personal îşi desfăşoară activitatea într-o maniera pe care autoritatea competentă o considera necorespunzătoare, acest personal trebuie să fie înlocuit de auxiliari oficiali.
Responsabilităţile pentru producţie şi inspecţie în întreprindere trebuie să fie separate şi orice întreprindere care doreşte sa utilizeze inspectorii proprii ai întreprinderii trebuie să posede certificare recunoscută internaţional.
b)Autoritatea competenţa trebuie să decidă, în principiu şi de la caz la caz, dacă să permită implementarea sistemului descris anterior. Atunci când autoritatea competentă decide, în principiu, în favoarea acestui sistem, aceasta trebuie să informeze Comisia Europeană cu privire la acea decizie şi la condiţiile asociate acesteia. Pentru operatorii cu activitate în domeniul alimentar din România care implementeaza sistemul, utilizarea actuala a sistemului este opţională. Operatorii cu activitate în domeniul alimentar nu trebuie să fie fortati de către autoritatea competentă sa introducă sistemul descris aici.
Atunci când autoritatea competentă nu este convinsa ca operatorul cu activitate în domeniul alimentar respecta cerinţele, sistemul nu trebuie să fie implementat în acea întreprindere. Pentru a se evalua acest aspect, autoritatea competentă trebuie să efectueze o analiza a înregistrărilor de producţie şi de inspecţie, a tipului de activităţi efectuate în întreprindere, a istoriei conformitatii cu regulile, a expertizei, a atitudinii profesionale şi a simtului responsabilităţii personalului abatorului privind siguranţa alimentelor, împreună cu alte informaţii relevante.
B. Atribuţii specifice de prelevare de probe şi de testare
Personalul abatorului care a fost instruit sub supravegherea medicului veterinar oficial poate, sub responsabilitatea şi supravegherea medicului veterinar oficial, sa îndeplinească atribuţii specifice de prelevare de probe şi de testare, cu referire la animale din toate speciile.
A. Medici veterinari oficiali
(1)Autoritatea competenţa poate să numească în calitate de medic veterinar oficial numai medici veterinari care au trecut un test ce întruneşte cerinţele alin. (2).
(2)Autoritatea competenţa trebuie să asigure condiţiile necesare pentru testare. Testarea trebuie să confirme cunoaşterea următoarelor subiecte, până la un anumit nivel, depinzand de experienta şi de calificarile medicului veterinar:
a)legislaţie naţionala şi legislaţie comunitara referitoare la sănătatea publică veterinara, siguranţa alimentelor, sănătatea animalelor, protecţia şi bunăstarea animalelor şi produsele medicinale veterinare;
b)principii ale politicii agricole comune, măsuri de piaţa, subsidii la export şi detectarea fraudei (incluzând contextul global: OMC, SPS, Codex Alimentarius, OIE);
c)aspecte esenţiale pentru prelucrarea şi tehnologia alimentelor;
d)principii, concepte şi metode de bune practici de fabricare şi de management al calităţii;
e)management al calităţii în prerecoltare (bune practici agricole);
f)promovarea şi utilizarea igienei alimentare, siguranţei alimentelor (bune practici de igiena);
g)principii, concepte şi metode de analiza de risc;
h)principii, concepte şi metode ale HACCP (Hazard Analysis and Critical Control Point), utilizarea HACCP pe întregul parcurs al lantului alimentar de producţie;
i)prevenirea şi controlul riscurilor induse de toxiinfectiile alimentare în relaţie cu sănătatea umană;
j)dinamica infectiei şi intoxicatiei în populaţie;
k)diagnostic epidemiologic;
l)sisteme de monitorizare şi de supraveghere;
m)evaluarea şi auditarea sistemelor de reglementare a managementului siguranţei alimentare;
n)principii şi aplicaţii de diagnostic ale metodelor moderne de testare;
o)tehnologia informaţiilor şi a comunicaţiilor în relaţie cu sănătatea publică veterinara;
p)operare manuală a datelor şi aplicaţii de biostatistica;
q)investigaţii ale focarelor de toxiinfectii alimentare la oameni;
r)aspecte relevante privind encefalopatiile spongiforme transmisibile;
s)protecţia şi bunăstarea animalelor la nivelul producţiei, transportului şi tăierii;
t)aspecte de mediu corelate cu producerea de alimente (incluzând gestionarea deşeurilor);
u)principiul precautiei şi consumatorii la care se referă acesta;
v)principii de instruire a personalului care lucrează în lantul de producţie.
Candidaţii pot sa dobândească cunoştinţele cerute, ca parte a instruirii veterinare de baza a acestora sau prin instruirea însuşită ori ca experienta profesională dobandita după calificarea de medic veterinar. Autoritatea competenţa poate decide ca diferitele testări sa ţină cont de experienta şi pregătirea candidaţilor. Totuşi, când autoritatea competentă are certitudinea ca un candidat a dobândit toate cunoştinţele cerute, ca parte a gradului universitar sau prin pregătire continua rezultată dintr-o calificare postuniversitară, aceasta poate să renunţe la solicitarea unui test.
(3)Medicul veterinar oficial trebuie să aibă aptitudini pentru cooperare multidisciplinara.
(4)În plus, fiecare medic veterinar oficial trebuie să fie supus unei instruiri practice pentru o perioadă de proba de cel puţin 200 de ore, înainte sa înceapă sa lucreze independent. În această perioadă candidatul urmează sa lucreze sub supravegherea unor medici veterinari care îşi desfăşoară activitatea în abatoare, în unităţi de transare, la posturi de inspecţie pentru carnea proaspăta şi în exploataţii. Instruirea trebuie să implice, în special, auditul sistemelor de management pentru siguranţa alimentelor.
(5)Medicul veterinar oficial trebuie să-şi actualizeze cunoştinţele şi să fie la curent cu noutatile în domeniu, prin activităţi regulate de instruire şi prin consultarea literaturii de specialitate. Medicul veterinar oficial trebuie să participe în fiecare an la activităţi de pregătire continua, ori de câte ori este posibil.
(6)Medicii veterinari numiţi deja ca medici veterinari oficiali trebuie să aibă cunoştinţe adecvate privind subiectele prevăzute la alin. (2). Atunci când este necesar, aceştia urmează să-şi însuşească aceste cunoştinţe prin activităţi de pregătire continua. Autoritatea competenţa trebuie să prevadă aceasta în mod expres.
(7)Fără să se ia în consideraţie prevederile alin. (1)-(6), autoritatea competentă poate să stabilească reguli specifice pentru medicii veterinari oficiali care lucrează pe baza unui contract de muncă pe durata determinata şi care sunt responsabili de inspectarea întreprinderilor cu capacitate mica.
B. Auxiliari oficiali
(1)Autoritatea competenţa poate să numească, în fapt, ca auxiliari oficiali numai persoane care au fost supuse unei instruiri şi au trecut o testare în conformitate cu cerinţele de mai jos.
(2)Autoritatea competenţa trebuie să asigure condiţiile necesare pentru astfel de testări. Pentru a fi eligibili pentru aceste testări, candidaţii trebuie să dovedească faptul ca au făcut:
a)cel puţin 500 de ore de instruire teoretică şi cel puţin 400 de ore de instruire practica, acoperind domeniile prevăzute la alin. (5);
b)o astfel de instruire suplimentară după cum este solicitată pentru a se permite auxiliarilor oficiali să-şi îndeplinească îndatoririle în mod competent.
(3)Instruirea practica la care se referă alin. (2) lit. a) trebuie să aibă loc în abatoare şi în unităţi de transare, sub supravegherea unui medic veterinar oficial, precum şi în exploataţii şi în alte întreprinderi relevante.
(4)Instruirea şi testele trebuie să se refere în principal la carnea roşie sau la carnea de pasare. Totuşi, persoanele care sunt instruite pentru una dintre cele două categorii şi au trecut testarea trebuie să efectueze numai o instruire pe termen scurt pentru a trece testarea pentru cealaltă categorie. Atunci când se considera corespunzător, instruirea şi testarea trebuie să se refere la vanat salbatic, la vanat de ferma şi la animale lagomorfe.
