privind stabilirea procedurilor pentru aprobarea de tip a motoarelor destinate a fi montate pe maşini mobile nerutiere şi a motoarelor destinate vehiculelor pentru transportul rutier de persoane sau de marfă şi stabilirea măsurilor de limitare a emisiilor gazoase şi de particule poluante provenite de la acestea, în scopul protecţiei atmosferei
DOMENIUL DE APLICARE, DEFINIȚII, SIMBOLURI ȘI ABREVIERI
MARCAREA MOTOARELOR, SPECIFICAȚII TEHNICE ȘI ÎNCERCĂRI DISPOZIȚII PRIVIND EVALUAREA CONFORMITĂȚII PRODUCȚIEI, PARAMETRII CARE DEFINESC FAMILIA DE MOTOARE,
ALEGEREA MOTORULUI REPREZENTATIV
1.DOMENIUL DE APLICARE
Prezenta hotărâre se aplică la toate motoarele destinate a fi montate pe mașini mobile nerutiere și la motoarele secundare montate pe vehicule destinate transportului rutier de persoane sau de marfă.
Această hotărâre nu se aplică motoarelor destinate propulsării pentru:
a)autovehicule și remorci;
b)tractoare agricole și/sau forestiere;
c)vehicule cu 2 sau 3 roți,
care sunt reglementate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr.211/2003 pentru aprobarea Reglementărilor condițiilor tehnice pe care trebuie să le îndeplinească vehiculele rutiere în vederea admiterii în circulație pe drumurile publice din România – RNTR 2, cu modificările și completările ulterioare.
Pentru a fi acoperite de prezenta hotărâre, motoarele trebuie să fie montate pe mașini ce satisfac următoarele cerințe:
a)sunt destinate sau apte să se deplaseze sau să fie deplasate pe drum sau în afara drumurilor,
cu:
(i)un motor cu aprindere prin comprimare având o putere netă așa cum este definită la punctul 2.4,
mai mare sau egală cu 19 kW, fără a depăși 560 kW, funcționând mai degrabă la turație intermitentă decât la o turație constantă; sau
(ii)un motor cu aprindere prin comprimare cu o putere netă așa cum este definită în secțiunea 2.4, mai mare sau egală cu 19 kW, fără a depăși 560 kW, și care funcționează cu turație constantă. Limitele sunt aplicabile după 31 decembrie 2006; sau
(iii)un motor cu aprindere prin scânteie, alimentat cu benzină, având o putere netă așa cum este definită la punctul 2.4, dar nu mai mare 19 kW; sau
(iv)motoare proiectate pentru propulsia automotoarelor, care sunt vehicule autopropulsate pe cale ferată, proiectate special pentru transportul de mărfuri și/sau pasageri; sau
(v)motoare proiectate pentru propulsia locomotivelor, care sunt elemente autopropulsate ale echipamentelor pe cale ferată, proiectate pentru deplasarea sau propulsarea vagoanelor destinate să transporte mărfuri, pasageri sau alte echipamente, dar care nu sunt proiectate sau destinate să transporte ele însele mărfuri, pasageri (alții decât mecanicii de locomotivă) sau alte echipamente.
Orice motor auxiliar sau motor destinat să alimenteze echipamentele proiectate pentru lucrări de întreținere sau amenajări pe cale ferată nu fac obiectul prezentului paragraf, ci al punctului a) (i).
Prezenta hotărâre nu se aplică:
b)vapoarelor, cu excepția navelor destinate navigației pe căile navigabile interioare;
c)aeronavelor;
d)vehiculelor de agrement, de exemplu: săniile cu motor, motoarele de cros, vehiculele de teren.
2.DEFINIȚII, SIMBOLURI ȘI ABREVIERI
În scopul prezentei hotărâri, următorii termeni se definesc după cum urmează:
2.1.- motor cu aprindere prin comprimare - un motor funcționând prin autoaprinderea combustibilului injectat spre sfârșitul cursei de comprimare (motorul Diesel);
2.2.- gaze poluante - monoxidul de carbon, hidrocarburile (presupun un raport C1 : H1,85) și oxizi de azot, ultimii fiind exprimați în echivalenți dioxid de azot (NO2);
2.3.- particule poluante - orice material și substanță colectată într-un mediu filtrant specificat, după diluare cu aer filtrat curat a gazelor de eșapament a motorului, astfel încât temperatura să nu depășească 325 K (52 oC);
2.4.- putere netă - puterea exprimată în “EEC kW”, determinată pe standul de încercări, la capătul arborelui motor sau echivalentul acestuia, măsurată prin metoda de determinare EEC a puterii motoarelor cu ardere internă destinate vehiculelor rutiere, definite in legislația națională care transpune Directiva 80/1269/EEC amendată de Directiva 84/491/EEC, fără a lua în considerare puterea ventilatorului de răcire a motorului, dar cu respectarea prevederilor prezentei hotărâri referitoare la condițiile de încercare și combustibilul de referință;
Ventilatorul de răcire a motorului nu trebuie instalat in timpul încercării puterii nete a motorului. În cazul în care producătorul ar efectua încercarea cu ventilatorul montat pe motor, puterea absorbită de ventilator trebuie însumată la puterea măsurată, în afară de cazul în care ventilatoarele motoarelor cu răcire cu aer sunt montate direct pe arborele cotit (vezi anexa nr.7, subanexa nr. 3);
2.5.- turație nominală - turația maximă la sarcina totală permisă de regulator, așa cum este specificat de producător;
2.6.– coeficient de sarcină - valoarea exprimată procentual din cuplul maxim disponibil, la o turație dată a motorului;
2.7.- turație la momentul maxim - turația motorului la care se obține momentul motor maxim, așa cum este specificat de producător;
2.8.- turație intermediară - turația care răspunde la una dintre următoarele cerințe:
a)pentru motoarele destinate funcționării într-un interval de turații pe o curbă a momentului motor în sarcina totală, turația intermediară trebuie să fie turația la momentul maxim declarat, dacă aceasta este cuprinsă între 60% - 75% din turația nominală;
b)dacă turația la momentul maxim declarat este mai mică de 60% din turația nominală, atunci turația intermediară trebuie să fie egală cu 60% din turația nominală;
c)dacă turația la momentul declarat este mai mare de 75% din turația nominală, atunci turația intermediară trebuie să fie egală cu 75% din turația nominală;
d)pentru motoarele care trebuie să fie supuse la ciclul de încercări G1, turația intermediară trebuie să fie egală cu 85% din turația nominală (vezi anexa nr. 4, pct. 3.5.1.2);
2.8.a) - volum de 100 m3 sau mai mare - referitor la o navă destinată navigației interioare, reprezintă
volumul acesteia calculat pe baza formulei L×B×T, unde „L” este lungimea maximă a corpului navei, exclusiv cârma și bompresul, „B” este lățimea maximă a corpului navei în metri, măsurată până la marginea exterioară a bordului (exclusiv roțile cu palete, colaci de salvare etc.,) și „T” este distanța pe verticală dintre punctul cel mai de jos al corpului navei, în afară de cadru sau de chilă, și planul cel mai de sus al liniei de plutire;
2.8.b) - autorizație valabilă de navigație sau certificat de siguranță a navigației valabil - reprezintă:
a)un certificat care atestă conformitatea cu Convenția internațională din 1974 pentru ocrotirea vieții omenești pe mare (SOLAS), amendată, sau cu o convenție echivalentă, sau
b)un certificat care atestă conformitatea cu Convenția internațională din 1966 asupra liniilor de încărcare, amendată, sau cu o convenție echivalentă, și un certificat IOPP care atestă conformitatea cu Convenția internațională din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave (MARPOL), amendată;
2.8.c) - dispozitiv de invalidare - reprezintă un dispozitiv care măsoară, detectează sau reacționează la parametrii de funcționare pentru a activa, regla, decala sau dezactiva funcționarea unei componente sau funcții a sistemului de control al emisiilor, astfel încât eficacitatea sistemului de control să fie redusă în condițiile întâlnite în timpul utilizării normale a mașinilor mobile nerutiere, cu excepția cazului în care utilizarea unui dispozitiv de acest tip este inclusă în mod expres în procedura de certificare a încercării pentru determinarea emisiilor;
2.8.d) - strategie irațională de control - reprezintă orice strategie sau măsură care, în condiții normale de utilizare a unei mașini mobile nerutiere, reduce eficacitatea sistemului de control al emisiilor la un nivel inferior celui prevăzut in procedurile aplicabile de încercare pentru determinarea emisiilor;
2.9.- parametru reglabil - toate dispozitivele, sistemele sau elementele de concepție, adaptabile fizic, susceptibile de a influența emisiile sau performanțele motorului în timpul încercărilor referitoare la emisii sau în timpul funcționării normale a motorului;
2.10.– post-tratament - trecerea gazelor de eșapament printr-un dispozitiv sau sistem conceput pentru modificările chimice sau fizice ale gazelor înainte de ieșirea lor în atmosferă;
2.11.- motor cu aprindere comandată - un motor care funcționează conform principiului aprinderii prin scânteie;
2.12.- dispozitiv auxiliar de limitarea emisiilor - orice dispozitiv conceput pentru culegerea de date privind funcționarea motorului în vederea adaptării funcționării oricărui element al sistemului de limitare a emisiilor;
2.13.- sistem de limitare a emisiilor - orice dispozitiv, sistem sau element de concepție ce limitează sau reduce emisiile;
2.14.- sistem de alimentare cu carburant - ansamblul de componente ce joacă un rol în dozajul și amestecul carburantului;
2.15.- motor secundar - un motor montat în sau pe un vehicul cu motor care nu asigură propulsia vehiculului;
2.16.- durata secvenței - timpul scurs între sfârșitul aplicării turației și/sau cuplului secvenței precedente sau fazei de precondiționare și începutul secvenței următoare. Ea cuprinde timpul necesar pentru a modifica turația și/sau momentul motor și perioada de stabilizare la începutul fiecărei secvențe;
2.17.- ciclu de încercare - reprezintă o succesiune de puncte de încercare, fiecare fiind definit printr-o turație și un moment motor pe care motorul trebuie să le respecte în regim stabilizat (încercări NRSC) sau în condiții tranzitorii de funcționare (încercări NRTC);
2.18.Simboluri și abrevieri
2.18.1.Simbolurile parametrilor de încercare
Simbol UM Termen
A/Fst=14,5 - Raport stoichiometric aer/combustibil
Ap m2 Aria secțiunii transversale a sondei de prelevare izocinetică
AT m2 Aria secțiunii transversale a conductei de eșapament
Aver - Valori medii ponderate pentru:
m3/h - debit volumic
kg/h - debit masic
C1 - Hidrocarburi exprimate în echivalent Carbon 1
Cd - Coeficient de descărcare a SSV
conc ppm vol % Concentrație (cu indicele elementului care este la originea nominalizării)
concc ppm vol % Concentrația naturală corectată
concd ppm vol % Concentrația poluantului măsurată în aerul de diluare
conce ppm vol % Concentrația poluantului măsurată în gazul de eșapament diluat d m Diametru
DF - Factor de diluție
fa - Factor atmosferic de laborator
FD - Factor de deteriorare
GAIRD kg/h Debitul masic de aer de aspirație (în condiții uscate) GAIRW kg/h Debitul masic de aer de aspirație (în condiții umede) GDILW kg/h Debitul masic de aer de diluare (în condiții umede)
GEDFW kg/h Echivalentul debitului masic al gazelor de eșapament diluate
(în condiții umede)
GEXHW kg/h Debitul masic al gazelor de eșapament (în condiții umede) GFUEL kg/h Debitul masic de combustibil
GSE kg/h Debitul masic al probei de gaze de eșapament
GT cm3/min Debitul gazului marcator
GTOTW kg/h Debitul masic al gazelor de eșapament diluate (în condiții umede) Ha g/kg Umiditatea absolută a aerului de aspirație
Hd g/kg Umiditatea absolută a aerului de diluare
HREF g/kg Valoare de referință a umidității absolute (10,71 g/kg)
i - Indice care desemnează un mod de încercare (pentru testul NRSC)
sau o valoare instantanee (pentru testul NRTC)
KH - Factor de corecție a umidității pentru NOx
Kp - Factor de corecție a umidității pentru particule
KV - Funcția de etalonat CFV
KW,a - Factor de corecție pentru aerul de aspirație ( pentru trecerea de la mediul
uscat la mediul umed)
KW,d - Factor de corecție pentru aerul de diluare (pentru trecerea de la mediul
uscat la mediul umed)
KW,e - Factor de corecție pentru gazele de eșapament diluate (pentru trecerea de la mediul uscat la
mediul umed)
Kw,r - Factor de corecție pentru gazele de eșapament brute (pentru trecerea
de la mediul uscat la mediul umed)
L % Procent din momentul motor maxim la turația de încercare a motorului
Md mg Masa probei de particule reținute din aerul de diluare
MDIL kg Masa probei de aer de diluare trecut prin filtrele de prelevare a
particulelor
MEDFW kg Masa echivalentă a probei de gaze de eșapament diluate pe durata
ciclului
MEXHW kg Masa totală de gaze de eșapament pe durata ciclului Mf mg Masa probei de particule reținute
Mf,p mg Masa probei de particule reținute de filtrul primar
Mf,b mg Masa probei de particule reținute de filtrul secundar
Mgaz g Masa totală a gazului poluant pe durata ciclului
MPT g Masa totală a particulelor pe durata ciclului
MSAM kg Masa probei de gaze de eșapament diluate trecute prin filtrele de
prelevare a particulelor
MSE kg Masa probei de gaze de eșapament pe durata ciclului
MSEC kg Masa aerului de diluare secundară
Simbol UM Termen
MTOT kg Masa totală a gazelor de eșapament dublu diluate pe durata ciclului MTOTW kg Masa totală a gazelor de eșapament diluate trecute prin tunelul de
diluare în condiții umede
MTOTW, I kg Masa instantanee a gazelor de eșapament diluate trecute prin tunelul
de diluare în condiții umede
mass g/h Indice care desemnează debitul masic al emisiilor
Np - Numărul total de rotații ale pompei volumetrice pe durata ciclului
nref min-1 Turația de referință a motorului pentru testul NRTC
nsp s-2 Derivata turației motorului
P kW Puterea la frână, necorectată
p1 kPa Diferența de presiune față de presiunea atmosferică la orificiul de aspirație al pompei volumetrice
PA kPa Presiunea absolută
Pa kPa Presiunea vaporilor de saturație pentru aerul aspirat în motor (conf. ISO 3046: psy încercare = PSY presiunea ambiantă din stand)
PAE kW Puterea totală declarată, absorbită de accesoriile necesare pentru
încercare care nu sunt cerute de dispozițiile secțiunii 2.4 din prezenta
PB kPa Presiunea barometrică totală:
(conf. ISO 3046: px încercare = PX, presiunea totală ambiantă locală
py încercare = PY, presiunea totală ambiantă din stand
Pd kPa Presiunea vaporilor de saturație pentru aerul de diluare
PM kW Puterea maximă măsurată la turația de încercare în condiții de probă
(anexa nr. 7, subanexa nr. 1)
Pm kW Puterea maximă măsurată la standul de încercări
ps kPa Presiunea atmosferică în condiții uscate
q - Coeficient de diluție
Qs m3/s Debit volumic al probei la volum constant CVS
r - Raportul între presiunea statică din secțiunea minimă a sondei SSV
și cea din secțiunea la intrarea în SSV
r Raportul între aria secțiunii transversale a sondei izocinetice și cea a conductei de eșapament
Ra % Umiditatea relativă a aerului de aspirație
Rd % Umiditatea relativă a aerului de diluare
Re - Numărul Reynolds
Rf - Factor de reacție FID
T K Temperatura absolută
t s Timpul de măsurare
Ta K Temperatura absolută a aerului de aspirație
TD K Temperatura absolută a punctului de rouă
Tref K Temperatura de referință a aerului de aspirație (298 K)
Tsp Nm Momentul motor necesar al ciclului de încercare în regim tranzitoriu t10 s Timpul dintre semnalul de intrare progresiv și 10% din semnalul de
ieșire
t50 s Timpul dintre semnalul de intrare progresiv și 50% din semnalul de ieșire
t90 s Timpul dintre semnalul de intrare progresiv și 90% din semnalul de ieșire
Δti s Intervalul de timp pentru debitul instantaneu de CFV
V0 m3/tr Debitul volumic al pompei volumetrice în condiții reale
Weff kW/h Energia ciclului efectiv pentru încercarea NRTC
WF - Factor de ponderare
WFe - Factor de ponderare efectiv
X0 m3/tr Funcția de etalonare a debitului volumic al pompei volumetrice
D kg·m2 Moment de inerție rotativă al frânei cu curenți Foucault
β - Raportul dintre diametrul „d” al orificiului de intrare în SSV și diametrul
interior al conductei de aspirație
λ - Raportul relativ aer/combustibil: raportul A/C real împărțit la raportul A/C stoechiometric
ρEXH kg/m3 Densitatea gazelor de eșapament
2.18.2.Simbolurile compușilor chimici CH4 Metan
C3H8 Propan
C2H6 Etan
CO Monoxid de carbon
CO2 Dioxid de carbon
DOP Di-octilftalat
H2O Apă
HC Hidrocarburi
NOx Oxizi de azot
NO Monoxid de azot
NO2 Dioxid de azot
O2 Oxigen
PT Particule
PTFE Politetrafluoroetilenă
2.18.3.Abrevieri
CFV Debitmetru cu tub Venturi cu curgere critică CLD Detector de chemiluminiscență
CI Aprindere prin comprimare FID Detector cu flacără ionizată FS Întreaga scală
GN Gaz natural
HCLD Detector cu chemiluminiscență, încălzit HFID Detector cu flacără ionizată, încălzit
NDIR Analizor nedispersiv cu absorbție în infraroșu
NRSC Ciclu in regim stabilizat pentru motoare instalate pe mașini mobile nerutiere NRTC Ciclu în regim tranzitoriu pentru motoarele instalate pe mașini mobile nerutiere PDP Pompă volumetrică
SI Aprindere prin scânteie
SSV Debitmetru cu tub Venturi subsonic
3.MARCAREA MOTOARELOR
3.1.Motoarele cu aprindere prin comprimare recepționate conform prezentei hotărâri trebuie să poarte:
3.1.1.Marca sau numele producătorului.
3.1.2.Tipul și dacă este cazul familia de motoare, precum și un număr de identificare propriu al motorului.
3.1.3.Numărul aprobării EC de tip, definit în anexa nr. 8.
3.1.4.Etichetele prevăzute în anexa nr. 13, dacă motorul este introdus pe piață în cadrul unui regim de flexibilitate.
3.2.Motoarele cu aprindere prin scânteie recepționate conform prezentei hotărâri trebuie să poarte:
3.2.1.Marca sau numele producătorului motorului.
3.2.2.Numărul aprobării de tip EC conform definițiilor din anexa nr. 8.
3.3.Marcajele trebuie să fie durabile, ușor lizibile și de neșters pe toată durata de viață a motorului. În cazul utilizării de etichete sau plăcuțe, acestea trebuie să fie aplicate astfel încât fixarea lor să se mențină pe toată durata de viață utilă a motorului și să nu poată fi îndepărtate decât prin distrugere sau deformare.
3.4.Aceste marcaje trebuie să fie aplicate pe o piesă a motorului necesară în funcționare normală a acestuia și care nu necesită înlocuire în condiții normale pe toată durata de viață a motorului.
3.4.1.Aceste marcaje trebuie să fie aplicate astfel încât să fie ușor vizibile de orice persoană, după ce motorul a fost instalat complet împreună cu toate piesele auxiliare necesare funcționării sale.
3.4.2.Fiecare motor trebuie să fie prevăzut cu o placă suplimentară demontabilă, din material rezistent, care trebuie să conțină toate datele indicate la pct. 3.1; această placă trebuie să fie aplicată astfel încât marcajele prevăzute la pct. 3.1 să fie ușor vizibile și ușor accesibile după instalarea motorului pe mașină.
3.5.Clasificarea motoarelor prin numerele de identificare trebuie făcută astfel încât să permită determinarea fără dubii a succesiunii de fabricație.
3.6.Înainte de a ieși de pe linia de fabricație, motoarele trebuie să poarte toate marcajele cerute.
3.7.Precizarea locului de amplasare a marcajelor motorului se face conform prevederilor din anexa nr. 7 partea I.
4.SPECIFICAȚII TEHNICE ȘI ÎNCERCĂRI
4.1.Motoare cu aprindere prin comprimare
4.1.1.Generalități
Componentele care se consideră că pot influența emisia de gaze și particule poluante trebuie să fie proiectate, fabricate și montate astfel încât să permită motorului ca în condiții normale de utilizare, indiferent de vibrațiile la care motorul poate fi supus, să fie conforme cu prevederile prezentei hotărâri.
Producătorul trebuie să adopte o serie de măsuri astfel încât să asigure limitarea emisiilor conform prevederilor prezentei hotărâri, pe toată durata normală de viață a motorului, în condiții normale de funcționare. Se consideră că aceste specificații sunt respectate atunci când sunt îndeplinite cerințele prevăzute la pct. 4.1.2.1, 4.1.2.3 și 5.3.2.1.
În cazul în care se folosește un convertizor catalitic și/sau un filtru pentru particule, producătorul trebuie să demonstreze, prin încercări de anduranță efectuate conform bunelor practici inginerești și prin documente corespunzătoare de înregistrare a încercărilor, că dispozitivele de posttratament funcționează corect pe toată durata de viață a motorului. Documentele de înregistrare a încercărilor trebuie să fie întocmite conform prevederilor de la pct. 5.2 și, în special, de la pct. 5.2.3.
Clientul trebuie să primească o garanție corespunzătoare. Este permisă înlocuirea sistematică a dispozitivelor după o anumită perioadă de funcționare a motorului. Orice reglare, reparare, demontare, curățare sau înlocuire a componentelor și sistemelor motorului care se efectuează periodic, pentru a preveni proasta funcționare a motorului datorată dispozitivelor posttratament pentru limitarea emisiilor, se efectuează doar dacă este necesar din punct de vedere tehnologic pentru a asigura buna funcționare a sistemului de limitare a emisiilor. În manualul utilizatorului trebuie incluse cerințe de întreținere periodică care fac obiectul garanției, cerințe ce trebuie aprobate înaintea acordării aprobării de tip. Capitolul referitor la întreținerea sau înlocuirea dispozitivelor de tratare și la condițiile de garanție din manualul utilizatorului trebuie să fie inclus în fișa de informații prevăzută în anexa nr. 2.
Toate motoarele care emit gaze de eșapament amestecate cu apă se echipează cu un racord în sistemul de eșapament al motorului, situat în aval de motor și înaintea oricărui punct în care gazele de eșapament intră în contact cu apa (sau cu orice fluid de răcire sau de detersiune) pentru fixarea provizorie a unui dispozitiv de prelevare a probelor din emisiile de gaze sau de particule. Este important ca poziția racordului menționat să permită prelevarea unei probe reprezentative a amestecului de gaze de eșapament. Racordul respectiv este filetat în interior, având un filetaj standard pentru țevi cu dimensiunea de cel mult o jumătate de țol, și se obturează cu un dop atunci când nu este utilizat (se permit și racorduri echivalente)
4.1.2.Specificații tehnice referitoare la emisiile poluante
Emisiile de gaze și particule poluante provenite din motor trebuie să fie măsurate prin metodele prevăzute în anexa nr. 6.
Se pot accepta alte sisteme sau analizoare, dacă conduc la rezultate cu efect echivalent cu cel al următoarelor sisteme de referință:
–pentru emisiile din gazele de eșapament brute - sistemul prevăzut în anexa nr. 6, figura 2;
–pentru emisiile de gaze de eșapament diluate ale unui sistem de diluare în circuit principal – sistemul prevăzut în anexa nr. 6, figura 3;
–pentru emisiile de gaze - printr-un sistem de diluare în circuitul principal echipat fie cu filtre separare pentru fiecare mod de încercare, fie cu filtru unic, prevăzut în anexa nr. 6, figura 13.
Stabilirea echivalenței sistemelor trebuie să se bazeze pe un studiu care cuprinde un ciclu de 7 încercări sau mai multe, care se efectuează între sistemul luat în considerare și unul sau mai multe din sistemele de referință menționate anterior.
Criteriul de echivalare este definit în limita de ± 5% din mediile valorilor ponderate ale emisiilor produse în timpul ciclului de încercări. Se va utiliza un ciclu conform prevederilor din anexa nr. 3, pct. 3.6.1.
Pentru a putea include un nou sistem în hotărâre, echivalența determinării va fi cea bazată pe calculul repetabilității și reproductibilității descris în standardul ISO 5725.
