Hotărâre nr. 440 din 28 aprilie 2010

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

Articolul 1

Prezenta hotărâre are ca scop stabilirea unor măsuri pentru limitarea emisiilor în aer ale anumitor poluanţi proveniţi de la instalaţiile mari de ardere.

Articolul 2

În înţelesul prezentei hotărâri, definiţiile termenilor folosiţi sunt prevăzute în anexa nr. 1.

Articolul 3

(1)Prevederile prezentei hotărâri se aplică instalaţiilor de ardere a căror putere termică nominală este egală cu sau mai mare de 50 MW, denumite în continuare instalaţii mari de ardere, indiferent de tipul de combustibil utilizat, respectiv solid, lichid sau gazos.

(2)Prevederile prezentei hotărâri nu se aplică instalaţiilor mari de ardere care utilizează în mod direct produsele de ardere în procesele tehnologice, cum sunt:

a)instalaţii în care produsele de ardere sunt utilizate pentru reîncălzirea sau încălzirea directă, uscarea sau pentru orice alt tratament aplicat obiectelor ori materialelor, de exemplu cuptoare de reîncălzire şi cuptoare pentru tratamente termice;

b)instalaţii de postardere, de exemplu instalaţiile de epurare a gazelor reziduale, care nu funcţionează ca instalaţii de ardere independente;

c)instalaţii de regenerare a catalizatorilor pentru cracare catalitică;

d)instalaţii de conversie a hidrogenului sulfurat în sulf;

e)reactoare utilizate în industria chimică;

f)baterii de cocs;

g)caupere;

h)orice instalaţie utilizată pentru propulsia unui vehicul, a unei nave maritime, fluviale sau a unei aeronave;

i)turbine cu gaz utilizate pe platforme maritime;

j)turbine cu gaz în funcţiune, autorizate sau care au fost supuse procedurii de autorizare de către autoritatea publică competentă pentru protecţia mediului, înainte de 27 noiembrie 2002, cu condiţia ca acestea să fi fost puse în funcţiune cel mai târziu la 27 noiembrie 2003, fără a încălca prevederile art. 12 alin. (1) şi ale anexei nr. 2. (3) Prevederile prezentei hotărâri nu se aplică instalaţiilor acţionate de motoare diesel, de motoare alimentate cu benzină sau cu carburant gazos.

Articolul 4

În situaţia în care două sau mai multe instalaţii mari de ardere existente - tip I şi instalaţii mari de ardere noi - tip II şi tip III, distincte, sunt montate astfel încât, luându-se în considerare factorii de ordin tehnic şi economic, gazele lor reziduale sunt sau pot fi evacuate, cu avizul autorităţilor publice competente pentru protecţia mediului, printr-un coş comun, ansamblul format din astfel de instalaţii este considerat o singură instalaţie mare de ardere.

Articolul 5

(1)Fără a se încălca prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 243/2000 privind protecţia atmosferei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 655/2001, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 152/2005 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 84/2006, cu modificările ulterioare, este permisă funcţionarea instalaţiilor mari de ardere existente - tip I şi a instalaţiilor mari de ardere noi - tip II dacă se încadrează în una dintre următoarele condiţii:

a)respectă valorile-limită de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, prevăzute în secţiunea A din anexele nr. 3-7;

b)sunt incluse în Programul naţional de reducere a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite din instalaţii mari de ardere existente - tip I şi instalaţii mari de ardere noi - tip II, denumit în continuare program naţional, prevăzut la art. 7 alin. (1);

c)le sunt aplicabile şi respectă prevederile art. 10 alin. (1), art. 12 sau 13, după caz.

(2)Sunt exceptate de la prevederile alin. (1) instalaţiile mari de ardere existente - tip I, prevăzute în anexa nr. 9, ai căror titulari deţin notificarea scrisă, prezentată autorităţii publice competente pentru protecţia mediului, prin care s-au angajat ca în perioada de referinţă, cuprinsă între 1 ianuarie 2008 şi 31 decembrie 2015, să nu exploateze instalaţia mai mult de 20.000 de ore.

(3)În situaţia prevăzută la alin. (2) titularul activităţii are obligaţia de a prezenta anual autorităţii competente pentru protecţia mediului un raport cuprinzând evidenţa orelor de funcţionare utilizate şi neutilizate din timpul acordat pentru rămânerea în exploatare a instalaţiei mari de ardere existente - tip I.

Articolul 6

(1)Titularii activităţilor instalaţiilor mari de ardere existente - tip I, care nu respectă valorile-limită de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, prevăzute în secţiunea A din anexele nr. 3-7, trebuie să deţină şi să reactualizeze, la solicitarea autorităţii publice competente pentru protecţia mediului, programe de reducere progresivă a emisiilor anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, în vederea atingerii acestor valori-limită de emisie la termenele prevăzute în anexa VII, capitolul 9, secţiunea D din Tratatul dintre Regatul Belgiei, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Irlanda, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, Republica Ungară, Republica Malta, Regatul Ţărilor de Jos, Republica Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză, Republica Slovenia, Republica Slovacă, Republica Finlanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (state membre ale Uniunii Europene) şi Republica Bulgaria şi România privind aderarea Republicii Bulgaria şi a României la Uniunea Europeană, semnat de România la Luxemburg la 25 aprilie 2005, ratificat prin Legea nr. 157/2005 (Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană), pentru fiecare instalaţie mare de ardere existentă - tip I. (2) Fără a se încălca prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 243/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 655/2001, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 152/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 84/2006, cu modificările ulterioare, titularii activităţilor instalaţiilor mari de ardere existente - tip I, altele decât cele la care face referire alin. (1), şi cei ai activităţilor instalaţiilor mari de ardere noi - tip II sunt obligaţi să respecte valorile-limită de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, prevăzute în secţiunea A din anexele nr. 3-7. (3) Programele de reducere progresivă a emisiilor anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi cuprind termenele, modalităţile de implementare şi plafoanele anuale de emisii de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi aferente fiecărei instalaţii mari de ardere.

(4)La solicitarea justificată a titularului activităţii, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului poate permite redistribuirea plafoanelor anuale de emisii de dioxid de sulf, oxizi de azot şi/sau pulberi între instalaţiile mari de ardere aflate pe acelaşi amplasament şi deţinute de acelaşi titular de activitate, cu condiţia ca plafoanele anuale de emisii de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi aferente întregului amplasament, obţinute prin însumarea plafoanelor anuale de emisii ale fiecărei instalaţii mari de ardere de pe amplasament, rezultate după redistribuire, să nu depăşească suma plafoanelor anuale de emisii alocate iniţial acestor instalaţii mari de ardere prin programele de reducere progresivă a emisiilor.

(5)Programele de reducere progresivă a emisiilor anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi se negociază şi se aprobă ca parte a planurilor de acţiuni prevăzute de art. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 152/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 84/2006, cu modificările ulterioare.

(6)Programele de reducere progresivă a emisiilor anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi se elaborează, se revizuiesc şi se reactualizează pe baza Ghidului privind elaborarea, revizuirea şi reactualizarea propunerilor de programe de reducere progresivă a emisiilor anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, care se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

Articolul 7

(1)Fără a se încălca prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 243/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 655/2001, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 152/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 84/2006, cu modificările ulterioare, programul naţional se elaborează, se revizuieşte şi se reactualizează pe baza programelor de reducere progresivă a emisiilor anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, prevăzute la art. 6, şi se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.

(2)În vederea respectării prevederilor referitoare la Directiva 2001/80/CE din anexa VII la Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, programul naţional se revizuieşte cel mai târziu până la data de 30 septembrie 2010. (3) Programul naţional, revizuit potrivit prevederilor alin. (1), trebuie să asigure reducerea suplimentară a emisiilor până la un nivel inferior obiectivelor intermediare referitoare la emisiile totale anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, stabilite în secţiunea D a cap. 9 din anexa VII la Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană.