(5)Instruirea pentru auxiliarii oficiali trebuie să cuprindă următoarele subiecte, iar testarile trebuie să confirme cunoaşterea acestora:
a)în relaţie cu exploatatiile:
(i)partea teoretică:
(a) familiarizare cu organizarea agriculturii, metode de producţie, comerţ internaţional etc.;
(b) bune practici de administraţie în zootehnie;
(c) cunoştinţe de baza despre boli, în special despre zoonoze - virusuri, bacterii, paraziti etc.;
(d) monitorizarea bolii, utilizarea medicamentelor şi vaccinurilor, testarea reziduurilor;
(e) igiena şi inspecţie de sănătate;
(f) protecţia şi bunăstarea animalelor de ferma şi în timpul transportului;
(g) cerinţe de mediu - în clădiri, în ferme şi în general;
(h) legi, reglementări şi prevederi administrative;
(i)preocuparile consumatorului şi controlul calităţii;
(îi) partea practica:
(a) vizite în exploataţii de diferite tipuri şi care utilizează diferite metode de creştere;
(b) vizite în întreprinderi de producţie;
(c) observarea procedurilor de încărcare şi descărcare a animalelor;
(d) demonstratii de laborator;
(e) controale veterinare;
(f) documentare;
b)în relaţie cu abatoarele şi unităţile de transare:
(i)partea teoretică:
(a) familiarizare cu organizarea industriei carnii, metodele de producţie, comerţ internaţional şi tehnologia de tăiere şi de transare;
(b) cunoştinţe de baza de igiena şi bune practici de igiena şi, în special, igiena industriala, igiena tăierii, igiena transarii şi depozitarii, igiena muncii;
(c) HACCP (Hazard Analysis and Critical Control Point) şi auditul procedurilor bazate pe HACCP;
(d) protecţia şi bunăstarea animalelor la descărcare după transport şi la abator;
(e) cunoştinţe de baza de anatomie şi fiziologie a animalelor de macelarie;
(f) cunoştinţe de baza de patologie a animalelor de macelarie;
(g) cunoştinţe de baza de anatomie patologica a animalelor de macelarie;
(h) cunoştinţe relevante privind encefalopatiile spongiforme transmisibile, alte zoonoze şi agenţii zoonotici importanti;
(i)cunoştinţe despre metodele şi procedurile pentru taierea, inspecţia, pregătirea, ambalarea, impachetarea şi transportul carnii proaspete;
(j) cunoştinţe de baza de microbiologie;
(k) inspecţie ante-mortem;
(l) examinare pentru trichina;
(m) inspecţie post-mortem;
(n) atribuţii administrative;
(o) cunoştinţe privind legile, reglementările şi prevederile administrative;
(p) procedura de prelevare de probe;
(q) aspecte privind frauda;
(îi) partea practica:
(a) identificarea animalelor;
(b) controlul vârstei;
(c) inspecţia şi evaluarea animalelor tăiate;
(d) inspecţia post-mortem la abator;
(e) examinarea pentru trichina;
(f) identificarea speciilor de animale prin examinarea părţilor caracteristice ale animalului;
(g) identificarea şi comentarii privind părţi ale animalelor tăiate la care s-au produs modificări;
(h) controlul igienei, incluzând auditul bunelor practici de igiena şi al procedurilor bazate pe HACCP (Hazard Analysis and Critical Control Point);
(i)înregistrarea rezultatelor inspecţiei ante-mortem;
(j) prelevarea de probe;
(k) trasabilitatea carnii;
(l) documentare.
(6)Auxiliarii oficiali trebuie să-şi actualizeze cunoştinţele, să fie la curent cu noutatile în domeniu, prin activităţi regulate de pregătire continua şi prin consultarea literaturii de specialitate. Auxiliarul oficial trebuie să participe în fiecare an la activităţi de pregătire continua, ori de câte ori este posibil.
(7)Persoanele numite deja ca auxiliar oficial trebuie să aibă cunoştinţe adecvate privind subiectele prevăzute la alin. (5). Când este necesar, acestea trebuie să dobândească aceste cunoştinţe prin activităţi de pregătire continua. Autoritatea competenţa trebuie să stabilească prevederi adecvate în aceasta privinta.
(8)Totuşi, atunci când auxiliarii oficiali efectuează numai prelevare de probe şi analiza cu referire la examinari pentru trichina, autoritatea competentă trebuie să se asigure numai de faptul ca aceştia primesc o instruire corespunzătoare pentru îndeplinirea acestor atribuţii.Secţiunea a 4-a Cerinţe specifice
A. Animale din specia bovine cu vârsta sub 6 săptămâni
Carcasele şi organele de bovine cu vârsta sub 6 săptămâni trebuie să fie supuse următoarelor proceduri de inspecţie post-mortem:
1.inspecţia vizuala a capului şi a gatului, incizia şi examinarea limfonodulilor retrofaringieni (Lnn. retropharyngiales), inspecţia cavitatii bucale şi a zonei faringolaringiene, palparea limbii, îndepărtarea tonsilelor;
2.inspecţia vizuala a pulmonilor, a traheii şi a esofagului, palparea pulmonilor, incizia şi examinarea limfonodulilor bronhici şi a celor mediastinali (Lnn. bifucationes, eparteriales şi mediastinales). Traheea şi principalele ramificatii ale bronhiilor trebuie să fie deschise longitudinal, iar pulmonii trebuie să fie incizati în treimea posterioară a acestora, perpendicular pe axele principale ale acestora. Aceste incizii nu sunt necesare atunci când pulmonii sunt excluşi de la consum uman;
3.inspecţia vizuala a pericardului şi a cordului, ultimul fiind incizat în lungime pentru a se deschide ventriculele şi a se sectiona septul interventricular;
4.inspecţia vizuala a diafragmei;
5.inspecţia vizuala a ficatului şi a limfonodulilor hepatici şi pancreatici (Lnn. portales), palparea şi, dacă este necesar, incizia ficatului şi a limfonodulilor acestuia;
6.inspecţia vizuala a tractusului gastrointestinal, a mezenterului, a limfonodulilor gastrici şi mezenterici (Lnn. gastrici, mesenterici, craniales şi caudales), palparea şi, dacă este necesar, incizia limfonodulilor gastrici şi mezenterici;
7.inspecţia vizuala şi, dacă este necesar, palparea splinei;
8.inspecţia vizuala a rinichilor şi, dacă este necesar, incizia acestora şi a limfonodulilor renali (Lnn. relales);
9.inspecţia vizuala a pleurei şi peritoneului;
10.inspecţia vizuala şi palparea regiunii ombilicale şi a articulatiilor. În caz de dubiu, regiunea ombilicala trebuie să fie incizata şi articulatiile trebuie să fie deschise, iar lichidul sinovial examinat.
B. Animale din specia bovine în vârsta de peste 6 săptămâni
Carcasele şi organele bovinelor în vârsta de peste 6 săptămâni trebuie să fie supuse următoarelor proceduri de inspecţie post-mortem:
1.inspecţia vizuala a capului şi a gatului, incizia şi examinarea limfonodulilor submandibulari, retrofaringieni şi parotidieni (Lnn. retropharyngiales, Lnn. mandibulares şi Lnn. parotidei), examinarea muschilor maseteri externi în care trebuie să fie făcute doua incizii paralele cu mandibula şi a muschilor maseteri interni (muschii pterigoidieni interni) ce trebuie să fie incizati de-a lungul unui plan. Limba trebuie să fie detasata pentru a se permite o inspecţie vizuala detaliată a cavitatii bucale şi a zonei faringolaringiene ce trebuie să fie inspectata vizual şi palpata. Tonsilele trebuie să fie indepartate;
2.inspecţia traheii şi a esofagului, examinarea vizuala şi palparea pulmonilor, incizia şi examinarea limfonodulilor bronhici şi mediastinali (Lnn. bifucationes, eparteriales şi mediastinales). Traheea şi principalele ramificatii ale bronhiilor trebuie să fie deschise în lungime şi pulmonii trebuie să fie incizati în treimea posterioară a acestora, perpendicular pe axele principale ale acestora. Aceste incizii nu sunt necesare atunci când pulmonii sunt excluşi de la consum uman;
3.inspecţia vizuala a pericardului şi a cordului, ultimul fiind incizat în lungime pentru a se deschide ventriculele şi a se sectiona septul interventricular;
4.inspecţia vizuala a diafragmei;
5.inspecţia vizuala şi palparea ficatului şi a limfonodulilor hepatici şi pancreatici (Lnn. portales), incizia suprafeţei gastrice a ficatului şi la baza lobului caudat pentru a se examina canalele biliare;
6.inspecţia vizuala a tractusului gastrointestinal, a mezenterului, a limfonodulilor gastrici şi mezenterici (Lnn. gastrici, mesenterici, craniales şi caudales), palparea şi, dacă este necesar, incizia limfonodulilor gastrici şi mezenterici;
7.inspecţia vizuala şi, dacă este necesar, palparea splinei;
8.inspecţia vizuala a rinichilor şi, dacă este necesar, incizia acestora şi a limfonodulilor renali (Lnn. relales);
9.inspecţia vizuala a pleurei şi peritoneului;
10.inspecţia vizuala a organelor genitale (cu excepţia penisului, dacă nu a fost deja îndepărtat);
11.inspecţia vizuala şi, dacă este necesar, palparea şi incizia ugerului şi a limfonodulilor acestuia (Lnn. supramammarii). În cazul vacilor, fiecare jumătate de uger trebuie să fie deschisă în lungime, trebuie să se facă o incizie profunda până la sinusurile lactofore (sinus lactiferes), iar limfonodulii mamari trebuie să fie incizati, cu excepţia cazului în care ugerul este exclus de la consum uman.
Carcasele şi organele de ovine şi caprine domestice trebuie să fie supuse următoarelor proceduri de inspecţie post-mortem:
1.inspecţia vizuala a capului după jupuire şi, în caz de dubiu, examinarea gatului, a cavitatii bucale, a limbii şi a limfonodulilor retrofaringieni şi parotidieni. Fără a se aduce atingere regulilor de sănătate a animalelor, aceste examinari nu sunt necesare dacă autoritatea competentă este capabilă sa garanteze ca, în fapt, capul, incluzând limba şi creierul, va fi exclus de la consum uman;
2.inspecţia vizuala a pulmonilor, a traheii şi a esofagului, palparea pulmonilor şi a limfonodulilor bronhici şi mediastinali (Lnn. bifucationes, eparteriales şi mediastinales). În caz de dubiu, aceste organe şi limfonodulii trebuie să fie incizati şi examinati;
3.inspecţia vizuala a pericardului şi a cordului. În caz de dubiu, cordul trebuie să fie incizat şi examinat;
4.inspecţia vizuala a diafragmei;
5.inspecţia vizuala a ficatului şi a limfonodulilor hepatici şi pancreatici (Lnn. portales), palparea ficatului şi a limfonodulilor acestuia, incizia suprafeţei gastrice a ficatului pentru a se examina canalele biliare;
6.inspecţia vizuala a tractusului gastrointestinal, a mezenterului şi limfonodulilor gastrici şi mezenterici (Lnn. gastrici, mesenterici, craniales şi caudales);
7.inspecţia vizuala şi, dacă este necesar, palparea splinei;
8.inspecţia vizuala a rinichilor şi, dacă este necesar, incizia acestora şi a limfonodulilor renali (Lnn. relales);
9.inspecţia vizuala a pleurei şi peritoneului;
10.inspecţia vizuala a organelor genitale (cu excepţia penisului, dacă acesta nu a fost deja îndepărtat);
11.inspecţia vizuala a ugerului şi a limfonodulilor acestuia;
12.inspecţia vizuala şi palparea regiunii ombilicale şi a articulatiilor la animalele ţinere. În caz de dubiu, regiunea ombilicala trebuie să fie incizata şi articulatiile deschise.
