Ordin nr. 1.379 din 6 iulie 1998

Ministrul finanţelor,

în baza prevederilor art. 29 din Ordonanţa Guvernului nr. 70/1997 privind controlul fiscal şi ale art. 12 din Hotărârea Guvernului nr. 447/1997 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor, cu modificările ulterioare,

emite următorul ordin:

1.Se aprobă Instrucţiunile de aplicare a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 70/1997 privind controlul fiscal, anexa la prezentul ordin.

2.Direcţia generală proceduri fiscale şi sistem informaţional pentru veniturile statului şi direcţiile generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene şi a municipiului Bucureşti răspund de aplicarea prevederilor prezentului ordin.

Ministrul finanţelor,

Daniel Daianu

Anexa 1

INSTRUCŢIUNI

de aplicare a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 70/1997 privind controlul fiscal*)

Notă *) Ordonanţa Guvernului nr. 70/1997 este publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 30 august 1997.

1.Referitor la art. 21:

1.1.Dreptul material de a stabili diferenţe de impozite şi majorări de întârziere pentru neplata în termen a acestora, precum şi de a constata contravenţii şi de a aplica amenzi şi penalităţi pentru faptele a căror constatare şi sancţionare sunt, potrivit legii, de competenţa organelor fiscale, aparţine acestor organe şi acest drept se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în intervalul de timp stabilit de lege.

1.2.Data la care se naşte acest drept este:

a)data la care a expirat termenul de depunere a declaraţiei;

b)data ultimului termen legal de plată a impozitului, în cazul în care legea nu prevede obligaţia depunerii declaraţiei;

c)data comunicării către contribuabili a impozitului stabilit de organele fiscale, în condiţiile legii.

1.3.Termenele de prescripţie, aflate în curs înaintea intrării în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr. 70/1997, se calculează şi se împlinesc potrivit dispoziţiilor legale cuprinse în actele normative aplicabile la data când au început să curgă.

1.4.Dreptul organelor fiscale de a constata contravenţii şi de a aplica amenzi şi penalităţi pentru faptele a căror constatare şi sancţionare sunt, potrivit legii, de competenţa acestora se prescrie conform prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 70/1997 privind controlul fiscal.

1.5.În sensul prevederilor lit. a), declaraţia este orice document prin care contribuabilul declara impozitele datorate, conform prevederilor din legile fiscale speciale sau din alte reglementări privind procedura de întocmire şi de depunere a declaraţiilor fiscale.

1.6.Prevederile lit. b) sunt aplicabile în cazul impozitelor forfetare, taxelor de timbru şi al impozitelor încasate prin stopaj la sursa, pentru care legea specială nu prevede obligaţia depunerii declaraţiei.

1.7.În prevederile lit. c) se încadrează impozitele stabilite de organele fiscale în condiţiile prevăzute de lege, respectiv impozitele stabilite prin estimare conform reglementărilor legale în vigoare, precum şi cele pentru care legea specială prevede stabilirea debitului de către organul fiscal.

2.Referitor la art. 22:

2.1.Întreruperea şterge prescripţia începută înainte de a se fi ivit împrejurarea care a produs-o.

După întrerupere începe să curgă o noua prescripţie.

2.2.În cazul în care contribuabilul depune declaraţia fiscală după termenul legal de depunere a acesteia, prescripţia, care a început să curgă conform art. 21 lit. a), se întrerupe, urmând ca de la data depunerii efective a declaraţiei să curgă o noua prescripţie.

2.3.În sensul prevederilor lit. d), acţiunile de control sunt atât cele desfăşurate la sediul contribuabilului sau în orice alt loc stabilit de comun acord cu acesta, pe baza evidentelor contabile şi a documentelor justificative, cat şi cele desfăşurate la sediul organului fiscal, pe baza documentelor şi declaraţiilor existente în dosarul fiscal al contribuabilului, inclusiv stabilirea, prin estimare, a diferenţelor de impozite, conform reglementărilor legale.

Data comunicării către contribuabil a diferenţelor de impozit stabilite de organele fiscale este:

a)data la care contribuabilul sau reprezentantul legal al acestuia semnează procesul-verbal de control;

b)data primirii de către contribuabil a scrisorii recomandate cu confirmare de primire, prin care organul fiscal transmite:

–procesul-verbal de control, în cazul în care contribuabilul sau reprezentantul sau legal a refuzat semnarea acestuia;

–înştiinţarea pentru modificările intervenite cu ocazia aprobării procesului-verbal de control;

–documentul prin care organele fiscale comunică contribuabilului diferenţele de impozite stabilite prin estimare.

3.Referitor la art. 23:

3.1.Curgerea termenului de prescripţie este oprită pe timpul cat durează situaţiile prevăzute de lege care împiedica organul fiscal sa stabilească diferenţe de impozite.

3.2.După încetarea suspendării, prescripţia îşi reia cursul, socotindu-se şi timpul scurs înainte de suspendare.

În cazul în care, după încetarea suspendării şi până la împlinirea termenului de prescripţie, au rămas mai puţin de 6 luni, prescripţia nu se va împlini înainte de expirarea unui termen de 6 luni, calculat de la încetarea cauzei de suspendare.

3.3.Prescripţia se suspenda pe timpul cat contribuabilul se sustrage, cu rea-credinţa, de la efectuarea controlului fiscal prin: tăinuirea bunurilor sau a veniturilor impozabile, nedepunerea la organele fiscale a documentelor şi evidentelor contabile sau prin orice alte acte sau fapte care împiedica desfăşurarea controlului fiscal.

3.4.În cazul în care, cu ocazia efectuării controlului fiscal, inspectorul constata deficiente sau alte cauze care împiedica desfăşurarea controlului şi dispune măsuri pentru remedierea acestora, prescripţia se suspenda pe timpul cat contribuabilul îndeplineşte măsurile dispuse de acesta.

3.5.Suspendarea termenului de prescripţie se face în baza documentului (proces-verbal) de control, nota de constatare) prin care organul fiscal constata existenta unuia dintre cazurile prevăzute de lege pentru suspendare.

4.Referitor la art. 25:

Termenul de prescripţie de 10 ani este aplicabil în cazurile în care exista o hotărâre judecătorească definitivă care a stabilit existenta evaziunii fiscale.