(4)În scopul revizuirii programului naţional, potrivit prevederilor alin. (2), titularii activităţilor instalaţiilor mari de ardere au obligaţia să revizuiască, la solicitarea autorităţii competente pentru protecţia mediului, programele proprii de reducere progresivă a emisiilor anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, potrivit prevederilor art. 6 alin. (1), (3), (5) şi (6).

(5)Nivelurile de emisii totale anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, prevăzute la alin. (3), sunt stabilite în funcţie de durata de exploatare anuală reală a fiecărei instalaţii, tipul combustibilului utilizat şi de puterea termică a instalaţiei.

(6)Programul naţional conţine obiective, măsuri şi termenele de realizare a acestora, precum şi mecanismul de monitorizare a îndeplinirii obiectivelor şi măsurilor propuse.

(7)Programul naţional stabileşte etapele de reducere a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite din instalaţiile mari de ardere existente - tip I şi instalaţiile mari de ardere noi - tip II, precum şi procedurile de implementare.

(8)Reducerile de emisii rezultate în urma aplicării programului naţional se raportează la emisiile de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi aferente anului de referinţă 1980. (9) Pe parcursul implementării programului naţional, determinarea emisiilor anuale totale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi se face potrivit prevederilor anexei nr. 2. (10) Ca urmare a închiderii unei instalaţii mari de ardere, care este inclusă în programul naţional, nu este permisă creşterea, prin redistribuire, a emisiilor anuale totale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi la celelalte instalaţii mari de ardere care fac obiectul acestui program.

(11)Ulterior datei de 30 septembrie 2010, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului împreună cu autoritatea publică centrală din domeniul economiei şi autoritatea publică centrală pentru administraţie analizează necesitatea reactualizării programului naţional în următoarele situaţii:

a)la solicitarea justificată a titularului activităţii;

b)la iniţiativa justificată a autorităţii publice centrale din domeniul economiei şi/sau a autorităţii publice centrale pentru administraţie publică;

c)la iniţiativa justificată a autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.

Articolul 8

În situaţia în care o schimbare substanţială şi neaşteptată în cererea de energie, în disponibilitatea anumitor combustibili sau în funcţionarea anumitor instalaţii de producţie creează dificultăţi tehnice importante în respectarea nivelurilor emisiilor totale anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, prevăzute la art. 7 alin. (3), autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului solicită Comisiei Europene modificarea nivelurilor şi/sau a termenelor calendaristice de reducere progresivă a acestor emisii.

Articolul 9

(1)Fără a se încălca prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 243/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 655/2001, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 152/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 84/2006, cu modificările ulterioare, proiectarea, executarea sau funcţionarea unei instalaţii mari de ardere noi - tip III este permisă cu respectarea valorilor-limită de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, prevăzute în secţiunea B din anexele nr. 3-7. (2) Operatorii instalaţiilor mari de ardere noi - tip III cu o putere electrică nominală mai mare sau egală cu 300 MW, pentru care autorizaţia de construire, inclusiv acordul de mediu, sau, în lipsa unei astfel de proceduri, autorizaţia de înfiinţare este emisă după data de 25 iunie 2009, au obligaţia să evalueze dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a)sunt disponibile situri de stocare adecvate;

b)s-a analizat fezabilitatea tehnică şi economică a facilităţilor de transport;

c)s-a analizat fezabilitatea tehnică şi economică a adaptării instalaţiilor în vederea captării dioxidului de carbon.

(3)Dacă, în urma evaluării condiţiilor prevăzute la alin. (2), acestea sunt îndeplinite, autoritatea publică competentă pentru protecţia mediului are următoarele obligaţii:

a)verifică dacă pe amplasamentul instalaţiei este rezervat un spaţiu adecvat pentru echipamentul necesar captării şi comprimării dioxidului de carbon;

b)stabileşte, pe baza evaluării prevăzute la alin. (2) şi a altor informaţii disponibile, dacă sunt îndeplinite toate condiţiile privind protecţia sănătăţii umane şi a mediului.

Articolul 10

(1)Prin excepţie de la prevederile anexei nr. 3, instalaţiilor mari de ardere cu putere termică nominală egală cu sau mai mare de 400 MW le este aplicabilă, pentru emisiile de dioxid de sulf, o valoare-limită de 800 mg/Nmc, cu condiţia ca durata de utilizare anuală a acestora, calculată ca medie pe o perioadă de 5 ani, să nu depăşească: a) 2.000 de ore, până la data de 31 decembrie 2015; b) 1.500 de ore, începând cu data de 1 ianuarie 2016. (2) Prevederile alin. (1) nu se aplică instalaţiilor mari de ardere noi - tip III pentru care autorizaţia integrată de mediu se acordă în condiţiile prevederilor art. 9.

Articolul 11

În cazul instalaţiilor mari de ardere noi - tip III sau în cazul instalaţiilor de ardere a căror putere termică nominală este mărită cu cel puţin 50 MW, titularii activităţii au obligaţia de a examina fezabilitatea tehnică şi economică a aplicării producţiei combinate de energie electrică şi termică. În cazul în care această fezabilitate este confirmată, avându-se în vedere cererea de energie şi disponibilitatea sistemelor de distribuţie, este prioritară opţiunea dezvoltării unor astfel de instalaţii.

Articolul 12

(1)Autorizaţiile integrate de mediu pentru instalaţiile mari de ardere, emise cu respectarea prevederilor art. 5 alin. (1) şi ale art. 9, trebuie să cuprindă proceduri referitoare la situaţiile de funcţionare necorespunzătoare sau de întrerupere a funcţionării echipamentelor de reducere a emisiilor.

(2)În cazul funcţionării necorespunzătoare sau al întreruperii funcţionării echipamentelor de reducere a emisiilor, titularul activităţii are următoarele obligaţii:

a)să reducă sau să sisteze funcţionarea instalaţiei mari de ardere, dacă revenirea la funcţionarea normală nu este posibilă în 24 de ore, sau să utilizeze combustibili mai puţin poluanţi;

b)să informeze în termen de 48 de ore autoritatea publică teritorială pentru protecţia mediului;

c)să ia măsurile necesare ca durata cumulată de funcţionare fără echipament de reducere a emisiilor să nu depăşească 120 de ore în orice perioadă de 12 luni.

(3)Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, la propunerea autorităţii publice teritoriale pentru protecţia mediului, acordă derogări de la limitele de timp prevăzute la alin. (2) lit. a) şi c) în următoarele cazuri:

a)dacă există o necesitate imperioasă de menţinere a furnizării de energie;

b)dacă înlocuirea instalaţiei mari de ardere oprite pentru o perioadă limitată de timp nu se poate face decât cu o altă instalaţie, a cărei funcţionare prezintă riscul creşterii generale a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi.

(4)La propunerea autorităţii publice centrale din domeniul economiei şi/sau a autorităţii publice centrale pentru administraţie publică, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului suspendă, pe o durată de maximum 6 luni, obligaţia titularului activităţii de a respecta valorile-limită de emisie pentru dioxid de sulf, prevăzute la art. 5 alin. (1) şi art. 9, atunci când aceste valori nu pot fi respectate la instalaţiile mari de ardere care folosesc în mod normal combustibil cu conţinut redus de sulf, datorită întreruperii aprovizionării cu acest combustibil ca urmare a unei crize considerabile.

(5)În cazul în care o instalaţie mare de ardere, care foloseşte în mod normal numai combustibil gazos şi care ar trebui altfel să fie dotată cu sisteme de epurare a gazelor reziduale, trebuie să recurgă, în mod excepţional şi numai pentru o perioadă de maximum 10 zile, cu excepţia cazului în care există o necesitate imperioasă de a menţine furnizarea energiei, la utilizarea altor combustibili, din cauza unei întreruperi imprevizibile a alimentării cu acest combustibil gazos, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, la propunerea autorităţii teritoriale pentru protecţia mediului, poate acorda titularului activităţii o derogare de la obligaţia de a se conforma cu valorile-limită la emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, prevăzute la art. 5 alin. (1) şi la art. 9.