Lichidul sinovial trebuie să fie examinat.
Carcasele şi organele de solipede trebuie să fie supuse următoarelor proceduri de inspecţie post-mortem:
1.inspecţia vizuala a capului şi, după detasarea limbii, a gatului, palparea şi, dacă este necesar, incizia limfonodulilor submandibulari, a celor retrofaringieni şi a celor parotidieni (Lnn. retropharyngiales, mandibulares şi parotidei). Limba trebuie să fie libera pentru a se permite o inspecţie vizuala detaliată a cavitatii bucale şi a zonei faringolaringiene, ce trebuie să fie inspectate vizual şi palpate. Tonsilele trebuie să fie indepartate;
2.inspecţia vizuala a pulmonilor, a traheii şi esofagului, palparea pulmonilor, palparea şi, dacă este necesar, incizia limfonodulilor bronhici şi mediastinali (Lnn. bifucationes, eparteriales şi mediastinales). Traheea şi principalele ramificatii ale bronhiilor trebuie să fie deschise în lungime, iar pulmonii trebuie să fie incizati în treimea posterioară a acestora, perpendicular pe axele principale ale acestora. Totuşi, aceste incizii nu sunt necesare atunci când pulmonii sunt excluşi de la consum uman;
3.inspecţia vizuala a pericardului şi a cordului, ultimul fiind incizat în lungime pentru a se deschide ventriculele şi a se sectiona septul interventricular;
4.inspecţia vizuala a diafragmei;
5.inspecţia vizuala, palparea şi, dacă este necesar, incizia ficatului şi a limfonodulilor hepatici şi pancreatici (Lnn. portales);
6.inspecţia vizuala a tractusului gastrointestinal, a mezenterului şi a limfonodulilor gastrici şi mezenterici (Lnn. gastrici, mesenterici, craniales şi caudales), incizia, dacă este necesar, a limfonodulilor gastrici şi mezenterici;
7.inspecţia vizuala şi, dacă este necesar, palparea splinei;
8.inspecţia vizuala şi palparea rinichilor, incizia, dacă este necesar, a rinichilor şi a limfonodulilor renali (Lnn. relales);
9.inspecţia vizuala a pleurei şi a peritoneului;
10.inspecţia vizuala a organelor genitale la armasari (exceptând penisul, dacă nu a fost deja îndepărtat) şi la iepe;
11.inspecţia vizuala a mamelei şi a limfonodulilor acesteia (Lnn. supramammarii) şi, dacă este necesar, incizia limfonodulilor supramamari;
12.inspecţia vizuala şi palparea regiunii ombilicale şi a articulatiilor animalelor ţinere. În caz de dubiu, regiunea ombilicala trebuie să fie incizata şi articulatiile deschise, iar lichidul sinovial trebuie să fie examinat;
13.toţi caii suri sau albi trebuie să fie inspectati pentru melanoza şi melanomatoza, prin examinarea muschilor şi a limfonodulilor subromboidali (Lnn. subhomboidei) de sub cartilajul subscapular, după sectionarea insertiei unei spete. Rinichii trebuie să fie decapsulati şi examinati printr-o incizie pe toată lungimea lor.
A. Inspecţia ante-mortem
(1)Autoritatea competenţa poate să decidă ca porcinele destinate tăierii să fie supuse inspecţiei ante-mortem la exploatatia de provenienţă. În acest caz, taierea unui lot de porcine dintr-o exploatatie poate să fie autorizata numai dacă:
a)acesta este însoţit de certificatul de sănătate prevăzut la cap. X lit. A;
b)exista conformitate cu cerinţele alin. (2)-(5).
(2)Inspecţia ante-mortem la exploatatia de provenienţă trebuie să cuprindă:
a)controale referitoare la înregistrări sau documente din exploatatie, incluzând informaţii cu referire la lantul alimentar;
b)examinarea porcinelor pentru a se determina dacă:
(i)acestea suferă de o boala sau de o afectiune ce poate fi transmisă animalelor ori oamenilor prin manipulare sau consum de carne ori care se comporta, individual sau în colectiv, într-un mod ce indica faptul ca poate aparea o astfel de boala;
(îi) acestea manifesta o perturbare a comportamentului general sau semne de boala ce pot să facă improprie pentru consum uman carnea de la acestea; sau
(iii)exista o dovadă sau motive pentru a se suspecta faptul ca acestea pot conţine reziduuri chimice peste limitele prevăzute de legislaţia naţionala ce transpune legislaţia comunitara ori reziduuri de substanţe interzise.
(3)Un medic veterinar oficial sau un medic veterinar de libera practica împuternicit trebuie să efectueze inspecţia ante-mortem la exploatatie. Porcinele urmează să fie trimise direct la abator şi nu trebuie să fie amestecate cu alte porcine.
(4)Inspecţia ante-mortem de la abator trebuie să cuprindă numai:
a)un control al identificarii animalelor;
b)o examinare în masa pentru a se stabili dacă exista conformitate cu regulile de protecţie şi bunastare a animalelor şi dacă sunt prezente semne ale oricărei afecţiuni ce ar putea afecta în mod nefavorabil sănătatea oamenilor şi a animalelor. Un auxiliar oficial poate realiza aceasta evaluare în masa.
(5)Când porcii nu sunt taiati în decurs de 3 zile de la eliberarea certificatului de sănătate prevăzut la alin. (1) lit. a):
a)dacă porcii nu sunt livraţi din exploatatia de provenienţă spre abator, aceştia urmează să fie reexaminati şi se eliberează un nou certificat de sănătate;
b)dacă porcii sunt în drum spre sau sunt deja la abator, taierea poate fi autorizata din moment ce a fost evaluat motivul întârzierii, cu condiţia ca aceştia să fie supuşi unei inspecţii ante-mortem suplimentare.
B. Inspecţia post-mortem
(1)Carcasele şi organele de porcine, altele decât cele la care se referă alin. (2), trebuie să fie supuse următoarelor proceduri de inspecţie post-mortem:
a)inspecţia vizuala a capului şi a gatului, incizia şi examinarea limfonodulilor submandibulari (Lnn. mandibulares), inspecţia vizuala a cavitatii bucale, a zonei faringolaringiene şi a limbii;
b)inspecţia vizuala a pulmonilor, a traheii şi a esofagului, palparea pulmonilor şi a limfonodulilor bronhici şi mediastinali (Lnn. bifucationes, eparteriales şi mediastinales). Traheea şi principalele ramificatii ale bronhiilor trebuie să fie deschise în lungime, iar pulmonii trebuie să fie incizati în treimea posterioară a acestora, perpendicular pe axele principale ale acestora. Aceste incizii nu sunt necesare dacă pulmonii sunt excluşi de la consum uman;
c)inspecţia vizuala a pericardului şi a cordului, ultimul fiind incizat în lungime pentru a se deschide ventriculele şi a se sectiona septul interventricular;
d)inspecţia vizuala a diafragmei;
e)inspecţia vizuala a ficatului şi a limfonodulilor hepatici şi pancreatici (Lnn. portales), palparea ficatului şi a limfonodulilor acestuia;
f)inspecţia vizuala a tractusului gastrointestinal, a mezenterului, a limfonodulilor gastrici şi a celor mezenterici (Lnn. gastrici, Lnn. mesenterici, Lnn. craniales şi Lnn. caudales), palparea şi, dacă este necesar, incizia limfonodulilor gastrici şi mezenterici;
g)inspecţia vizuala şi, dacă este necesar, palparea splinei;
h)inspecţia vizuala a rinichilor şi, dacă este necesar, incizia acestora şi a limfonodulilor renali (Lnn. relales);
i)inspecţia vizuala a pleurei şi a peritoneului;
j)inspecţia vizuala a organelor genitale (cu excepţia penisului, dacă nu a fost deja îndepărtat);
k)inspecţia vizuala a mamelei şi a limfonodulilor acesteia (Lnn. supramammarii), incizia limfonodulilor supramamari la scroafe;
l)inspecţia vizuala şi palparea regiunii ombilicale şi a articulatiilor la animalele ţinere. În caz de dubiu, regiunea ombilicala trebuie să fie incizata şi articulatiile deschise.
(2)Autoritatea competenţa poate să decidă, în baza datelor epidemiologice sau a altor date din exploatatie, ca porcinele la ingrasat ce sunt adapostite în condiţii controlate în sisteme integrate de producţie, din momentul în care trebuie să fie intarcate, în unele sau în toate cazurile la care se referă alin. (1), să fie supuse numai inspecţiei vizuale.
