Decizia nr. 754 din 13 decembrie 2016

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 375 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ioan Rotaru, Ion Gheorghe Rotaru, Doina Rotaru, Doru Rotaru, Irina Alnchef, Iuliana Manolache, Silvia Ancuţa Miron, Aurelia Rotaru şi Ioan Ştefan Rotaru în Dosarul nr. 829/89/2015 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 449D/2016.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată. Apreciază că susţinerile autorilor excepţiei sunt neîntemeiate, în condiţiile în care procedura recunoaşterii învinuirii se desfăşoară în condiţii de oralitate şi contradictorialitate. De asemenea, judecătorul, atunci când pune în vedere inculpatului posibilitatea de a opta pentru această procedură, dă cuvântul atât procurorului, cât şi părţilor, astfel că acestea au posibilitatea de a învedera instanţei de judecată reţinerile pe care le au cu privire la desfăşurarea unei astfel de proceduri derogatorii de la procedura comună. Formularea unei cereri prin care inculpatul optează pentru o astfel de procedură nu este obligatorie pentru instanţă dacă aceasta apreciază ca fiind insuficiente probele administrate în cursul urmăririi penale.

CURTEA

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

4.Prin Încheierea din 21 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 829/89/2015, Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 375 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ioan Rotaru, Ion Gheorghe Rotaru, Doina Rotaru, Doru Rotaru, Irina Alnchef, Iuliana Manolache, Silvia Ancuţa Miron, Aurelia Rotaru, Ioan Ştefan Rotaru cu ocazia soluţionării apelurilor formulate împotriva unei sentinţe penale pronunţate de Tribunalul Vaslui.

5.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că imposibilitatea părţilor civile de a solicita administrarea de probe pe latura penală a procesului, în situaţia în care inculpatul recunoaşte fapta descrisă în rechizitoriu şi cere să fie judecat doar în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, creează o situaţie de inegalitate de arme între părţile din procesul penal.

6.Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că instanţa de judecată are posibilitatea de a respinge cererea inculpatului de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate, judecătorul nefiind obligat, în lipsa propriei convingeri, să admită cererea formulată de inculpat, ceea ce reprezintă o materializare a principiului constituţional al înfăptuirii justiţiei de către instanţele judecătoreşti, consacrat de art. 124 din Legea fundamentală. De asemenea, instanţa menţionează că, în ipoteza admiterii cererii inculpatului de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate, poate fi administrată proba cu înscrisuri de către toate părţile, dispoziţiile art. 97 alin. (2) şi cele ale art. 198 alin. (1) din Codul de procedură penală prevăzând că „proba se obţine în procesul penal prin următoarele mijloace: (...) înscrisuri (...)“, iar „înscrisurile pot servi ca mijloace de probă, dacă, din conţinutul lor, rezultă fapte sau împrejurări de natură să contribuie la aflarea adevărului“. În final, apreciază că textul criticat nu interzice efectuarea de probatorii, ci le limitează ca tip, respectiv proba cu înscrisuri, dar această limitare se referă la toate părţile, deci nu se poate susţine existenţa unei inegalităţi de arme.

7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8.Guvernul arată că specificul procedurii de judecată simplificate îl constituie scurtarea cercetării judecătoreşti, ca urmare a faptului că în faţa instanţei nu va putea fi admisă decât proba cu înscrisuri, şi aceasta cu condiţia de a fi prezentate la termenul la care au fost propuse sau la un termen ulterior, acordat în acest scop. Apreciază că reglementarea acestei proceduri garantează atât respectarea drepturilor procesuale ale părţilor şi altor subiecţi procesuali, cât şi aflarea adevărului în procesul penal. În continuare, Guvernul susţine că prevederile ce fac obiectul excepţiei trebuie interpretate şi aplicate în coroborarea lor cu alte dispoziţii relevante în materie, de exemplu cele ale art. 377 alin. (4) şi (5) şi ale art. 395 alin. (2) din Codul de procedură penală. Aşadar, întrucât instanţa este obligată să ia concluziile părţii civile pentru a decide asupra procedurii de judecată accelerată şi având în vedere că în cadrul procedurii prevăzute de art. 375 din Codul de procedură penală, părţile civile pot dezbate asupra probelor administrate în faza de urmărire penală, pot argumenta necesitatea administrării altor probe şi pot solicita schimbarea încadrării juridice, cu consecinţe în sensul revenirii la procedura de judecată obişnuită, Guvernul apreciază că nu se poate susţine lipsa caracterului echitabil al procesului şi nici încălcarea dreptului la apărare. În final, arată că prevederile art. 375 alin. (2) din Codul de procedură penală sunt conforme principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii câtă vreme nu instituie vreo diferenţă de tratament între justiţiabilii aflaţi în ipoteza normei.

9.Avocatul Poporului arată că îşi menţine punctul de vedere anterior exprimat în dosarele nr. 1.528D/2015 şi nr. 743D/2015 şi reţinut în deciziile nr. 107 din 25 februarie 2016 şi nr. 726 din 29 octombrie 2015, în sensul că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.