Articolul 13

Stabilirea valorilor-limită de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, în cazul instalaţiilor mari de ardere cu combustibil multiplu, se face potrivit prevederilor anexei nr. 8.

Articolul 14

(1)În cazul măririi puterii termice a unei instalaţii de ardere cu cel puţin 50 MW, valorile-limită de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, prevăzute în secţiunea B din anexele nr. 3-7, aplicabile noii părţi a instalaţiei, se determină în funcţie de puterea termică a întregii instalaţii.

(2)Prevederile alin. (1) nu se aplică instalaţiilor prevăzute în anexa nr. 8 pct. 2 şi 3. (3) În cazul modificării substanţiale a unei instalaţii mari de ardere, aşa cum este definită în art. 2 alin. (1) lit. m) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 152/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 84/2006, cu modificările ulterioare, aceasta trebuie să respecte valorile-limită de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi prevăzute în secţiunea B din anexele nr. 3-7.

Articolul 15

(1)Evacuarea gazelor reziduale de la instalaţiile mari de ardere se efectuează în mod controlat, prin intermediul unui coş de evacuare.

(2)Autorizaţiile integrate de mediu pentru instalaţiile mari de ardere, emise cu respectarea dispoziţiilor legale, stabilesc condiţiile de evacuare a gazelor reziduale.

(3)Autoritatea publică teritorială pentru protecţia mediului verifică, în mod special, pe baza informaţiilor transmise de titularii de activitate, că înălţimea coşului este calculată astfel încât să asigure condiţiile de evacuare a gazelor reziduale fără să afecteze sănătatea populaţiei şi mediul.

Articolul 16

În cazul proiectării, executării şi/sau punerii în funcţiune a unor instalaţii mari de ardere care pot avea efecte semnificative asupra mediului altor state membre, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului se asigură că au loc toate informările şi consultările necesare potrivit prevederilor art. 17 din Hotărârea Guvernului nr. 445/2009 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului.

Articolul 17

Monitorizarea valorilor emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite de la instalaţiile mari de ardere, precum şi a altor valori necesare pentru punerea în aplicare a prezentei hotărâri se realizează de către titularul activităţii potrivit prevederilor anexei nr. 2 secţiunea A.

Articolul 18

Titularul activităţii are obligaţia de a informa autorităţile publice competente pentru protecţia mediului asupra rezultatelor măsurătorilor continue, măsurătorilor discontinue, controlului echipamentelor de măsurare, precum şi asupra tuturor celorlalte operaţii legate de activitatea de monitorizare a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite de la instalaţiile mari de ardere, în scopul evaluării conformării cu programul naţional, precum şi cu condiţiile cuprinse în acordul sau autorizaţia integrată de mediu, inclusiv cu planul de acţiuni aferent acesteia.

Articolul 19

(1)În cazul efectuării măsurătorilor continue la instalaţiile mari de ardere existente - tip I şi la instalaţiile mari de ardere noi - tip II, valorile-limită de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, prevăzute în secţiunea A din anexele nr. 3-7, se consideră a fi respectate dacă rezultatele acestor măsurători efectuate pentru orele de funcţionare dintr-un an calendaristic, exceptând perioadele la care se face referire în art. 12 şi perioadele de pornire/oprire, îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

a)niciuna dintre valorile medii lunare calendaristice pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi nu depăşeşte valorile-limită de emisie corespunzătoare; b) 97 % din toate valorile medii la 48 de ore pentru dioxidul de sulf şi pulberi nu depăşesc 110 % din valorile-limită de emisie corespunzătoare; c) 95 % din toate valorile medii la 48 de ore pentru oxizii de azot nu depăşesc 110 % din valorile-limită de emisie corespunzătoare.

(2)În cazul instalaţiilor mari de ardere noi - tip III, prevăzute la art. 9, valorile-limită de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi aferente orelor de funcţionare dintr-un an calendaristic, exceptând perioadele prevăzute la art. 12 şi perioadele de pornire/oprire, sunt considerate ca fiind respectate dacă îndeplinesc următoarele condiţii:

a)nicio valoare medie zilnică validată pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi nu depăşeşte valorile-limită de emisie corespunzătoare prevăzute în secţiunea B din anexele nr. 3-7; b) 95 % din toate valorile medii orare validate pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi nu depăşesc 200 % din valorile-limită de emisie corespunzătoare, prevăzute în secţiunea B din anexele nr. 3-7, în cursul unui an calendaristic.

(3)Dacă se efectuează numai măsurători discontinue sau alte proceduri adecvate de determinare, valorile-limită de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, prevăzute în anexele nr. 3-7, se consideră ca fiind respectate dacă rezultatele fiecărei serii de măsurători sau ale altor proceduri de determinare aprobate de autorităţile competente pentru protecţia mediului nu depăşesc aceste valori-limită de emisie.

(4)Valorile medii validate pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi se determină potrivit prevederilor anexei nr. 2 secţiunea A pct. 4.

Articolul 20

Emisiile anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi şi concentraţiile acestor poluanţi în gazele reziduale se calculează cu respectarea prevederilor art. 17-19.

Articolul 21

(1)În scopul respectării dispoziţiilor legale privind calitatea aerului, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului poate stabili, pentru anumite zone geografice sau pe întreg teritoriul ţării, după caz, valori-limită de emisie mai stricte decât cele prevăzute în prezenta hotărâre.

(2)În aplicarea dispoziţiilor legale privind prevenirea şi controlul integrat al poluării, autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului pot stabili valori-limită de emisie şi pentru alţi poluanţi proveniţi de la instalaţiile mari de ardere, precum şi cerinţe suplimentare faţă de prevederile prezentei hotărâri.

(3)În situaţia în care este necesară adaptarea instalaţiilor mari de ardere la progresul tehnic, potrivit prevederilor legale privind prevenirea şi controlul integrat al poluării, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului poate stabili cerinţe mai stricte decât cele prevăzute în prezenta hotărâre.

(4)Condiţiile de aplicare a prevederilor alin. (1) şi (3) se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.

Articolul 22

În vederea implementării prevederilor prezentei hotărâri, în cadrul autorităţii publice pentru protecţia mediului, se înfiinţează Secretariatul tehnic pentru controlul activităţilor instalaţiilor mari de ardere. Organizarea şi funcţionarea Secretariatului tehnic se stabilesc prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

Articolul 23

(1)Următoarele fapte constituie contravenţii şi se sancţionează, după cum urmează:

a)nerespectarea prevederilor art. 5 alin. (3), ale art. 6 alin. (1) şi (2) şi ale art. 12 alin. (2) lit. b), cu amendă de la 10.000 lei la 15.000 lei;

b)nerespectarea prevederilor art. 10 alin. (1), ale art. 18 şi ale art. 12 alin. (2) lit. a) şi c), cu amendă de la 15.000 lei la 20.000 lei;

c)nerespectarea prevederilor art. 5 alin. (1) şi (2), ale art. 7, ale art. 9, ale art. 15 alin. (1), ale art. 20 şi ale anexei nr. 2, cu amendă de la 20.000 lei la 30.000 lei.

(2)Constatarea contravenţiilor prevăzute la alin. (1) şi aplicarea sancţiunilor se fac de către personalul anume împuternicit din cadrul autorităţii competente pentru protecţia mediului.

(3)Prevederilor alin. (1) şi (2) le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Articolul 24

Anexele nr. 1-9 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

Articolul 25

La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 541/2003 privind stabilirea unor măsuri pentru limitarea emisiilor în aer ale anumitor poluanţi proveniţi din instalaţii mari de ardere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2003, cu modificările şi completările ulterioare.