A. Inspecţia ante-mortem
(1)Autoritatea competenţa poate decide ca păsările destinate tăierii să fie supuse inspecţiei ante-mortem la exploatatia de provenienţă. În acest caz, taierea unui lot de păsări dintr-o exploatatie poate să fie autorizata numai dacă:
a)lotul este însoţit de certificatul de sănătate prevăzut de cap. X lit. A;
b)exista conformitate cu cerinţele alin. (2)-(5).
(2)Inspecţia ante-mortem la exploatatia de provenienţă trebuie să cuprindă:
a)controale referitoare la înregistrări sau documente din exploatatie, incluzând informaţii cu referire la lantul alimentar;
b)inspecţia lotului pentru a se stabili dacă păsările:
(i)suferă de o boala sau de o afectiune ce poate fi transmisă animalelor ori oamenilor prin manipulare sau consum de carne ori dacă se comporta într-un mod ce indica faptul ca poate aparea o astfel de boala;
(îi) manifesta o perturbare a comportamentului general sau semne de boala ce pot sa determine caracterul impropriu pentru consum uman al carnii acestora; sau
(iii)prezintă semne ca acestea pot conţine reziduuri chimice peste limitele stabilite de legislaţia naţionala ce transpune legislaţia comunitara specifică sau reziduuri de substanţe interzise.
(3)Un medic veterinar oficial sau un medic veterinar de libera practica împuternicit trebuie să efectueze inspecţia ante-mortem la exploatatie.
(4)Este necesar ca inspecţia ante-mortem de la abator sa cuprindă numai:
a)un control al identificarii animalelor;
b)o examinare în masa pentru a se stabili dacă exista conformitate cu regulile de protecţie şi bunastare a animalelor şi dacă sunt prezente semne ale oricărei îmbolnăviri ce ar putea afecta în mod nefavorabil sănătatea oamenilor şi a animalelor. Un auxiliar oficial poate realiza aceasta evaluare în masa.
(5)Când păsările nu sunt tăiate în decurs de 3 zile de la emiterea certificatului de sănătate la care se referă alin. (1) lit. a):
a)dacă lotul nu a părăsit exploatatia de provenienţă către abator, acesta urmează să fie reexaminat şi se emite un nou certificat de sănătate;
b)dacă lotul este în drum către sau este deja la abator, taierea poate fi autorizata din moment ce s-a evaluat motivul întârzierii, cu condiţia ca lotul să fie reexaminat.
(6)Când inspecţia ante-mortem nu este efectuată la exploatatie, medicul veterinar oficial trebuie să efectueze inspecţia lotului la abator.
(7)Dacă păsările prezintă simptome clinice ale unei boli, acestea nu pot fi tăiate pentru consum uman. Totuşi, uciderea acestor păsări pe linia de tăiere poate să aibă loc la sfasitul procesului normal de tăiere, dacă se iau măsuri de precautie pentru a se evita riscul răspândirii de organisme patogene şi pentru a se curata şi dezinfecta facilităţile imediat după ucidere.
(8)În cazul pasarilor crescute pentru producerea de "ficat gras" şi al celor tăiate la exploatatia de provenienţă şi eviscerate cu întârziere, inspecţia ante-mortem urmează să fie efectuată în conformitate cu alin. (2) şi (3). Un certificat în conformitate cu modelul stabilit la lit. C trebuie să însoţească carcasele neeviscerate la abator sau la unitatea de transare.
B. Inspecţia post-mortem
(1)Toate păsările trebuie să fie supuse unei inspecţii post-mortem, în conformitate cu secţiunile 1 şi a 3-a. În plus, medicul veterinar oficial realizează personal următoarele controale:
a)inspecţia zilnica a viscerelor şi cavitatilor corpului la un esantion reprezentativ de păsări;
b)o inspecţie detaliată a unei probe prelevate randomizat din fiecare lot de păsări cu aceeaşi provenienţă sau părţi de păsări ori păsări întregi declarate improprii pentru consum uman ca urmare a inspecţiei post-mortem;
c)orice investigatie ulterioară necesară atunci când exista motive de a se suspiciona faptul ca, în fapt, carnea provenită de la păsările respective poate fi improprie pentru consum uman.
(2)În cazul pasarilor crescute pentru producerea de "ficat gras" şi al celor tăiate la exploatatia de provenienţă şi eviscerate cu întârziere, inspecţia post-mortem trebuie să includă un control al certificatului ce însoţeşte carcasele, conform modelului de mai jos.
Când astfel de carcase sunt transportate direct de la exploatatie la o unitate de transare, inspecţia post-mortem trebuie să aibă loc la unitatea de transare.
C. Model de certificat de sănătate
C. Specimen health certificate
CERTIFICAT DE SĂNĂTATE
pentru păsările destinate producerii de "ficat gras" şi
pentru păsările tăiate la exploatatia de provenienţă,
eviscerate cu întârziere
HEALTH CERTIFICATE
for poultry intended for the production of foie gras and
delayed eviscerated poultry slaughtered at the holding of
provenance
Serviciul competent .......................................................
Competent service .........................................................
Nr. .......................................................................
No. .......................................................................
1.Identificarea carcaselor neeviscerate
1.Identification of uneviscerated carcases
Specia ....................................................................
Species ...................................................................
Numărul ...................................................................
Number ....................................................................
2.Provenienţă carcaselor neeviscerate
2.Provenance of uneviscerated carcases
Adresa exploatatiei .......................................................
Address of holding ........................................................
3.Destinaţia carcaselor neeviscerate
3.Destination of uneviscerated carcases
Carcasele neeviscerate vor fi transportate la următoarea unitate de transare: ............................................
The uneviscerated carcases will be transported to the following cutting plant: ...........................................
4.Declaraţie
4.Declaration
Eu, subsemnatul, declar că:
–carcasele neeviscerate descrise anterior provin de la păsări ce au fost examinate înainte de tăiere la exploatatia prevăzută anterior, la ....(ora)
, la ....(data)..., şi au fost găsite sanatoase;
–înregistrările şi documentele privind aceste animale satisfac cerinţele legale şi nu interzic taierea pasarilor.
I, the undersigned, declare that:
–the uneviscerated carcases described above are of birds which were examined before slaughter on the above- mentioned holding at ...(time)..... on ...(date)..., and found to be healthy;
–the records and documentation concerning these animals satisfied the legal requirements and do not prohibit slaughter of the birds.
Emis la .........(locul)..........,
Done at .........(place)..........,
la data de .......(data)..........,
on ..............(date)........... .
Ştampila
Stamp
..................................................................
(Semnatura medicului veterinar oficial sau a medicului veterinar
de libera practica împuternicit)
(Signature of the official or approved veterinarian)
Cerinţele pentru păsări trebuie să se aplice şi pentru animalele lagomorfe de ferma.
A. Inspecţia ante-mortem
(1)Inspecţia ante-mortem poate fi efectuată la exploatatia de provenienţă, atunci când sunt respectate cerinţele secţiunii a 3-a din anexa nr. 3 la Regulile specifice de igiena pentru alimente de origine animala, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 954/2005 ce transpune Regulamentul nr. 853/2004/CE .
În acest caz, un medic veterinar oficial sau un medic veterinar de libera practica împuternicit trebuie să efectueze inspecţia ante-mortem.
(2)Inspecţia ante-mortem la exploatatie trebuie să includă controale referitoare la înregistrări sau documente din exploatatie, incluzând informaţii cu referire la lantul alimentar.
(3)Când inspecţia ante-mortem are loc cu mai puţin de 3 zile înainte de sosirea animalelor la abator şi animalele sunt livrate la abator vii, inspecţia ante-mortem de la abator trebuie să cuprindă numai:
a)un control al identificarii animalelor;
b)o examinare în masa pentru a se stabili dacă exista conformitate cu regulile de protecţie şi bunastare a animalelor şi dacă sunt prezente semne ale oricărei afecţiuni ce ar putea afecta în mod nefavorabil sănătatea oamenilor şi a animalelor.
(4)Un certificat în conformitate cu modelul prezentat la cap. X lit. A trebuie să însoţească animalele vii inspectate la exploatatie. Un certificat în conformitate cu modelul prezentat la cap. X lit. B trebuie să însoţească animalele inspectate şi tăiate la exploatatie.
B. Inspecţia post-mortem
(1)Aceasta inspecţie trebuie să includă palparea şi, atunci când se considera necesar, incizia acelor părţi ale animalului la care au apărut schimbări sau care sunt suspecte din orice alt motiv.
(2)Procedurile de inspecţie post-mortem descrise pentru animalele din speciile bovine şi ovine, porcine domestice şi păsări urmează să fie aplicate la speciile corespondente de vanat de ferma.
(3)Când animalele au fost tăiate la exploatatie, medicul veterinar oficial de la abator trebuie să verifice certificatul ce însoţeşte animalele.
A. Inspecţia post-mortem
(1)Vanatul salbatic urmează să fie inspectat cat mai curând posibil după primirea acestuia în întreprinderea de manipulare a vânatului.
(2)Medicul veterinar oficial trebuie să ţină cont de declaraţia sau de informaţiile pe care le-a furnizat persoana instruita implicata în vanarea animalului, în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 954/2005 ce transpune Regulamentul nr. 853/2004/CE .
(3)În timpul inspecţiei post-mortem, medicul veterinar oficial trebuie să efectueze:
a)o examinare vizuala a carcasei, a cavitatilor acesteia şi, atunci când se impune, a organelor, cu scopul de:
(i)detectare a oricăror modificări ce nu sunt cauzate de procesul de vânătoare. În acest scop, diagnosticul poate să se bazeze pe orice informaţie privind comportamentul animalului înainte de ucidere, pe care a furnizat-o persoană instruita;
(îi) verificare ca moartea sa nu se fi produs din alte cauze decât vânătoarea.
