Decizie nr. 307 din 3 martie 2011

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-şef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 238 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Romconstruct" - S.A. din Ploieşti în Dosarul nr. 9.884/299/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.395D/2010.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii în această materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 16 aprilie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 9.884/299/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 238 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Romconstruct" - S.A. din Ploieşti într-o cauză având ca obiect recursul împotriva unei încheieri prin care a fost omologat un raport de expertiză.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că textul de lege criticat intră în contradicţie cu art. 16 din Constituţie, întrucât creează o discriminare vădită între justiţiabili, în raport cu calea judiciară aleasă de către aceştia. Sub acest aspect, accesul liber la justiţie, drept care include şi dreptul la probaţiune, ca parte a dreptului la apărare, justiţiabilii au o poziţie diferită după cum solicită administrarea unei probe pe calea dreptului comun sau pe calea procedurii speciale a asigurării dovezilor. Nu sunt realizate nici exigenţele procesului echitabil atâta timp cât există o singură cale de atac nedevolutivă împotriva unei hotărâri judecătoreşti care, finalmente, se bucură de autoritate de lucru judecat. Din acest punct de vedere, nu există un control judiciar complet asupra hotărârii judecătoreşti susceptibile de a fi atacate doar cu recurs. Limitarea dreptului şi modalităţii de probaţiune este neîndoielnic o limitare a dreptului la apărare constituţional garantat.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. Invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, instanţa arată că liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil sunt compatibile cu instituirea unor proceduri speciale, pentru situaţii deosebite, prin reglementarea unor dispoziţii cu caracter urgent ce derogă de la dreptul comun în privinţa căilor de atac.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 238 din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut: "Încheierea instanţei este executorie şi poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.

Încheierea dată în timpul judecării unei pricini nu poate fi atacată decât o dată cu fondul."

În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 cu privire la accesul liber la justiţie, precum şi prevederilor art. 24 referitoare la dreptul la apărare.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că susţinerile autorului excepţiei sunt neîntemeiate, deoarece, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, procedura de judecată este stabilită prin lege şi, ca atare, legiuitorul este suveran în adoptarea regulilor de procedură, evident, cu respectarea prevederilor şi principiilor constituţionale.

În legătură cu critica de neconstituţionalitate privind încălcarea egalităţii cetăţenilor în exercitarea drepturilor lor procesuale, inclusiv a căilor de atac, Curtea Constituţională consideră că, în instituirea regulilor de acces al justiţiabililor la aceste drepturi, legiuitorul este ţinut de respectarea principiului consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie. De aceea nu este contrară acestui principiu instituirea unor reguli speciale cât timp ele asigură egalitatea juridică a cetăţenilor în utilizarea lor. Principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. Prin urmare, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. În consecinţă, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice raţional.

Dispoziţiile procedurale criticate stabilesc că, atunci când asigurarea probelor în procesul civil se cere pe cale incidentală - în timpul judecării unei pricini -, încheierea dată de instanţa de judecată se poate ataca numai odată cu hotărârea dată asupra fondului. Aceste dispoziţii împiedică prelungirea excesivă a duratei procesului şi contribuie la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil. Mai mult, dispoziţiile respectă dreptul la un proces echitabil, deoarece toate actele procesuale care urmează încheierii la care se referă textul atacat se efectuează cu respectarea garanţiilor prevăzute de lege pentru toate părţile din litigiu.

De altfel, Curtea s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor criticate sau a altor dispoziţii similare prin prisma aceloraşi critici de neconstituţionalitate (de exemplu, Decizia nr. 234 din 4 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 din 7 aprilie 2008, sau Decizia nr. 226 din 18 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 7 iunie 2004), respingând excepţiile ca fiind neîntemeiate.

Curtea apreciază că nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie, astfel încât soluţiile şi considerentele deciziilor mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 238 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Romconstruct" - S.A. din Ploieşti în Dosarul nr. 9.884/299/2008 al Tribunalului Bucureşti Secţia a III-a civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 martie 2011.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-şef,

Mihaela Senia Costinescu