Articolul 26

Până la emiterea ordinelor prevăzute la art. 6 alin. (6), art. 7 alin. (1) şi art. 22, Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor, al ministrului economiei şi comerţului şi al ministrului administraţiei şi internelor nr. 833/545/859/2005 pentru aprobarea Programului naţional de reducere a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite din instalaţii mari de ardere, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 888 din 4 octombrie 2005, Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului, al ministrului economiei şi comerţului şi al ministrului administraţiei şi internelor nr. 712/199/2003/126/2004 pentru aprobarea Ghidului privind elaborarea propunerilor de programe de reducere progresivă a emisiilor anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite din instalaţii mari de ardere, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 18 februarie 2004, şi Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului nr. 1.052/2003 privind organizarea şi funcţionarea Secretariatului tehnic pentru controlul activităţilor instalaţiilor mari de ardere, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 15 ianuarie 2004, rămân în vigoare.

Prezenta hotărâre transpune Directiva 2001/80/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2001 privind limitarea emisiilor în atmosferă a anumitor poluanţi provenind de la instalaţiile de ardere de dimensiuni mari, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 309/2001.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

p. Ministrul mediului şi pădurilor,

Dan Cârlan,

secretar de stat

Ministrul economiei, comerţului şi mediului de afaceri,

Adriean Videanu

p. Ministrul administraţiei şi internelor,

Mihai Capră,

secretar de stat

Şeful Departamentului pentru Afaceri Europene,

Bogdan Mănoiu

Ministrul finanţelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

Bucureşti, 28 aprilie 2010.

Nr. 440.

Anexa 1

DEFINIŢII

1.emisie - evacuarea în aer a substanţelor provenite de la instalaţiile de ardere;

2.gaze reziduale - evacuări în stare gazoasă, care conţin emisii solide, lichide sau gazoase; debitul volumetric se exprimă în mc/h la temperatura şi presiunea standard, respectiv 273 K, 101,3 kPa, corectat cu presiunea parţială a vaporilor de apă; unitatea de măsură a debitului volumetric se notează Nmc/h;

3.valoarea-limită de emisie - cantitatea admisibilă a unei substanţe conţinută în gazele reziduale provenite din instalaţia de ardere, care poate fi evacuată în aer într-o perioadă de timp dată; se calculează ca masă de substanţă raportată la volumul de gaze reziduale, considerând conţinutul de oxigen în gazul rezidual de 3% în volum, în cazul combustibililor lichizi sau gazoşi, de 6% în volum, în cazul combustibililor solizi, şi de 15% în volum, în cazul turbinelor cu gaz; se exprimă în mg/Nmc;

4.rata de desulfurare - raportul, exprimat în procente, dintre cantitatea de sulf care nu este emisă în aer din instalaţia de ardere, într-o perioadă de timp dată, şi cantitatea de sulf conţinută în combustibilul utilizat în instalaţia de ardere, în aceeaşi perioadă de timp;

5.titularul activităţii - orice persoană fizică sau juridică ce exploatează instalaţia mare de ardere sau care are ori este delegată cu putere economică decisivă asupra acesteia;

6.combustibil - orice material combustibil solid, lichid sau gazos cu care se alimentează instalaţia mare de ardere, cu excepţia deşeurilor a căror ardere este reglementată prin Hotărârea Guvernului nr. 128/2002 privind incinerarea deşeurilor, cu modificările şi completările ulterioare;

7.combustibil determinant - combustibilul care are cea mai ridicată valoare-limită de emisie dintre toţi combustibilii utilizaţi într-o instalaţie mare de ardere, la un moment dat, sau, în cazul în care 2 dintre aceşti combustibili au aceeaşi valoare-limită de emisie, combustibilul care are puterea termică nominală cea mai ridicată;

8.instalaţie mare de ardere - orice echipament tehnic în care combustibilii sunt oxidaţi în scopul utilizării energiei termice astfel produse, a cărui putere termică nominală este egală cu sau mai mare de 50 MW;

9.instalaţie mare de ardere existentă - tip I - orice instalaţie mare de ardere pentru care a fost acordată o autorizaţie de construcţie sau, în lipsa unei astfel de proceduri, o autorizaţie de exploatare până la data de 1 iulie 1987;

10.instalaţie mare de ardere nouă - tip II - orice instalaţie mare de ardere pentru care a fost acordată o autorizaţie de construcţie sau, în lipsa unei astfel de proceduri, o autorizaţie de exploatare ori care a fost autorizată sau supusă procedurii de autorizare de către autoritatea publică competentă pentru protecţia mediului începând cu data de 1 iulie 1987 şi până la data de 27 noiembrie 2002, cu condiţia ca această instalaţie să fi fost pusă în funcţiune până la data de 27 noiembrie 2003;

11.instalaţie mare de ardere nouă - tip III - orice instalaţie mare de ardere supusă procedurii de autorizare integrată de către autoritatea publică competentă pentru protecţia mediului începând cu data de 27 noiembrie 2002, precum şi orice instalaţie mare de ardere pentru care a fost acordată o autorizaţie de construcţie sau, în lipsa unei astfel de proceduri, o autorizaţie de exploatare ori care a fost autorizată sau supusă procedurii de autorizare de către autoritatea publică competentă pentru protecţia mediului începând cu data de 1 iulie 1987 şi până la data de 27 noiembrie 2002 şi care nu a fost pusă în funcţiune până la data de 27 noiembrie 2003;

12.instalaţie de ardere cu combustibil multiplu - orice instalaţie de ardere care poate fi alimentată simultan sau alternativ cu două ori mai multe tipuri de combustibil;

13.biomasă - produs compus parţial sau în totalitate din materii vegetale provenite din agricultură sau activităţi forestiere, ce poate fi utilizat drept combustibil cu scopul recuperării conţinutului energetic, precum şi următoarele deşeuri utilizate drept combustibil:

a)deşeuri vegetale provenite din agricultură şi din activităţi forestiere;

b)deşeuri vegetale rezultate din industria alimentară, dacă energia termică rezultată din procesul de ardere este valorificată;

c)deşeuri vegetale fibroase rezultate din producţia de celuloză primară şi din producţia de hârtie, dacă acestea sunt incinerate la locul de fabricaţie şi dacă energia produsă de instalaţia de incinerare este valorificată;

d)deşeuri de plută;

e)deşeuri lemnoase, cu excepţia celor care pot conţine compuşi organici halogenaţi sau metale grele, în urma aplicării unui tratament de protecţie ori de conservare a lemnului, şi care includ în mod special deşeurile provenite din construcţii sau demolări;

14.turbină cu gaz - orice maşină rotativă ce converteşte energia termică în lucru mecanic, constând în principal dintr-un compresor, o cameră de ardere şi turbina cu gaz propriu-zisă.

Anexa 2

METODE DE MĂSURARE

a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi

Secţiunea A Proceduri pentru măsurarea şi evaluarea emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite din instalaţiile mari de ardere

1.a) Pentru instalaţiile mari de ardere existente - tip I şi instalaţiile mari de ardere noi - tip II şi tip III se efectuează măsurători continue ale concentraţiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite din gazele reziduale ale fiecărei instalaţii menţionate, având o putere termică nominală egală sau mai mare de 100 MW.

b)Nu se solicită măsurători continue în următoarele cazuri:

–pentru instalaţiile mari de ardere a căror durată de viaţă este mai mică de 10.000 de ore de funcţionare;

–pentru emisiile de dioxid de sulf şi pulberi provenite din procesul de ardere a gazului natural în boilere sau în turbinele cu gaz;

–pentru emisiile de dioxid de sulf provenite de la turbinele cu gaz sau de la boilerele care ard produse petroliere cu un conţinut cunoscut de sulf, în cazul în care acestea nu sunt echipate cu instalaţii de desulfurare;

–pentru emisiile de dioxid de sulf provenite de la boilere care utilizează în procesul de ardere biomasă, cu condiţia ca titularul activităţii să justifice din punct de vedere tehnic că emisiile de dioxid de sulf nu pot fi în niciun caz mai mari decât valorile-limită de emisie stabilite.

c)În cazul nesolicitării măsurătorilor continue, autoritatea publică competentă pentru protecţia mediului cere efectuarea măsurătorilor discontinue sau alte proceduri de determinare adecvate, verificate şi aprobate de aceasta, care conduc la evaluarea cantităţilor de emisii de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, cu o frecvenţă de cel puţin o dată la 6 luni.

d)Procedurile de determinare prevăzute la lit. c) trebuie să fie în concordanţă cu prevederile standardelor române sau standardelor naţionale ale unui alt stat membru al UE, care adoptă standardele CEN.

e)În cazul în care standardele CEN nu sunt disponibile, se utilizează standardele ISO sau standarde naţionale, cu condiţia asigurării unor date de calitate ştiinţifică echivalentă.