4.1.2.1.Emisiile de monoxid de carbon, hidrocarburi și oxizi de azot, precum și emisiile de particule poluante nu trebuie să depășească în faza I valorile din tabelul următor:
Puterea netă Masa specifică Masa specifică Masa specifică Masa specifică de monoxid de carbon de monoxid de azot de oxizi de azot de particule
(P) (CO) (NO) (NOx) (PT)
[kW] [g/kWh] [g/kWh] [g/kWh] ]g/kWh]
130 ≤ P ≤ 560 5,0 1,3 9,2 0,54
75 ≤ P < 130 5,0 1,3 9,2 0,70
37 ≤ P < 75 6,5 1,3 9,2 0,85
4.1.2.2.Valorile emisiilor indicate la pct. 4.1.2.1 sunt limitele înregistrate la ieșirea din motor, înaintea dispozitivului de posttratament al gazelor de eșapament.
4.1.2.3.Emisiile de monoxid de carbon, hidrocarburi și oxizi de azot, precum și emisiile de particule poluante nu trebuie să depășească în faza II valorile din tabelul următor:
Puterea netă Masa specifică Masa specifică Masa specifică Masa specifică de monoxid de carbon de monoxid de azot de oxizi de azot de particule
(P) (CO) (NO) (NOx) (PT)
[kW] [g/kWh] [g/kWh] [g/kWh] ]g/kWh]
130 ≤ P ≤ 560 3,5 1,0 6,0 0,2
75 ≤ P < 130 5,0 1,0 6,0 0,3
37 ≤ P < 75 5,0 1,3 7,0 0,4
19 ≤ P < 37 5,5 1,3 8,0 0,8
4.1.2.4.În faza III A emisiile de monoxid de carbon, suma emisiilor de hidrocarburi și de oxizi de azot, ca și emisiile de particule nu trebuie să depășească valorile indicate în tabelul prezentat în continuare:
Motoare destinate altor utilizări decât propulsia navelor pentru navigația interioară, a locomotivelor și automotoarelor
Categorie: Masa de Suma hidrocarburilor Masa Putere netă monoxid de carbon și oxizilor de azot particulelor
(P) (CO) (HC + NOx) (PT)
(kW) (g/kWh) (g/kWh) (g/kWh)
H : 130 ≤ P ≤ 560 3,5 4,0 0,2
I : 75 ≤ P < 130 5,0 4,0 0,3
J : 37 ≤ P < 75 5,0 4,7 0,4
K : 19 ≤ P < 37 5,5 7,5 0,6
Motoare destinate propulsiei navelor pentru navigația interioară
Categorie: Masa de Suma hidrocarburilor Masa Cilindree/Putere netă monoxid de carbon și oxizilor de azot particulelor
(SV/P) (CO) (HC + NOx) (PT)
(litri cilindree/kW) (g/kWh) (g/kWh) (g/kWh)
| V 1:1 P ≥ 37 | SV <0,9 și | 5,0 | 7,5 | 0,40 |
|---|---|---|---|---|
| V 1:2 | 0,9 ≤ SV < 1,2 | 5,0 | 7,2 | 0,30 |
| V 1:3 | 1,2 ≤ SV < 2,5 | 5,0 | 7,2 | 0,20 |
| V 1:4 | 2,5 ≤ SV < 5 | 5,0 | 7,2 | 0,20 |
| V 2:1 | 5 ≤ SV < 15 | 5,0 | 7,8 | 0,27 |
| V 2:2 | 15 ≤ SV < 20 și | |||
| P < 3300 kW | 5,0 | 8,7 | 0,50 | |
| V 2:3 | 15 ≤ SV < 20 și P ≥ 3300 kW | 5,0 | 9,8 | 0,50 |
| V 2:4 | 20 ≤ SV < 25 | 5,0 | 9,8 | 0,50 |
| V 2:5 | 25 ≤ SV < 30 | 5,0 | 11,0 | 0,50 |
Motoare destinate propulsiei locomotivelor
Categorie: Masa de Suma hidrocarburilor Masa Putere netă monoxid de carbon și oxizilor de azot particulelor
(P) (CO) (HC + NOx) (PT)
(kW) (g/kWh) (g/kWh) (g/kWh)
RL A : 130 ≤ P ≤ 560 3,5 4,0 0,2
Hidrocarburi Oxizi de azot Masa particulelor
| (HC) | (NOx) | (PT) | ||
|---|---|---|---|---|
| (g/kWh) | (g/kWh) | (g/kWh) | ||
| RH A : P > 560 | 3,5 | 0,5 | 6,0 | 0,2 |
| RH A : motoare cu P > 2000 și | 3,5 | 0,4 | 7,4 | 0,2 |
| SV > 5 l / cilindru | ||||
Motoare pentru propulsia automotoarelor
Categorie: Masa de Suma hidrocarburilor Masa Putere netă monoxid de carbon și oxizilor de azot particulelor
(P) (CO) (HC + NOx) (PT)
(kW) (g/kWh) (g/kWh) (g/kWh)
RC A : P > 130 3,5 4,0 0,20
4.1.2.5.În faza III B emisiile de monoxid de carbon, emisiile de hidrocarburi și de oxizi de azot (sau suma acestora, dacă este relevantă) și emisiile de particule nu trebuie să depășească valorile indicate în tabelul prezentat în continuare:
Motoare destinate altor utilizări decât propulsia locomotivelor, automotoarelor și navelor pentru navigația interioară
Categorie: Masa de Hidrocarburi Oxizi de azot Masa Putere netă monoxid de carbon particulelor
(P) (CO) (HC) (NOx) (PT)
(kW) (g/kWh) (g/kWh) (g/kWh) (g/kWh)
L : 130 ≤ P ≤ 560 3,5 0,19 2,0 0,025
M: 75 ≤ P < 130 5,0 0,19 3,3 0,025
N : 56 ≤ P < 75 5,0 0,19 3,3 0,025
Suma hidrocarburilor și oxizilor de azot (HC + NOx)
(g/kWh)
N : 37 ≤ P < 56 5,0 4,7 0,025
Motoare destinate propulsiei automotoarelor
Categorie: Masa de Hidrocarburi Oxizi de azot Masa Putere netă monoxid de carbon particulelor
(P) (CO) (HC) (NOx) (PT)
(kW) (g/kWh) (g/kWh) (g/kWh) (g/kWh)
RC B : P > 130 3,5 0,19 2,0 0,025
Motoare destinate propulsiei locomotivelor
Categorie: Masa de Suma hidrocarburilor Masa Putere netă monoxid de carbon și oxizilor de azot particulelor
(P) (CO) (HC + NOx) (PT)
(kW) (g/kWh) (g/kWh) (g/kWh)
RB : P > 130 3,5 4 0,025
4.1.2.6.În faza IV emisiile de monoxid de carbon, emisiile de hidrocarburi și de oxizi de azot (sau suma acestora, acolo unde este relevant) și emisiile de particule nu trebuie să depășească valorile indicate în tabelul prezentat în continuare:
Motoare destinate altor utilizări decât propulsia locomotivelor, automotoarelor și navelor pentru navigația interioară
Categorie: Masa de Hidrocarburi Oxizi de azot Masa Putere netă monoxid de carbon particulelor
(P) (CO) (HC) (NOx) (PT)
(kW) (g/kWh) (g/kWh) (g/kWh) (g/kWh)
Q : 130 ≤ P ≤ 560 3,5 0,19 0,4 0,025
R : 56 ≤ P ≤ 130 5,0 0,19 0,4 0,025
4.1.2.7.Valorile-limită specificate la punctele 4.1.2.4, 4.1.2.5 și 4.1.2.6 includ și deteriorarea calculată în conformitate cu anexa nr. 3, subanexa nr. 5.
În cazul valorilor limită indicate la punctele 4.1.2.5. și 4.1.2.6, în toate condițiile de sarcină selectate în mod aleator, ce aparțin unei plaje de control stabilite, și cu excepția condițiilor de funcționare a motoarelor specificate care nu intră sub incidența acestor prevederi, emisiile din care s-au prelevat probe într-un interval de timp care nu poate fi mai mic de 30 de secunde nu pot să depășească valorile-limită indicate în tabelele prezentate anterior cu mai mult de 100%. Plaja de control la care se aplică procentajul care nu trebuie depășit și condițiile de funcționare a motoarelor excluse se stabilesc în conformitate cu procedura menționată la art. 15 din Directiva 2004/26/CE.
4.1.2.8.Dacă o familie de motoare, așa cum este definită la pct. 6, corelat cu prevederile din anexa nr. 2, subanexa nr. 2 (aprobarea de tip) și ale tuturor tipurilor de motoare care fac parte din aceeași familie trebuie să satisfacă cerințele cele mai severe corespunzătoare gamei de puteri cea mai ridicată, producătorul este liber să limiteze definirea familiei de motoare la o singură gamă de puteri și poate să solicite aprobarea corespunzător cu alegerea sa.
4.2.Motoare cu aprindere prin scânteie
4.2.1.Generalități
Elementele susceptibile de a influența asupra emisiilor de gaze poluante trebuie să fie concepute, construite și montate astfel încât motorul să satisfacă, în utilizare normală, prescripțiile prezentei hotărâri indiferent de vibrațiile la care ar putea fi supus.
Măsurile tehnice luate de producător trebuie să fie de natură de a face astfel ca emisiile citate să fie efectiv limitate, în conformitate cu prezenta hotărâre, pe tot parcursul vieții normale a motorului și în condiții normale de funcționare, în conformitate cu anexa nr. 4, subanexa nr. 4.
4.2.2.Prescripții referitoare la emisiile poluante
Emisiile de gaze poluante provenind de la motoarele supuse încercărilor trebuie să fie măsurate prin metodele descrise în anexa nr. 6 (ținând seama de întregul dispozitiv de posttratament, eventual).
Alte sisteme sau analizoare pot fi agreate dacă ele conduc la rezultate echivalente cu cele ce sunt obținute cu următoarele sisteme de referință:
–pentru emisiile de gaze de eșapament brute, sistemul ilustrat în anexa nr. 6, figura 2.
–pentru emisiile de gaze de eșapament, diluate printr-un sistem de diluare în circuit principal, sistemul ilustrat în anexa nr. 6, figura 3.
4.2.2.1.Emisiile de monoxid de carbon, emisiile de hidrocarburi, emisiile de oxizi de azot,
ca și suma emisiilor de hidrocarburi și de oxizi de azot nu trebuie să depășească, pentru faza I, valorile indicate în tabelul următor:
Faza I
| Clasa | Monoxid de carbon | Hidrocarburi | Oxizi de azot | Suma hidrocarburilor și oxizilor de azot |
|---|---|---|---|---|
| (CO) | (HC) | (NOx) | (HC+NOx) | |
| [g/kW.h] | [g/kW.h] | [g/kW.h] | [g/kW.h] | |
| SH:1 | 805 | 295 | 5,36 | |
| SH:2 | 805 | 241 | 5,36 | |
| SH:3 | 603 | 161 | 5,36 | |
| SN:1 | 519 | 50 | ||
| SN:2 | 519 | 40 | ||
| SN:3 | 519 | 16,1 | ||
| SN:4 | 519 | 13,4 |
4.2.2.2.Emisiile de monoxid de carbon și suma emisiilor de hidrocarburi și oxizi de azot nu trebuie să depășească, pentru faza II, valorile indicate în tabelul următor:
Faza II (anexa nr. 4, subanexa nr. 4, factori de deteriorare incluși)
Clasa Monoxid de carbon Suma hidrocarburilor și oxizilor de azot
(CO) (HC+NOx)
| [g/kW.h] | [g/kW.h] | |
|---|---|---|
| SH:1 | 805 | 50 |
| SH:2 | 805 | 10 |
| SH:3 | 603 | 72 |
| SN:1 | 610 | 50 |
| SN:2 | 610 | 40 |
| SN:3 | 610 | 16,1 |
| SN:4 | 610 | 12,1 |
Pentru toate clasele de motoare, emisiile de NOx nu trebuie să depășească 10 g/kWh.
4.2.2.3.Independent de definiția de „motor portabil” figurând la art. 2 al prezentei hotărâri, motoarele
în doi timpi ce echipează suflătoare de zăpadă trebuie să respecte doar normele SH:1; SH:2 ; SH:3.
4.3.Instalarea pe mașini mobile nerutiere
Instalarea motorului pe o mașină mobilă nerutieră trebuie să respecte condițiile de limitare stabilite prin aprobarea de tip. Suplimentar, trebuie respectate următoarele caracteristici în ceea ce privește aprobarea motorului:
4.3.1.Depresiunea din aspirație nu trebuie să depășească pentru motorul aprobat, valoarea specificată în anexa nr. 2, subanexa nr. 1 sau, respectiv nr. 3.
4.3.2.Contrapresiunea din sistemul de eșapament nu trebuie să depășească pentru motorul aprobat, valoarea specificată în anexa nr. 2, subanexa nr. 1 sau, respectiv nr. 3.
5.DISPOZIȚII FINALE PRIVIND EVALUAREA CONFORMITĂȚII PRODUCȚIEI
5.1.Înainte ca aprobarea să fie acordată, în scopul verificării existenței dispozițiilor și procedurilor necesare pentru asigurarea unui control eficient al conformității producției, autoritatea competenta care acordă aprobarea de tip trebuie să se asigure că producătorul s-a angajat să respecte standardul ISO 29002 (pentru fabricarea motoarelor în cauză) sau un standard echivalent de acreditare care satisface aceste cerințe.
Producătorul trebuie să informeze autoritatea competentă care acordă aprobarea de tip cu privire la acest angajament și cu privire la toate revizuirile duratei de valabilitate sau ale domeniului de aplicare. Pentru a verifica dacă prevederile de la pct. 4.2 din prezenta anexă sunt respectate permanent, trebuie efectuate controale corespunzătoare ale producției.
5.2.Titularul aprobării are următoarele responsabilități:
5.2.1.să asigure existența procedurilor de control eficient al calității produselor;
5.2.2.să aibă acces la echipamentul necesar pentru controlul conformității fiecărui tip aprobat;
5.2.3.să se asigure că rezultatele încercărilor efectuate sunt înregistrate și că documentele anexate sunt puse la dispoziția autorității într-un interval de timp convenit împreună cu autoritatea care acordă
aprobarea;
5.2.4.să analizeze rezultatele fiecărui tip de încercare pentru a controla și a garanta stabilitatea caracteristicilor motorului având în vedere toate variațiile posibile datorate procesului de fabricație industrială;
5.2.5.să se asigure că orice prelevare de mostre de motor sau componente prin care tipul de încercare efectuat se dovedește neconform va fi urmată de o nouă prelevare de mostre și de o nouă încercare. Trebuie luate toate măsurile necesare pentru a restabili conformitatea producției în mod corespunzător.
5.3.Autoritatea competentă care a acordat aprobarea de tip poate să verifice oricând metodelor de control al conformității care se aplică în fiecare unitate de producție.
5.3.1.Cu ocazia fiecărei inspecții, registrele care conțin rapoartele de încercări și documentele de supraveghere a fabricației trebuie să fie puse la dispoziția inspectorului.
5.3.2.Atunci când nivelul de calitate este considerat nesatisfăcător sau când se consideră necesară verificarea validității datelor prezentate conform prevederilor de la pct. 4.2, se aplică următoarea procedură:
5.3.2.1.Se alege un motor din serie și se supune încercării prevăzute în anexa nr. 3. Emisiile de monoxid de carbon, hidrocarburi și oxid de azot, precum și emisiile de particule măsurate nu trebuie să depășească valorile indicate în tabelul de la pct. 4.1.2.1, cu respectarea prevederilor de la pct. 4.1.2.2 sau a celor din tabelul de la pct. 4.1.2.3.
5.3.2.2.Dacă motorul ales din serie nu se încadrează în prevederile de la pct. 5.3.2.1, producătorul poate cere ca măsurătorile să fie efectuate pe un număr mai mare de motoare având aceleași caracteristici tehnice, care sunt prelevate din serie, incluzând și motorul ales inițial. Producătorul, de comun acord cu serviciul tehnic, stabilește valoarea „n” a numărului de motoare prelevate din eșantion. Motoarele, altele decât primul motor ales, sunt supuse unei încercări. În continuare, se calculează pentru fiecare produs poluant media aritmetică (x) a rezultatelor obținute pe motoarele încercate.
Producția de serie este apreciată ca fiind conformă dacă este satisfăcută următoarea relație:
!image,
unde:
L – este valoarea limită la pct. 4.1.2.1 pentru fiecare poluant considerat;
k - este un factor statistic care depinde de mărimea „n” și este precizat în tabelul următor:
| n | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| k | 0,973 | 0,613 | 0,489 | 0,421 | 0,376 | 0,342 | 0,317 | 0,296 | 0,279 |
| n | 11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
| k | 0,265 | 0,253 | 0,342 | 0,233 | 0,224 | 0,216 | 0,210 | 0,203 | 0,198 |
Dacă n ≥ 20, !image
(1)unde x poate fi orice rezultat obţinut din proba n.
5.3.3.Autoritatea competentă care acordă aprobarea de tip sau serviciul tehnic desemnat cu controlul conformității producției va efectua încercări pe motoare rodate parțial sau total, conform indicațiilor producătorului.
5.3.4.Frecvența normală a inspecțiilor aprobate de autoritatea competenta care acordă aprobarea de tip va fi de o inspecție pe an.
Dacă cerințele de la pct. 5.3.2 nu sunt respectate, autoritatea competentă trebuie să verifice că s-au luat toate măsurile necesare pentru restabilirea conformității producției cât mai curând posibil.
6.PARAMETRII CARE DEFINESC FAMILIA DE MOTOARE
O familie de motoare se poate defini prin parametri constructivi de bază care trebuie să fie comuni pentru toate motoarele aparținând aceleiași familii. În anumite cazuri poate să existe o interacțiune între parametri. Aceste efecte trebuie luate în considerare, de asemenea, pentru a garanta că doar motoarele care au caracteristici similare ale emisiei de gaze de eșapament sunt incluse într-o familie de motoare. Pentru ca motoarele să fie considerate ca aparținând aceleiași familii de motoare trebuie să aibă în comun următorii parametri de bază:
6.1.Ciclul de funcționare:
–doi timpi;
–patru timpi.
6.2.Agentul de răcire:
–aer;
–apă;
–ulei.
6.3.Cilindreea cuprinsă între 85% și 100% din cea mai mare cilindree din cadrul familiei de motoare.
6.4.Metoda de aspirare a aerului.
6.5.Tipul de carburant:
–diesel;
–benzină.
6.6.Tipul de cameră de ardere.
6.7.Configurația, dimensiunile și numărul de supape și de ferestre.
6.8.Circuitul de alimentare:
–pentru diesel:
–pompă injector;
–pompă în linie;
–pompă cu distribuitor;
–pompă cu element unic;
–unitate de injecție;
–pentru benzină:
–carburator;
–injecție indirectă;
–injecție directă.
6.9.Diverse:
–reciclare gaze de eșapament;
–injecție/emulsie de apă;
–injecție de aer;
–sisteme de răcire a sarcinii;
–tip de aprindere:
–prin comprimare, prin scânteie.
6.10.Postratament de gaz de eșapament:
–catalizator de oxidare;
–catalizator de reducție,
–catalizator cu trei căi;
–reactor termic;
–filtru de particule.
7.ALEGEREA MOTORULUI REPREZENTATIV
7.1.Motorul reprezentativ al familiei se alege utilizând ca prim criteriu cel mai mare consum orar de combustibil al motorului în regim de turație la moment maxim. În cazul în care nu se pot departaja prin această metodă două sau mai multe motoare, motorul reprezentativ trebuie să fie ales folosind un criteriu secundar, respectiv cel mai mare consum orar de combustibil al motorului în regimul nominal. În anumite cazuri, autoritatea competentă poate ajunge la concluzia că punerea pe stand a unui al doilea motor este mijlocul cel mai bun de a găsi motorul cu nivelul de emisii cel mai ridicat. Astfel, autoritatea competentă poate alege un motor suplimentar pentru a efectua încercări bazate pe caracteristici care indică faptul că acesta poate avea nivelul de emisii cel mai ridicat dintre toate motoarele din cadrul acelei familii.
7.2.Dacă motoarele unei familii au și alte caracteristici variabile care pot fi considerate că influențează emisiile de gaze de eșapament, atunci și aceste caracteristici trebuie identificate și luate în considerare la alegerea motorului reprezentativ.
FIȘA DE INFORMAȚII
referitoare la aprobarea de tip și măsurile privind nivelul de gaze și particule poluante provenite de la motoarele cu ardere internă instalate pe mașini mobile nerutiere
Motor reprezentativ / tip motor 1) ..................................................................................
0.GENERALITĂȚI
0.1.Marca / numele producătorului......................................................................................
0.2.Tipul și descrierea motoarelor reprezentative și, după caz, a familiei de motoare2)
......................................................................................................................................
0.3.Codul tipului de aplicat de producător pe motor / motoare2) ........................................
......................................................................................................................................
0.4.Descrierea echipamentului antrenat de motor2) ..........................................................
......................................................................................................................................
0.5.Numele și adresa producătorului ................................................................................
Numele și adresa reprezentantului agreat de producător, dacă este cazul ................
......................................................................................................................................
0.6.Locul, codul și metoda de aplicare a seriei de identificare a motorului ........................
......................................................................................................................................
0.7.Locul și metoda de aplicare a marcajului de aprobare EC............................................
......................................................................................................................................
0.8.Adresa / adresele uzinei / uzinelor de montaj ..............................................................
......................................................................................................................................
DATE SUPLIMENTARE
1.1.Caracteristici principale ale motoarelor reprezentative, conform subanexei nr. 1.
1.2.Caracteristici principale ale familiei de motoare, conform subanexei nr. 2.
1.3.Caracteristici principale ale motorului tip din familie, conform subanexei nr. 3.
2.Caracteristicile pieselor mașinii mobile care sunt antrenate de motor, dacă este cazul.
3.Fotografii ale motorului reprezentativ.
4.Lista de accesorii, dacă este cazul.
Data:
Dosarul nr.
Subanexa nr. 1
CARACTERISTICILE PRINCIP ALE ALE MOT ORULUI REPREZENT A TIV 3 )
1.DESCRIEREA MOTORULUI
1.1.Producător ..................................................................................................................
1.2.Seria motorului înscrisă de producător ......................................................................
1.3.Ciclu motor : patru timpi / doi timpi 1) ..........................................................................
1.4.Alezaj [mm]
1.5.Cursa [mm]
1.6.Numărul și dispoziția cilindrilor....................................................................................
1.7.Cilindree [cm3]
1.8.Turația nominală [min-1]
1.9.Turația de moment maxim [min-1]
1.10.Raport de comprimare4) ............................................................................................
1.11.Sistem de ardere ........................................................................................................
1.12.Desenul / desenele camerei de ardere și al feței superioare a pistonului ..................
1.13.Ariile secțiunilor minime ale conductelor de aspirație și eșapament ..........................
1) A nu se completa menţiunile inutile.
2) A se vedea definiţia în anexa nr. 1, secţiunea 1.
3) În cazul mai multor motoare reprezentative se vor întocmi formulare pentru fiecare în parte.
4) Precizaţi toleranţa.
1.14.Sistemul de răcire
1.14.1.Cu lichid
1.14.1.1.Natura lichidului ........................................................................................................
1.14.1.2.Pompa / pompe de circulație: cu / fără 1) ....................................................................
1.14.1.3.Caracteristicile sau marca / mărcile și tipul / tipurile, dacă este cazul ......................
1.14.1.4.Raportul / rapoartele de antrenare, dacă este cazul ..................................................
1.14.2.Cu aer
1.14.2.1.Suflanta: cu / fără 1) ....................................................................................................
1.14.2.2.Caracteristicile sau marca / mărcile și tipul / tipurile, dacă este cazul ........................
1.14.2.3.Raportul / rapoartele de antrenare, dacă este cazul ..................................................
1.15.Temperatura admisă de producător
1.15.1.Răcire cu lichid: temperatura maximă a lichidului la ieșire [K]
1.15.2.Răcire cu aer: locul unde se măsoară temperatura ..................................................
Temperatura maximă la locul de măsurare ................................................................ [K] .
1.15.3.Temperatura maximă a aerului de aspirație la ieșirea din răcitorul intermediar
de răcire a aerului, dacă este cazul [K]
1.15.4.Temperatura maximă a gazelor de eșapament la nivelul conductelor de eșapament adiacente cu flanșele de la ieșirea din colectoare ......................................................
1.15.5.Temperatura uleiului: minimă........55555555555555555555..5 [K]
maximă........5555555555555555555.55 [K]
1.16.Supraalimentare: cu / fără 1)
1.16.1.Marca ........................................................................................................................
1.16.2.Tip ..............................................................................................................................
1.16.3.Descrierea sistemului (ex. presiune maximă, supapa de descărcare, dacă este cazul....
....................................................................................................................................
1.16.4.Răcitor intermediar: cu / fără 1) ..................................................................................