Dacă nu poate fi realizată o evaluare numai pe baza examinării vizuale, trebuie să fie efectuată o inspecţie mai detaliată într-un laborator;
b)investigarea modificărilor organoleptice;
c)palparea organelor, atunci când se considera corespunzător;
d)atunci când exista motive întemeiate de suspectare a prezentei reziduurilor sau a contaminantilor, o analiza prin prelevare de probe pentru reziduuri ce nu rezultă din procesul de vânătoare, incluzând contaminantii ambientali.
Când se efectuează o inspecţie mai detaliată în baza unor astfel de suspiciuni, medicul veterinar trebuie să aştepte până când se finalizează inspecţia respectiva, înainte de evaluarea întregului vanat ucis în timpul unei partide de vânătoare sau a acelor părţi suspectate de a prezenta aceleaşi modificări;
e)examinarea parametrilor ce indica faptul ca, în fapt, carnea prezintă un risc pentru sănătate, incluzând:
(i)comportament anormal sau perturbare a stării generale a animalului viu, după cum s-a raportat de vânător;
(îi) prezenta generalizata de tumori ori abcese ce afectează diferite organe interne sau muschi;
(iii)artrita, orhita, modificări patologice în ficat şi splina, inflamatia intestinelor sau a regiunii ombilicale;
(iv)prezenta de corpi străini ce nu rezultă din procesul de vânătoare, în cavitatile cadavrului, în stomac sau intestine ori în urina, atunci când pleura sau peritoneul sunt decolorate (când sunt prezente viscere relevante);
(v)prezenta de paraziti;
(vi)producerea unei cantităţi semnificative de gaze în tractusul gastrointestinal, cu decolorarea organelor interne (când aceste viscere sunt prezente);
(vii)modificări semnificative de culoare, de consistenta sau de miros ale tesutului muscular sau ale organelor;
(viii)fracturi vechi deschise;
(ix)emaciere şi/sau edem generalizat sau localizat;
(x)aderente peritoneale sau pleurale recente;
(xi)alte modificări extensive evidente, cum ar fi putrefactia.
(4)Atunci când medicul veterinar oficial solicita astfel, coloana vertebrala şi capul trebuie să fie secţionate longitudinal.
(5)În cazul vânatului salbatic mic neeviscerat imediat după ucidere, medicul veterinar oficial trebuie să efectueze o inspecţie post-mortem pe un esantion reprezentativ de animale provenite din aceeaşi sursa. Atunci când inspecţia releva o boala transmisibila la oameni sau oricare dintre modificările prevăzute la alin. (3) lit. e), medicul veterinar oficial trebuie să efectueze mai multe controale pe întregul lot pentru a determina dacă acesta trebuie să fie declarat impropriu pentru consum uman sau dacă fiecare carcasa trebuie să fie inspectata individual.
(6)În caz de dubiu medicul veterinar oficial poate realiza orice incizii şi inspecţii suplimentare ale părţilor relevante ale animalelor, necesare pentru punerea diagnosticului final.
B. Decizii luate în urma controalelor
În plus faţă de cazurile prevăzute de secţiunea a 2-a cap. V, carnea ce prezintă în timpul inspecţiei post-mortem orice modificare prevăzută la alin. (3) lit. e) de la lit. A urmează să fie declarata improprie pentru consum uman.
A. Encefalopatii spongiforme transmisibile
Controalele oficiale efectuate în relaţie cu encefalopatii spongiforme transmisibile trebuie să ţină cont de cerinţele Normei sanitare veterinare privind stabilirea regulilor de prevenire, control şi eradicare a unor encefalopatii spongiforme transmisibile, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 144/2002, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 21 iunie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, ce transpune Regulamentul 999/2001/CE , precum şi de alte prevederi ale legislaţiei naţionale ce transpune legislaţia comunitara specifică.
B. Cisticercoza
(1)Procedurile de inspecţie post-mortem descrise la cap. I şi IV sunt cerinţele minime de examinare pentru cisticercoza la animale din specia bovine în vârsta de peste 6 săptămâni şi la porcine. În plus, pot fi utilizate teste serologice specifice. În cazul bovinelor în vârsta de peste 6 săptămâni, nu este obligatorie incizia maseterilor la inspecţia post-mortem, când este utilizat un test serologic specific. Aceeaşi procedura se aplică în situaţia în care animalele din specia bovine în vârsta de peste 6 săptămâni au fost crescute într-o exploatatie certificată oficial ca fiind libera de cisticercoza.
(2)Carnea infestata cu cysticercus urmează să fie declarata improprie pentru consum uman. Totuşi, când animalul nu este infestat masiv cu cysticercus, părţile neinfestate pot fi declarate proprii pentru consum uman după ce au fost supuse unui tratament prin frig.
C. Trichineloza
(1)Trebuie să fie examinate pentru trichineloza carcasele de porcine (domestice, vanat de ferma şi vanat salbatic), de solipede şi de alte specii susceptibile la trichineloza, în conformitate cu legislaţia naţionala ce transpune legislaţia comunitara specifică aplicabilă, cu excepţia cazului în care legislaţia respectiva nu prevede altfel.
(2)Carnea de la animalele infestate cu trichina urmează să fie declarata improprie pentru consum uman.
D. Morva
(1)Atunci când se considera corespunzător, solipedele trebuie să fie examinate pentru morva. Examinarea pentru morva a solipedelor trebuie să includă o examinare atenta a membranelor mucoase ale traheii, laringelui, cavitatii nazale şi ale sinusurilor şi ramificatiilor acestora, după sectionarea capului în plan median şi excizia septului nazal.
(2)Carnea de la caii la care s-a diagnosticat morva urmează să fie declarata improprie pentru consum uman.
E. Tuberculoza
(1)Când animalele au reactionat pozitiv sau neconcludent la tuberculina ori exista alte motive pentru suspectarea infectiei, acestea urmează să fie tăiate separat de celelalte animale, luându-se măsuri de precautie pentru a se evita riscul de contaminare a altor carcase, a liniei de tăiere şi a personalului prezent în abator.
(2)Toată carnea provenită de la animale la care inspecţia post-mortem a depistat leziuni de tuberculoza localizate la un număr mare de organe sau la un număr mare de zone ale carcasei urmează să fie declarata improprie pentru consum uman. Totuşi, când s-a depistat o leziune de tuberculoza în limfonodulii unui singur organ sau într-o parte a carcasei, este necesar să se declare improprii pentru consum uman numai organul afectat ori acea parte a carcasei şi limfonodulii asociaţi.
F. Bruceloza
(1)Când animalele au reactionat pozitiv sau neconcludent la un test pentru bruceloza ori exista alte motive pentru suspectarea infectiei, acestea urmează să fie tăiate separat de alte animale, luându-se măsuri de precautie pentru a se evita riscul de contaminare a altor carcase, a liniei de tăiere şi a personalului prezent în abator.
(2)Carnea de la animalele la care inspecţia post-mortem a depistat leziuni ce indica infectia acuta cu bruceloza urmează să fie declarata improprie pentru consum uman. În cazul animalelor ce reactioneaza pozitiv sau neconcludent la un test pentru bruceloza, ugerul, tractusul genital şi sangele trebuie să fie declarate improprii pentru consum uman chiar dacă nu se depisteaza nici o astfel de leziune.
A. Model de certificat de sănătate pentru animale vii
A. Specimen health certificate for live animals
CERTIFICAT DE SĂNĂTATE
pentru animale vii transportate de la exploatatie la abator
HEALTH CERTIFICATE
for live animals transported from the holding to the
slaughterhouse
Serviciul competent ......................................................
Competent service ........................................................
Nr. ......................................................................
No. ......................................................................
1.Identificarea animalelor
1.Identification of the animals
Specia ...................................................................
Species ..................................................................
Numărul de animale .......................................................
Number of animals ........................................................
Marcarea de identificare .................................................
Identification marking ...................................................
2.Provenienţă animalelor
2.Provenance of the animals
Adresa exploatatiei de provenienţă .............................
Address of holding of provenance ....................................
Identificarea casei (optional) ...........................................
Identification of house (optional) .......................................
3.Destinaţia animalelor
3.Destination of animals
Animalele vor fi transportate la următorul abator:
..........................................................................
The animals will be transported to the following slaughterhouse:
..........................................................
cu următoarele mijloace de transport: ..............................
..........................................................................
by the following means of transport: ................................
..........................................................................
4.Alte informaţii relevante
..........................................................................
4.Other relevant information
..........................................................................
5.Declaraţie
5.Declaration
Eu, subsemnatul, declar că:
I, the undersigned, declare that:
–animalele descrise anterior au fost examinate înainte de tăiere, la exploatatia prevăzută anterior, la ..(ora)..., la ...(data)..., şi au fost găsite sanatoase;
–the animals described above were examined before slaughter at the above mentioned holding, at ...(time) .., on ...(date)..., and were found to be healthy;
–înregistrările şi documentele privind aceste animale respecta cerinţele legale şi nu interzic taierea animalelor.
–the records and documentation concerning these animals satisfied the legal requirements and do not prohibit slaughter of the animals.
Emis la ........(locul)..........,
Done at ........(place)...........,
la data de ......(data)............,
on ..............(date).......... .
Ştampila
Stamp
.....................................................................
(Semnatura medicului veterinar oficial sau a medicului veterinar de
libera practica împuternicit)
(Signature of the official or approved veterinarian)
B. Model de certificat de sănătate pentru animale tăiate în exploatatie
B. Specimen health certificate for animals slaughtered at the holding
CERTIFICAT DE SĂNĂTATE
pentru animale tăiate în exploatatie
HEALTH CERTIFICATE
for animals slaughtered at the holding
Serviciul competent ....................................................