2.Autorităţile publice competente pentru protecţia mediului trebuie informate asupra schimbărilor substanţiale referitoare la tipul de combustibil folosit, precum şi asupra modului de funcţionare a instalaţiei.

Autoritatea publică competentă pentru protecţia mediului decide dacă obligaţiile de monitorizare prevăzute la pct. 1 se pot menţine sau dacă este necesară o adaptare a acestora.

3.a) Măsurătorile continue realizate în conformitate cu pct. 1 includ parametrii relevanţi în procesul de funcţionare a instalaţiei mari de ardere, pentru conţinutul de oxigen, temperatura, presiunea şi conţinutul de vapori de apă. Măsurarea continuă a conţinutului de vapori de apă din gazele reziduale nu este necesară dacă proba de gaz rezidual este uscată înainte ca aceasta să fie analizată.

b)Măsurătorile reprezentative, cum ar fi prelevarea de probe şi analiza acestora, pentru poluanţii relevanţi şi pentru parametrii de proces, precum şi calibrarea sistemelor automate de măsură folosind metode de referinţă se efectuează în conformitate cu prevederile standardelor române sau standardelor naţionale ale unui alt stat membru al UE, care adoptă standardele CEN disponibile.

c)În cazul în care standardele CEN referitoare la măsurarea emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi nu sunt disponibile, se utilizează standarde ISO sau standarde naţionale referitoare la măsurarea emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, cu condiţia asigurării unei exactităţi echivalente.

d)Sistemele de măsurare continuă se supun cel puţin o dată pe an controlului utilizând măsurători paralele prin metode de referinţă.

4.a) Valorile pentru intervalele de încredere 95% ale rezultatului unei singure măsurători nu trebuie să depăşească următoarele procente din valoarea-limită a emisiilor:

SO(2) - 20%;

NO(x) - 20%;

pulberi - 30%.

b)Valorile medii orare şi zilnice validate trebuie determinate din valorile orare medii validate după ce s-a scăzut valoarea intervalului de încredere corespunzător, prevăzute la lit. a); în cazul în care mai mult de 3 valori medii orare dintr-o zi sunt invalidate datorită funcţionării sau întreţinerii defectuoase a sistemului de măsurare continuă, măsurătorile din această zi sunt invalidate.

c)Dacă măsurătorile aferente unui număr mai mare de 10 zile dintr-un an sunt invalidate datorită funcţionării sau întreţinerii defectuoase a sistemului de măsurare, autoritatea publică competentă pentru protecţia mediului cere titularului activităţii luarea măsurilor adecvate pentru îmbunătăţirea fiabilităţii sistemului de monitorizare continuă.Secţiunea B Determinarea emisiilor totale anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite din instalaţiile mari de ardere

1.Titularii activităţilor instalaţiilor mari de ardere comunică autorităţilor publice competente pentru protecţia mediului valorile emisiilor totale anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite din instalaţiile mari de ardere, în conformitate cu obligaţiile privind raportările, menţionate în autorizaţia integrată de mediu.

2.În cazul utilizării monitorizării continue, titularul activităţii însumează separat, pentru fiecare poluant, masa de poluant emis în fiecare zi, în funcţie de debitul volumetric al gazelor reziduale.

3.În cazul în care nu este utilizată monitorizarea continuă, titularul activităţii instalaţiei mari de ardere efectuează estimări ale emisiilor totale anuale conform secţiunii A pct. 1, în vederea respectării obligaţiilor faţă de autorităţile publice competente pentru protecţia mediului.

4.În fiecare an, autorităţile publice competente pentru protecţia mediului întocmesc, pe baza raportării valorilor emisiilor totale anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, transmise de către titularii activităţilor, inventarul emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite din toate instalaţiile mari de ardere.

5.În cazul deţinerii pe acelaşi amplasament a mai multor instalaţii mari de ardere de către un singur titular de activitate, acestuia îi revine obligaţia de a transmite autorităţii publice competente pentru protecţia mediului următoarele date:

a)emisiile totale anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, calculate ca un total particule în suspensie;

b)cantitatea totală anuală de energie, evidenţiată pe fiecare categorie de combustibil utilizat, respectiv biomasă, alţi combustibili solizi, combustibili lichizi, gaz natural, alţi combustibili gazoşi, calculată ca produs între puterea calorifică inferioară aferentă fiecărei categorii de combustibil menţionat şi cantitatea de combustibil utilizată anual.

6.O dată la 3 ani, în termen de 12 luni de la terminarea perioadei de 3 ani luate în calcul, autorităţile publice competente pentru protecţia mediului întocmesc o sinteză a rezultatelor inventarului emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite din instalaţiile mari de ardere, realizat pentru fiecare instalaţie, evidenţiindu-se în mod separat emisiile din rafinării.

Titularii activităţilor sunt obligaţi să pună la dispoziţie autorităţilor publice competente pentru protecţia mediului inventarele anuale ale emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, pentru fiecare instalaţie.

7.Autorităţile publice competente pentru protecţia mediului elaborează anual pe baza rapoartelor prevăzute la art. 5 alin. (3) din hotărâre, transmise de către titularii activităţilor instalaţiilor mari de ardere existente - tip I, inventarul naţional al orelor de funcţionare utilizate şi neutilizate din timpul acordat pentru rămânerea în exploatare a acestor instalaţii.

Anexa 3

VALORILE-LIMITĂ DE EMISIE

pentru dioxid de sulf [SO(2)], aplicabile instalaţiilor mari

de ardere, în cazul utilizării combustibililor solizi

Secţiunea A Valorile-limită de emisie pentru SO(2), exprimate în mg/Nmc, respectiv la un conţinut de O(2) de 6% în gazele reziduale, aplicabile instalaţiilor mari de ardere existente - tip I şi instalaţiilor mari de ardere noi - tip II, reglementate prin art. 5 alin. (1) din hotărâre, sunt:

┌─────────────────────────┬──────────────────────────────────────────┐

│ Puterea termică (P) │ Valorile-limită de emisie pentru SO(2) │

│ (MWt) │ (mg/Nmc) │

├─────────────────────────┼──────────────────────────────────────────┤

│ 50 ≤ P < 100 │ 2000 │

├─────────────────────────┼──────────────────────────────────────────┤

│ 100 ≤ P < 500 │ 2400-4 P*) │

├─────────────────────────┼──────────────────────────────────────────┤

│ P ≥ 500 │ 400 │

└─────────────────────────┴──────────────────────────────────────────┘

Notă *) P reprezintă puterea termică nominală.