1.17.Sistem de aspirație: depresiune maximă admisibilă la intrare, la turația nominală
a motorului și la sarcină totală [kPa]
1.18.Sistem de eșapament: contrapresiunea maximă admisibilă la intrare, la turația
nominală a motorului și la sarcină totală [kPa]
2.DISPOZITIVE ANTIPOLUANTE ADIȚIONALE (dacă există și dacă nu sunt descrise în alt loc)
–Descriere și/sau schemă
3.ALIMENTAREA CU COMBUSTIBIL
3.1.Pompa de alimentare: presiunea 2) sau diagrama caracteristică [kPa]
3.2.Sistemul de injecție
3.2.1.Pompa
3.2.1.1.Marcă / mărci ............................................................................................................
3.2.1.2.Tip / tipuri ..................................................................................................................
3.2.1.3.Debit 5..5 [mm3] 2) pe injecție sau pe ciclu pentru turația nominală a pompei [min-1]
și, respectiv, la sarcina totală 5. [min-1] sau diagrama caracteristică
Indicați metoda folosită: pe motor / banc 1) ................................................................
3.2.1.4.Avans la injecție
3.2.1.4.1.Curba de avans la injecție 2) ......................................................................................
3.2.1.4.2.Calare 2) ......................................................................................................................
3.2.2.Conducte de injecție
3.2.2.1.Lungime 55555555555555.5555555555555555555[mm]
3.2.2.2.Diametrul interior 55555555555555555555555555555. [mm]
3.2.3.Injector /injectoare
3.2.3.1.Marcă / mărci ............................................................................................................
3.2.3.2.Tip / tipuri ..................................................................................................................
3.2.3.3.Presiunea de deschidere 2) sau diagrama caracteristică [kPa]
3.2.4.Regulator
3.2.4.1.Marcă / mărci ............................................................................................................
3.2.4.2.Tip / tipuri ..................................................................................................................
3.2.4.3.Turația la început de tăiere la sarcină totală 2) [min-1]
3.2.4.4.Turația maximă de tăiere în gol 2) [min-1]
3.2.4.5.Turația la ralanti 2) [min-1]
3.3.Sistem de pornire la rece
3.3.1.Marcă / mărci ............................................................................................................
3.3.2.Tip / tipuri ..................................................................................................................
3.3.3.Descriere ....................................................................................................................
1) A nu se completa menţiunile inutile.
2) Precizaţi toleranţa.
4.CARACTERISTICILE DISTRIBUȚIEI
4.2.Unghiurile de manivelă de deschidere și închidere de aspirație și eșapament precum
și înălțimea de ridicare maximă a supapelor sau alte caracteristici echivalente ........
4.2.Referințe și/sau gama de reglaj 1) ..............................................................................
Subanexa nr. 2
CARACTERISTICILE PRINCIP ALE ALE F AMILIEI DE MOT OARE
1.PARAMETRII COMUNI 2)
1.1.Ciclu de ardere
1.2.Agent de răcire
1.3.Metoda de aspirație a aerului
1.4.Tipul camerei de ardere / desen
1.5.Configurația, mărimea și numărul supapelor și/sau ferestrelor
1.6.Sistemul de alimentare cu combustibil
1.7.Sisteme aferente motorului
Identificarea conform numerelor de desen:
–sistemul de răcire
–recircularea gazului de eșapament 3)
–injecție / emulsie de apă 3)
–injecție de aer 3)
1.8.Sistem de tratare a gazului de eșapament 3)
Verificarea unui raport egal (sau inferior) în comparație cu motorul reprezentativ: capacitatea sistemului / debitul ciclic de combustibil, conform numerelor din proiect.
2.COMPONENȚA FAMILIEI DE MOTOARE
2.1.Numele familiei de motoare
2.2.Descrierea motoarelor familiei
Pentru detalii a se vedea subanexa nr. 1
Subanexa nr. 3
CARACTERISTICILE PRINCIP ALE ALE MOT ORULUI TIP DIN F AMILIE 4 )
1.DESCRIEREA MOTORULUI
1.1.Producător ..................................................................................................................
1.3.Seria motorului înscrisă de producător ......................................................................
1.3.Ciclu motor : patru timpi / doi timpi 1) ........................................................................
1.4.Alezaj [mm]
1.5.Cursa [mm]
1.6.Numărul și dispoziția cilindrilor ..................................................................................
1.7.Cilindree [cm3]
1.8.Turația nominală [min-1]
1.9.Turația de moment maxim [min-1]
1) A nu se completa menţiunile inutile.
2) A se completa în funcţie de specificaţiile indicate în anexa nr. 1, secţiunile 6 şi 7.
3) După caz, marcaţi cu literele „n.a”, dacă nu este aplicabil.
4) În cazul mai multor motoare reprezentative se întocmesc formulare pentru fiecare în parte.
1.10.Raport de comprimare 1) ..........................................................................................
1.11.Sistem de ardere ........................................................................................................
1.12.Desenul / desenele camerei de ardere și al feței superioare a pistonului ..................
1.13.Ariile secțiunilor minime ale conductelor de aspirație și eșapament ..........................
1.14.Sistemul de răcire
1.14.1.Cu lichid
1.14.1.1.Natura lichidului ..........................................................................................................
1.14.1.2.Pompa (e) de circulație: cu / fără 2) ............................................................................
1.14.1.3.Caracteristicile sau marca / mărcile și tipul / tipurile, dacă este cazul ......................
1.14.1.4.Raportul / rapoartele de antrenare, dacă este cazul ..................................................
1.14.2.Cu aer
1.14.2.1.Suflanta: cu / fără 2) ....................................................................................................
1.14.2.2.Caracteristicile sau marca / mărcile și tipul / tipurile, dacă este cazul ......................
1.14.2.3.Raportul / rapoartele de antrenare, dacă este cazul ..................................................
1.15.Temperatura admisă de producător
1.15.1.Răcire cu lichid: temperatura maximă a lichidului la ieșire [K]
1.15.2.Răcire cu aer: locul unde se măsoară temperatura ..................................................
Temperatura maximă la locul de măsurare [K]
1.15.3.Temperatura maximă a aerului de aspirație la ieșirea din răcitorul intermediar
de răcire a aerului, dacă este cazul [K]
1.15.4.Temperatura maximă a gazelor de eșapament la nivelul conductelor
de eșapament adiacente cu flanșele de la ieșirea din colectoare ..............................
1.15.5.Temperatura uleiului: minimă [K]
maximă [K]
1.16.Supraalimentare: cu / fără
1.16.1.Marca 2) ......................................................................................................................
1.16.2.Tip .............................................................................................................................
1.16.3.Descrierea sistemului (ex. presiune maximă, supapa de descărcare, dacă este cazul)
....................................................................................................................................
1.16.4.Răcitor intermediar: cu / fără 2) ..................................................................................
1.17.Sistem de aspirație: depresiune maximă admisibilă la intrare, la turația nominală a motorului și la sarcină totală [kPa]
1.18.Sistem de eșapament: contrapresiunea maximă admisibilă la intrare, la turația
nominală a motorului și la sarcină totală [kPa]
2.DISPOZITIVE ANTIPOLUANTE ADIȚIONALE (dacă există și dacă nu sunt descrise în alt loc)
–Descriere și/sau schemă
3.ALIMENTAREA CU COMBUSTIBIL PENTRU MOTOARE DIESEL
3.1.Pompa de alimentare: presiunea 1) sau diagrama caracteristică [kPa]
3.2.Sistemul de injecție
3.2.1.Pompa
3.2.1.1.Marcă / mărci 555555555555555555555555555. 555
3.2.1.2.Tip / tipuri 555555555555555555555555555.55. 55
3.2.1.3.Debit 5..5 [mm3] 1) pe injecție sau pe ciclu pentru turația nominală a pompei [min-1]
și, respectiv, la sarcina totală 555.5. [min-1] sau diagrama caracteristică
Indicați metoda folosită: pe motor / banc 2) ................................................................
3.2.1.4.Avans la injecție
3.2.1.4.1.Curba de avans la injecție 1) ......................................................................................
3.2.1.4.2.Calare 1) ......................................................................................................................
3.2.2.Conducte de injecție
3.2.2.1.Lungime [mm]
3.2.2.2.Diametrul interior [mm]
3.2.3.Injector /injectoare
3.2.3.1.Marcă / mărci ............................................................................................................
3.2.3.2.Tip / tipuri ..................................................................................................................
3.2.3.3.Presiunea de deschidere 1) sau diagrama caracteristică [kPa]
3.2.4.Regulator
3.2.4.1.Marcă / mărci ............................................................................................................
3.2.4.2.Tip / tipuri ..................................................................................................................
3.2.4.3.Turația la început de tăiere la sarcină totală 1) [min-1]
3.2.4.4.Turația maximă de tăiere în gol 1) [min-1]
3.2.4.5.Turația la ralanti 1) [min-1]
3.3.Sistem de pornire la rece
3.3.1.Marcă / mărci ............................................................................................................
3.3.2.Tip / tipuri ..................................................................................................................
3.3.3.Descriere ....................................................................................................................
1) Precizaţi toleranţa.
2) A nu se completa menţiunile inutile.
4.ALIMENTAREA CU COMBUSTIBIL PENTRU MOTOARE CU BENZINĂ
4.1.Carburatorul
4.1.1.Marcă / mărci ............................................................................................................
4.1.2.Tip / tipuri ..................................................................................................................
4.2.Injecție indirectă: monopunct / multipunct
4.2.1.Marcă / mărci ............................................................................................................
4.2.2.Tip / tipuri ..................................................................................................................
4.3.Injecție directă
4.3.1.Marcă / mărci ............................................................................................................
4.3.2.Tip / tipuri ..................................................................................................................
4.4.Debitul de carburant
[g/h] și raportul aer/carburant la regimul nominal în plină sarcină
5.CARACTERISTICILE DISTRIBUȚIEI
5.1.Unghiurile de manivelă de deschidere și închidere de aspirație și eșapament precum și înălțimea de ridicare maximă a supapelor sau alte caracteristici echivalente ........
5.2.Referințe și/sau gama de reglaj 1) ..............................................................................
5.3.Sistem de distribuție variabil (dacă se aplică și la aspirație și/sau eșapament)
5.3.1.Tip: în continuu sau on/off ..........................................................................................
5.3.2.Unghiul de defazaj al camei ......................................................................................
6.CONFIGURAȚIA FERESTRELOR DE BALEIAJ
6.1.Poziție, mărime, număr: ..............................................................................................
7.SISTEM DE APRINDERE
7.1.Bobina de aprindere
7.1.1.Marcă / mărci ............................................................................................................
7.1.2.Tip / tipuri ..................................................................................................................
7.1.3.Număr ........................................................................................................................ .
7.2.Bujia / bujiile
7.2.1.Marcă / mărci ............................................................................................................
7.2.2.Tip / tipuri ..................................................................................................................
7.3.Alternator
7.3.1.Marcă / mărci ............................................................................................................
7.3.2.Tip / tipuri ..................................................................................................................
7.4.Calajul aprinderii
7.4.1.Avansul static față de punctul mort superior (grade de rotație a arborelui cotit) ........
7.4.2.Curba de avans la aprindere (dacă se aplică) ..........................................................
PROCEDURI DE ÎNCERCARE
PENTRU MOTOARELE CU APRINDERE PRIN COMPRIMARE
1.INTRODUCERE
1.1.Prezenta anexă descrie metoda pentru măsurarea emisiilor de gaze și particule poluante provenind de la motoarele supuse încercării.
Se descriu două cicluri de încercări, care se aplică în conformitate cu prevederile din anexa nr. 1, pct. 1:
–încercarea NRSC (Non-Road Steady Cycle, ciclu în regim stabilizat pentru motoarele instalate pe mașini mobile nerutiere) se utilizează în fazele I, II, III A și pentru motoarele cu turație constantă, precum și în fazele III B și IV în cazul gazelor poluante;
–încercarea NRTC (Non-Road Transient Cycle, ciclu în regimuri tranzitorii pentru motoarele instalate pe mașini mobile nerutiere) se utilizează pentru măsurarea emisiilor de particule în fazele III B și IV pentru toate motoarele, cu excepția motoarelor de turație constantă. La alegerea producătorului, acest ciclu de încercări poate fi utilizat, de asemenea, și în faza III A și pentru gazele poluante în fazele III B și IV;
–pentru motoarele destinate navelor pentru navigația interioară se aplică metoda de încercare ISO specificată în EN ISO 8178-4 : 2002 [E] și în anexa nr. 6 (codul NOx) din convenția MARPOL 73/78 a
OMI;
–pentru motoarele destinate propulsiei automotoarelor se utilizează NRSC pentru măsurarea concentrației gazelor și particulelor poluante în faza III A și faza III B;
–pentru motoarele destinate propulsiei locomotivelor se utilizează NRTC pentru măsurarea concentrației gazelor și particulelor poluante în faza III A și faza III B.
1.2.Încercarea se efectuează cu motorul pe un stand de încercări și cuplat la frână.
1) A nu se completa menţiunile inutile.
1.3.Principiul de măsurare
Emisiile de gaze de eșapament ale motorului care urmează să fie măsurate conțin atât componente în stare gazoasă (monoxid de carbon, hidrocarburi totale și oxizi de azot), cât și particule. În plus, bioxidul de carbon este utilizat adesea ca gaz marcator pentru determinarea coeficientului de diluție al sistemelor de diluare în circuit derivat și în circuit direct. Buna practică inginerească recomandă măsurarea generală a bioxidului de carbon ca un instrument excelent pentru detectarea problemele privind măsurătoarea pe durata desfășurării încercării.
1.3.1.Încercarea NRSC
Pe durata unei succesiuni de secvențe prescrise în condițiile de funcționare a unui motor încălzit, cantitățile emisiilor de gaze de eșapament menționate anterior se analizează continuu prin prelevarea de probe din gazele de eșapament brute. Ciclul de încercare constă într-un număr de secvențe de turație și de moment motor (sarcină), care acoperă gama operațională caracteristică pentru motoarele diesel. Pe durata fiecărei secvențe, se determină concentrația fiecărui gaz poluant, debitul gazelor de eșapament și puterea produsă, iar valorile obținute se compară. Proba de particule se diluează cu aer ambiant condiționat. Se prelevează o probă pe toată durata procedurii de încercare și este colectată pe filtrele corespunzătoare.
Într-o altă variantă, se prelevează o probă pe filtre separate, câte una pentru fiecare secvență, și se calculează rezultatele comparate pe ciclu.
Gramele pentru fiecare poluant emis per kilowatt-oră se calculează în conformitate cu descrierea din subanexa nr. 3.
1.3.2.Încercarea NRTC
Ciclul de încercare în condiții tranzitorii prescris, care reflectă fidel condițiile de funcționare a motoarelor diesel instalate pe mașinile mobile nerutiere, se reflectă de două ori:
–în prima fază (pornirea la rece), după ce motorul a ajuns la temperatura ambiantă și după ce temperaturile lichidului de răcire a motorului, a uleiului, a sistemelor de post-tratare și a tuturor dispozitivelor auxiliare pentru controlul motorului sunt stabilizate între 20 și 30 oC;
–în a doua fază (pornirea la cald), după o perioadă de 20 de minute de funcționare la cald, care începe imediat după definitivarea ciclului de pornire la rece.
Pe timpul succesiunii de încercări prezentate se analizează poluanții menționați anterior. Utilizând semnale furnizate de frâna cuplată la motor referitoare la moment motor și turația acestuia, trebuie luată în considerare puterea pe durata ciclului, în vederea obținerii lucrului mecanic produs de un motor pe durata unui ciclu. Se determină concentrațiile componenților gazoși pe durata întregului ciclu, fie în gazele de eșapament brute, cu integrarea semnalului de la analizor, în conformitate cu descrierea din subanexa nr. 3, fie în gazele de eșapament diluate ale unui sistem CVS de diluare în circuitul direct, cu integrarea semnalului de la analizor sau prin prelevarea probelor în saci, în conformitate cu descrierea din subanexa nr. 3. Pentru particule, se colectează o probă proporțională din gazele de eșapament diluate pe un filtru specificat, fie prin diluare în circuit derivat, fie prin diluare în circuit direct. În funcție de metoda utilizată, debitul de gaze de eșapament diluate sau nediluate se determină pe întreaga durată a unui ciclu pentru a calcula valorile masice ale emisiilor de poluanți. Valorile masice ale emisiilor se raportează la lucrul mecanic al motorului pentru a obține cantitatea în grame, pentru fiecare poluant emis per kilowatt-oră.
Emisiile (g/kWh) se măsoară atât în timpul ciclului de pornire la rece, cât și în cel de pornire la cald. Emisiile combinate ponderate ale compușilor se calculează prin ponderea cu 10% a rezultatelor obținute la pornirea la rece și cu 90% a celor la pornirea la cald. Rezultatele combinate ponderate trebuie
să respecte normele.
2.CONDIȚII DE ÎNCERCARE
2.1.Prescripții generale
Toate volumele și debitele volumetrice corespund unei temperaturi de 273 K (0 oC) și unei presiuni atmosferice de 101,3 kPa.
2.2.Condiții de încercare a motorului
2.2.1.Valorile ce se măsoară sunt:
–temperatura absolută Ta a aerului de intrare în motor, exprimată în [grade K];
–presiunea atmosferică în condiții uscate ps , exprimată în [kPa];
–parametrul fa este determinat obligatoriu prin una din următoarele relații:
▪ pentru motoarele cu aspirație normală și motoare supraalimentate mecanic:
▪ pentru motoare cu turbocompresor cu sau fără răcire intermediară:
2.2.2.Validitatea testului
Pentru ca testul să fie recunoscut ca valabil, parametrul fa trebuie să fie:
0,96 ≤ fa ≤ 1,06
2.2.3.Motoare cu răcirea aerului de supraalimentare
Se înregistrează temperatura aerului de supraalimentare la turația nominală declarată și la sarcină totală, care trebuie să aibă o valoare care să nu varieze cu mai mult de ± 5 K față de temperatura maximă a aerului de supraalimentare specificată de producător. Temperatura lichidului de răcire trebuie să fie de cel puțin 293 K (20 oC).
În cazul unei încercări în atelier sau în prezența unei suflante externe, temperatura aerului de supraalimentare trebuie să aibă o valoare care să nu varieze cu mai mult de ± 5 K față de temperatura maximă a aerului de supraalimentare specificată de producător, în condiții de turație maximă declarată și la sarcină totală. Temperatura și debitul lichidului de răcire din răcitorul de aer de supraalimentare la punctul de reglare menționat anterior rămân neschimbate pe toată durata ciclului de încercare. Volumul răcitorului de aer de supraalimentare se determină în conformitate cu buna practică inginerească și cu aplicațiile tipice pentru vehicule/mașini.
Facultativ răcitorul de aer de supraalimentare poate fi reglat în conformitate cu norma SAE J 1937, publicată în ianuarie 1995.
2.3.Sistemul de aspirație a aerului în motor
Motorul supus încercării trebuie să fie echipat cu un sistem de aspirație a aerului care limitează aspirația aerului la ± 300 Pa din valoarea specificată de producător pentru un filtru de aer curat și un motor care funcționează în condițiile specificate de producător și care permit obținerea unui debit maxim de aer. Restricțiile se reglează la turația nominală și la sarcină totală. Se poate utiliza un sistem de încercare în laborator cu condiția ca aceasta să reproducă condițiile reale de funcționare a motorului.
2.4.Sistemul de eșapament al motorului
Motorul supus încercării este echipat cu un sistem de eșapament în care contrapresiunea gazelor evacuate se situează în limitele de ± 650 Pa din valoarea specificată de producător pentru un motor care funcționează în condiții normale, pentru obținerea puterii maxime declarate.
Dacă motorul este echipat cu un dispozitiv de posttratare a gazelor evacuate, conducta de eșapament trebuie să aibă același diametru ca cel utilizat pentru cel puțin 4 țevi în amonte de aspiratia de la începutul părții de lărgire ce conține dispozitivul de posttratare. Distanța dintre flanșa colectorului de eșapament sau orificiul de eșapament al turbocompresorului și dispozitivul de posttratare a gazelor evacuate trebuie să fie egală cu cea din configurația echipamentului sau să fie cuprinsă în specificațiile de distanță indicate de producător. Contrapresiunea sau restricția la eșapament trebuie să respecte criteriile specificate anterior și se poate regla cu ajutorul unei valve. Modulul care conține dispozitivul de posttratare poate fi scos pe durata funcționării și în timpul înregistrării diagramei motorului și se poate înlocui cu un modul echivalent care conține un suport de catalizator inactiv.
2.5.Sistemul de răcire
Sistemul de răcire trebuie să fie capabil să mențină motorul la temperaturile de exploatare normale, prescrise de producător.
2.6.Uleiul de ungere
Caracteristicile uleiului de ungere utilizat în timpul încercării trebuie să fie înregistrate și prezentate odată cu rezultatele obținute în urma testării motorului.
2.7.Combustibilul utilizat pentru încercări
Combustibilul utilizat este combustibilul de referință indicat în anexa nr. 5.
Cifra cetanică și conținutul de sulf al combustibilului de referință utilizat pentru încercare sunt indicate în anexa nr. 7, subanexa nr. 1, respectiv pct. 1.1.1 și 1.1.2.
Temperatura combustibilului la intrarea în pompă trebuie să fie cuprinsă între 306 K și 316 K (33 și 40 oC).
3.EFECTUAREA ÎNCERCĂRII (ÎNCERCAREA NRSC)
3.1.Determinarea reglajelor frânei
Măsurarea emisiilor specifice se bazează pe puterea necorectată la frână conform standardului ISO 14396: 2002.
Anumite dispozitive auxiliare, care sunt necesare doar pentru funcționarea echipamentului în sine și care se pot monta pe motor, trebuie să fie îndepărtate în vederea încercării. Lista incompletă prezentată în continuare este dată cu titlu de exemplu:
–compresor de aer pentru sistemul de frânare;
–compresor pentru sistemul de direcție asistată;
–compresor de climatizare;
–pompă pentru mecanismele de acționare hidraulică.
În cazul în care dispozitivele auxiliare nu au fost îndepărtate, se determină puterea absorbită de acestea la turațiile de încercare pentru a calcula reglajele frânei, cu excepția motoarelor la care astfel de dispozitive auxiliare constituie parte integrantă a motorului (de exemplu: ventilatoarele de răcire de pe motoarele răcite cu aer).
Reglajele secțiunii de aspirație și cele ale contrapresiunii în conducta de eșapament se efectuează la limitele superioare indicate de producător, în conformitate cu punctele 2.3 și 2.4.
Valorile maxime ale momentului motor la turațiile de încercare specificate se determină experimental în vederea calculării momentului motor la turațiile de încercare specificate se determină experimental în vederea calculării valorilor momentului motor pentru secvențele de încercare specifice. Pentru motoarele care nu sunt proiectate să funcționeze în turații situate pe o curbă momentului motor în sarcină totală, producătorul declară cuplul maxim la turațiile de încercare.
Reglajul motorului pentru fiecare fază de încercare se calculează folosind formula următoare:
Dacă raportul:
autoritatea tehnică responsabilă pentru eliberarea aprobării de tip poate verifica valoarea PM .
3.2.Pregătirea filtrelor de prelevare
Înainte cu cel puțin o oră de începerea testării, se pune fiecare filtru într-un recipient PETRI închis, dar nesigilat, și plasat în camera de cântărire pentru a stabiliza filtrul. La sfârșitul perioadei de stabilizare, se cântărește fiecare filtru/pereche de filtre și se înregistrează greutatea ambalajului. În continuare, filtrul/perechea de filtre este stocată în recipientul PETRI închis sau într-un port-filtru până în momentul încercării. Dacă filtrul/perechea de filtre nu este utilizat(ă) într-un interval de 8 ore de la scoaterea din camera de cântărire, el (ea) va fi cântărit(ă) din nou înainte de utilizare.
3.3.Instalarea aparaturii de măsurare
Aparatura și sondele de prelevare trebuie să fie instalate conform cerințelor. Atunci când se utilizează un sistem de diluare a gazelor în circuit direct, sistemul trebuie să fie conectat la extremitatea țevii.
3.4.Punerea în funcțiune a sistemului de diluare și a motorului
Sistemul de diluare și motorul trebuie pornite și încălzite astfel încât toate temperaturile și presiunile să fie stabilizate la sarcina totală și turație nominală (pct. 3.6.2)
3.5.Reglajul coeficientului de diluție
Sistemul de prelevare a probelor de particule se pune în funcțiune și este echipat cu un dispozitiv de derivație pentru metoda cu filtru unic (facultativ pentru metoda cu filtre multiple). Se poate determina concentrația de fond (nivelul existent) a particulelor din aerul de diluare prin trecerea acestui aer prin filtrele de particule. Dacă se utilizează aer de diluare filtrat, este suficient să se realizeze o singură măsurare în orice moment înainte de, în timpul sau după încercare. Dacă aerul de diluare nu este filtrat, măsurătoarea trebuie să se realizeze pe o singură probă prelevată pe durata încercării.