Competent service ......................................................
Nr. ......................................................................
No. ......................................................................
1.Identificarea animalelor
1.Identification of the animals
Specia ...................................................................
Species ..................................................................
Numărul de animale .......................................................
Number of animals ........................................................
Marcarea de identificare .................................................
Identification marking ...................................................
2.Provenienţă animalelor
2.Provenance of the animals
Adresa exploatatiei de provenineta ....................................
Address of holding of provenance ...................................
Identificarea casei (optional) ...........................................
Identification of house (optional) .......................................
3.Destinaţia animalelor
3.Destination of animals
Animalele vor fi transportate la următorul abator: ............
..........................................................................
The animals will be transported to the following slaughterhouse:
..........................................................................
cu următoarele mijloace de transport: ....................................
..........................................................................
by the following means of transport: .................................
..........................................................................
4.Alte informaţii relevante:
..........................................................................
4.Other relevant information
.........................................................................
5.Declaraţie
5.Declaration
Eu, subsemnatul, declar că:
I, the undersigned, declare that:
–animalele descrise anterior au fost examinate înainte de tăiere, la exploatatia prevăzută anterior, la...(ora)....., la....(data)..., şi au fost găsite sanatoase;
–the animals described above were examined before slaughter at the above mentioned holding, at ...(time)..., on ...(date).., and were found to be healthy;
–animalele au fost tăiate la exploatatie, la ...(ora)..., la ....(data).., şi taierea şi sangerarea au fost efectuate corect;
–they were slaughtered at the holding, at ....(time)......, on ...(date)..., and slaughter and bleeding were carried out correctly;
–înregistrările şi documentele privind aceste animale respecta cerinţele legale şi nu interzic taierea animalelor.
–the records and documentation concerning these animals satisfied the legal requirements and do not prohibit the slaughter of the animals.
Emis la ........(locul)...........,
Done at .........(place)...........,
la data de ........(data)..........,
on ...........(date)...............
Ştampila
Stamp
...............................................................
(Semnatura medicului veterinar oficial sau a medicului veterinar
de libera practica împuternicit)
(Signature of the official or approved veterinarian)
la regulile specifice
MOLUSTE BIVALVE VII
Prezenta anexa se aplică molustelor bivalve vii şi, prin analogie, echinodermelor vii, tunicatelor vii şi gastropodelor marine vii.
A. Clasificarea zonelor de producţie şi de reimersie
(1)Autoritatea competenţa trebuie să fixeze locaţia şi delimitarile zonelor de producţie şi de reimersie pe care le clasifica. Autoritatea competenţa poate, atunci când se considera corespunzător, sa realizeze aceasta activitate în cooperare cu operatorul cu activitate în domeniul alimentar.
(2)Autoritatea competenţa trebuie să clasifice zona de producţie din care autorizeaza recoltarea de moluste bivalve vii ca fiind una dintre cele 3 categorii, în funcţie de nivelul de contaminare fecala. Atunci când se considera corespunzător, autoritatea competentă poate să realizeze aceasta activitate în cooperare cu operatorul cu activitate în domeniul alimentar.
(3)Autoritatea competenţa poate clasifica, în fapt, ca fiind zone din clasa A zonele din care pot fi colectate moluste bivalve vii pentru consum uman direct. Molustele bivalve vii recoltate din aceste zone trebuie să întrunească standardele de sănătate pentru moluste bivalve vii prevăzute în secţiunea a 7-a, cap. V din anexa nr. 3 la Regulile specifice de igiena pentru alimente de origine animala, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 954/2005 ce transpune Regulamentul nr. 853/2004/CE .
(4)Autoritatea competenţa poate clasifica, în fapt, ca fiind zone din clasa B zonele din care pot fi colectate moluste bivalve vii ce pot fi puse pe piaţa pentru consum uman numai după tratare într-un centru de purificare sau după reimersie, astfel încât sa întrunească standardele de sănătate la care s-a referit alin. (3). Molustele bivalve vii din aceste zone nu trebuie să depăşească limitele de 4.600 E.coli/100 g de carne şi lichid intravalvular ale unui test MPN (numărul cel mai probabil) cu 3 dilutii în 5 tuburi.
(5)Autoritatea competenţa poate clasifica, în fapt, ca fiind zone din clasa C zonele din care pot fi colectate moluste bivalve vii ce pot fi puse pe piaţa numai după reimersie pentru o perioadă lungă de timp, astfel încât să fie întrunite standardele de sănătate la care s-a referit alin. (3). Molustele bivalve vii din aceste zone nu trebuie să depăşească limitele de 4.600 E.coli/100 g de carne şi lichid intravalvular ale unui test MPN (numărul cel mai probabil) cu 3 dilutii în 5 tuburi.
(6)Dacă autoritatea competentă decide, în principiu, sa clasifice o zona de producţie sau de reimersie, aceasta trebuie:
a)să facă un inventar al surselor de poluare de origine umană sau animala ce ar putea fi o sursa de contaminare pentru zona de producţie;
b)sa examineze cantităţile de poluanti organici ce sunt eliberaţi în diferite perioade ale anului, în funcţie de variatiile sezoniere atât ale populatiilor umane, cat şi ale celor de animale din zona de recoltare, de cantitatea de precipitatii, de tratarea apei reziduale etc.;
c)sa determine caracteristicile circulaţiei poluantilor, pe baza caracterului curentului, batimetriei şi a ciclului mareelor în zona de producţie;
d)sa stabilească un program de prelevare de probe de moluste bivalve în zona de producţie ce este bazat pe examinarea datelor stabilite şi cu un număr de probe, o distribuţie geografică a punctelor de prelevare de probe şi o frecventa de prelevare de probe ce trebuie să asigure ca rezultatele analizei sunt reprezentative, pe cat posibil, pentru zona luată în consideraţie.
B. Monitorizarea zonelor de producţie şi de reimersie clasificate
(1)Zonele de producţie şi de reimersie clasificate trebuie să fie monitorizate periodic pentru a se controla:
a)faptul că nu exista o practica necorespunzătoare privind originea, provenienţă şi destinaţia molustelor bivalve vii;
b)calitatea microbiologica a molustelor bivalve vii în relaţie cu zonele de producţie şi de reimersie;
c)prezenta planctonului ce produce toxine în apele de producţie şi de reimersie şi biotoxine în molustele bivalve vii;
d)prezenta de contaminanti chimici în moluste bivalve vii.
(2)Pentru a se implementa prevederile alin. (1) lit. b), c) şi d), planurile de prelevare de probe trebuie să fie întocmite cu prevederea ca astfel de controale să aibă loc la intervale regulate sau, de la caz la caz, dacă perioadele de recoltare sunt neregulate. Distribuţia geografică a punctelor de prelevare de probe şi frecventa de prelevare de probe trebuie să asigure ca rezultatele analizei să fie reprezentative, pe cat posibil, pentru zona respectiva.
(3)Planurile de prelevare de probe pentru a se controla calitatea microbiologica a molustelor bivalve vii trebuie să ţină cont, în mod deosebit, de:
a)variatia posibila a contaminarii cu fecale;
b)parametrii la care s-a referit alin. (6) de la lit. A. (4) Planurile de prelevare de probe pentru a se verifica prezenta planctonului ce produce toxine în apele de producţie şi reimersie şi biotoxine în molustele bivalve vii trebuie să ţină cont, în mod deosebit, de variatiile posibile în prezenta planctonului ce conţine biotoxine marine.
Prelevarea de probe trebuie să cuprindă:
a)prelevare periodică de probe pentru a se depista schimbările în compozitia planctonului ce conţine toxine şi distribuţia geografică a acestuia. Rezultatele ce sugereaza o acumulare de toxine în carnea de moluste trebuie să fie urmate de o prelevare intensiva de probe;
b)testări periodice de toxicitate ce utilizează moluste din zona afectată cea mai susceptibilă la contaminare.
(5)Frecventa de prelevare de probe pentru analiza toxinelor din moluste este saptamanala, ca regula generală, în perioadele în care este permisă recoltarea. Aceasta frecventa poate fi redusă în zone specifice sau pentru anumite tipuri de moluste, dacă o evaluare de risc privind toxinele sau apariţia fitoplanctonului sugereaza un risc foarte redus de episoade toxice. Aceasta urmează să fie crescută atunci când o astfel de evaluare sugereaza ca prelevarea saptamanala de probe nu ar fi suficienta. Evaluarea de risc urmează să fie revizuită periodic pentru a se evalua riscul de aparitie a toxinelor în molustele bivalve vii din aceste zone.
(6)Când sunt disponibile cunoştinţe despre ratele de acumulare a toxinelor, pentru un grup de specii ce cresc în aceeaşi zona, o specie cu cea mai mare rata poate fi utilizata ca specie-indicator. Aceasta va permite exploatarea tuturor speciilor din grup dacă nivelurile toxinelor în specia-indicator sunt sub limitele reglementate. Când nivelurile toxinelor în specia-indicator sunt peste limitele normale, recoltarea altor specii este permisă numai dacă analiza ulterioară asupra celorlalte specii indica niveluri de toxine sub limite.
(7)Referitor la monitorizarea planctonului, probele din coloana de apa trebuie să fie reprezentative şi sa furnizeze informaţii referitoare la prezenta speciei toxice, precum şi a tendinţelor populaţiei. Dacă se depisteaza orice schimbări în populaţia toxica ce pot conduce la acumularea de toxine, frecventa prelevarii de probe de moluste urmează să fie crescută sau urmează să se instituie închiderea zonelor din motive de precautie, până când se obţin rezultatele analizei toxinelor.