10.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 375 alin. (2) din Codul de procedură penală, cu următorul conţinut: „Dacă admite cererea, instanţa întreabă părţile şi persoana vătămată dacă propun administrarea de probe cu înscrisuri.“13. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că textele criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 24 referitor la dreptul la apărare şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea sunt invocate prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

14.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că procedura simplificată de judecată în cazul recunoaşterii învinuirii nu constituie o noutate în materie procesual penală, fiind reglementată pentru prima dată de dispoziţiile art. 320^1 din vechiul Cod de procedură penală - introduse prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor -, cu titlul de derogare de la dreptul comun, ce presupune soluţionarea cu celeritate a unor cauze penale pentru care cercetarea judecătorească propriu-zisă devine redundantă, întrucât în faza de urmărire penală au fost dezlegate toate aspectele legate de existenţa infracţiunii şi de vinovăţia inculpatului (a se vedea Decizia nr. 484 din 23 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 10 august 2015, paragraful 12).

15.În continuare, Curtea reţine că recurgerea la procedura simplificată de judecată în cazul recunoaşterii învinuirii presupune manifestarea de voinţă a inculpatului de a recurge la această procedură, precum şi o recunoaştere în totalitate a faptelor reţinute în sarcina sa. Cu toate acestea, simpla manifestare de voinţă a inculpatului de a recurge la procedura simplificată de judecată şi declaraţia formală de recunoaştere a învinuirii nu conduc automat la aplicarea acestei proceduri şi a unei pedepse în limitele prevăzute de art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, instanţa de judecată fiind cea care, verificând dacă probele administrate în faza urmăririi penale sunt suficiente pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei, dispune urmarea sau nu a acestei proceduri.

16.În acest context, Curtea constată că, pentru a se putea pronunţa asupra cererii formulate de inculpat, instanţa de judecată nu se va limita doar la ascultarea acestuia, ci, după acest moment, potrivit art. 375 alin. (1) din Codul de procedură penală, va lua concluziile procurorului şi ale celorlalte părţi cu privire la îndeplinirea condiţiilor de aplicare a procedurii simplificate, inclusiv cele ale persoanelor care s-au constituit părţi civile în dosarul respectiv. Astfel, partea civilă are posibilitatea de a pune concluzii cu privire la procedura în cazul recunoaşterii învinuirii, ceea ce presupune inclusiv concluzii circumscrise laturii penale a cauzei.

17.De altfel, Curtea observă că dispoziţiile art. 375 referitor la procedura recunoaşterii învinuirii se regăsesc în cuprinsul capitolului II - Judecata în primă instanţă - al titlului III - Judecata - din Codul de procedură penală, ceea ce presupuse că această etapă este subsecventă epuizării procedurii în camera preliminară. Or, inclusiv în această etapă, partea civilă sau partea vătămată poate formula cereri şi excepţii referitoare la competenţa, legalitatea sesizării instanţei, precum şi la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, cu efecte directe asupra laturii penale a cauzei.

18.În continuare, Curtea constată că, prin Decizia nr. 107 din 25 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 27 aprilie 2016, paragrafele 17, 18, a reţinut că, potrivit art. 374 alin. (4) coroborat cu art. 375 alin. (2) şi art. 377 din Codul de procedură penală, în cursul cercetării judecătoreşti simplificate, pot fi administrate, în suplimentarea probatoriului administrat în faza de urmărire penală, probe cu înscrisuri. Doctrina a relevat faptul că, dacă, potrivit vechii reglementări, în procedura simplificată de judecată puteau fi administrate doar înscrisuri în circumstanţiere, potrivit actualei reglementări, pot fi administrate atât înscrisuri în circumstanţiere, cât şi pentru soluţionarea acţiunilor penală şi civilă, prin urmare, acestea pot fi atât în favoarea, cât şi în defavoarea inculpatului. Astfel, inclusiv partea civilă poate solicita administrarea de înscrisuri în circumstanţiere, cât şi pentru soluţionarea acţiunilor penală şi civilă.

19.Curtea apreciază că, deşi, în cursul cercetării judecătoreşti simplificate, singurele mijloace de probă ce pot fi administrate în suplimentarea probatoriului administrat în faza de urmărire penală sunt doar înscrisurile, fiind exclusă posibilitatea administrării vreunui alt mijloc de probă, aceasta nu determină o inegalitate de arme între părţile din procesul penal. Astfel, dispoziţiile art. 374 alin. (4) coroborat cu art. 375 alin. (2) şi art. 377 din Codul de procedură penală se aplică în egală măsură atât inculpatului, cât şi celorlalte părţi, inclusiv părţii civile, nereglementându-se o situaţie diferită, mai favorabilă, pentru vreunul dintre aceştia.

20.De asemenea, Curtea constată că, prin Decizia nr. 107 din 25 februarie 2016, precitată, a observat că, potrivit art. 377 alin. (5) din Codul de procedură penală, dacă, după admiterea cererii inculpatului de a fi judecat în procedura simplificată, instanţa constată că pentru stabilirea încadrării juridice este necesară administrarea altor probe, precum şi dacă, după schimbarea încadrării juridice, constată acelaşi lucru, luând concluziile procurorului şi ale părţilor, dispune efectuarea cercetării judecătoreşti potrivit procedurii comune.

21.Neintervenind elemente noi de natură a reconsidera jurisprudenţa Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

22.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ioan Rotaru, Ion Gheorghe Rotaru, Doina Rotaru, Doru Rotaru, Irina Alnchef, Iuliana Manolache, Silvia Ancuţa Miron, Aurelia Rotaru şi Ioan Ştefan Rotaru în Dosarul nr. 829/89/2015 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi constată că dispoziţiile art. 375 alin. (2) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 13 decembrie 2016.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Mariţiu