În situaţia în care valorile-limită de emisie nu pot fi respectate ca urmare a caracteristicilor combustibilului, se aplică următoarele rate de desulfurare:

┌─────────────────────────┬──────────────────────────────────────────┐

│ Puterea termică (P) │ Rata de desulfurare (%) │

│ (MWt) │ │

├─────────────────────────┼──────────────────────────────────────────┤

│ P ≤ 100 │ 60 │

├─────────────────────────┼──────────────────────────────────────────┤

│ 100 < P ≤ 300 │ 75 │

├─────────────────────────┼──────────────────────────────────────────┤

│ P > 300 │ 90 │

├─────────────────────────┼──────────────────────────────────────────┤

│ P > 500 │ minimum 94 sau minimum 92*) │

└─────────────────────────┴──────────────────────────────────────────┘

Notă *) Pentru instalaţiile mari de ardere prevăzute cu echipamente de desulfurare sau de injectare a varului, montate înainte de 1 ianuarie 2001.Secţiunea B Valorile-limită de emisie pentru SO(2), exprimate în mg/Nmc, respectiv la un conţinut de O(2) de 6% în gazele reziduale, aplicabile instalaţiilor mari de ardere noi - tip III, reglementate prin art. 9, cu excepţia turbinelor cu gaz, sunt:

┌───────────────┬──────────────────────┬───────────────────────────────────────┐

│ Tipul de │ Puterea termică (P) │ Valorile-limită de emisie pentru SO(2)│

│ combustibil │ (MWt) │ (mg/Nmc) │

├───────────────┼──────────────────────┼───────────────────────────────────────┤

│ │ 50 ≤ P < 100 │ 200 │

│Biomasa ├──────────────────────┼───────────────────────────────────────┤

│ │ 100 < P ≤ 300 │ 200 │

│ ├──────────────────────┼───────────────────────────────────────┤

│ │ P > 300 │ 200 │

├───────────────┼──────────────────────┼───────────────────────────────────────┤

│Cazul general │ 50 ≤ P < 100 │ 850 │

│al utilizării ├──────────────────────┼───────────────────────────────────────┤

│unui combusti- │ 100 < P ≤ 300 │ 200 │

│bil solid ├──────────────────────┼───────────────────────────────────────┤

│ │ P > 300 │ 200 │

└───────────────┴──────────────────────┴───────────────────────────────────────┘

În situaţia în care valorile-limită de emisie nu pot fi respectate ca urmare a caracteristicilor combustibilului, se vor aplica următoarele rate de desulfurare:

┌─────────────────────┬──────────────────────────────────────┬─────────────────┐

│ Puterea termică (P) │Valorile-limită de emisie pentru SO(2)│ Rata de │

│ (MWt) │ (mg/Nmc) │ desulfurare (%) │

├─────────────────────┼──────────────────────────────────────┼─────────────────┤

│ P ≤ 300 │ 300 │ ≥ 92 │

├─────────────────────┼──────────────────────────────────────┼─────────────────┤

│ P > 300 │ 400 │ ≥ 95 │

└─────────────────────┴──────────────────────────────────────┴─────────────────┘

Anexa 4

VALORILE-LIMITĂ DE EMISIE

pentru dioxid de sulf [SO(2)], aplicabile instalaţiilor mari de

ardere, în cazul utilizării combustibililor lichizi

Secţiunea A Valorile-limită de emisie de SO(2), exprimate în mg/Nmc, respectiv la un conţinut de O(2) de 3% în gazele reziduale, aplicabile instalaţiilor mari de ardere existente - tip I şi instalaţiilor mari de ardere noi - tip II, reglementate prin art. 5 alin. (1) din hotărâre, sunt:

┌─────────────────────────┬──────────────────────────────────────────┐

│ Puterea termică (P) │ Valorile-limită de emisie pentru SO(2) │

│ (MWt) │ (mg/Nmc) │

├─────────────────────────┼──────────────────────────────────────────┤

│ 50 ≤ P ≤ 300 │ 1700 │

├─────────────────────────┼──────────────────────────────────────────┤

│ 300 < P < 500 │ 3650-6,5 P │

├─────────────────────────┼──────────────────────────────────────────┤

│ P ≥ 500 │ 400 │

└─────────────────────────┴──────────────────────────────────────────┘

Secţiunea B Valorile-limită de emisie pentru SO(2), exprimate în mg/Nmc, respectiv la un conţinut de O(2) de 3% în gazele reziduale, aplicabile instalaţiilor mari de ardere noi - tip III, reglementate prin art. 9 din hotărâre, cu excepţia turbinelor cu gaz, sunt:

┌─────────────────────────┬──────────────────────────────────────────┐

│ Puterea termică (P) │ Valorile-limită de emisie pentru SO(2) │

│ (MWt) │ (mg/Nmc) │

├─────────────────────────┼──────────────────────────────────────────┤

│ 50 ≤ P ≤ 100 │ 850 │

├─────────────────────────┼──────────────────────────────────────────┤

│ 100 < P ≤ 300 │ 400-200*) │

├─────────────────────────┼──────────────────────────────────────────┤

│ P > 300 │ 200 │

└─────────────────────────┴──────────────────────────────────────────┘

Notă *) Descreştere liniară 500-P.Anexa 5

VALORILE-LIMITĂ DE EMISIE

pentru dioxid de sulf [SO(2)], aplicabile instalaţiilor mari

de ardere, în cazul utilizării combustibililor gazoşi

Secţiunea A Valorile-limită de emisie pentru SO(2), exprimate în mg/Nmc, respectiv la un conţinut de O(2) de 3% în gazele reziduale, aplicabile instalaţiilor mari de ardere existente - tip I şi instalaţiilor mari de ardere noi - tip II, reglementate prin art. 5 alin. (1) din hotărâre, sunt:

Secţiunea B Valorile-limită de emisie pentru SO(2), exprimate în mg/Nmc, respectiv la un conţinut de O(2) de 3% în gazele reziduale, aplicabile instalaţiilor mari de ardere noi - tip III, reglementate prin art. 9 din hotărâre, sunt:

Anexa 6

VALORILE-LIMITĂ DE EMISIE

pentru oxizi de azot [NO(x)], măsuraţi ca dioxid de azot,

aplicabile instalaţiilor mari de ardere

Secţiunea A Valorile-limită de emisie pentru NO(x), exprimate în mg/Nmc, respectiv la un conţinut de O(2) de 6% în gazele reziduale, pentru combustibili solizi, şi de 3% în gazele reziduale, pentru combustibili lichizi şi gazoşi, aplicabile instalaţiilor mari de ardere existente - tip I şi instalaţiilor mari de ardere noi - tip II, reglementate prin art. 5 alin. (1) din hotărâre, sunt:

┌────────────────┬─────────────────────┬───────────────────────────────────────┐

│ Tipul de │ Puterea termică (P) │ Valorile-limită de emisie pentru NO(x)│

│ combustibil │ (MWt) │ (mg/Nmc) │

├────────────────┼─────────────────────┼───────────────────────────────────────┤

│ │ 50-500 │ 600 │

│Solid ├─────────────────────┼───────────────────────────────────────┤

│ │ > 500 │ 500 *1), *2) │

├────────────────┼─────────────────────┼───────────────────────────────────────┤

│Solid (valori- │ 50-500 │ 600 │

│limită de emisie├─────────────────────┼───────────────────────────────────────┤

│aplicabile de │ > 500 │ 200 │

│la data de │ │ │

│1 ianuarie 2016)│ │ │

├────────────────┼─────────────────────┼───────────────────────────────────────┤

│ │ 50-500 │ 450 │

│Lichid ├─────────────────────┼───────────────────────────────────────┤

│ │ > 500 │ 400 │

├────────────────┼─────────────────────┼───────────────────────────────────────┤

│ │ 50-500 │ 300 │

│Gazos ├─────────────────────┼───────────────────────────────────────┤

│ │ > 500 │ 200 │

└────────────────┴─────────────────────┴───────────────────────────────────────┘

*1) Până la data de 31 decembrie 2015, valoarea-limită de emisie este de 600 mg/Nmc pentru instalaţiile mari de ardere existente - tip I şi instalaţiile mari de ardere noi - tip II, cu o putere termică mai mare de 500 MW, a căror utilizare anuală, calculată ca valoare medie pe o perioadă de 5 ani, nu depăşeşte 2.000 de ore.