(8)Planurile de prelevare de probe pentru a se verifica prezenta de contaminanti chimici trebuie să permită detectarea oricărei depăşiri a nivelurilor prevăzute de Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 141/2004 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor privind anumiti contaminanti din alimentele de origine animala şi nonanimala, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 2 februarie 2005, ce transpune Regulamentul 466/2001/CE .
C. Decizii după monitorizare
(1)Atunci când rezultatele prelevarii de probe indica faptul ca sunt depăşite standardele de sănătate pentru moluste sau ca poate exista un risc pentru sănătatea oamenilor, autoritatea competentă trebuie să inchida zona de producţie respectiva, prevenind recoltarea de moluste bivalve vii. Totuşi, autoritatea competentă poate reclasifica o zona de producţie ca fiind de clasa B sau C dacă aceasta întruneşte criteriile prevăzute la lit. A şi nu prezintă nici un alt risc pentru sănătatea umană.
(2)Autoritatea competenţa poate să redeschida o zona de producţie închisă numai dacă standardele de sănătate pentru moluste sunt din nou în conformitate cu legislaţia naţionala ce transpune legislaţia comunitara specifică. Dacă autoritatea competentă închide o zona de producţie datorită prezentei planctonului sau a nivelurilor excesive de toxine în moluste, sunt necesare cel puţin două rezultate consecutive, sub limitele reglementate, la interval de cel puţin 48 de ore, pentru redeschiderea acesteia. Autoritatea competenţa poate tine cont de informaţii privind tendintele fitoplanctonului când ia aceasta decizie. Când exista date concrete privind dinamica toxicitatii pentru o zona data şi cu condiţia să fie disponibile date recente privind tendintele de descrestere a toxicitatii, autoritatea competentă poate decide redeschiderea zonei cu rezultate sub limitele reglementate, obţinute la o singura prelevare de probe.
D. Cerinţe de monitorizare suplimentare
(1)Autoritatea competenţa urmează să monitorizeze zonele de producţie clasificate din care a interzis recoltarea de moluste bivalve sau care fac obiectul recoltarii în condiţii speciale, pentru a se asigura că nu sunt puse pe piaţa produse dăunătoare sănătăţii umane.
(2)În plus faţă de monitorizarea zonelor de reimersie şi de producţie la care s-a referit alin. (1) de la lit. B, trebuie să se stabilească un sistem de control ce cuprinde teste de laborator, pentru a se verifica conformitatea operatorilor cu activitate în domeniul alimentar cu cerinţele pentru produsul final, în toate etapele de producţie, prelucrare şi distribuţie. Acest sistem de control trebuie să verifice, în mod deosebit, ca nivelurile de biotoxine marine şi contaminanti sa nu depăşească limitele de siguranţă, iar calitatea microbiologica a molustelor sa nu constituie un risc pentru sănătatea umană.
E. Înregistrare şi schimb de informaţii
Autoritatea competenţa trebuie:
a)sa stabilească şi sa actualizeze o lista a zonelor de producţie şi de reimersie autorizate, cu detalii privind localizarea şi limitele acestora, precum şi clasa în care a fost clasificata zona din care pot fi recoltate moluste bivalve vii, în conformitate cu cerinţele prezentei anexe. Aceasta lista trebuie să fie comunicată părţilor interesate ce intra sub incidenţa prezentei anexe, cum ar fi: producători, culegatori şi operatori din centre de purificare şi centre de distribuţie;
b)sa informeze imediat părţile interesate aflate sub incidenţa prezentei anexe, cum ar fi: producători, culegatori şi operatori din centre de purificare şi distribuţie, despre orice modificare a localizarii, delimitarilor sau clasei unei zone de producţie sau despre închiderea acesteia, fie ea temporară sau definitivă;
c)sa acţioneze prompt atunci când controalele prevăzute de prezenta anexa indica faptul ca o zona de producţie trebuie să fie închisă ori reclasificata sau poate fi redeschisă.
F. Autocontroale ale operatorilor cu activitate în domeniul alimentar
Pentru a decide asupra clasificarii, deschiderii sau închiderii zonelor de producţie, autoritatea competentă poate să ţină cont de rezultatele controalelor pe care le-au efectuat operatorii cu activitate în domeniul alimentar sau organizaţiile ce îi reprezintă pe aceştia. În acest caz autoritatea competentă trebuie să desemneze laboratorul care efectuează analizele, iar dacă este necesar, prelevarea de probe şi analizele trebuie să se realizeze în conformitate cu un protocol convenit între autoritatea competentă şi operatorii cu activitate în domeniul alimentar sau organizaţiile respective.
Trebuie să fie efectuate controale oficiale privind pectinide recoltate în afară zonelor de producţie clasificate, în cadrul licitaţiilor pentru peste, în centre de distribuţie şi în întreprinderi de prelucrare. Astfel de controale oficiale trebuie să verifice conformitatea cu standardele de sănătate pentru moluste bivalve vii prevăzute în secţiunea a VII-a, cap. V din anexa nr. 3 la Regulile specifice de igiena pentru alimente de origine animala, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 954/2005 ce transpune Regulamentul nr. 853/2004/CE , precum şi conformitatea cu alte cerinţe ale secţiunii a VII-a cap. IX anexa nr. 3 la aceleaşi reguli specifice.
la regulile specifice
PRODUSE DIN PESCUIT
Controale oficiale referitoare la producerea şi punerea pe piaţa de produse din pescuit (1) Controalele oficiale referitoare la producerea şi punerea pe piaţa de produse din pescuit trebuie să includă, în mod deosebit:
a)un control regulat privind condiţiile de igiena la debarcare şi la prima vânzare;
b)inspecţii, la intervale regulate, ale vaselor şi ale întreprinderilor terestre, incluzând locuri de licitaţie pentru peste şi pieţe angro, pentru a se controla, în special:
(i)atunci când se considera corespunzător, dacă sunt îndeplinite în continuare condiţiile de autorizare;
(îi) dacă produsele din pescuit sunt manipulate corect;
(iii)conformitatea cu cerinţele de igiena şi de temperatura;
(iv)curăţenia întreprinderilor, incluzând vasele, facilităţile şi echipamentele acestora, precum şi igiena personalului;
c)controlul condiţiilor de depozitare şi de transport.
(2)În conformitate cu alin. (3), controalele oficiale ale vaselor de pescuit:
a)pot fi efectuate atunci când vasele acosteaza într-un port al României sau al unui stat membru al Uniunii Europene;
b)vizează toate vasele ce descarca produse din pescuit în porturile României sau ale statelor membre ale Uniunii Europene, indiferent de pavilionul acestora;
c)pot fi efectuate, dacă este necesar, atunci când autoritatea competentă a României sau a unui stat membru al Uniunii Europene, sub al cărui pavilion navighează vasul, realizează controlul oficial în timp ce vasul se afla pe mare ori când se afla în portul altui stat membru al Uniunii Europene sau într-o ţara terta. (3) a) În cazul unei inspecţii la un pescador sau la un pescador-congelator ce navighează sub pavilionul României ori al unui stat membru al Uniunii Europene, efectuată în vederea autorizării vasului, autoritatea competentă a României sau a unui stat membru al Uniunii Europene, sub al cărui pavilion navighează vasul, trebuie să efectueze inspecţii într-o asemenea maniera încât să se conformeze prevederilor art. 3 din regulile specifice şi, în mod deosebit, cu limitele de timp prevăzute de art. 3 alin. (2) din aceleaşi reguli specifice. Dacă este necesar, acea autoritate competentă poate inspecta vasul în timp ce se afla pe mare sau când se afla într-un port al unui stat membru al Uniunii Europene, al României sau al unei tari terţe.
b)Când autoritatea competentă a României sau a unui stat membru al Uniunii Europene, sub al cărui pavilion navighează vasul, a acordat vasului autorizare condiţionată, în conformitate cu art. 3 din aceleaşi reguli specifice, acea autoritate competentă poate autoriza o autoritate competentă:
(i)a unui alt stat membru al Uniunii Europene ori a României; sau
(îi) a unei tari terţe ce apare pe lista ţărilor terţe din care sunt permise activităţi de import de produse din pescuit, întocmită în conformitate cu art. 11 din regulile specifice, să efectueze în continuare o inspecţie de verificare, cu scopul de a se acordă autorizare completa sau prelungire a autorizării condiţionate, în conformitate cu art. 3 alin. (1) lit. b) din regulile specifice, sau de a se menţine autorizarea pentru revizuire, în conformitate cu art. 3 alin. (4) din aceleaşi reguli specifice, sub responsabilitatea autorităţii competente naţionale. Dacă este necesar, acea autoritate competentă poate inspecta vasul în timp ce se afla pe mare ori într-un port al unui stat membru al Uniunii Europene, al României sau al unei tari terţe.
Controalele oficiale ale produselor din pescuit trebuie să includă cel puţin următoarele elemente:
A. Examinari organoleptice
Trebuie să fie efectuate controale organoleptice randomizate în toate etapele de producţie, prelucrare şi distribuţie. Singurul scop al acestor controale este de a se verifica conformitatea cu criteriile de prospetime prevăzute în conformitate cu legislaţia naţionala ce transpune legislaţia comunitara specifică. În special, aceste controale includ verificarea, în toate etapele de producţie, de prelucrare şi de distribuţie, ca produsele de pescuit să depăşească cel puţin liniile esenţiale ale criteriilor de prospetime prevăzute în conformitate cu legislaţia naţionala ce transpune legislaţia comunitara specifică.