Temperatura aerului de diluare la intrarea în filtru trebuie să fie cuprinsă între 315 K (42 oC) și 325 K (52 oC) în fiecare fază. Coeficientul total de diluție nu trebuie să fie mai mic de 4.
(1)Identic cu ciclul C1 descris la pct. 8.3.1.1 din standardul EN ISO 8178-4:2002 (E).
(2)Identic cu ciclul D2 descris la pct. 8.4.1 din standardul EN ISO 8178-4:2002 (E).
(3)Motoarele auxiliare cu turație constantă trebuie să fie certificate utilizând ciclul de funcționare ISO D2, adică ciclul cu 5 secvențe în regim stabilizat specificat la pct. 3.7.1.2 de mai sus, în timp ce motoarele auxiliare cu turație variabilă trebuie să fie certificate utilizând ciclul de funcționare ISO C1, adică a ciclului cu 8 secvențe în regim stabilizat specificat la pct. 3.7.1.1 de mai sus.
(4)Identic cu ciclul E3 descris la pct. 8.5.1, 8.5.2 și 8.5.3 din standardul EN ISO 8178-4:2002 (E).
Cele 4 puncte se situează pe o curbă medie a elicei realizată pe baza măsurătorilor din timpul utilizării.
Motoarele de propulsie cu turație fixă destinate navelor pentru navigația interioară, care funcționează cu o elice cu pas variabil sau cuplate electric, se supun încercării pe o frână utilizând ciclul cu 4 secvențe în regim stabilizat (1) prezentat în continuare, caracterizat prin aceiași coeficienți de sarcină și factori de ponderare ca și ciclul prezentat anterior, dar cu motorul funcționând în fiecare fază la turația nominală:
3.7.1.4.Specificația D
Pentru motoarele specificate la punctul 1, lit. a) pct. (v), din anexa nr. 1, ciclul cu 3 secvențe prezentat în continuare (2) se execută cu motorul supus încercării cuplat la frână:
3.7.2.Pregătirea motorului
Pentru stabilizarea parametrilor motorului la nivelul celor recomandați de producător, motorul și sistemul trebuie încălzite și apoi aduse la regimul de încercare.
(1)Identic cu ciclul E2 descris la punctele 8.5.1, 8.5.2 și 8.5.3 din standardul EN ISO 8178-4:2002 (E).
(2)Identic cu ciclul F descris în standardul EN ISO 8178-4:2002 (E).
3.7.5.Prelevarea particulelor
Prelevarea particulelor se poate efectua fie prin metoda filtrului unic, fie prin metoda filtrelor multiple (subanexa nr. 1, pct. 1.5). Având în vedere că rezultatele pot fi ușor diferite, în funcție de metodă, se va indica metoda împreună cu rezultatele obținute.
Pentru metoda cu filtru unic, pe timpul prelevării, trebuie să se țină seama de factorii de ponderare indicați în procedura ciclului de încercare, prin reglarea în consecință a debitului sau a timpului de prelevare.
Prelevarea trebuie făcută cât mai târziu posibil pe durata fiecărei secvențe. Timpul de prelevare pentru fiecare secvență trebuie să fie de cel puțin 20 secunde pentru metoda cu filtru unic și de cel puțin 60 secunde pentru metoda cu filtre multiple.
În cazul sistemelor fără dispozitiv de derivație, timpul de prelevare trebuie să fie pentru fiecare secvență de cel puțin 60 secunde pentru metodele cu filtru unic și cu filtre multiple.
3.7.6.Parametri privind motorul
Turația și sarcina motorului, temperatura aerului de aspirație, debitul de combustibil, debitul de aer și al gazelor de evacuare trebuie măsurate pentru fiecare secvență după stabilizarea motorului.
Dacă măsurarea debitului gazelor de eșapament sau măsurarea debitului de aer și consumului de combustibil nu este posibilă, acești parametri pot fi calculați folosind metoda carbonului și oxigenului echivalent (vezi subanexa nr. 1 pct. 1.2.3).
Orice date adiționale pentru calculare vor fi înregistrate (vezi subanexa nr. 3 pct. 1.1 și 1.2).
3.8.Reetalonarea analizoarelor
După încercarea pentru măsurarea emisiilor, un gaz de punere la zero și același gaz de reglare a sensibilității se utilizează în scopul reverificării analizoarelor. Dacă diferența dintre rezultatele obținute înainte și după încercare este mai mică de 2 % din valoarea gazului de reglare a sensibilității, încercarea se consideră a fi acceptabilă.
4.EFECTUAREA ÎNCERCĂRII (ÎNCERCAREA NRTC)
4.1.Introducere
În anexa nr. 3 subanexa nr. 4, încercarea NRTC este descrisă ca o succesiune secundă - cu- secundă de valori normalizate de turație și cuplu, aplicabile tuturor motoarelor diesel acoperite de prezenta hotărâre de guvern. Pentru efectuarea încercării într-un stand de încercări, valorile normalizate sunt transformate în valori reale pentru fiecare motor supus încercării, pe baza curbei diagramei motorului. Transformarea menționată este denumită denormalizare, iar ciclul de încercare ce rezultă este denumit ciclu de referință al motorului supus încercării. Cu aceste valori de referință ale turației și cuplului se execută ciclul în standul de încercări și se înregistrează valorile de reacție ale turației și cuplului motor. Pentru validarea încercării, după terminarea acesteia, se efectuează o analiză de regresie a valorilor de referință și de reacție ale turației și ale momentului motor.
4.1.1.Se interzice utilizarea dispozitivelor de invalidare sau aplicarea strategiilor iraționale pentru controlul emisiilor.
4.2.Procedura de realizare a diagramei motorului
Atunci când se execută o încercare NRTC într-un stand de încercări, este necesar să se realizeze diagrama motorului înainte de a se executa ciclul de încercare, în vederea determinării curbei turație/cuplu.
4.2.1.Determinarea gamei de turații a diagramei
Turația minimă și cea maximă ale diagramei se definesc după cum urmează:
— turația minimă a diagramei = turație de mers în gol;
— turația maximă a diagramei = nsup × 1,02 sau turația la care cuplul la sarcină totală scade la zero,
reținând-se valoarea mai mică dintre acestea două (unde nsup este turația superioară, definită ca cea mai mare turație a motorului la
care este furnizată 70 % din puterea nominală).
4.2.2.Curba de trasare a diagramei motorului
Motorul este încălzit și adus la puterea maximă pentru a se stabiliza parametrii săi în conformitate cu recomandările producătorului și cu normele din domeniul motoarelor. După stabilizarea motorului, se înregistrează diagrama motorului în conformitate cu procedurile descrise în continuare:
4.2.2.1.Diagrama tranzitorie
a)Motorul nu este sub sarcină și funcționează în gol.
b)Motorul funcționează la poziția de sarcină totală a pompei de injecție, la turația minimă a diagramei.
c)Turația motorului se mărește cu un raport mediu de 8 ± 1 min-1/secundă, între turațiile minimă și
maximă ale diagramei. Punctele de turație și de moment motor se înregistrează cu o frecvență de cel puțin un punct pe secundă.
4.2.2.2.Diagrama progresivă
a)Motorul nu este sub sarcină și funcționează în gol.
b)Motorul funcționează la poziția de sarcină totală a pompei de injecție, la turația minimă a diagramei.
c)Menținându-se sarcina totală, turația minimă a diagramei se menține timp de cel puțin 15 secunde și se înregistrează valoarea medie a cuplului pe durata ultimelor 5 secunde. Curba momentului motor maxim de la turația minimă la cea maximă a diagramei se determină cu creșteri ale turației de cel mult 100 ±20 min-1. Durata de menținere pe fiecare punct de încercare este de 15 secunde, iar momentul motor mediu se înregistrează pe parcursul ultimelor 5 secunde
4.2.3.Obținerea curbei diagramei motorului
Toate punctele datelor înregistrate la pct. 4.2.2 se unesc prin interpolare lineară. Curba momentului motor rezultată constituie curba diagramei motorului și se utilizează la transformarea valorilor normalizate ale momentului motor din programarea frânei (anexa nr. 4, subanexa nr. 4) în valori efective ale momentului motor pentru ciclul de încercare, în conformitate cu descrierea de la pct. 4.3.3.
4.2.4.Alte metode de obținere a diagramei motorului
În cazul în care un producător consideră că metodele de realizare a diagramei menționate anterior nu sunt sigure sau reprezentative pentru un anumit tip de motor, se pot utiliza alte metode de realizare a diagramei motorului. Metodele respective trebuie să urmărească, ca și metodele menționate anterior, determinarea momentului motor maxim disponibil la toate turațiile atinse în timpul ciclurilor de încercare. Metodele care, din motive de siguranță sau de reprezentativitate, se abat de la metodele de realizare a diagramei motorului specificate la prezentul punct trebuie să fie aprobate de părțile interesate, împreună cu justificarea utilizării acestora. În niciun caz curba momentului motor nu va putea fi obținută plecând de la turații descrescătoare pentru motoare cu regulator sau turbocompresor.
4.2.5.Repetarea încercărilor
Nu este necesară realizarea diagramei motorului înaintea fiecărui ciclu de încercare. Diagrama unui motor trebuie să fie refăcută înaintea unui ciclu de încercări, numai în cazul în care:
–de la ultima realizare a diagramei a trecut un timp excesiv de îndelungat, conform aprecierilor tehnice, sau
–motorul a suferit modificări fizice sau reetalonări susceptibile de a-i influența performanțele.
4.3.Elaborarea ciclului de încercare de referință
4.3.1.Turația de referință
Turația de referință (nref) corespunde valorilor de 100% ale turației normalizate specificate în programarea frânei (din anexa nr. 3, subanexa nr. 4). Este evident că ciclul real al motorului care rezultă din denormalizare la turația de referință depinde în mare măsură de alegerea turației de referință
corespunzătoare. Turația de referință se definește astfel:
nref = turația inferioară + 0,95 × (turație superioară – turație inferioară)
(turația superioară este cea mai mare turație a motorului la care acesta furnizează 70 % din puterea nominală, în timp ce turația inferioară este turația cea mai mică a motorul la care se furnizează 50 % din puterea nominală a motorului).
4.3.2.Denormalizarea turației motorului
Denormalizarea turației se realizează cu ajutorul formulei următoare:
100
Turație efectivă = % turație x (turație de referință - turație de ralanti + turație de ralanti
4.3.3.Denormalizarea momentului motor
Valorile momentului motor în programarea frânei cuplată la motor (anexa nr. 3, subanexa nr. 4) sunt normalizate până la momentul motor maxim la turația corespunzătoare. Valorile momentului motor pentru ciclul de referință se denormalizează cu ajutorul diagramei motorului determinate în conformitate cu descrierea de la pct. 4.2.2, după cum urmează:
100
moment motor efectiv = % moment motor x moment motor maxim,
pentru turația efectivă corespunzătoare determinată în conformitate cu descrierea de la pct. 4.3.2.
4.3.4.Exemplu de procedură de denormalizare
De exemplu, se denormalizează următorul punct de încercare: procent turație = 43%
procent moment motor = 82% Fiind date următoarele valori:
Turația de referință = 2200 min-1 Turația în gol = 600 min-1 se obține:
100
Turația efectivă = 43x(2200-600) +600=1288 min-1,
100
cu moment motor maxim de 700 Nm rezultat din diagramă, la turația de 1288 min-1: Momentul motor efectiv = 82x700 = 574Nm
4.4.Frâna
4.4.1.În cazul utilizării unui traductor de forță, semnalul momentului motor este transferat arborelui motorului și trebuie să se țină seama de inerția frânei. Momentul motor efectiv al motorului este suma dintre momentul motor citit pe traductorul de forță și momentul de inerție al frânei înmulțit cu accelerația unghiulară. Sistemul de comandă trebuie să efectueze acest calcul în timp real.
4.4.2.Dacă motorul este supus încercării cu ajutorul unei frâne cu curenți Foucault, se recomandă ca numărul de puncte de încercare unde diferența Tsp = 2 x x ṅsp x D este mai mică de 5 % din momentul motor maxim să nu depășească 30 (unde Tsp este momentul cerut, ṅsp este derivata turației motorului și D este inerția de rotație a frânei cu curenți Foucault)
4.5.Efectuarea încercării pentru măsurarea emisiilor
Diagrama prezentată în continuare descrie diferitele etape ale încercării:
Înainte de ciclul de măsurători, se pot executa unul sau mai multe cicluri preliminare, după caz, pentru verificarea motorului, a standului de încercare și a sistemelor de emisii.
4.5.1.Pregătirea filtrelor de prelevare a probelor
Înainte cu cel puțin o oră de începerea încercării, fiecare filtru se introduce într-un recipient Petri, care este protejat împotriva prafului și care permite schimbul de aer și care este amplasat într-o cameră de cântărire pentru stabilizare.
La sfârșitul perioadei de stabilizare, fiecare filtru se cântărește și greutatea acestuia se înregistrează. Filtrul se păstrează apoi într-un recipient Petri închis sau într-un port-filtru închis ermetic până la momentul încercării. Filtrul se utilizează în termen de 8 ore de la scoaterea sa din camera de cântărire. Greutatea cântărită în laborator a acestuia se înregistrează.
4.5.2.Instalarea echipamentelor de măsurare
Instrumentele și sondele de prelevare a probelor se instalează conform instrucțiunilor. În cazul în care se utilizează un sistem de diluare în circuit direct, conducta de eșapament din spate se conectează la acest sistem.
4.5.3.Punerea în funcțiune și precondiționarea sistemului de diluare și a motorului
Sistemul de diluare și motorul se pun în funcțiune și se încălzesc. Sistemul de prelevare este precondiționat punând motorul să funcționeze la turația nominală și la sarcina totală cel puțin 20 minute, simultan cu funcționarea sistemului de prelevare a probelor în circuit derivat sau a sistemului CVS în circuit direct cu sistem de diluare secundar. Probele tehnologice de emisii de particule sunt apoi prelevate. Nu este necesară stabilizarea sau cântărirea filtrelor pentru particule care pot fi apoi aruncate. Elementele de filtrare se pot schimba în timpul condiționării, cu condiția ca durata totală de prelevare a probelor care traversează filtrele și sistemul de prelevare să fie mai mare de 20 de minute. Debitul se reglează la valori care să corespundă aproximativ cu cele selectate pentru încercarea în regim tranzitoriu. Începând de la sarcina totală, aceasta se reduce la nivelul necesar pentru a nu depăși temperatura de maxim 191 oC în zona de prelevare a particulelor în condițiile menținerii turației nominale.
4.5.4.Punerea în funcțiune a sistemului de prelevare de particule
Sistemul de prelevare a particulelor se pune în funcțiune și trebuie să funcționeze în derivație. Concentrația de fond a particulelor în aerul de diluare se poate determina prin prelevarea de probe din aerul de diluare înaintea intrării gazelor de eșapament în tunelul de diluare. Este de preferat ca proba de particule să se colecteze în timpul ciclului în condiții tranzitorii, dacă se utilizează un alt sistem de prelevare a probelor de particule. În caz contrar, se poate utiliza sistemul de prelevare a probelor de particule în ciclu tranzitoriu. În cazul în care se utilizează aer de diluare filtrat este suficientă efectuarea unei singure măsurători înainte sau după încercare. În cazul în care aerul de diluare nu este filtrat, măsurătorile trebuie să se efectueze înaintea inițierii ciclului și după încheierea ciclului și se calculează media valorilor.
4.5.5.Reglajul sistemului de diluare
Debitul total de gaze de eșapament diluate într-un sistem de diluare în circuitul direct sau debitul de gaze de eșapament diluate într-un sistem de diluare în circuit derivat se reglează astfel încât să se elimine condensarea apei în sistem și să se obțină o temperatură la intrare în filtru cuprinsă între 315 K (42 oC) și 325 K (52 oC).
4.5.6.Etalonarea analizoarelor
Analizoarele de emisii se aduc la zero și se etalonează. Dacă se utilizează saci pentru probe, aceștia trebuie să fie vidați.
4.5.7.Procedura de punere în funcțiune a motorului
Motorul stabilizat se pune în funcțiune în termen de 5 minute de la terminarea încălzirii, în conformitate cu procedura de punere în funcțiune recomandată de producător în manualul de utilizare, cu ajutorul fie a unui demaror de serie, fie a frânei. Opțional, încercarea se poate iniția în 5 minute de la faza de precondiționare a motorului fără a opri motorul, când acesta a fost adus în regim de mers la relanti.
4.5.8.Efectuarea ciclului
4.5.8.1.Desfășurarea încercării
Desfășurarea încercării începe cu pornirea motorului, dacă acesta a fost oprit după faza de precondiționare sau cu motorul în regim de mers la relanti când se pornește direct din faza de precondiționare cu motorul în funcțiune. Încercarea se realizează în conformitate cu ciclul de referință descris în anexa nr. 3, subanexa nr. 4. Punctele de reglaj care stabilesc turația și momentul motor sunt determinate la 5 Hz (se recomandă 10 Hz) sau mai mult. Punctele de reglare se calculează prin interpolare lineară între punctele de reglaj la 1 Hz din ciclul de referință. Turația și momentul motor de reacție se înregistrează cel puțin o dată la fiecare secundă pe durata ciclului de încercare și semnalele pot fi filtrate pe cale electronică.
4.5.8.2.Răspunsul analizoarelor
În cazul în care ciclul de încercare începe direct din faza de precondiționare, punerea în funcțiune a echipamentului de măsură se face concomitent cu punerea în funcțiune a motorului sau cu începerea procesului de realizare a încercării, după cum urmează:
–se începe colectarea sau analiza aerului de diluare, în cazul în care se utilizează un sistem de diluare în circuit direct;
–se începe colectarea sau analiza gazelor de eșapament brute sau diluate, în funcție de metoda utilizată;
–se începe măsurarea cantității de gaze de eșapament, precum și a temperaturilor și presiunilor necesare;
–se începe înregistrarea debitului masic de gaz de eșapament, în cazul efectuării analizei gazelor de eșapament brute;
–se începe înregistrarea datelor de reacție ale turației și momentului motor de la frână.
În cazul măsurării concentrației gazelor de eșapament brute, concentrațiile emisiilor (HC, CO și NOx) și debitul masic al gazelor de eșapament se măsoară în mod continuu și se stochează la o frecvență de cel puțin 2 Hz într-un sistem computerizat.
Toate celelalte date se pot înregistra la o frecvență de cel puțin 1 Hz. Pentru analizoarele analogice, răspunsul este înregistrat, iar datele de etalonare se pot utiliza fie prin conectare la rețea, fie fără conectare, în timpul evaluării datelor.
În cazul în care se utilizează un sistem de diluare în circuit direct, hidrocarburile (HC) și NOx se măsoară în mod continuu în tunelul de diluare cu o frecvență de cel puțin 2 Hz. Concentrațiile medii se
determină prin integrarea semnalelor analizorului de pe toată durata ciclului de încercare. Timpul de răspuns al sistemului nu trebuie să fie mai mare de 20 secunde și trebuie să fie coordonat cu fluctuațiile debitului volumic al probei de volum constant și cu abaterile de la timpul de prelevare a probelor de la durata ciclului de încercare, dacă este cazul. Concentrațiile de CO și CO2 se calculează prin integrare sau prin analiza concentrațiilor din sacul de probe colectate pe durata unui ciclu. Concentrațiile acestor gaze poluante din aerul de diluare se calculează prin integrarea sau prin analiza aerului de diluare colectat într-un sac de prelevare. Toți ceilalți parametri care trebuie să fie măsurați se înregistrează cu o frecvență de cel puțin o măsurătoare pe secundă (1Hz).
4.5.8.3.Prelevarea probelor de particule
La pornirea motorului sau la inițierea procesului de realizare a încercării, în cazul în care ciclul începe direct din faza de precondiționare, sistemul de prelevare a probelor de particule se comută de la modul de derivație la modul de colectare a probelor de particule.
În cazul în care se utilizează un sistem de diluare în circuit derivat, pompa sau pompele de prelevare a probelor se reglează astfel încât în sonda de prelevare a probelor de particule sau în tubul de transfer să se asigure un debit proporțional cu debitul masic al gazelor de eșapament.
În cazul în care se utilizează un sistem de diluare în circuit direct, pompa sau pompele pentru prelevarea probelor se reglează astfel încât în sonda de prelevare a probelor de particule sau tubul de transfer să se asigure un debit în limitele a ± 5 % din debitul reglat. Dacă se procedează la compensarea debitului (de exemplu, controlul proporțional al debitului de prelevare), trebuie să se demonstreze că raportul dintre debitul în tunelul principal și debitul probei de prelevare de particule nu variază cu mai mult de ± 5 % față de valoarea sa reglată (cu excepția probelor prelevate în primele 10 secunde ).
a)preciziile absolute pentru GTOTW și GDILW sunt de ± 0,2 %, ceea ce garantează o precizie a GSE
≤ 5% la un coeficient de diluție de 15. Cu toate acestea, la coeficienți de diluție mai mari vor apărea erori
mai mari;
b)se efectuează etalonarea GDILW în raport cu GTOTW, astfel încât să se asigure obținerea acelorași precizii pentru GSE ca și la pct. a). Detalii privind această etalonare sunt date în subanexa nr. 2, pct. 2.6;
c)precizia pentru GSE se determină indirect pe baza preciziei coeficientului de diluție, se determină
cu ajutorul unui gaz marcator, de exemplu CO2. Sunt necesare și în acest caz precizii pentru GSE echivalente cu cele de la metoda a);
d)precizia absolută a GTOTW și GDILW este de ± 2 % din întreaga scală, eroarea maximă a diferenței dintre GTOTW și GDILW este de 2 %, iar eroarea de linearitate este de ± 2 % din valoarea cea mai mare a GTOTW observată în timpul încercării.
2.4.1.Filtre pentru prelevarea particulelor
2.4.1.1.Specificații pentru filtre
Pentru încercările de certificare sunt necesare filtre din fibre de sticlă placate cu fluorocarburi sau filtre cu membrană pe bază de fluorocarburi. Pentru aplicații speciale se pot utiliza și filtre din materiale diferite. La toate tipurile de filtre randamentul de colectare a particulelor DOP (di-octilftalat) de 0,3 μm trebuie să fie de cel puțin 99% la o viteză a gazelor la intrarea în filtru cuprinsă între 35 și 100 cm/s. Atunci când se execută încercări de corelare între laboratoare sau între un producător și autoritatea competentă trebuie să se utilizeze filtre de calitate identică.
2.4.1.2.Dimensiunile filtrelor
Filtrele pentru particule trebuie să aibă diametrul minim de 47 mm (diametrul petei: 37 mm). Se pot folosi, de asemenea, și filtre cu diametre mai mari (pct. 2.4.1.5).
2.4.1.3.Filtre primare și filtre secundare
În timpul desfășurării încercării, particulele din gazele de eșapament diluate se prelevează pe o pereche de filtre dispuse în serie (un filtru primar și unul secundar). Filtrul secundar se amplasează la o distanță de cel mult de 100 mm în aval de filtrul primar, fără a veni în contact cu acesta. Filtrele se pot cântări separat sau în pereche, amplasate cu suprafețele de colectare una lângă cealaltă.
2.4.1.4.Viteza nominală în filtru
Viteza nominală a gazelor în filtru trebuie să fie cuprinsă între 35 și 100 cm/s. Pierderea de presiune între începutul și sfârșitul încercării trebuie să nu crească cu mai mult de 25 kPa.
2.4.1.5.Încărcarea filtrului
a
a
Încărcările minime recomandate pentru dimensiunile de filtre cele mai utilizate sunt indicate în tabelul următor. Pentru filtrele cu dimensiuni mai mari încărcarea minimă a filtrului trebuie să fie de 0,065 mg/1000 mm2 de suprafață a filtrului.
2.4.2.Specificații pentru camera de cântărire și ale balanței analitice
2.4.2.1.Condițiile din camera de cântărire
Temperatura camerei (sau a spațiului) în care filtrele de particule sunt stabilizate și cântărite trebuie menținută la 295 K (22 oC) ± 3 K pe toată durata de stabilizare și de cântărire. Umiditatea trebuie să fie menținută la un punct de rouă de 282,5 K (9,5 oC) ± 3 K și umiditatea relativă la 45 ± 8 %.