Valoarea-limită de emisie este de 450 mg/Nmc pentru instalaţiile mari de ardere existente - tip I şi instalaţiile mari de ardere noi - tip II, cu o putere termică mai mare de 500 MW, a căror utilizare anuală, calculată ca valoare medie pe o perioadă de 5 ani, nu depăşeşte 1.500 de ore, începând cu data de 1 ianuarie 2016.

*2) Până la data de 1 ianuarie 2018, instalaţiile mari de ardere existente - tip I şi instalaţiile mari de ardere noi - tip II, care au funcţionat în cele 12 luni ce au precedat datei de 1 ianuarie 2001 şi care, după această dată, îşi continuă funcţionarea, utilizând combustibil solid cu un conţinut de compuşi organici volatili mai mic de 10%, trebuie să respecte o valoare-limită de emisie de 1.200 mg/Nmc.

Secţiunea B Valorile-limită de emisie pentru NO(x), exprimate în mg/Nmc, aplicabile instalaţiilor mari de ardere noi - tip III, reglementate prin art. 9 din hotărâre, cu excepţia turbinelor cu gaz, sunt:

Pentru combustibili solizi, calculaţi la un conţinut de O(2) de 6%:

┌───────────────┬──────────────────────┬───────────────────────────────────────┐

│ Tipul de │ Puterea termică (P) │ Valorile-limită de emisie pentru NO(x)│

│ combustibil │ (MWt) │ (mg/Nmc) │

├───────────────┼──────────────────────┼───────────────────────────────────────┤

│ │ 50 ≤ P ≤ 100 │ 400 │

│Biomasă ├──────────────────────┼───────────────────────────────────────┤

│ │ 100 < P ≤ 300 │ 300 │

│ ├──────────────────────┼───────────────────────────────────────┤

│ │ P > 300 │ 200 │

├───────────────┼──────────────────────┼───────────────────────────────────────┤

│Combustibil │ 50 ≤ P ≤ 100 │ 400 │

│solid în ├──────────────────────┼───────────────────────────────────────┤

│general │ 100 < P ≤ 300 │ 200 │

│ ├──────────────────────┼───────────────────────────────────────┤

│ │ P > 300 │ 200 │

└───────────────┴──────────────────────┴───────────────────────────────────────┘

Pentru combustibili lichizi, calculaţi la un conţinut de O(2) de 3%:

┌───────────────┬──────────────────────┬───────────────────────────────────────┐

│ Tipul de │ Puterea termică (P) │ Valorile-limită de emisie pentru NO(x)│

│ combustibil │ (MWt) │ (mg/Nmc) │

├───────────────┼──────────────────────┼───────────────────────────────────────┤

│Combustibil │ 50 ≤ P ≤ 100 │ 400 │

│lichid în ├──────────────────────┼───────────────────────────────────────┤

│general │ 100 < P ≤ 300 │ 200 │

│ ├──────────────────────┼───────────────────────────────────────┤

│ │ P > 300 │ 200 │

└───────────────┴──────────────────────┴───────────────────────────────────────┘

Pentru combustibili gazoşi, calculaţi la un conţinut de O(2) de 3%:

┌───────────────┬──────────────────────┬───────────────────────────────────────┐

│ Tipul de │ Puterea termică (P) │ Valorile-limită de emisie pentru NO(x)│

│ combustibil │ (MWt) │ (mg/Nmc) │

├───────────────┼──────────────────────┼───────────────────────────────────────┤

│ │ 50 ≤ P ≤ 300 │ 150 │

│Gaz natural ├──────────────────────┼───────────────────────────────────────┤

│ │ P > 300 │ 100 │

├───────────────┼──────────────────────┼───────────────────────────────────────┤

│Alţi │ 50 ≤ P ≤ 300 │ 200 │

│combustibili ├──────────────────────┼───────────────────────────────────────┤

│gazoşi │ P > 300 │ 200 │

└───────────────┴──────────────────────┴───────────────────────────────────────┘

Turbine cu gaz

Valorile-limită de emisie pentru NO(x), aplicabile numai în cazul regimurilor de încărcare de peste 70%, exprimate în mg/Nmc, calculate la un conţinut de O(2) de 15% în gazele reziduale, aplicabile individual turbinelor cu gaz reglementate prin art. 9 din hotărâre, sunt:

┌───────────────┬──────────────────────┬───────────────────────────────────────┐

│ Tipul de │ Puterea termică (P) │ Valorile-limită de emisie pentru NO(x)│

│ combustibil │ (MWt) │ (mg/Nmc) │

├───────────────┼──────────────────────┼───────────────────────────────────────┤

│Gaz natural*) │ P > 50 │ 50**) │

├───────────────┼──────────────────────┼───────────────────────────────────────┤

│Combustibil │ │ │

│lichid***) │ P > 50 │ 120 │

├───────────────┼──────────────────────┼───────────────────────────────────────┤

│Combustibili │ │ │

│gazoşi, alţii │ │ │

│decât gazul │ │ │

│natural │ P > 50 │ 120 │

└───────────────┴──────────────────────┴───────────────────────────────────────┘

Notă *) Compoziţia gazului natural este, în principal, constituită din metan şi maximum 20% în volum gaze inerte şi alţi constituenţi. Notă **) Dacă randamentul turbinei cu gaz este determinat pe baza condiţiilor ISO, valoarea-limită de emisie pentru NO(x) este de 75 mg/Nmc, în cazurile:

–turbinelor cu gaz folosite în sisteme de cogenerare, având randamentul global al ciclului mai mare de 75%;

–turbinelor cu gaz utilizate în sisteme de cogenerare, având un randament mediu anual mai mare de 55%;

–turbinelor cu gaz utilizate pentru acţionări mecanice.

Pentru turbinele cu gaz cu ciclu unic care nu se încadrează în niciuna dintre categoriile de mai sus, dar care au un randament mai mare de 35%, determinat pe baza condiţiilor ISO, valoarea-limită a emisiilor este: 50 eta/35, unde eta este randamentul turbinei cu gaz, exprimat în procente, determinat pe baza condiţiilor ISO.

Notă ***) Valoarea-limită de emisie se aplică numai turbinelor cu gaz care utilizează combustibil distilat uşor sau combustibil distilat mediu.

Sunt exceptate de la respectarea acestor valori-limită turbinele cu gaz utilizate în cazuri de urgenţă, a căror durată de funcţionare nu depăşeşte 500 de ore/an. Titularul activităţii are obligaţia să transmită autorităţii publice pentru protecţia mediului un raport anual privind orele de funcţionare.

Anexa 7

VALORILE-LIMITĂ DE EMISIE

pentru pulberi, aplicabile instalaţiilor mari de ardere

Secţiunea A Valorile-limită de emisie pentru pulberi, exprimate în mg/Nmc, respectiv la un conţinut de O(2) de 6% în gazele reziduale pentru combustibilii solizi şi de 3% pentru combustibilii lichizi şi gazoşi, aplicabile instalaţiilor mari de ardere existente - tip I şi instalaţiilor mari de ardere noi - tip II, reglementate prin art. 5 alin. (1) din hotărâre, sunt:

┌───────────────┬──────────────────────────┬───────────────────────────────────┐

│ Tipul de │ Puterea termică (P) │ Valorile-limită de emisie │

│ combustibil │ (MWt) │ pentru pulberi (mg/Nmc) │

├───────────────┼──────────────────────────┼───────────────────────────────────┤

│ │ ≥ 500 │ 50**) │

│Solid ├──────────────────────────┼───────────────────────────────────┤

│ │ < 500 │ 100 │

├───────────────┼──────────────────────────┼───────────────────────────────────┤

│Lichid*) │ Toate instalaţiile │ 50 │

├───────────────┼──────────────────────────┼───────────────────────────────────┤

│ │ │ 5 - ca regulă generală │

│Gazos │ Toate instalaţiile ├───────────────────────────────────┤

│ │ │10 - pentru gazele de furnal │

│ │ ├───────────────────────────────────┤

│ │ │50 - pentru gazele provenite din │

│ │ │siderurgie, care pot fi utilizate │

│ │ │în alte amplasamente │

└───────────────┴──────────────────────────┴───────────────────────────────────┘

Notă *) Valoarea-limită de 100 mg/Nmc poate fi aplicată instalaţiilor cu o putere termică mai mică de 500 MW, care utilizează combustibil lichid cu un conţinut de cenuşă mai mare de 0,06%. Notă **) Valoarea-limită de 100 mg/Nmc poate fi aplicată instalaţiilor autorizate potrivit prevederilor art. 5 din hotărâre, cu o putere termică egală cu sau mai mare de 500 MW, care utilizează combustibil solid care are o putere calorifică mai mică de 5.800 kJ/kg, reprezentând puterea calorifică inferioară, cu o umiditate mai mare de 45% în greutate, un conţinut combinat de umiditate şi cenuşă mai mare de 60% în greutate şi cu un conţinut de oxid de calciu mai mare de 10%.Secţiunea B Valorile-limită de emisie pentru pulberi, exprimate în mg/Nmc, aplicabile instalaţiilor mari de ardere noi - tip III, reglementate prin art. 9 din hotărâre, cu excepţia turbinelor cu gaz, sunt:

┌───────────────────────┬────────────────────────┬─────────────────────────────┐

│ Tipul de │ Puterea termică (P) │ Valorile-limită de emisie │

│ combustibil │ (MWt) │ pentru pulberi (mg/Nmc) │

├───────────────────────┼────────────────────────┼─────────────────────────────┤

│Combustibil solid │ 50 ≤ P ≤ 100 MW │ 50 │

│(conţinut de O(2) de ├────────────────────────┼─────────────────────────────┤

│de 6%) │ P > 100 MW │ 30 │

├───────────────────────┼────────────────────────┼─────────────────────────────┤

│Combustibil lichid │ 50 ≤ P ≤ 100 MW │ 50 │

│(conţinut de O(2) de ├────────────────────────┼─────────────────────────────┤

│de 3%) │ P > 100 MW │ 30 │

├───────────────────────┼────────────────────────┼─────────────────────────────┤

│Combustibil gazos │ │ │

│(conţinut de O(2) de │ │ │

│de 3%) în general │ P > 50 MW │ 5 │

├───────────────────────┼────────────────────────┼─────────────────────────────┤

│Gaze de furnal │ P > 50 MW │ 10 │

├───────────────────────┼────────────────────────┼─────────────────────────────┤

│Gaze de siderurgie │ │ │

│utilizate în alte │ │ │

│instalaţii mari de │ P > 50 MW │ 30 │

│ardere │ │ │

└───────────────────────┴────────────────────────┴─────────────────────────────┘

Anexa 8

STABILIREA

valorilor-limită de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi

pulberi provenite de la instalaţii mari de ardere cu combustibil multiplu

1.La autorizarea instalaţiilor mari de ardere cu combustibil multiplu, reglementate potrivit prevederilor art. 5 alin. (1), ale art. 9 şi ale art. 14 din hotărâre, în care sunt utilizaţi simultan 2 sau mai mulţi combustibili, autoritatea publică competentă pentru protecţia mediului stabileşte valorile-limită de emisie după cum urmează:

a)se stabileşte valoarea-limită de emisie pentru fiecare poluant, corespunzătoare fiecărui combustibil, în raport cu puterea termică nominală a instalaţiei mari de ardere şi potrivit prevederilor anexelor nr. 3-7;

b)se determină valorile-limită de emisie ponderate pentru fiecare combustibil. Aceste valori sunt obţinute prin înmulţirea valorilor-limită de emisie individuale stabilite potrivit prevederilor lit. a) cu puterea termică corespunzătoare fiecărui combustibil, rezultatul fiind raportat la suma puterilor termice corespunzătoare combustibililor utilizaţi;

c)se însumează valorile-limită de emisie ponderate pe combustibil.

2.La autorizarea instalaţiilor mari de ardere cu combustibil multiplu, care utilizează pentru consum propriu reziduuri de distilare şi de conversie de la rafinarea ţiţeiului sau amestecuri ale acestora cu alţi combustibili, pentru stabilirea valorilor-limită de emisie se aplică, prin excepţie de la dispoziţiile pct. 1, prevederile referitoare la combustibilul cu cea mai mare valoare-limită de emisie, reprezentând combustibilul determinant, dacă în timpul funcţionării instalaţiei de ardere puterea termică furnizată de acest combustibil reprezintă cel puţin 50% din suma puterilor termice furnizate de toţi combustibilii utilizaţi.

În situaţia în care puterea termică furnizată de către combustibilul determinant reprezintă mai puţin de 50% din suma puterilor termice furnizate de toţi combustibilii utilizaţi, valoarea-limită de emisie este determinată proporţional cu cantitatea de căldură furnizată de fiecare combustibil utilizat, ţinând seama de suma puterilor termice furnizate de toţi combustibilii utilizaţi, după cum urmează:

a)în primul rând, prin adoptarea valorii-limită de emisie pentru fiecare poluant corespunzătoare fiecărui combustibil, în funcţie de puterea termică nominală a instalaţiei, potrivit prevederilor anexelor nr. 3-7;

b)în al doilea rând, prin calcularea valorii-limită a combustibilului determinant; această valoare este obţinută prin înmulţirea cu 2 a valorii-limită de emisie pentru acest combustibil, prevăzută în anexele nr. 3-7, şi scăzând din rezultat valoarea-limită de emisie a combustibilului cu cea mai mică valoare-limită de emisie;

c)în al treilea rând, prin determinarea valorilor-limită de emisie ponderate pe combustibil; aceste valori sunt obţinute prin înmulţirea valorii-limită de emisie calculate a combustibilului cu puterea termică furnizată de combustibilul determinant şi înmulţirea fiecăreia dintre celelalte valori-limită de emisie cu puterea termică furnizată de fiecare combustibil şi împărţind rezultatul înmulţirii la suma puterilor termice furnizate de toţi combustibilii utilizaţi;

d)în al patrulea rând, prin însumarea valorilor-limită de emisie ponderate pe combustibil.

3.La autorizarea instalaţiilor prevăzute la pct. 2 se pot aplica şi valori-limită de emisie medii pentru dioxidul de sulf, indiferent de combinaţia de combustibil utilizată, după cum urmează:

a)pentru instalaţiile mari de ardere existente - tip I şi instalaţiile mari de ardere noi - tip II, prevăzute la art. 5 din hotărâre, valoarea-limită de emisie de 1.000 mg/Nmc, ca medie pentru toate instalaţiile de acest tip dintr-o rafinărie;

b)pentru instalaţiile mari de ardere noi - tip III, prevăzute la art. 9 din hotărâre, valoarea-limită de emisie de 600 mg/Nmc, ca medie pentru toate instalaţiile de acest tip din rafinărie, cu excepţia turbinelor cu gaze.

Autoritatea publică competentă pentru protecţia mediului trebuie să se asigure că aplicarea prevederilor lit. a) şi b) nu determină, în niciun caz, creşterea emisiilor provenite de la instalaţiile existente.

4.Instalaţiile mari de ardere cu combustibil multiplu reglementate potrivit prevederilor art. 5 alin. (1), art. 9 sau art. 14 din hotărâre, în care sunt utilizaţi alternativ 2 sau mai mulţi combustibili, trebuie să respecte valorile-limită de emisie prevăzute în anexele nr. 3-7, corespunzătoare fiecărui tip de combustibil utilizat.

Anexa 9

Instalaţii mari de ardere aflate sub incidenţa prevederilor art. 5 alin. (2)