B. Indicatori de prospetime
Când examinarea organoleptica releva orice dubiu privind prospetimea produselor din pescuit, pot fi prelevate probe ce se supun testelor de laborator pentru a se determina nivelurile azotului bazic uşor hidrolizabil (TVB-N) şi ale azotului trimetilamina (TMA-N).
Autoritatea competenţa urmează sa utilizeze criteriile prevăzute în baza legislaţiei naţionale ce transpune legislaţia comunitara specifică.
Când examinarea organoleptica da motive să se suspecteze prezenta altor condiţii ce pot afecta sănătatea umană, trebuie să fie prelevate probe corespunzătoare, în scopul verificării.
C. Histamina
Urmeza să fie efectuată testarea randomizata pentru histamina, pentru a se verifica conformitatea cu nivelurile permise prevăzute în baza legislaţiei naţionale ce transpune legislaţia comunitara specifică.
D. Reziduuri şi contaminanti
Urmează să fie prevăzute aranjamente de monitorizare pentru a se controla nivelurile de reziduuri şi contaminanti în conformitate cu legislaţia naţionala ce transpune legislaţia comunitara specifică.
E. Controale microbiologice
Atunci când este necesar, urmează să fie efectuate controale microbiologice, în conformitate cu regulile şi criteriile prevăzute de legislaţia naţionala ce transpune legislaţia comunitara specifică.
F. Paraziti
Urmează să se efectueze testarea randomizata pentru a se verifica conformitatea cu legislaţia naţionala ce transpune legislaţia comunitara referitoare la paraziti.
G. Produse din pescuit otravitoare
Urmează să aibă loc controale pentru a se asigura ca următoarele produse de pescuit nu sunt puse pe piaţa:
1.peste otravitor din următoarele familii: Tetraodontidae, Molidae, Diodonitidae şi Canthigasteridae;
2.produse din pescuit ce conţin biotoxine, cum ar fi Ciguatera sau alte toxine periculoase pentru sănătatea oamenilor. Totuşi, pot fi puse pe piaţa produse de pescuit provenite din moluste bivalve, echinoderme, tunicate şi gasteropode marine dacă acestea au fost produse în conformitate cu secţiune a VII-a din anexa nr. 3 la Regulile specifice de igiena pentru alimente de origine animala, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 954/2005 ce transpune Regulamentul nr. 853/2004/CE şi sunt conforme cu standardele prevăzute la cap. V pct. 2 din aceeaşi secţiune.
Produsele din pescuit urmează să fie declarate improprii pentru consum uman dacă:
1.în fapt, controalele organoleptice, chimice, fizice sau microbiologice ori controalele pentru paraziti au indicat ca acestea nu sunt în conformitate cu legislaţia naţionala ce transpune legislaţia comunitara;
2.acestea conţin, în părţile comestibile, contaminanti sau reziduuri peste limitele prevăzute de legislaţia naţionala ce transpune legislaţia comunitara specifică ori la niveluri la care consumul zilnic calculat ar putea să depăşească limita de consum zilnica sau saptamanala acceptabilă pentru oameni;
3.acestea provin din:
(i)peste otravitor;
(îi) produse din pescuit ce nu sunt conforme cu cerinţa de la lit. G pct. 2 din cap. II privind biotoxinele; sau
(iii)moluste bivalve, echinoderme, tunicate sau gasteropode marine ce conţin biotoxine marine în cantităţi totale ce depăşesc limitele la care se referă Hotărârea Guvernului nr. 954/2005 ce transpune Regulamentul nr. 853/2004/CE ; sau
4.autoritatea competentă considera ca acestea pot constitui un risc pentru sănătatea publică sau pentru sănătatea animalelor ori sunt necorespunzătoare pentru consum uman, din orice alt motiv.
la regulile specifice
LAPTE MATERIE PRIMA ŞI PRODUSE LACTATE
Controlul exploataţiilor pentru producere de lapte (1) Animalele din exploatatiile pentru producere de lapte trebuie să fie supuse controalelor oficiale pentru a se verifica dacă exista conformitate cu cerinţele de sănătate pentru producerea de lapte materie prima şi, în special, cu statusul de sănătate a animalelor, precum şi cu utilizarea produselor medicinale de uz veterinar.
Aceste controale pot să aibă loc cu ocazia controalelor sanitare veterinare efectuate în conformitate cu prevederile naţionale transpuse din legislaţia comunitara, referitoare la sănătatea publică sau la sănătatea animalelor ori la protecţia şi bunăstarea animalelor, şi pot fi efectuate de un medic veterinar de libera practica împuternicit.
(2)Dacă exista motive pentru suspectarea că nu sunt îndeplinite cerinţele de sănătate animala, urmează să se verifice statusul general de sănătate a animalelor.
(3)Exploatatiile de producere a laptelui trebuie să fie supuse controalelor oficiale, pentru a se verifica faptul ca sunt respectate cerinţele de igiena. Aceste controale oficiale pot implica inspecţii şi/sau monitorizarea controalelor efectuate de organizaţii profesionale. Dacă reiese ca igiena este necorespunzătoare, autoritatea competentă trebuie să verifice ca sunt luate măsuri corespunzătoare pentru a se corecta situaţia.
Controlul laptelui materie prima la colectare (1) Autoritatea competenţa trebuie să monitorizeze controalele efectuate în conformitate cu secţiunea a IX-a cap. I, partea a III-a din anexa nr. 3 la Regulile specifice de igiena pentru alimente de origine animala, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 954/2005 ce transpune Regulamentul nr. 853/2004/CE .
(2)Dacă operatorul cu activitate în domeniul alimentar nu a corectat situaţia în decurs de 3 luni de la prima notificare a autorităţii competente privind neconformitatea cu criteriile referitoare la numărul total de germeni (NTG) şi numărul de celule somatice, livrarea de lapte materie prima din exploatatia de producere urmează să fie suspendată sau, în conformitate cu o autorizare specifică de la autoritatea competentă ori cu instrucţiunile generale ale acesteia, urmează să fie supusă cerinţelor privind tratamentul şi utilizarea acestuia, cerinţe necesare pentru a se proteja sănătatea publică. Aceasta suspendare sau aceste cerinţe trebuie să rămână în aplicare până când operatorul cu activitate în domeniul alimentar dovedeşte ca laptele materie prima este conform, din nou, cu criteriile.Anexa 5
la regulile specifice
ÎNTREPRINDERI CE NU FAC OBIECTUL CERINTEI DE
INCLUDERE PE LISTE PREVĂZUTE DE ART. 11 ALIN. (1)
DIN REGULILE SPECIFICE
Nu este obligatoriu să apară pe liste elaborate şi actualizate în conformitate cu art. 11 alin. (3) din regulile specifice următoarele întreprinderi ale unei tari terţe:
1.întreprinderi ce manipuleaza produse de origine animala pentru care anexa nr. 3 la Regulile specifice de igiena pentru alimente de origine animala, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 954/2005 ce transpune Regulamentul nr. 853/2004/CE , nu stabileşte cerinţe specifice;
2.întreprinderi ce efectuează numai producţie primara;
3.întreprinderi ce efectuează numai operaţiuni de transport;
4.întreprinderi ce efectuează numai depozitare de produse de origine animala ce nu necesita condiţii de depozitare cu temperatura controlată.
la regulile specifice
CERINŢE PENTRU CERTIFICATE CE ÎNSOŢESC ACTIVITĂŢI DE IMPORT
(1)Reprezentantul autorităţii competente a tarii terţe de expediere, care emite un certificat pentru a însoţi un transport de produse de origine animala destinat României sau Comunităţii Europene, trebuie să semneze certificatul şi să se asigure ca acesta poarta o ştampila oficială. Aceasta cerinţa se aplică la fiecare fila a certificatului, dacă acesta conţine mai multe file. În cazul pescadoarelor, autoritatea competentă poate să-l autorizeze pe căpitan sau pe un alt ofiţer al vasului să semneze certificatul.
(2)Certificatele trebuie să fie întocmite în limba sau limbile oficiale a/ale tarii terţe exportatoare şi în limba română ori în limba statului membru în care are loc inspecţia la frontiera sau să fie însoţite de o traducere autorizata în limba ori în limbile tarii exportatoare. Dacă România ca ţara de destinaţie sau statul membru de destinaţie solicita astfel, certificatele trebuie să fie însoţite şi de o traducere autorizata în limba română ori în limba sau limbile oficiale a/ale statului membru. Totuşi, Autoritatea poate să fie de acord sa utilizeze o limbă oficială a Comunităţii Europene, alta decât cea proprie, de la data la care va deveni stat membru al Uniunii Europene.
(3)Versiunea oficială a certificatului trebuie să însoţească transporturile la intrarea în România sau în Comunitatea Europeană.
(4)Certificatele trebuie să conţină:
a)o singura fila de hârtie; sau b) doua sau mai multe pagini ce sunt parte integrantă a unei file de hârtie indivizibile; sau c) o succesiune de pagini numerotate astfel încât sa indice faptul ca aceasta este o anumită pagina într-o succesiune logica (de exemplu, pagina 2 din 4 pagini).
(5)Certificatele trebuie să poarte un număr unic de identificare. Atunci când certificatele constau dintr-o succesiune de pagini, fiecare pagina trebuie să indice acest număr.
(6)Certificatul trebuie să fie emis înainte ca transportul pe care îl însoţeşte să fie controlat de autoritatea competentă a tarii terţe de expediere.
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