2.4.2.2.Cântărirea filtrului de referință
Atmosfera din cameră (sau spațiu) trebuie să nu conțină impurități (de exemplu praf) care se pot depune pe filtrele pentru particule în timpul stabilizării lor. Se admit abateri de la specificațiile privind camera de cântărire specificate la pct. 2.4.2.1., cu condiția ca durata abaterilor respective să nu depășească 30 de minute. Camera de cântărire trebuie să îndeplinească specificațiile necesare înainte să intre personalul în aceasta. Se cântăresc cel puțin două filtre de referință sau două perechi de filtre de referință neutilizate, într-un interval de patru ore de la cântărirea filtrelor (perechilor de filtre) cu probe colectate, dar, de preferință, în același timp. Filtrele de referință trebuie să aibă aceleași dimensiuni și să fie din același material ca și filtrele pentru colectarea probelor.
În cazul în care greutatea medie a filtrelor de referință (a perechilor de filtre de referință) variază între cântăririle filtrelor cu probe cu mai mult de 10 μg, se aruncă toate filtrele cu probe și se repetă încercarea pentru determinarea emisiilor.
Dacă nu sunt respectate criteriile de stabilitate a camerei de cântărire menționate la pct. 2.4.2.1., dar cântărirea filtrelor (perechilor de filtre) de referință îndeplinește criteriile menționate anterior, producătorul motorului are posibilitatea de a opta pentru acceptarea cântăririlor filtrelor cu probe sau pentru anularea încercărilor, stabilind sistemul pentru controlul camerei de cântărire și reluarea încercării.
2.4.2.3.Balanța analitică
Balanța analitică utilizată pentru determinarea greutăților filtrelor trebuie să aibă o precizie (abatere standard) de 2 μg și o rezoluție de 1 μg (1 diviziune = 1 μg), specificate de producătorul balanței.
2.4.2.4.Eliminarea efectelor electricității statice
Pentru eliminarea efectelor electricității statice, filtrele trebuie să fie neutralizate înainte de cântărire, utilizând, de exemplu, un neutralizator cu poloniu sau un dispozitiv cu efect similar.
2.4.3.Prescripții suplimentare pentru măsurarea particulelor
Toate elementele sistemului de diluare și ale sistemului de prelevare care vin în contact cu gazele de eșapament brute și diluate și ale tubulaturii de evacuare până la intrarea în filtru trebuie să fie proiectate astfel încât să reducă la minimum depunerea sau modificarea particulelor. Toate elementele trebuie să fie executate din materiale bune conducătoare de electricitate care să nu reacționeze cu componenții gazelor de eșapament și să fie legate la pământ pentru a preveni efectele electrostatice.
Subanexa nr. 2
PROCEDURA DE ET ALONARE [NRSC, NRTC 1 ) ]
1.ETALONAREA APARATURII DE ANALIZĂ
1.1.Introducere
Fiecare analizor va fi etalonat periodic pentru a respecta condițiile de precizie din prezentele norme. Metoda de etalonare utilizată este descrisă în prezenta subanexă și se referă la analizoarele indicate în subanexa 1, pct. 1.4.3.
1.2.Gaze de etalonare
Durata de conservare a tuturor gazelor de etalonare trebuie să fie respectată.
Data expirării perioadei de conservare a gazelor de etalonare indicată de producător trebuie să fie înregistrată.
1.2.1.Gaze pure
Puritatea cerută a gazelor este definită prin limita de contaminare indicată mai jos. Pentru operațiunea de etalonare este nevoie de următoarele gaze:
–azot purificat
(contaminare admisă: ≤ 1 ppm C, ≤ 1 ppm CO, ≤ 400 ppm CO2 , ≤ 0,1 ppm NO)
–oxigen purificat
(puritate > 99,5 % vol. O2)
–amestec hidrogen – heliu
(40 ± 2% hidrogen, restul heliu)
(contaminare admisă: ≤ 1 ppm C, ≤ 400 ppm CO2)
–aer de sinteză purificat
(contaminare admisă: ≤ 1 ppm C, ≤ 1 ppm CO, ≤ 400 ppm CO2 , ≤ 0,1 ppm NO) (conținutul în oxigen cuprins între 18 și 21 % vol.)
1.2.2.Gaze de etalonare
Se va utiliza un amestec de gaze având următoarea compoziție chimică:
–C3H8 și aer de sinteză purificat (pct. 1.2.1)
–CO și azot purificat
–NO și azot purificat (cantitatea de NO2 conținută în gazul de etalonare nu trebuie să depășească 5% din conținutul de NO)
–O2 și azot purificat
–CO2 și azot purificat
–CH4 și aer de sinteză purificat
–C2H6 și aer de sinteză purificat
a)Analizorul este pus la zero;
b)Scala analizorului se reglează cu un amestec de 21 % oxigen;
c)Se verifică din nou răspunsul de zero. Dacă s-a modificat cu mai mult de 0,5 % din întreaga scală, se repetă operațiile de la punctele a) și b);
d)Se introduce gazul de control al interferenței oxigenului cu un dozaj de 5 % și de 10 %;
e)Se verifică din nou răspunsul de zero. Dacă s-a modificat cu mai mult de ±1% din întreaga scală, se repetă încercarea;
f)Se calculează interferența oxigenului (% O2I) pentru fiecare dozaj specificat la pct. d), după formula următoare:
A = concentrația de hidrocarburi (ppm C) a gazului de reglaj de sensibilitate, utilizat la pct. b)
B = concentrația de hidrocarburi (ppm C) a gazului de control al interferenței oxigenului utilizat la pct. d)
C = răspunsul analizorului
D = procentul de răspuns al analizorului din întreaga scală datorat lui A.
g)Procentajul interferenței oxigenului (% O2I) înainte de încercare, trebuie să fie mai mic de ± 3 % pentru toate gazele prescrise a fi utilizate pentru controlul interferenței oxigenului;
h)În cazul în care interferența oxigenului este mai mare de ± 3 %, debitul de aer cu valori mai mari sau mai mici față de cele specificate de producător se corectează prin adaos, repetând operația descrisă la pct. 1.8.1 pentru fiecare debit;
i)În cazul în care interferența oxigenului este mai mare ± 3 % după reglajul debitului de aer, se corectează debitul de combustibil, și apoi debitul probei, repetând operațiile de la pct. 1.8.1 pentru fiecare reglaj nou;
j)În cazul în care interferența oxigenului este mai mare de ± 3 %, se procedează la repararea sau înlocuirea analizorului, a combustibilul FID-ului sau a aerului arzătorului. Se repetă operațiile de la prezentul punct cu echipamentele reparate sau înlocuite sau cu gazele noi.
1.9.Efecte de interferență cu analizoarele NDIR și CLD
Gazele prezente în eșapament, altele decât acelea care sunt în curs de analiză, pot interfera în mai multe feluri cu cele analizate. Există interferența pozitivă, în aparatele NDIR, dacă gazul care interferă dă același efect cu al gazului care se măsoară, dar la un grad mai mic. Există interferența negativă, în aparatele NDIR, dacă gazul care interferă mărește banda de absorbție a gazului de măsurat, și în aparatele CLD, dacă gazul care interferă atenuează radiația.
Verificarea interferenței indicate la pct. 1.9.1 și 1.9.2 trebuie să fie executată înainte de punerea în funcțiune a analizorului și apoi se face la intervale mari de timp în perioada duratei de serviciu.
1.9.1.Verificarea interferenței pe analizoarele de CO
Apa și CO2 pot interfera în funcționarea analizorului de CO. În consecință, se lasă să barboteze în apă, la temperatura ambiantă, un gaz de etalonare conținând CO2 în concentrație cuprinsă între 80 și 100% din întreaga scală a plajei maxime de măsură folosită în cursul încercării și se înregistrează răspunsul analizorului. Acesta nu trebuie să depășească 1% din întreaga scală pentru o plajă egală sau superioară lui 300 ppm sau 3 ppm pentru o plajă inferioară lui 300 ppm.
1.9.2.Verificarea efectului de atenuare în analizorul de NOx
Cele două gaze importante pentru analizoarele CLD și (H)CLD sunt CO2 și vaporii de apă. Gradele
de atenuare rezultate ale acestor gaze sunt proporționale cu concentrația lor și necesită, în consecință, tehnici de încercare pentru determinarea efectului de atenuare a concentrațiilor cele mai mari prevăzute în timpul încercării.
1.9.2.1.Verificarea efectului de atenuare în analizorul de CO2
Se trece prin analizorul NDIR un gaz de etalonare a CO2 într-o concentrație de 80 până la 100% din întreaga scală a domeniului maxim de măsură și se înregistrează valoarea indicată pentru CO2 (A). În continuare, se diluează la 50% cu gaz de etalonare a NO și se trece prin NDIR și (H)CLD înregistrând valorile de CO2 și NO, cu B și, respectiv, C. Se închide aducțiunea de CO2 pentru ca numai gazul de etalonare a lui NO să treacă prin analizorul (H)CLD și se înregistrează valoarea indicată pentru NO cu (D). Efectul de atenuare se calculează după cum urmează:
și nu trebuie să depășească 3% din întreaga scală, unde:
A – concentrația de CO2 nediluat măsurată cu ajutorul NDIR (%)
B — concentrația de CO2 diluat măsurată cu ajutorul NDIR (%)
C — concentrația de NO diluat măsurată cu ajutorul CLD (ppm)
D — concentrația de NO nediluat măsurată cu ajutorul CLD (ppm)
1.9.2.2.Verificarea efectului de atenuare al apei
Această verificare se aplică numai la măsurarea concentrației gazelor umede. La calculul efectului de atenuare al apei trebuie să se țină seama de diluarea gazului de etalonare NO cu vaporii de apă și de mărimea raportului dintre concentrația vaporilor de apă din amestec și cea prevăzută în timpul încercării. Un gaz de etalonare NO, având o concentrație între 80 și 100 % din întreaga scală raportată la plaja de funcționare normală, trebuie să traverseze (H)CLD, iar valoarea obținută pentru NO se înregistrează și se notează cu (D). Gazul NO se barbotează în apă la temperatura ambiantă și se trece prin (H)CLD, iar valoarea obținută pentru NO se notează cu (C) și se înregistrează. Se determină temperatura apei și se înregistează cu (F). Presiunea de vapori de saturație a amestecului ce corespunde cu temperatura apei de barbotare (F) se determină și se înregistrează cu (G). Concentrația vaporilor de apă (în %) a amestecului trebuie să fie calculată cu formula următoare:
și se înregistrează cu (H).
Concentrația prevăzută a gazului de etalonare NO diluat (cu vapori de apă) trebuie să fie calculată cu formula următoare:
și înregistrată cu (De). Pentru gazele de eșapament ale motoarelor diesel, concentrația maximă a vaporilor de apă din acestea (în %) prevăzută în cursul încercării trebuie să fie estimată în ipoteza unui raport atomic H/C al combustibilului de 1,8 la 1, plecând de la concentrația maximă de CO2 în gazele de eșapament sau plecând de la concentrația gazului de reglaj de sensibilitate la CO2 nediluat (valoarea A, măsurată cum este indicat la pct. 1.9.2.1) după cum urmează:
și se înregistrează cu (Hm).
Efectul atenuării apei se calculează cu următoarea formulă:
și nu trebuie să depășească 3% din întreaga scală, unde:
De – concentrația diluată prevăzută de NO (ppm) C – concentrația diluată de NO (ppm) Hm — concentrația maximală de vapori de apă (%)
H – concentrația reală de vapori de apă (%)
a)Pentru gazele de eșapament brute (1):
b)Pentru gazele de eșapament diluate:
unde:
concc - concentrația corectată a concentrației de fond
sau
Coeficientul u – umiditate, trebuie să fie folosit conform tabelului 4:
Tabelul 4 – Valorile coeficientului u – umiditate pentru diverși componenți de gaze de eșapament
Densitatea HC se calculează cu ajutorul unui raport mediu carbon/hidrogen = 1:1,85.
(1)În cazul NOx, concentrația de NOx (NOx conc sau NOx concc) trebuie să fie multiplicată cu KHNOx (factor de corecție a umidității pentru NOx, menționat la pct. 1.3.3) după cum urmează:
KHNOx ×conc sau KHNOx ×concc
1.3.5.Calculul emisiilor specifice
Emisiile specifice (g/kWh) se calculează pentru fiecare component după cum urmează:
unde:
Factorul de ponderare și numărul de secvențe (n) utilizate în calculul anterior trebuie să fie conform anexei nr. 3, pct. 3.7.1.
1.4.Calculul emisiilor de particule
Emisiile de particule se calculează în felul următor:
1.4.1.Corecția umidității pentru emisiile de particule
Deoarece emisiile de particule ale motorului diesel depind de condițiile atmosferice ambiante, debitul masic de particule trebuie să fie corectat în funcție de umiditatea aerului ambiant prin aplicarea factorului Kp definit de următoarea relație:
în care:
Ha = umiditatea absolută a aerului de aspirație, (grame apă/kg aer uscat)
unde:
Ra = umiditatea relativă a aerului de aspirație, (%)
pa = presiunea de vapori de saturație a aerului de aspirație, (kPa) pB = presiunea barometrică totală, (kPa)
| Timp | Turație normalizată | Moment motor normalizat | Timp | Turație normalizată | Moment motor normalizat | Timp | Turație normalizată | Moment motor normalizat |
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| s | % | % | s | % | % | s | % | % |
| 1 | 0 | 0 | 52 | 102 | 46 | 103 | 74 | 24 |
| 2 | 0 | 0 | 53 | 102 | 41 | 104 | 77 | 6 |
| 3 | 0 | 0 | 54 | 102 | 31 | 105 | 76 | 12 |
| 4 | 0 | 0 | 55 | 89 | 2 | 106 | 74 | 39 |
| 5 | 0 | 0 | 56 | 82 | 0 | 107 | 72 | 30 |
| 6 | 0 | 0 | 57 | 47 | 1 | 108 | 75 | 22 |
| 7 | 0 | 0 | 58 | 23 | 1 | 109 | 78 | 64 |
| 8 | 0 | 0 | 59 | 1 | 3 | 110 | 102 | 34 |
| 9 | 0 | 0 | 60 | 1 | 8 | 111 | 103 | 28 |
| 10 | 0 | 0 | 61 | 1 | 3 | 112 | 102 | 28 |
| 11 | 0 | 0 | 62 | 1 | 5 | 113 | 102 | 19 |
| 12 | 0 | 0 | 63 | 1 | 6 | 114 | 103 | 32 |
| 13 | 0 | 0 | 64 | 1 | 4 | 115 | 104 | 25 |
| 14 | 0 | 0 | 65 | 1 | 4 | 116 | 103 | 38 |
| 15 | 0 | 0 | 66 | 0 | 6 | 117 | 103 | 39 |
| 16 | 0 | 0 | 67 | 1 | 4 | 118 | 103 | 34 |
| 17 | 0 | 0 | 68 | 9 | 21 | 119 | 102 | 44 |
| 18 | 0 | 0 | 69 | 25 | 56 | 120 | 102 | 38 |
| 19 | 0 | 0 | 70 | 64 | 26 | 121 | 102 | 43 |
| 20 | 0 | 0 | 71 | 60 | 31 | 122 | 103 | 34 |
| 21 | 0 | 0 | 72 | 63 | 20 | 123 | 102 | 41 |
| 22 | 0 | 0 | 73 | 62 | 24 | 124 | 103 | 44 |
| 23 | 0 | 0 | 74 | 64 | 8 | 125 | 103 | 37 |
| 24 | 1 | 3 | 75 | 58 | 44 | 126 | 103 | 27 |
| 25 | 1 | 3 | 76 | 65 | 10 | 127 | 104 | 13 |
| 26 | 1 | 3 | 77 | 65 | 12 | 128 | 104 | 30 |
| 27 | 1 | 3 | 78 | 68 | 23 | 129 | 104 | 19 |
| 28 | 1 | 3 | 79 | 69 | 30 | 130 | 103 | 28 |
| 29 | 1 | 3 | 80 | 71 | 30 | 131 | 104 | 40 |
| 30 | 1 | 6 | 81 | 74 | 15 | 132 | 104 | 32 |
| 31 | 1 | 6 | 82 | 71 | 23 | 133 | 101 | 63 |
| 32 | 2 | 1 | 83 | 73 | 20 | 134 | 102 | 54 |
| 33 | 4 | 13 | 84 | 73 | 21 | 135 | 102 | 52 |
| 34 | 7 | 18 | 85 | 73 | 19 | 136 | 102 | 51 |
| 35 | 9 | 21 | 86 | 70 | 33 | 137 | 103 | 40 |
| 36 | 17 | 20 | 87 | 70 | 34 | 138 | 104 | 34 |
| 37 | 33 | 42 | 88 | 65 | 47 | 139 | 102 | 36 |
| 38 | 57 | 46 | 89 | 66 | 47 | 140 | 104 | 44 |
| 39 | 44 | 33 | 90 | 64 | 53 | 141 | 103 | 44 |
| 40 | 31 | 0 | 91 | 65 | 45 | 142 | 104 | 33 |
| 41 | 22 | 27 | 92 | 66 | 38 | 143 | 102 | 27 |
| 42 | 33 | 43 | 93 | 67 | 49 | 144 | 103 | 26 |
| 43 | 80 | 49 | 94 | 69 | 39 | 145 | 79 | 53 |
| 44 | 105 | 47 | 95 | 69 | 39 | 146 | 51 | 37 |
| 45 | 98 | 70 | 96 | 66 | 42 | 147 | 24 | 23 |
| 46 | 104 | 36 | 97 | 71 | 29 | 148 | 13 | 33 |
| 47 | 104 | 65 | 98 | 75 | 29 | 149 | 19 | 55 |
| 48 | 96 | 71 | 99 | 72 | 23 | 150 | 45 | 30 |
| 49 | 101 | 62 | 100 | 74 | 22 | 151 | 34 | 7 |
| 50 | 102 | 51 | 101 | 75 | 24 | 152 | 14 | 4 |
| 51 | 102 | 50 | 102 | 73 | 30 | 153 | 8 | 16 |
| 154 | 15 | 6 | 205 | 20 | 18 | 256 | 102 | 84 |
| 155 | 39 | 47 | 206 | 27 | 34 | 257 | 58 | 66 |
| 156 | 39 | 4 | 207 | 32 | 33 | 258 | 64 | 97 |
| 157 | 35 | 26 | 208 | 41 | 31 | 259 | 56 | 80 |
| 158 | 27 | 38 | 209 | 43 | 31 | 260 | 51 | 67 |
| 159 | 43 | 40 | 210 | 37 | 33 | 261 | 52 | 96 |
| 160 | 14 | 23 | 211 | 26 | 18 | 262 | 63 | 62 |
| 161 | 10 | 10 | 212 | 18 | 29 | 263 | 7 | 6 |
| 162 | 15 | 33 | 213 | 14 | 51 | 264 | 33 | 16 |
| 163 | 35 | 72 | 214 | 13 | 11 | 265 | 47 | 45 |
| 164 | 60 | 39 | 215 | 12 | 9 | 266 | 43 | 56 |
| 165 | 55 | 31 | 216 | 15 | 33 | 267 | 42 | 27 |
| 166 | 47 | 30 | 217 | 20 | 25 | 268 | 42 | 64 |
| Timp | Turație normalizată | Moment motor normalizat | Timp | Turație normalizată | Moment motor normalizat | Timp | Turație normalizată | Moment motor normalizat |
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| s | % | % | s | % | % | s | % | % |
| 167 | 16 | 7 | 218 | 25 | 17 | 269 | 75 | 74 |
| 168 | 0 | 6 | 219 | 31 | 29 | 270 | 68 | 96 |
| 169 | 0 | 8 | 220 | 36 | 66 | 271 | 86 | 61 |
| 170 | 0 | 8 | 221 | 66 | 40 | 272 | 66 | 0 |
| 171 | 0 | 2 | 222 | 50 | 13 | 273 | 37 | 0 |
| 172 | 2 | 17 | 223 | 16 | 24 | 274 | 45 | 37 |
| 173 | 10 | 28 | 224 | 26 | 50 | 275 | 68 | 96 |
| 174 | 28 | 31 | 225 | 64 | 23 | 276 | 80 | 97 |
| 175 | 33 | 30 | 226 | 81 | 20 | 277 | 92 | 96 |
| 176 | 36 | 0 | 227 | 83 | 11 | 278 | 90 | 97 |
| 177 | 19 | 10 | 228 | 79 | 23 | 279 | 82 | 96 |
| 178 | 1 | 18 | 229 | 76 | 31 | 280 | 94 | 81 |
| 179 | 0 | 16 | 230 | 68 | 24 | 281 | 90 | 85 |
| 180 | 1 | 3 | 231 | 59 | 33 | 282 | 96 | 65 |
| 181 | 1 | 4 | 232 | 59 | 3 | 283 | 70 | 96 |
| 182 | 1 | 5 | 233 | 25 | 7 | 284 | 55 | 95 |
| 183 | 1 | 6 | 234 | 21 | 10 | 285 | 70 | 96 |
| 184 | 1 | 5 | 235 | 20 | 19 | 286 | 79 | 96 |
| 185 | 1 | 3 | 236 | 4 | 10 | 287 | 81 | 71 |
| 186 | 1 | 4 | 237 | 5 | 7 | 288 | 71 | 60 |
| 187 | 1 | 4 | 238 | 4 | 5 | 289 | 92 | 65 |
| 188 | 1 | 6 | 239 | 4 | 6 | 290 | 82 | 63 |
| 189 | 8 | 18 | 240 | 4 | 6 | 291 | 61 | 47 |
| 190 | 20 | 51 | 241 | 4 | 5 | 292 | 52 | 37 |
| 191 | 49 | 19 | 242 | 7 | 5 | 293 | 24 | 0 |
| 192 | 41 | 13 | 243 | 16 | 28 | 294 | 20 | 7 |
| 193 | 31 | 16 | 244 | 28 | 25 | 295 | 39 | 48 |
| 194 | 28 | 21 | 245 | 52 | 53 | 296 | 39 | 54 |
| 195 | 21 | 17 | 246 | 50 | 8 | 297 | 63 | 58 |
| 196 | 31 | 21 | 247 | 26 | 40 | 298 | 53 | 31 |
| 197 | 21 | 8 | 248 | 48 | 29 | 299 | 51 | 24 |
| 198 | 0 | 14 | 249 | 54 | 39 | 300 | 48 | 40 |
| 199 | 0 | 12 | 250 | 60 | 42 | 301 | 39 | 0 |
| 200 | 3 | 8 | 251 | 48 | 18 | 302 | 35 | 18 |
| 201 | 3 | 22 | 252 | 54 | 51 | 303 | 36 | 16 |
| 202 | 12 | 20 | 253 | 88 | 90 | 304 | 29 | 17 |
| 203 | 14 | 20 | 254 | 103 | 84 | 305 | 28 | 21 |
| 204 | 16 | 17 | 255 | 103 | 85 | 306 | 31 | 15 |
| 307 | 31 | 10 | 358 | 29 | 0 | 409 | 34 | 43 |
| 308 | 43 | 19 | 359 | 18 | 13 | 410 | 68 | 83 |
| 309 | 49 | 63 | 360 | 25 | 11 | 411 | 102 | 48 |
| 310 | 78 | 61 | 361 | 28 | 24 | 412 | 62 | 0 |
| 311 | 78 | 46 | 362 | 34 | 53 | 413 | 41 | 39 |
| 312 | 66 | 65 | 363 | 65 | 83 | 414 | 71 | 86 |
| 313 | 78 | 97 | 364 | 80 | 44 | 415 | 91 | 52 |
| 314 | 84 | 63 | 365 | 77 | 46 | 416 | 89 | 55 |
| 315 | 57 | 26 | 366 | 76 | 50 | 417 | 89 | 56 |
| 316 | 36 | 22 | 367 | 45 | 52 | 418 | 88 | 58 |
| 317 | 20 | 34 | 368 | 61 | 98 | 419 | 78 | 69 |
| 318 | 19 | 8 | 369 | 61 | 69 | 420 | 98 | 39 |
| 319 | 9 | 10 | 370 | 63 | 49 | 421 | 64 | 61 |
| 320 | 5 | 5 | 371 | 32 | 0 | 422 | 90 | 34 |
| 321 | 7 | 11 | 372 | 10 | 8 | 423 | 88 | 38 |
| 322 | 15 | 15 | 373 | 17 | 7 | 424 | 87 | 62 |
| 323 | 12 | 9 | 374 | 16 | 13 | 425 | 100 | 53 |
| 324 | 13 | 27 | 375 | 11 | 6 | 426 | 81 | 58 |
| 325 | 15 | 28 | 376 | 9 | 5 | 427 | 74 | 51 |
| 326 | 16 | 28 | 377 | 9 | 12 | 428 | 76 | 57 |
| 327 | 16 | 31 | 378 | 12 | 46 | 429 | 76 | 72 |
| 328 | 15 | 20 | 379 | 15 | 30 | 430 | 85 | 72 |
| 329 | 17 | 0 | 380 | 26 | 28 | 431 | 84 | 60 |
| 330 | 20 | 34 | 381 | 13 | 9 | 432 | 83 | 72 |
| 331 | 21 | 25 | 382 | 16 | 21 | 433 | 83 | 72 |
| 332 | 20 | 0 | 383 | 24 | 4 | 434 | 86 | 72 |
| 333 | 23 | 25 | 384 | 36 | 43 | 435 | 89 | 72 |
| 334 | 30 | 58 | 385 | 65 | 85 | 436 | 86 | 72 |
| 335 | 63 | 96 | 386 | 78 | 66 | 437 | 87 | 72 |
| Timp | Turație normalizată | Moment motor normalizat | Timp | Turație normalizată | Moment motor normalizat | Timp | Turație normalizată | Moment motor normalizat |
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| s | % | % | s | % | % | s | % | % |
| 336 | 83 | 60 | 387 | 63 | 39 | 438 | 88 | 72 |
| 337 | 61 | 0 | 388 | 32 | 34 | 439 | 88 | 71 |
| 338 | 26 | 0 | 389 | 46 | 55 | 440 | 87 | 72 |
| 339 | 29 | 44 | 390 | 47 | 42 | 441 | 85 | 71 |
| 340 | 68 | 97 | 391 | 42 | 39 | 442 | 88 | 72 |
| 341 | 80 | 97 | 392 | 27 | 0 | 443 | 88 | 72 |
| 342 | 88 | 97 | 393 | 14 | 5 | 444 | 84 | 72 |
| 343 | 99 | 88 | 394 | 14 | 14 | 445 | 83 | 73 |
| 344 | 102 | 86 | 395 | 24 | 54 | 446 | 77 | 73 |
| 345 | 100 | 82 | 396 | 60 | 90 | 447 | 74 | 73 |
| 346 | 74 | 79 | 397 | 53 | 66 | 448 | 76 | 72 |
| 347 | 57 | 79 | 398 | 70 | 48 | 449 | 46 | 77 |
| 348 | 76 | 97 | 399 | 77 | 93 | 450 | 78 | 62 |
| 349 | 84 | 97 | 400 | 79 | 67 | 451 | 79 | 35 |
| 350 | 86 | 97 | 401 | 46 | 65 | 452 | 82 | 38 |
| 351 | 81 | 98 | 402 | 69 | 98 | 453 | 81 | 41 |
| 352 | 83 | 83 | 403 | 80 | 97 | 454 | 79 | 37 |
| 353 | 65 | 96 | 404 | 74 | 97 | 455 | 78 | 35 |
| 354 | 93 | 72 | 405 | 75 | 98 | 456 | 78 | 38 |
| 355 | 63 | 60 | 406 | 56 | 61 | 457 | 78 | 46 |
| 356 | 72 | 49 | 407 | 42 | 0 | 458 | 75 | 49 |
| 357 | 56 | 27 | 408 | 36 | 32 | 459 | 73 | 50 |
| 460 | 79 | 58 | 511 | 85 | 73 | 562 | 43 | 25 |
| 461 | 79 | 71 | 512 | 84 | 73 | 563 | 30 | 60 |
| 462 | 83 | 44 | 513 | 85 | 73 | 564 | 40 | 45 |
| 463 | 53 | 48 | 514 | 86 | 73 | 565 | 37 | 32 |
| 464 | 40 | 48 | 515 | 85 | 73 | 566 | 37 | 32 |
| 465 | 51 | 75 | 516 | 85 | 73 | 567 | 43 | 70 |
| 466 | 75 | 72 | 517 | 85 | 72 | 568 | 70 | 54 |
| 467 | 89 | 67 | 518 | 85 | 73 | 569 | 77 | 47 |
| 468 | 93 | 60 | 519 | 83 | 73 | 570 | 79 | 66 |
| 469 | 89 | 73 | 520 | 79 | 73 | 571 | 85 | 53 |
| 470 | 86 | 73 | 521 | 78 | 73 | 572 | 83 | 57 |
| 471 | 81 | 73 | 522 | 81 | 73 | 573 | 86 | 52 |
| 472 | 78 | 73 | 523 | 82 | 72 | 574 | 85 | 51 |
| 473 | 78 | 73 | 524 | 94 | 56 | 575 | 70 | 39 |
| 474 | 76 | 73 | 525 | 66 | 48 | 576 | 50 | 5 |
| 475 | 79 | 73 | 526 | 35 | 71 | 577 | 38 | 36 |
| 476 | 82 | 73 | 527 | 51 | 44 | 578 | 30 | 71 |
| 477 | 86 | 73 | 528 | 60 | 23 | 579 | 75 | 53 |
| 478 | 88 | 72 | 529 | 64 | 10 | 580 | 84 | 40 |
| 479 | 92 | 71 | 530 | 63 | 14 | 581 | 85 | 42 |
| 480 | 97 | 54 | 531 | 70 | 37 | 582 | 86 | 49 |
| 481 | 73 | 43 | 532 | 76 | 45 | 583 | 86 | 57 |
| 482 | 36 | 64 | 533 | 78 | 18 | 584 | 89 | 68 |
| 483 | 63 | 31 | 534 | 76 | 51 | 585 | 99 | 61 |
| 484 | 78 | 1 | 535 | 75 | 33 | 586 | 77 | 29 |
| 485 | 69 | 27 | 536 | 81 | 17 | 587 | 81 | 72 |
| 486 | 67 | 28 | 537 | 76 | 45 | 588 | 89 | 69 |
| 487 | 72 | 9 | 538 | 76 | 30 | 589 | 49 | 56 |
| 488 | 71 | 9 | 539 | 80 | 14 | 590 | 79 | 70 |
| 489 | 78 | 36 | 540 | 71 | 18 | 591 | 104 | 59 |
| 490 | 81 | 56 | 541 | 71 | 14 | 592 | 103 | 54 |
| 491 | 75 | 53 | 542 | 71 | 11 | 593 | 102 | 56 |
| 492 | 60 | 45 | 543 | 65 | 2 | 594 | 102 | 56 |
| 493 | 50 | 37 | 544 | 31 | 26 | 595 | 103 | 61 |
| 494 | 66 | 41 | 545 | 24 | 72 | 596 | 102 | 64 |
| 495 | 51 | 61 | 546 | 64 | 70 | 597 | 103 | 60 |
| 496 | 68 | 47 | 547 | 77 | 62 | 598 | 93 | 72 |
| 497 | 29 | 42 | 548 | 80 | 68 | 599 | 86 | 73 |
| 498 | 24 | 73 | 549 | 83 | 53 | 600 | 76 | 73 |
| 499 | 64 | 71 | 550 | 83 | 50 | 601 | 59 | 49 |
| 500 | 90 | 71 | 551 | 83 | 50 | 602 | 46 | 22 |
| 501 | 100 | 61 | 552 | 85 | 43 | 603 | 40 | 65 |
| 502 | 94 | 73 | 553 | 86 | 45 | 604 | 72 | 31 |
| 503 | 84 | 73 | 554 | 89 | 35 | 605 | 72 | 27 |
| 504 | 79 | 73 | 555 | 82 | 61 | 606 | 67 | 44 |
normalizat normalizat normalizat
Timp
Turație Moment Turație Moment Turație Moment normalizată motor Timp normalizată motor Timp normalizată motor
| s | % | % | s | % | % | s | % | % |
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| 505 | 75 | 72 | 556 | 87 | 50 | 607 | 68 | 37 |
| 506 | 78 | 73 | 557 | 85 | 55 | 608 | 67 | 42 |
| 507 | 80 | 73 | 558 | 89 | 49 | 609 | 68 | 50 |
| 508 | 81 | 73 | 559 | 87 | 70 | 610 | 77 | 43 |
| 509 | 81 | 73 | 560 | 91 | 39 | 611 | 58 | 4 |
| 510 | 83 | 73 | 561 | 72 | 3 | 612 | 22 | 37 |
| 613 | 57 | 69 | 664 | 92 | 72 | 715 | 102 | 64 |
| 614 | 68 | 38 | 665 | 91 | 72 | 716 | 102 | 69 |
| 615 | 73 | 2 | 666 | 90 | 71 | 717 | 102 | 68 |
| 616 | 40 | 14 | 667 | 90 | 71 | 718 | 102 | 70 |
| 617 | 42 | 38 | 668 | 91 | 71 | 719 | 102 | 69 |
| 618 | 64 | 69 | 669 | 90 | 70 | 720 | 102 | 70 |
| 619 | 64 | 74 | 670 | 90 | 72 | 721 | 102 | 70 |
| 620 | 67 | 73 | 671 | 91 | 71 | 722 | 102 | 62 |
| 621 | 65 | 73 | 672 | 90 | 71 | 723 | 104 | 38 |
| 622 | 68 | 73 | 673 | 90 | 71 | 724 | 104 | 15 |
| 623 | 65 | 49 | 674 | 92 | 72 | 725 | 102 | 24 |
| 624 | 81 | 0 | 675 | 93 | 69 | 726 | 102 | 45 |
| 625 | 37 | 25 | 676 | 90 | 70 | 727 | 102 | 47 |
| 626 | 24 | 69 | 677 | 93 | 72 | 728 | 104 | 40 |
| 627 | 68 | 71 | 678 | 91 | 70 | 729 | 101 | 52 |
| 628 | 70 | 71 | 679 | 89 | 71 | 730 | 103 | 32 |
| 629 | 76 | 70 | 680 | 91 | 71 | 731 | 102 | 50 |
| 630 | 71 | 72 | 681 | 90 | 71 | 732 | 103 | 30 |
| 631 | 73 | 69 | 682 | 90 | 71 | 733 | 103 | 44 |
| 632 | 76 | 70 | 683 | 92 | 71 | 734 | 102 | 40 |
| 633 | 77 | 72 | 684 | 91 | 71 | 735 | 103 | 43 |
| 634 | 77 | 72 | 685 | 93 | 71 | 736 | 103 | 41 |
| 635 | 77 | 72 | 686 | 93 | 68 | 737 | 102 | 46 |
| 636 | 77 | 70 | 687 | 98 | 68 | 738 | 103 | 39 |
| 637 | 76 | 71 | 688 | 98 | 67 | 739 | 102 | 41 |
| 638 | 76 | 71 | 689 | 100 | 69 | 740 | 103 | 41 |
| 639 | 77 | 71 | 690 | 99 | 68 | 741 | 102 | 38 |
| 640 | 77 | 71 | 691 | 100 | 71 | 742 | 103 | 39 |
| 641 | 78 | 70 | 692 | 99 | 68 | 743 | 102 | 46 |
| 642 | 77 | 70 | 693 | 100 | 69 | 744 | 104 | 46 |
| 643 | 78 | 71 | 694 | 102 | 72 | 745 | 103 | 49 |
| 644 | 79 | 72 | 695 | 101 | 69 | 746 | 102 | 45 |
| 645 | 78 | 70 | 696 | 100 | 69 | 747 | 103 | 42 |
| 646 | 80 | 70 | 697 | 102 | 71 | 748 | 103 | 46 |
| 647 | 82 | 71 | 698 | 102 | 71 | 749 | 103 | 38 |
| 648 | 84 | 71 | 699 | 102 | 69 | 750 | 102 | 48 |
| 649 | 83 | 71 | 700 | 102 | 71 | 751 | 103 | 35 |
| 650 | 83 | 73 | 701 | 102 | 68 | 752 | 102 | 48 |
| 651 | 81 | 70 | 702 | 100 | 69 | 753 | 103 | 49 |
| 652 | 80 | 71 | 703 | 102 | 70 | 754 | 102 | 48 |
| 653 | 78 | 71 | 704 | 102 | 68 | 755 | 102 | 46 |
| 654 | 76 | 70 | 705 | 102 | 70 | 756 | 103 | 47 |
| 655 | 76 | 70 | 706 | 102 | 72 | 757 | 102 | 49 |
| 656 | 76 | 71 | 707 | 102 | 68 | 758 | 102 | 42 |
| 657 | 79 | 71 | 708 | 102 | 69 | 759 | 102 | 52 |
| 658 | 78 | 71 | 709 | 100 | 68 | 760 | 102 | 57 |
| 659 | 81 | 70 | 710 | 102 | 71 | 761 | 102 | 55 |
| 660 | 83 | 72 | 711 | 101 | 64 | 762 | 102 | 61 |
| 661 | 84 | 71 | 712 | 102 | 69 | 763 | 102 | 61 |
| 662 | 86 | 71 | 713 | 102 | 69 | 764 | 102 | 58 |
| 663 | 87 | 71 | 714 | 101 | 69 | 765 | 103 | 58 |
| 766 | 102 | 59 | 817 | 81 | 46 | 868 | 83 | 16 |
| 767 | 102 | 54 | 818 | 80 | 39 | 869 | 83 | 12 |
| 768 | 102 | 63 | 819 | 80 | 32 | 870 | 83 | 9 |
| 769 | 102 | 61 | 820 | 81 | 28 | 871 | 83 | 8 |
| 770 | 103 | 55 | 821 | 80 | 26 | 872 | 83 | 7 |
| 771 | 102 | 60 | 822 | 80 | 23 | 873 | 83 | 6 |
| 772 | 102 | 72 | 823 | 80 | 23 | 874 | 83 | 6 |
| 773 | 103 | 56 | 824 | 80 | 20 | 875 | 83 | 6 |
| 774 | 102 | 55 | 825 | 81 | 19 | 876 | 83 | 6 |
| 775 | 102 | 67 | 826 | 80 | 18 | 877 | 83 | 6 |
| Timp | Turație normalizată | Moment motor normalizat | Timp | Turație normalizată | Moment motor normalizat | Timp | Turație normalizată | Moment motor normalizat |
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| s | % | % | s | % | % | s | % | % |
| 776 | 103 | 56 | 827 | 81 | 17 | 878 | 59 | 4 |
| 777 | 84 | 42 | 828 | 80 | 20 | 879 | 50 | 5 |
| 778 | 48 | 7 | 829 | 81 | 24 | 880 | 51 | 5 |
| 779 | 48 | 6 | 830 | 81 | 21 | 881 | 51 | 5 |
| 780 | 48 | 6 | 831 | 80 | 26 | 882 | 51 | 5 |
| 781 | 48 | 7 | 832 | 80 | 24 | 883 | 50 | 5 |
| 782 | 48 | 6 | 833 | 80 | 23 | 884 | 50 | 5 |
| 783 | 48 | 7 | 834 | 80 | 22 | 885 | 50 | 5 |
| 784 | 67 | 21 | 835 | 81 | 21 | 886 | 50 | 5 |
| 785 | 105 | 59 | 836 | 81 | 24 | 887 | 50 | 5 |
| 786 | 105 | 96 | 837 | 81 | 24 | 888 | 51 | 5 |
| 787 | 105 | 74 | 838 | 81 | 22 | 889 | 51 | 5 |
| 788 | 105 | 66 | 839 | 81 | 22 | 890 | 51 | 5 |
| 789 | 105 | 62 | 840 | 81 | 21 | 891 | 63 | 50 |
| 790 | 105 | 66 | 841 | 81 | 31 | 892 | 81 | 34 |
| 791 | 89 | 41 | 842 | 81 | 27 | 893 | 81 | 25 |
| 792 | 52 | 5 | 843 | 80 | 26 | 894 | 81 | 29 |
| 793 | 48 | 5 | 844 | 80 | 26 | 895 | 81 | 23 |
| 794 | 48 | 7 | 845 | 81 | 25 | 896 | 80 | 24 |
| 795 | 48 | 5 | 846 | 80 | 21 | 897 | 81 | 24 |
| 796 | 48 | 6 | 847 | 81 | 20 | 898 | 81 | 28 |
| 797 | 48 | 4 | 848 | 83 | 21 | 899 | 81 | 27 |
| 798 | 52 | 6 | 849 | 83 | 15 | 900 | 81 | 22 |
| 799 | 51 | 5 | 850 | 83 | 12 | 901 | 81 | 19 |
| 800 | 51 | 6 | 851 | 83 | 9 | 902 | 81 | 17 |
| 801 | 51 | 6 | 852 | 83 | 8 | 903 | 81 | 17 |
| 802 | 52 | 5 | 853 | 83 | 7 | 904 | 81 | 17 |
| 803 | 52 | 5 | 854 | 83 | 6 | 905 | 81 | 15 |
| 804 | 57 | 44 | 855 | 83 | 6 | 906 | 80 | 15 |
| 805 | 98 | 90 | 856 | 83 | 6 | 907 | 80 | 28 |
| 806 | 105 | 94 | 857 | 83 | 6 | 908 | 81 | 22 |
| 807 | 105 | 100 | 858 | 83 | 6 | 909 | 81 | 24 |
| 808 | 105 | 98 | 859 | 76 | 5 | 910 | 81 | 19 |
| 809 | 105 | 95 | 860 | 49 | 8 | 911 | 81 | 21 |
| 810 | 105 | 96 | 861 | 51 | 7 | 912 | 81 | 20 |
| 811 | 105 | 92 | 862 | 51 | 20 | 913 | 83 | 26 |
| 812 | 104 | 97 | 863 | 78 | 52 | 914 | 80 | 63 |
| 813 | 100 | 85 | 864 | 80 | 38 | 915 | 80 | 59 |
| 814 | 94 | 74 | 865 | 81 | 33 | 916 | 83 | 100 |
| 815 | 87 | 62 | 866 | 83 | 29 | 917 | 81 | 73 |
| 816 | 81 | 50 | 867 | 83 | 22 | 918 | 83 | 53 |
| 919 | 80 | 76 | 970 | 81 | 39 | 1021 | 82 | 35 |
| 920 | 81 | 61 | 971 | 81 | 38 | 1022 | 79 | 53 |
| 921 | 80 | 50 | 972 | 80 | 41 | 1023 | 82 | 30 |
| 922 | 81 | 37 | 973 | 81 | 30 | 1024 | 83 | 29 |
| 923 | 82 | 49 | 974 | 81 | 23 | 1025 | 83 | 32 |
| 924 | 83 | 37 | 975 | 81 | 19 | 1026 | 83 | 28 |
| 925 | 83 | 25 | 976 | 81 | 25 | 1027 | 76 | 60 |
| 926 | 83 | 17 | 977 | 81 | 29 | 1028 | 79 | 51 |
| 927 | 83 | 13 | 978 | 83 | 47 | 1029 | 86 | 26 |
| 928 | 83 | 10 | 979 | 81 | 90 | 1030 | 82 | 34 |
| 929 | 83 | 8 | 980 | 81 | 75 | 1031 | 84 | 25 |
| 930 | 83 | 7 | 981 | 80 | 60 | 1032 | 86 | 23 |
| 931 | 83 | 7 | 982 | 81 | 48 | 1033 | 85 | 22 |
| 932 | 83 | 6 | 983 | 81 | 41 | 1034 | 83 | 26 |
| 933 | 83 | 6 | 984 | 81 | 30 | 1035 | 83 | 25 |
| 934 | 83 | 6 | 985 | 80 | 24 | 1036 | 83 | 37 |
| 935 | 71 | 5 | 986 | 81 | 20 | 1037 | 84 | 14 |
| 936 | 49 | 24 | 987 | 81 | 21 | 1038 | 83 | 39 |
| 937 | 69 | 64 | 988 | 81 | 29 | 1039 | 76 | 70 |
| 938 | 81 | 50 | 989 | 81 | 29 | 1040 | 78 | 81 |
| 939 | 81 | 43 | 990 | 81 | 27 | 1041 | 75 | 71 |
| 940 | 81 | 42 | 991 | 81 | 23 | 1042 | 86 | 47 |
| 941 | 81 | 31 | 992 | 81 | 25 | 1043 | 83 | 35 |
| 942 | 81 | 30 | 993 | 81 | 26 | 1044 | 81 | 43 |
| 943 | 81 | 35 | 994 | 81 | 22 | 1045 | 81 | 41 |
| 944 | 81 | 28 | 995 | 81 | 20 | 1046 | 79 | 46 |
normalizat normalizat normalizat
Timp
Turație Moment Turație Moment Turație Moment normalizată motor Timp normalizată motor Timp normalizată motor
| s | % | % | s | % | % | s | % % | |
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| 945 | 81 | 27 | 996 | 81 | 17 | 1047 | 80 | 44 |
| 946 | 80 | 27 | 997 | 81 | 23 | 1048 | 84 | 20 |
| 947 | 81 | 31 | 998 | 83 | 65 | 1049 | 79 | 31 |
| 948 | 81 | 41 | 999 | 81 | 54 | 1050 | 87 | 29 |
| 949 | 81 | 41 | 1000 | 81 | 50 | 1051 | 82 | 49 |
| 950 | 81 | 37 | 1001 | 81 | 41 | 1052 | 84 | 21 |
| 951 | 81 | 43 | 1002 | 81 | 35 | 1053 | 82 | 56 |
| 952 | 81 | 34 | 1003 | 81 | 37 | 1054 | 81 | 30 |
| 953 | 81 | 31 | 1004 | 81 | 29 | 1055 | 85 | 21 |
| 954 | 81 | 26 | 1005 | 81 | 28 | 1056 | 86 | 16 |
| 955 | 81 | 23 | 1006 | 81 | 24 | 1057 | 79 | 52 |
| 956 | 81 | 27 | 1007 | 81 | 19 | 1058 | 78 | 60 |
| 957 | 81 | 38 | 1008 | 81 | 16 | 1059 | 74 | 55 |
| 958 | 81 | 40 | 1009 | 80 | 16 | 1060 | 78 | 84 |
| 959 | 81 | 39 | 1010 | 83 | 23 | 1061 | 80 | 54 |
| 960 | 81 | 27 | 1011 | 83 | 17 | 1062 | 80 | 35 |
| 961 | 81 | 33 | 1012 | 83 | 13 | 1063 | 82 | 24 |
| 962 | 80 | 28 | 1013 | 83 | 27 | 1064 | 83 | 43 |
| 963 | 81 | 34 | 1014 | 81 | 58 | 1065 | 79 | 49 |
| 964 | 83 | 72 | 1015 | 81 | 60 | 1066 | 83 | 50 |
| 965 | 81 | 49 | 1016 | 81 | 46 | 1067 | 86 | 12 |
| 966 | 81 | 51 | 1017 | 80 | 41 | 1068 | 64 | 14 |
| 967 | 80 | 55 | 1018 | 80 | 36 | 1069 | 24 | 14 |
| 968 | 81 | 48 | 1019 | 81 | 26 | 1070 | 49 | 21 |
| 969 | 81 | 36 | 1020 | 86 | 18 | 1071 | 77 | 48 |
| 1072 | 103 | 11 | 1123 | 66 | 62 | 1174 | 76 | 8 |
| 1073 | 98 | 48 | 1124 | 74 | 29 | 1175 | 76 | 7 |
| 1074 | 101 | 34 | 1125 | 64 | 74 | 1176 | 67 | 45 |
| 1075 | 99 | 39 | 1126 | 69 | 40 | 1177 | 75 | 13 |
| 1076 | 103 | 11 | 1127 | 76 | 2 | 1178 | 75 | 12 |
| 1077 | 103 | 19 | 1128 | 72 | 29 | 1179 | 73 | 21 |
| 1078 | 103 | 7 | 1129 | 66 | 65 | 1180 | 68 | 46 |
| 1079 | 103 | 13 | 1130 | 54 | 69 | 1181 | 74 | 8 |
| 1080 | 103 | 10 | 1131 | 69 | 56 | 1182 | 76 | 11 |
| 1081 | 102 | 13 | 1132 | 69 | 40 | 1183 | 76 | 14 |
| 1082 | 101 | 29 | 1133 | 73 | 54 | 1184 | 74 | 11 |
| 1083 | 102 | 25 | 1134 | 63 | 92 | 1185 | 74 | 18 |
| 1084 | 102 | 20 | 1135 | 61 | 67 | 1186 | 73 | 22 |
| 1085 | 96 | 60 | 1136 | 72 | 42 | 1187 | 74 | 20 |
| 1086 | 99 | 38 | 1137 | 78 | 2 | 1188 | 74 | 19 |
| 1087 | 102 | 24 | 1138 | 76 | 34 | 1189 | 70 | 22 |
| 1088 | 100 | 31 | 1139 | 67 | 80 | 1190 | 71 | 23 |
| 1089 | 100 | 28 | 1140 | 70 | 67 | 1191 | 73 | 19 |
| 1090 | 98 | 3 | 1141 | 53 | 70 | 1192 | 73 | 19 |
| 1091 | 102 | 26 | 1142 | 72 | 65 | 1193 | 72 | 20 |
| 1092 | 95 | 64 | 1143 | 60 | 57 | 1194 | 64 | 60 |
| 1093 | 102 | 23 | 1144 | 74 | 29 | 1195 | 70 | 39 |
| 1094 | 102 | 25 | 1145 | 69 | 31 | 1196 | 66 | 56 |
| 1095 | 98 | 42 | 1146 | 76 | 1 | 1197 | 68 | 64 |
| 1096 | 93 | 68 | 1147 | 74 | 22 | 1198 | 30 | 68 |
| 1097 | 101 | 25 | 1148 | 72 | 52 | 1199 | 70 | 38 |
| 1098 | 95 | 64 | 1149 | 62 | 96 | 1200 | 66 | 47 |
| 1099 | 101 | 35 | 1150 | 54 | 72 | 1201 | 76 | 14 |
| 1100 | 94 | 59 | 1151 | 72 | 28 | 1202 | 74 | 18 |
| 1101 | 97 | 37 | 1152 | 72 | 35 | 1203 | 69 | 46 |
| 1102 | 97 | 60 | 1153 | 64 | 68 | 1204 | 68 | 62 |
| 1103 | 93 | 98 | 1154 | 74 | 27 | 1205 | 68 | 62 |
| 1104 | 98 | 53 | 1155 | 76 | 14 | 1206 | 68 | 62 |
| 1105 | 103 | 13 | 1156 | 69 | 38 | 1207 | 68 | 62 |
| 1106 | 103 | 11 | 1157 | 66 | 59 | 1208 | 68 | 62 |
| 1107 | 103 | 11 | 1158 | 64 | 99 | 1209 | 68 | 62 |
| 1108 | 103 | 13 | 1159 | 51 | 86 | 1210 | 54 | 50 |
| 1109 | 103 | 10 | 1160 | 70 | 53 | 1211 | 41 | 37 |
| 1110 | 103 | 10 | 1161 | 72 | 36 | 1212 | 27 | 25 |
| 1111 | 103 | 11 | 1162 | 71 | 47 | 1213 | 14 | 12 |
| 1112 | 103 | 10 | 1163 | 70 | 42 | 1214 | 0 | 0 |
| 1113 | 103 | 10 | 1164 | 67 | 34 | 1215 | 0 | 0 |
| Timp | Turație normalizată | Moment motor normalizat | Timp | Turație normalizată | Moment motor normalizat | Timp | Turație normalizată | Moment motor normalizat |
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| s | % | % | s | % | % | s | % | % |
| 1114 | 102 | 18 | 1165 | 74 | 2 | 1216 | 0 | 0 |
| 1115 | 102 | 31 | 1166 | 75 | 21 | 1217 | 0 | 0 |
| 1116 | 101 | 24 | 1167 | 74 | 15 | 1218 | 0 | 0 |
| 1117 | 102 | 19 | 1168 | 75 | 13 | 1219 | 0 | 0 |
| 1118 | 103 | 10 | 1169 | 76 | 10 | 1220 | 0 | 0 |
| 1119 1120 1121 | 102 99 96 | 12 56 59 | 1170 1171 1172 | 75 75 75 | 13 10 7 | 1221 1222 1223 | 0 0 0 | 0 0 0 |
| 1122 1225 | 74 0 | 28 | 1173 | 75 | 13 | 1224 | 0 | 0 |
| 1226 | 0 | 0 | ||||||
| 1227 | 0 | 0 | ||||||
| 1228 | 0 | 0 | ||||||
| 1229 | 0 | 0 | ||||||
| 1230 | 0 | 0 | ||||||
| 1231 | 0 | 0 | ||||||
| 1232 | 0 | 0 | ||||||
| 1233 | 0 | 0 | ||||||
| 1234 | 0 | 0 | ||||||
| 1235 | 0 | 0 | ||||||
| 1236 | 0 | 0 | ||||||
| 1237 | 0 | 0 | ||||||
| 1238 | 0 | 0 |
0
Figura de mai jos reprezintă grafic programarea frânei pentru încercarea NRTC.
CERINȚE DE DURABILIT A T E
Subanexa nr. 5
1.PERIOADA DE MENȚINERE ÎN TIMP A CARACTERISTICILOR DE EMISII ȘI FACTORII DE DETERIORARE
Prezenta subanexă se aplică numai motoarelor cu aprindere prin comprimare ale fazelor III A, III B și IV.
1.1.Pentru fiecare poluant reglementat, producătorii stabilesc un factor de deteriorare (FD) pentru toate familiile de motoare ale fazelor III A și III B. Acești factori sunt utilizați pentru aprobarea de tip și încercările motoarelor din linia de producție.
1.1.1.Încercările în vederea determinării FD sunt efectuate după cum urmează:
1.1.1.1.Producătorul executa încercări de durabilitate pentru a acumula ore de funcționare a motoarelor, conform unui program de încercare care, pe baza bunei evaluări inginerești, este elaborat de maniera de a fi reprezentativ pentru deteriorarea caracteristicilor de emisii cu ocazia funcționării motorului, în condiții normale de utilizare. Perioada de încercare de durabilitate trebuie în mod normal să reprezinte cel puțin echivalentul unui sfert din perioada de menținere în timp a caracteristicilor de emisii (PDCE).
Orele de funcționare pot fi acumulate făcând să funcționeze motorul pe un stand de încercări cu frână sau în condiții reale de funcționare. Încercările de durabilitate accelerate pot fi efectuate executând programul de încercări pentru acumularea de ore de funcționare cu un factor de sarcină mai ridicat decât în condiții normale de utilizare. Factorul de accelerare, adică numărul de ore de încercare de durabilitate a motorului în raport cu numărul echivalent de ore PDCE, este determinat de producător pe baza bunei evaluări inginerești.
Pe parcursul perioadei de încercare de durabilitate nici un element important pe planul emisiilor nu poate fi reparat sau înlocuit, în afară de ceea ce este prevăzut în programul normal de întreținere recomandat de către producător.
Producătorul motorului selectează, în urma unei analize tehnice, subsistemele sau componentele de utilizat pentru determinarea FD a emisiilor unei familii de motoare sau familii de motoare dotate cu tehnici comparabile în materie de reducerea emisiilor. Motorul supus încercării trebuie să reprezinte caracteristicile de deteriorare a emisiilor familiilor de motoare cărora le vor fi aplicate valorile FD în vederea obținerii certificatului de aprobare de tip. Motoarele care diferă sub aspectul alezajului și cursei, configurației, alimentării cu aer și combustibil pot fi considerate ca echivalente în ceea ce privește caracteristicile de deteriorare a emisiilor dacă această echivalență este sprijinită pe elemente tehnice suficiente.
Factorii FD ai altor producători se pot utiliza dacă se apreciază că există o echivalență tehnologică cu privire la deteriorarea emisiilor și dacă se poate demonstra că încercările au fost efectuate conform exigențelor prescrise.
Încercările efectuate în vederea determinării emisiilor conform procedurilor descrise în prezenta hotărâre se desfășoară după rodajul inițial al motorului, înaintea oricărei acumulări de ore de funcționare și la sfârșitul perioadei de încercare de durabilitate. De asemenea, încercările pentru determinarea emisiilor se pot efectua la intervale repartizate pe durata încercării și datele obținute pot fi utilizate pentru a determina tendința de evoluție a deteriorării emisiilor.
1.1.1.2.Autoritatea competentă care eliberează certificatul de aprobare de tip nu poate asista la încercările efectuate în vederea determinării menținerii în timp a caracteristicilor de emisii.
1.1.1.3.Determinarea valorilor FD din încercările de durabilitate
Un FD suplimentar se definește ca fiind valoarea obținută prin scăderea valorii emisiei determinate la începutul PDCE din valoarea emisiei determinată la sfârșitul PDCE.
Un FD multiplicator se definește ca fiind nivelul emisiilor determinat la sfârșitul PDCE raportat la valoarea emisiei înregistrate la începutul PDCE.
Se stabilesc valori distincte ale FD pentru fiecare dintre produșii poluanți reglementați prin legislație.
Valoarea unui FD suplimentar pentru norma NOx + HC este determinată pe baza sumei poluanților, fără a ține seama de faptul că o valoare de deteriorare negativă pentru un poluant nu poate să compenseze
deteriorarea pentru alt poluant. În cazul unui FD multiplicator pentru NOx + HC, se determină FD separat pentru NOx și separat pentru HC, aceste valori sunt aplicate separat pentru calculul nivelului emisiilor deteriorate plecând de la rezultatul unei încercări de emisii, înainte de a combina valorile emisiilor de NOx și HC pentru a stabili dacă norma este respectată.
În cazurile în care încercările nu se efectuează în timpul întregii PDCE, valorile emisiilor de la sfârșitul
PDCE se determină prin extrapolare la toată perioada PDCE a tendinței de deteriorare a emisiilor stabilite în timpul perioadei de încercare. În cazul în care rezultatele încercărilor de emisii au fost înregistrate periodic în cursul perioadei de încercare de durabilitate sunt aplicate tehnicile de tratament statistic standard bazate pe bunele practici inginerești pentru a determina nivelul emisiilor la sfârșitul PDCE; se poate efectua o analiză a semnificației statistice cu ocazia determinării valorilor emisiilor finale.
În cazul în care rezultatul calculului este o valoare subunitară pentru un FD multiplicator sau mai mică de 0,00 pentru un FD suplimentar; FD se consideră egal cu 1 sau respectiv cu 0.
1.1.1.4.Cu acordul autorității competente care certifică aprobarea de tip, un producător poate utiliza valori FD stabilite din rezultatele încercărilor de durabilitate efectuate pentru a obține valori FD pentru aprobarea motoarelor cu combustie internă destinate autocamioanelor rutiere grele. Această posibilitate este autorizată dacă există o echivalență tehnologică între motorul rutier supus la încercare și familia de
motoare nerutiere cărora le sunt aplicate valorile FD în vederea aprobării lor. Valorile FD obținute din rezultatele încercărilor de durabilitate ale emisiilor motoarelor rutiere trebuie să fie calculate pe baza valorilor PDCE definite la punctul 2.
1.1.1.5.În cazul în care unei familii de motoare i se aplică o tehnologie stabilită, încercările pot fi înlocuite printr-o analiză bazată pe bunele practici inginerești pentru determinarea unui factor de deteriorare pentru această familie de motoare, cu acordul autorității competente.
1.2.Informații cu privire la FD din cererile de aprobare de tip
1.2.1.Factorii FD suplimentari sunt specificați pentru fiecare poluant în cererea de aprobare de tip a unei familii de motoare cu aprindere prin comprimare nedotate cu un dispozitiv de posttratare.
1.2.2.Factorii FD multiplicatori sunt specificați pentru fiecare poluant în cererea de aprobare de tip a unei familii de motoare cu aprindere prin comprimare dotate cu un dispozitiv de posttratare.
1.2.3.Producătorul furnizează la cererea autorității competente informațiile aferente valorilor FD stabilite. Aceste informații cuprind în general rezultatele încercărilor de emisii din programul pentru acumularea de ore de funcționare, proceduri de întreținere, împreună cu, dacă este cazul, informații în sprijinul aprecierilor tehnice cu privire la echivalența tehnologică.
2.PERIOADA DE MENȚINERE ÎN TIMP A CARACTERISTICILOR DE EMISII PENTRU MOTOARELE DIN FAZA III A, III B și IV
2.1.Producătorii trebuie să utilizeze PDCE indicate în tabelul 1 al acestei părți:
Tabelul 1 – Categorii de perioade de menținere în timp a caracteristicilor de emisii pentru motoarele cu aprindere prin comprimare ale fazelor III A, III B și IV (ore)
1.INTRODUCERE
PROCEDURI DE ÎNCERCARE
pentru motoarele cu aprindere prin scânteie
1.1.Prezenta anexă descrie metoda pentru măsurarea emisiilor de gaze și particule poluante provenind de la motoarele supuse încercării.
1.2.Încercarea se efectuează cu motorul pe un stand de încercări și cuplat la frână.
2.CONDIȚII DE ÎNCERCARE
2.1.Condiții de încercare a motorului
Temperatura absolută (Ta) a aerului la intrare în motor exprimată în grade Kelvin și presiunea atmosferică în condiții uscate ps, exprimată în (kPa) sunt măsurate, iar parametrul este determinat conform relației următoare :
2.1.1.Validitatea încercării
Pentru ca încercarea să fie valabilă, parametrul trebuie să fie :
0,93≤ fa ≤ 1,07
2.1.2.Motoare cu răcirea aerului de supraalimentare
Temperatura agentului de răcire și cea a aerului de supraalimentare trebuie înregistrate.
2.2.Sistemul de aspirație a aerului în motor
Motorul supus la încercare trebuie să fie echipat cu un sistem de aspirație de aer obturat la 10% din limita superioară specificată de producător pentru un filtru de aer nou și să fie un motor care să funcționeze în condiții normale, așa cum este indicat de producător, de maniera de a obține debitul maxim de aer.
Pentru motoarele cu aprindere prin scânteie (cilindree < 1000 cm3) trebuie să fie utilizat un sistem reprezentativ al motorului instalat.
2.3.Sistemul de eșapament al motorului
Motorul supus la încercare trebuie să fie echipat cu un sistem de eșapament la care contrapresiunea gazelor să se situeze la 10% din limita superioară indicată de producător pentru motor, atunci când acesta funcționează în condițiile în care dă puterea maximă declarată, în aplicația considerată.
Pentru motoarele mici cu aprindere prin scânteie (cilindree < 1000cm3), trebuie să fie utilizat un sistem reprezentativ al motorului instalat.
2.4.Sistemul de răcire
Sistemul de răcire trebuie să fie capabil să mențină motorul la temperaturi normale de funcționare prescrise de producător. Această prevedere se aplică la elementele ce trebuie să fie demontate pentru a măsura puterea, ca de exemplu, în cazul în care trebuie demontat ventilatorul sau suflanta de răcire a motorului pentru a avea acces la arborele cotit.
2.5.Uleiul de ungere
Este utilizat un ulei în conformitate cu specificațiile producătorului pentru un motor și o întrebuințare dată. Producătorii trebuie să utilizeze uleiuri de motor care sunt în comerț.
Caracteristicile uleiului de ungere utilizat pentru încercări sunt înscrise în anexa nr. 7, subanexa nr. 2, pct. 1.2, pentru motoarele cu aprindere prin scânteie și prezentate cu rezultatele încercărilor.
2.6.Carburatoare reglabile
Motoarele dotate cu carburatoare de reglaj limitat trebuie să fie încercate la două reglaje extreme.
2.7.Combustibilul pentru încercare
Acesta este combustibilul de referință indicat la anexa nr. 5.
Cifra octanică și densitatea combustibilului de referință utilizat pentru încercări sunt indicate la anexa nr. 7, subanexa nr. 2, pct. 1.1.1., pentru motoarele cu aprindere prin scânteie.
Pentru motoarele în doi timpi, raportul amestec combustibil/ulei, trebuie să fie cel preconizat de producător. Procentul de ulei în amestecul combustibil/ulei care alimentează motoarele în doi timpi și densitatea astfel obținută pentru combustibil sunt indicate la anexa nr. 7, subanexa nr. 2, pct. 1.1.4., pentru motoarele cu aprindere prin scânteie.
2.8.Stabilirea regimurilor de încercare cu frâna
Măsurarea emisiilor se bazează pe puterea necorectată la frână. Auxiliarele care servesc numai la funcționarea echipamentului și care pot fi montate pe motor sunt demontate. Dacă aceste dispozitive auxiliare nu se demontează, se impune determinarea puterii absorbite de acestea pentru calcularea regimurilor de încărcare a frânei, excepție făcând cazurile în care dispozitivele auxiliare fac parte integrantă din motor (de exemplu, ventilatoarele de răcire pentru motoarele răcite cu aer).
Pentru motoarele care permit să se procedeze la o astfel de ajustare, reglajele depresiunii în galeria de aspirație și al contrapresiunii în tubulatura de eșapament sunt ajustate la limitele superioare indicate de producător, în conformitate cu pct. 2.2. și 2.3.
Valorile maxime ale momentului motor la turațiile de încercare specificate sunt determinate experimental pentru a calcula valorile momentului motor pentru secvențele de încercare specificate.
Pentru motoarele care nu sunt concepute pentru a funcționa într-o plajă de turații pe o curbă de moment motor la plină sarcină, momentul motor maxim la turațiile de încercare este declarat de producător.
Puterea pentru regimul motorului la fiecare din secvențele de încercare este calculată cu ajutorul următoarei formule:
unde :
–S – puterea calculată a frânei [kw];
–PM – puterea maximă măsurată sau declarată pentru regimul utilizat în condițiile de încercare [kw] și necerute de prevederile anexei nr. 7, subanexa nr. 2;
–PAE – puterea totală absorbită, declarată, pentru toate auxiliarele, instalate pentruîncercare [kw] și necerute de prevederile anexei nr. 7, subanexa nr. 3;
–L – procentul de cuplu specific pentru secvența de încercare. Dacă raportul:
tip.
valoarea PAE poate fi verificată de autoritatea competentă responsabilă cu acordarea aprobării de
3.EFECTUAREA ÎNCERCĂRII
3.1.Instalarea echipamentului de măsurare
Aparatura și sondele de prelevare trebuie să fie instalate conform cerințelor. Când se utilizează un sistem de diluare de gaze de eșapament în circuitul direct, sistemul trebuie să fie cuplat cu conducta de eșapament la extremitatea acesteia.
3.2.Punerea în funcțiune a sistemului de diluare și a motorului
Sistemul de diluare și motorul trebuie să fie puse în funcțiune și încălzit progresiv până când temperaturile și presiunile sunt stabilizate la plină sarcină și la turație nominală (pct. 3.5.2.).
3.3.Reglajul coeficientului de diluție
Coeficientul de diluție total nu trebuie să fie mai mic de 4.
Pentru sistemele de control al concentrației de CO2 sau de NOx, conținutul de aer de diluare în CO2 sau NOX trebuie să fie măsurat la începutul și la sfârșitul fiecărei încercări.
Ecartul între concentrațiile de fond de CO2 sau de NOX în aerul de diluare înainte și după încercare
nu trebuie să fie mai mare de 100 ppm pentru CO2 și 5 ppm pentru NOx.
Atunci când se utilizează un sistem de analiză de gaze de eșapament diluate, concentrațiile de fond
relevante sunt determinate prelevând aerul de diluare într-un sac de prelevare pe toată durata încercării. Măsurarea continuă a concentrației de fond (fără sac de prelevare) poate fi efectuată în cel puțin trei puncte, la începutul, la sfârșitul și la mijlocul ciclului și trebuie efectuată media cifrelor obținute. Se poate renunța la măsurarea concentrației de fond dacă producătorul o cere.
3.4.Verificarea analizoarelor
Analizoarele de emisii trebuie să fie puse la zero și etalonate.
3.5.Ciclul de încercare
3.5.1.Specificația c) echipamente conform anexei nr. 1, pct. 1 lit. a) iii)
Următoarele cicluri de încercare sunt aplicate pentru funcționarea, pe bancul de încercare, a motorului de încercat, conform tipului de echipament dat:
–ciclul D : motoare cu turație constantă și sarcină intermitentă precum grupurile electrogene;
–ciclul G1 : echipamente neportabile funcționând la turația intermediară;
–ciclul G2 : echipamente neportabile funcționând la turația nominală;
–ciclul G3 : echipamente portabile.
3.5.1.1.Secvențele de încercare și factorii de ponderare
3.5.1.2.Alegerea ciclului de încercare potrivit
Dacă utilizarea principală a unui model de motor este cunoscută, ciclul de încercări poate fi ales după exemplele date la pct. 3.5.1.3.
Dacă există o incertitudine cu privire la utilizarea principală a motorului, ciclul de încercări adecvat este ales după specificația motorului.
3.5.1.3.Exemple (liste neexhaustive) Exemple tipice conform cu ciclurile :
–Ciclul D :
a)grupuri electrogene cu sarcină intermitentă, cuprinzând grupurile instalate la bordul navelor și trenurilor (în afară celor de propulsie), grupuri frigorifice, aparate de sudură;
b)compresoare cu gaz.
–Ciclul G1 :
a)mașini de tuns gazon autopurtate cu motorul în față sau în spate, mașini de golf;
b)curățătoare de gazon;
c)mașini de tuns cu lamă rotativă sau cu cilindru, portabile;
d)echipamente de deszăpezire;
e)concasoare de deșeuri.
–Ciclul G2 :
a)grupuri electrogene, pompe, aparate de sudură și compresoare de aer transportabile;
b)pot fi, de asemenea, incluse mașinile de tuns iarbă și echipamentele de grădină funcționând la turația nominală al motorului.
–Ciclul G3 :
a)suflătoare;
b)fierăstraie cu lanț;
c)tăietoare de gard viu;
d)fierăstraie portabile;
e)motoprășitoare;
f)pulverizatoare;
g)tăietoare de borduri cu fir metalic;
h)aparate de aspirat.
(1)Coeficienții de sarcină sunt valorile procentuale ale cuplului ce corespunde la turația de putere pentru serviciul de bază, definită ca fiind puterea maximă disponibilă de-a lungul unei perioade de exploatare variabilă, a cărei durată poate atinge un număr anual nelimitat de ore, între întreținerile curente și în condițiile de mediu stabilite, întreținerea fiind efectuată conform prescripțiilor producătorului. Figura 2 de la standardul ISO 8528-1 :1993 (E) oferă o mai bună ilustrare a definiției puterii pentru serviciul de bază.
(*) Pentru faza I, se pot utiliza valorile 0,90 și 0,10 în locul lui 0,85 și respectiv 0,15.
3.5.2.Condiționarea motorului
Motorul și sistemul trebuie aduse la temperatura corespunzătoare valorilor maxime de turație și de moment motor pentru a stabili parametrii motorului conform recomandărilor producătorului.
Observație :
Perioada de condiționare trebuie de asemenea să împiedice depunerile obținute la o încercare anterioară asupra sistemului de eșapament. O perioadă de stabilizare între punctele de încercare este, de asemenea, prescrisă pentru a reduce la minim influența pe care acestea din urmă ar putea să le aibă una asupra alteia.
3.5.3.Desfășurarea încercărilor
Ciclurile de încercare G1, G2 sau G3 sunt efectuate în ordinea numerică a secvențelor, așa cum au fost definite mai sus pentru ciclul în cauză.
Fiecare timp de prelevare este mai mic de 180 secunde, la minim pentru fiecare secvență. Concentrațiile emisiilor poluante, din gazele de eșapament, sunt măsurate și înregistrate pe parcursul ultimelor 120 secunde din timpul de prelevare corespunzător.
Pentru fiecare punct de măsură, durata secvenței trebuie să fie suficient de lungă pentru ca motorul să fie stabilizat ca temperatură înainte de începerea prelevării de gaze. Durata secvenței trebuie să fie înregistrată și prezentată în raportul de încercări:
a)Pentru motoarele încercate în varianta de încercări ”reglarea turației frânei” în timpul fiecărei secvențe a ciclului, după perioada tranzitorie inițială, turația indicatã este menținută cu o abatere de ± 2% din turația nominală sau de ± 3 min-1, cea mai mare dintre aceste abateri fiind reținută în afară de cazul când motorul este la relanti și atunci când el trebuie să respecte toleranțele indicate de producător. Momentul motor indicat trebuie să fie menținut în limitele în care media măsurătorilor efectuate în cursul probei să nu depășească ± 2% din momentul motor maxim la turația de încercare.
b)Pentru motoarele încercate în varianta de încercări ”reglarea sarcinii frânei” în timpul fiecărei secvențe a ciclului de încercare, după perioada inițială tranzitorie, turația indicată este menținută cu o abatere de ± 2% din turația nominală sau ± 3 min-1, cea mai mare dintre aceste abateri fiind reținută și în plus, trebuie menținută în toate cazurile cu o toleranță de ± 5%, în afară de cazul când motorul este la relanti, trebuie să respecte toleranțele indicate de producător.
Pe parcursul fiecărei secvențe a ciclului de încercări în care momentul motor prescris se situează la 50% sau mai mult din momentul motor maxim la turația de încercare, momentul motor mediu specificat pe durata perioadei de achiziție a datelor este menținut cu o abatere de ±5% din momentul motor prescris. Pe parcursul secvențelor ciclului de încercare în care momentul motor prescris se situează la mai puțin de 50% din momentul motor maxim la turația de încercare, momentul motor mediu specificat pentru durata perioadei de achiziție a datelor este menținut cu o abatere de ± 10% din momentul motor prescris sau de
± 0,5 Nm, valoarea mai ridicată fiind reținută.
3.5.4.Răspunsul analizorului
Datele furnizate de analizor trebuie să fie înregistrate cu un înregistrator cu bandă sau măsurate cu ajutorul unui sistem de achiziție de date echivalent, gazele de eșapament trebuie să traverseze analizorul cel puțin în ultimele 180 secunde ale fiecărei secvențe.
Dacă sacii de prelevare sunt utilizați pentru a măsura CO și CO2 diluate (vezi subanexa nr. 1, pct. 1.4.4.) trebuie să fie prelevată o probă de gaze pe parcursul ultimelor 180 secunde ale fiecărei secvențe analizate și rezultatele analizei trebuie să fie înregistrate.
3.5.5.Parametrii care privesc motorul
Turația și sarcina motorului, temperatura aerului aspirat și debitul de combustibil trebuie să fie măsurate pentru fiecare secvență odată ce motorul este stabilizat. Orice alte date cerute pentru calcul trebuie să fie înregistrate (vezi subanexa nr. 3, pct. 1.1 și 1.2).
3.6.Reverificarea analizoarelor
După încercarea emisiei, un gaz de pus la zero și același gaz de reglaj al sensibilității sunt utilizate pentru o nouă verificare. Încercarea este considerată acceptabilă dacă ecartul între două măsurări este mai mic de 2%.
1.METODE DE MĂSURARE ȘI PRELEVARE
Subanexa nr. 1
Constituenții gazoși emiși de motorul supus la încercări se măsoară prin metodele descrise la anexa nr. 6. Acestea descriu sistemele de analiză recomandate pentru emisiile de gaze (pct. 1.1).
1.1.Specificația ce privește frâna
Se utilizează un stand de încercări dotat cu o frână ale cărei caracteristici trebuie să permită executarea ciclului de încercări prescris la anexa nr. 4, pct. 3.5.1. Aparatele de măsură a momentului motor și turației trebuie să permită măsurarea puterii la frână în limitele indicate. Pot fi necesare calcule suplimentare.
Precizia echipamentelor de măsurare trebuie să fie astfel încât toleranțele cele mai mari indicate la pct. 1.3. să nu fie depășite.
1.2.Debitul de combustibil și debitul total diluat
Debitmetrele se utilizează la determinarea debitului de combustibil, de care trebuie ținut cont la calculul emisiilor (subanexa 3), determinare ce trebuie să aibă precizia definită la pct. 1.3. Dacă se utilizează un sistem de diluare în circuit direct, debitul total de gaze de eșapament diluat (GTOTW) este măsurat cu un sistem PDP sau CFV – anexa nr. 6, pct. 1.2.1.2. Precizia de măsurare trebuie să fie în conformitate cu prevederile anexei nr. 3, subanexa nr. 2, pct. 2.2.
1.3.Precizia
Etalonarea oricărui aparat de măsură decurge conform standardelor naționale (internaționale) și se conformează cerințelor din tabelele 2 și 3.
Tabelul 2 – Erorile admisibile pentru aparatele de măsurare a parametrilor aferenți motorului
(a) Calculele pentru emisiile de gaze de eșapament descrise în prezenta hotărâre sunt, în unele cazuri, bazate pe metode de măsură și/sau de calcul diferite. Având în vedere câmpul redus de toleranțe totale privind calculele emisiilor de gaze de eșapament, valorile admise pentru parametrii utilizați în ecuațiile prevăzute trebuie să fie mai reduse decât toleranțele incluse în standardul ISO 3046-3.
Tabelul 3 - Erorile admisibile pentru aparatele de măsurare a altor parametri esențiali
1.4.Determinarea componenților gazoși
1.4.1.Specificații generale cu privire la analizoare
Analizorul trebuie să poată măsura într-o plajă corespunzătoare preciziei cerute pentru măsurarea concentrațiilor componentelor gazelor de eșapament (pct. 1.4.1.1.). Este recomandată utilizarea analizoarelor care pot măsura o concentrație situată între 15% și 100% din întreaga scală.
Concentrațiile mai mici de 15% din întreaga scală sunt de asemenea acceptabile dacă valoarea întregii scale este de 155 ppm (sau ppmC) sau mai mică sau dacă sunt utilizate sisteme de copiere (calculatoare, centrale de achiziție) care dau o precizie și o rezoluție suficiente și sub 15% din întreaga scală. În acest caz, trebuie să fie făcute etalonări suplimentare pentru a garanta precizia curbelor de etalonare (subanexa nr. 2, pct. 1.5.5.2. al prezentei anexe).
Compatibilitatea electromagnetică (CEM) a echipamentului trebuie să fie la un nivel care să minimalizeze erorile suplimentare.
1.4.1.1.Precizia
Analizoarele nu trebuie să se abată de la punctul de etalonare nominal cu mai mult de ±2% din valoarea determinată pe toată scala de măsură cu excepția lui zero unde abaterea nu va trebui să fie mai mare de ±0,3% din întreaga scală. Precizia este determinată în conformitate cu cerințele de etalonare indicate la pct. 1.3.
1.4.1.2.Repetabilitatea
Repetabilitatea este definită ca fiind de 2,5 ori abaterea tip a 10 valori consecutive la un gaz de etalonare sau de reglaj a sensibilității date ce nu depășește ±1% din concentrația întregii scale, pentru fiecare plajă utilizată peste 100 ppm (sau ppmC) sau ±2% din fiecare plajă utilizată sub 100 ppm (sau ppmC).
1.4.1.3.Zgomot
Răspunsul unui vârf față de altul al analizorului de gaz de pus la zero și de etalonat sau de reglaj al sensibilității pentru o perioadă mai mare de 10 secunde, nu trebuie să depășească 2% din întreaga scală pentru toate plajele utilizate.
1.4.1.4.Abaterea de zero
Răspunsul zero este definit ca fiind răspunsul mediu cuprinzând zgomotul de la gazul de pus la zero, într-un interval de timp de 30 de secunde. Abaterea de la răspunsul zero pentru o perioadă de o oră, trebuie să fie mai mică de 2% din întreaga scală, în plaja cea mai de jos utilizată.
1.4.1.5.Abaterea de scală
Răspunsul punctului de cap de scală este definit ca fiind răspunsul mediu cuprinzând zgomotul de la gazul de reglaj al sensibilității și într-un interval de timp de 30 secunde.
Abaterea de la punctul de cap de scală pentru o perioadă de o oră trebuie să fie mai mică de 2% din întreaga scală în plaja cea mai de jos utilizată.
1.4.2.Uscarea gazului
Gazele de eșapament pot fi măsurate în stare umedă sau uscată. Orice dispozitiv de uscare utilizat, trebuie să aibă o influență minimă asupra concentrației de gaz măsurat. Agenții de uscare chimici nu sunt acceptabili ca metodă de eliminare a apei din probă.
1.4.3.Analizoarele
Punctele 1.4.3.1.—1.4.3.5. din prezenta subanexă descriu principiile utilizate pentru măsurători. O descriere amănunțită a sistemelor de măsură este prezentată în anexa nr. 6.
Gazele de măsurat trebuie să fie analizate cu aparatele descrise mai jos. Utilizarea circuitelor de linearizare este autorizată în cazul analizoarelor nelineare.
1.4.3.1.Analiza monoxidului de carbon (CO)
Analizorul utilizat pentru monoxidul de carbon trebuie să fie de tipul nedispersiv, cu absorbție în infraroșu (NDIR).
1.4.3.2.Analiza bioxidului de carbon (CO2)
Analizorul utilizat pentru bioxidul de carbon trebuie să fie de tipul nedispersiv, cu absorbție în infraroșu (NDIR).
1.4.3.3.Analiza oxigenului (O2)
Analizoarele de oxigen trebuie să fie de tipul cu detector paramagnetic (PMD), cu sondă de zirconiu (ZRDO) sau cu celulă electrochimică (E.C.S.)
Observație:
Analizoarele cu sondă de zirconiu nu sunt recomandate atunci când concentrațiile de HC și de CO sunt mari ca în cazul motoarelor cu aprindere prin scânteie care funcționează cu amestecuri sărace. Aparatele cu celulă electrochimică trebuie să aibă o compensare de interferența de CO2 și de NOx.
1.4.3.4.Analiza hidrocarburilor (HC)
În cazul unei prelevări directe de gaz, analizorul de hidrocarburi trebuie să fie de tipul detector cu ionizare în flacără incandescentă (HFID), cu detectorul, vanele, tubulatura, etc., încălzite pentru menținerea unei temperaturi a gazului de 463 K ± 10 K (190° C ± 10° C).
În cazul unei prelevări de gaz diluat, analizorul de hidrocarburi trebuie să fie de tipul detector cu ionizare în flacără incandescentă (HFID) sau detector cu ionizare în flacără (FID).
1.4.3.5.Analiza oxizilor de azot (NOx)
Analizorul oxizilor de azot trebuie să fie de tipul detectorului cu chemiluminiscență (CLD) sau al
detectorului cu chemiluminiscență incandescent (HCLD) cu un convertizor NO2/NO dacă măsurarea se efectuează în stare uscată. Dacă măsurătoarea se face în stare umedă, se utilizează un aparat HCLD cu convertizorul menținut la o temperatură mai mare de 328 K (55° C) cu condiția să se verifice ca efectul de atenuare a apei să fie satisfăcător (anexa nr. 3, subanexa nr. 2, pct. 1.9.2.2.). Pentru aparatele CLD ca și pentru aparatele HCLD, traseul de prelevare trebuie să fie menținut la o temperatură a peretelui cuprinsă între 328 K la 473 K (55° C la 200° C) până la convertizorul pentru măsurare în condiții uscate și până la analizorul pentru măsurarea în condiții umede.
1.4.4.Prelevarea probelor pentru emisiile de gaze
Dacă compoziția gazului de eșapament este influențată de un sistem oarecare de posttratament pentru gazul de eșapament, atunci proba de gaz de eșapament trebuie să fie prelevată în aval de acest dispozitiv.
Sonda de prelevare de gaz de eșapament trebuie să fie plasată într-un punct situat în partea de înaltã presiune din fața tobei de eșapament, însă cât mai departe posibil de fereastra de eșapament. Pentru a asigura un amestec complet al gazelor de eșapament ale motorului, se poate intercala, facultativ, o cameră de amestec între ieșirea din toba de eșapament și sonda de prelevare. Camera de amestec trebuie să aibă un volum interior nu mai mic de 10 ori decât cilindreea motorului supus încercărilor și dimensiunile sale să fie cam aceleași în lungime, lățime și înălțime, de forma unui cub.
Mărimea camerei de amestec trebuie să fie cât mai redusă posibil și camera trebuie să fie cuplată într-un punct cât mai apropiat de motor. Țeava de eșapament, la ieșirea din camera de amestec a tobei de eșapament, trebuie să se prelungească cu cel puțin 610 mm, începând de la punctul de amplasare a sondei de prelevare, și să aibă un diametru suficient de mare pentru a reduce la maximum contrapresiunea. Temperatura peretelui interior al camerei de amestec trebuie să fie menținută deasupra punctului de rouă al gazelor de eșapament: și se recomandă o temperatură de minimum 338 K (65° C).
Toți constituenții pot fi, opțional, măsurați direct în tunelul de diluare sau prin prelevarea într-un sac și măsurarea ulterioară a concentrației conținutului sacului.
1.ETALONAREA APARATURII DE ANALIZĂ
1.1.Introducere
Subanexa nr. 2
Fiecare analizor trebuie să fie etalonat de câte ori este necesar pentru a îndeplini condițiile de precizie din acest standard.
Metoda de etalonare utilizată este descrisă în prezentul punct pentru analizoarele indicate la subanexa nr. 1, pct. 1.4.3.
1.2.Gaze de etalonare
Durata de conservare a tuturor gazelor de etalonare trebuie respectată.
Data expirării perioadei de conservare a gazelor de etalonare indicată de producător trebuie să fie înregistrată.
1.2.1.Gaze pure
Puritatea cerută a gazelor este definită prin limita de contaminare indicată mai jos. Pentru operațiunea de etalonare este nevoie de următoarele gaze :
–Azot purificat (contaminare admisă:≤1 ppmC, ≤ 1 ppmCO, ≤4 00 ppmCO2,
≤ 0,1 ppmNO),
–Oxigen purificat (puritate > 99,5% vol.O2);
–Amestec hidrogen–heliu (40 ± 2% hidrogen, restul heliu), contaminare admisă ≤ 1 ppmC, ≤ 400 ppmCO2 ;
–Aer de sinteză purificat (contaminare admisă ≤1 ppmC, ≤ 1 ppmCO,
≤ 400 ppmCO2, ≤ 0,1 ppmNO ) (Conținutul în oxigen cuprins între 18% și 21% vol.).
1.2.2.Gaze de etalonare și de reglaj de sensibilitate
Se utilizează amestecuri de gaze având următoarea compoziție chimică :
–C3H8 și aer de sinteză purificat (pct. 1.2.1);
–CO și azot purificat;
–NOX și azot purificat (cantitatea de NO2 conținută în acest gaz de etalonare nu trebuie să depășească 5% din conținutul de NO);
–CO2 și azot purificat;
–CH4 și aer de sinteză purificat;
–C2H6 și aer de sinteză purificat.
a)Fiecare plajă de măsură normal utilizată trebuie să fie etalonată;
b)Utilizând aerul sintetic purificat (sau azot) se fixează la zero analizoarele de CO, de CO2, de NOx și de HC;
c)Gazele de eșapament adecvate trebuie să fie introduse în analizor, valorile înregistrate, iar curbele de etalonare stabilite;
d)Pentru toate plajele de măsură ale aparatelor, cu excepția plajei cea mai de jos, curba de etalonare este stabilită pentru cel puțin zece puncte de etalonare (în afară de zero) egal distanțate.
Pentru plaja cea mai de jos a aparatului curba de etalonare este stabilită pentru cel puțin 10 puncte de etalonare (în afară de zero) situate astfel încât jumătate din punctele de etalonare să fie situate sub 15% din întreaga scală a analizorului, iar restul peste 15% din întreaga scală a analizorului.
Pentru toate plajele, concentrația nominală cea mai mare trebuie să fie egală sau mai mare de 90% din întreaga scală.
e)Curba de etalonare se calculează prin metoda celor mai mici pătrate. Pentru reglare se poate folosi o ecuație lineară sau nelineară.
f)Punctele de etalonare nu trebuie să se abată de la curba determinată prin metoda celor mai mici pătrate cu mai mult de ± 2 % din valoarea determinată sau de 0,3 % din întreaga scală, reținându-se valoarea cea mai mare.
g)Se verifică din nou reglajul la zero și se repetă procedura de etalonare, dacă este necesar.
1.5.5.2.Metode alternative
Alte tehnici (de exemplu calculatoare, comutatoare de plaje controlate electronic) pot fi, de asemenea, utilizate dacă se poate dovedi că au o precizie echivalentă.
1.6.Verificarea etalonării
Toate plajele de funcționare, utilizate normal, sunt verificate înaintea fiecărei analize conform următoarei proceduri:
Etalonarea se verifică cu ajutorul unui gaz de punere la zero și a unui gaz de reglare a sensibilității a cărui valoare nominală este mai mare de 80% din întreaga scală a plajei de măsură. Dacă pentru două puncte considerate, valoarea determinată nu se abate de la valoarea de referință declarată cu mai mult de ± 4%, din întreaga scală, parametrii de reglaj pot fi modificați. În caz contrar, se verifică gazul de reglaj de sensibilitate sau se stabilește o nouă curbă de etalonare conform pct. 1.5.5.1.
1.7.Etalonarea analizorului de gaz trasor pentru măsurarea debitului de eșapament
Analizorul utilizat pentru măsurarea concentrațiilor gazului trasor, trebuie să fie etalonat cu ajutorul gazului etalon.
Curba de etalonare este stabilită pentru cel puțin 10 puncte de etalonare (în afară de zero) situate astfel ca jumătate dîntre punctele de etalonare să fie plasate între 4% și 20% din întreaga scală a analizorului, iar restul între 20% și 100% din întreaga scală. Curba de etalonare este calculată prin metoda celor mai mici pătrate. Curba de etalonare nu trebuie să se abată de la valoarea nominală a fiecărui punct de etalonare cu mai mult de ± 1% din întreaga scală în plaja de 20% până la 100% din întreaga scală. Totodată ea nu trebuie să difere față de valoarea nominală cu mai mult de ± 2% din valoarea determinată, în plaja de 4% până la 20% din întreaga scală.
Analizorul trebuie stabilit la zero și reglat din punct de vedere al sensibilității înainte de încercare cu ajutorul unui gaz de pus la zero și a unui gaz de reglaj de sensibilitate având valoarea nominală peste 80% din întreaga scală a analizorului.
1.8.Încercarea de eficiență a convertizorului de NOx
Eficiența convertizorului utilizat pentru conversia NO2 în NO este testată așa cum este prevăzută la
pct. 1.8.1 - 1.8.8 (fig. 1 din anexa nr. 3, subanexa nr. 2).
1.8.1.Instalația de încercare
Utilizând instalația de încercare ilustrată în fig. 1 din anexa nr. 3 și metoda descrisă mai jos, se poate verifica eficiența convertizoarelor cu ajutorul unui ozonizator.
1.8.2.Etalonarea
Detectoarele CLD și HCLD sunt etalonate în plaja de măsurare cea mai des utilizată, conform specificațiilor producătorului, cu un gaz de punere la zero și cu un gaz de reglaj al sensibilității (acesta din urmă trebuie să aibă conținutul de NO de aproximativ 80% din plaja de măsurare, iar concentrația de NO2 a amestecului gazos trebuie să fie mai mică de 5% din concentrația de NO).
Analizorul de NOx trebuie să fie pus în modul de funcționare NO, astfel încât gazul de etalonare să nu treacă prin convertizor. Concentrația indicată trebuie să fie înregistrată.
1.8.3.Calculul
Eficiența convertizorului de NOx se calculează cu următoarea formulă :
unde :
–a - concentrația de NOx conform pct. 1.8.6;
–b - concentrația de NOx conform pct. 1.8.7;
–c - concentrația de NO conform pct. 1.8.4;
–d - concentrația de NO conform pct. 1.8.5;
1.8.4.Adaosul de oxigen
Cu ajutorul unui racord în T, se adaugă continuu oxigen sau aer de punere la zero în fluxul de gaz până ce concentrația indicată este cu circa 20% mai mică decât concentrația de etalonare indicată la pct. 1.8.2. (analizorul este în modul de funcționare NO). Valoarea indicată pentru concentrația (c) trebuie înregistrată. Ozonizatorul trebuie să rămână scos din funcțiune pe parcursul acestei operații.
1.8.5.Punerea în funcțiune a ozonizatorului
Ozonizatorul este acum pus în funcțiune cu scopul de a furniza suficient ozon pentru a reduce concentrația de NO la cca. 20% (minim 10%) din concentrația de etalonare indicată la pct. 1.8.2. Valoarea indicată pentru concentrația (d) se înregistrează (analizorul este în modul de funcționare NO).
1.8.6.Modul de funcționare NOx
Analizorul de NO este apoi comutat pe modul de funcționare NOx astfel încât amestecul de gaze (constituit din NO, NO2, O2 și NO2) trece acum prin convertizor. Valoarea indicată pentru concentrații (a)
trebuie să fie înregistrată (analizorul este în modul de funcționare NOx).
1.8.7.Oprirea ozonizatorului
Ozonizatorul este acum oprit. Amestecul de gaz descris la pct. 1.8.6 traversează convertizorul pentru a ajunge în detector. Valoarea indicată pentru concentrația (b) este înregistrată (analizorul este în modul de funcționare NOx).
1.8.8.Modul de funcționare NO
Odată comutat pe modul de funcționare NO, ozonizatorul fiind oprit, se întrerupe, de asemenea, alimentarea cu oxigen sau aer de sinteză. Valoarea NOx afișată de analizor nu trebuie să se abată cu mai mult de ± 5% față de valoarea măsurată conform pct. 1.8.2. (analizorul fiind în modul de funcționare NO).
1.8.9.Intervalul între încercări
Eficiența convertizorului trebuie verificată lunar.
1.8.10.Cerințe de eficiență
Eficiența convertizorului nu trebuie să fie mai mică de 90%, dar se recomandă o eficiență mai mare de 95%.
a)Se reglează la zero analizorul;
b)Se reglează scala analizorului cu amestec de 0% oxigen pentru motoare cu benzină;
c)Răspunsul de zero este din nou verificat. Dacă a variat cu mai mult de 0,5% din întreaga scală, se repetă operațiile de la pct. a) și b);
d)Se introduce gazul de control al interferenței cu oxigenul la 5% și 10%;
e)Răspunsul de zero este din nou verificat. Dacă a variat cu mai mult de ± 1% din întreaga scală, încercarea trebuie să fie repetată;
f)Interferența cu oxigenul (%O2I) este calculată după cum urmează pentru fiecare amestec de la punctul d) :
unde :
–A - concentrația de hidrocarburi (ppmC) din gazul de reglaj de sensibilitate utilizat la punctul b);
–B - concentrația de hidrocarburi (ppmC) ale gazului pentru controlul interferenței cu oxigenul utilizat la punctul d);
–C – răspunsul analizorului;
–D – procentajul răspunsului analizorului, din întreaga scală corespunzător punctului A;
g)Procentajul de interferență cu oxigenul (%O2I) trebuie să fie înainte de încercare, mai mic de ± 3% pentru toate gazele prescrise pentru controlul interferenței cu oxigenul înainte de încercare;
h)Dacă interferența cu oxigenul este mai mare de ± 3%, debitul de aer este reglat progresiv peste și sub specificațiile producătorului, repetând operațiile de la pct. 1.9.1. pentru fiecare debit;
i)Dacă interferența cu oxigenul este mai mare de ± 3% după ce debitul de aer a fost reglat se ajustează debitul de combustibil apoi debitul de prelevare, repetând operațiile de la pct. 1.9.1. pentru fiecare nou reglaj;
j)Dacă interferența cu oxigenul este întotdeauna mai mare de ± 3%, trebuie reparat sau înlocuit înainte de încercare analizorul, combustibil FID-ului sau aerul de ardere. Operațiile prezentului punct trebuie să fie apoi repetate cu echipamentele reparate sau înlocuite sau cu noile gaze.
1.10.Efectele de interferență cu analizoarele de CO, de CO2, de NOx și de O2.
Gazele, altele decât cel ce este în curs de analiză, pot interfera în mai multe feluri cu valorile ridicate.
Există interferență pozitivă, în aparatele NDIR și PMD atunci când gazul care interferă dă același efect cu al gazului care se măsoară, dar la un grad mai mic. Există interferență negativă în aparatele NDIR, atunci când gazul care interferă lărgește banda de absorbție a gazului măsurat și în instrumentele CLD, atunci când gazul care interferă atenuează radiația.
Verificările interferenței indicate la pct. 1.10.1 și 1.10.2 sunt executate înainte de punerea în funcțiune a unui analizor și după reparațiile capitale, dar cel puțin odată pe an.
1.10.1.Verificarea interferenței pe analizorul de CO
Apa și CO2 pot interfera în funcționarea analizorului de CO. În consecință se lasă să barboteze în apă, la temperatura ambiantă un gaz de reglaj de sensibilitate conținând CO2, cu o concentrație cuprinsă între 80 și 100%, din întreaga scală a plajei maxime de măsură folosită în cursul încercării și se înregistrează răspunsul analizorului. Acest răspuns nu trebuie să depășească 1% din întreaga scală pentru plaje egale sau mai mari de 300 ppm, nici de 3 ppm pentru plaje mai mici de 300 ppm.
1.10.2.Verificările efectului de atenuare în analizorul de NOx
Cele două gaze de considerat, pentru analizoarele CLD (și HCLD) sunt CO2 și vapori de apă.
Gradele de atenuare a acestor gaze sunt proporționale cu concentrațiile lor și necesită, în consecință, tehnici de încercare pentru determinarea efectului de atenuare a concentrațiilor cele mai mari prevăzute în timpul încercării.
(1)În cazul NOx, concentrația trebuie să fie multiplicată cu factorul de corecție a umidității KH (factor de corecție a umidității pentru NOx).
–MWCARB = 12,011+α 1,00794 + β 15,9994 [kg/kmol] – masa unui combustibil care are un raport
„α”, între hidrogen și carbon și un raport „β”, între oxigen și carbon;
–CO2 AER – concentrația de CO2 în aerul de aspirație (se presupune egală cu 0,04%, dacă nu a fost măsurată).
–Pentru gazele de ardere diluate:
Gazmass = u x concc x GTOTW
unde:
–GTOTW [kg/h] – debitul masic de gaz de eșapament diluat, în condiții umede, care atunci când se utilizează un sistem de diluare în circuit direct, trebuie să fie determinat conform anexei nr. 3, subanexa nr. 1, pct. 1.2.4;
–concc – concentrația de fond corectată:
cu:
–coeficientul u este dat, ca valori, în tabelul 2:
Tabelul 2 – Valorile coeficientului u
o Valorile coeficientului u au ca bază masa moleculară a gazelor de eșapament diluate egală cu 29 [kg/kmol];
o Valoarea coeficientului u pentru HC are ca bază raportul mediu carbon / hidrogen a cãrei valoare este de 1: 1,85.
1.2.4.Calculul emisiilor specifice
–Emisia specifică (g/kWh) este calculată pentru fiecare component dat:
unde:
Pi = PMi + PAEi
Dacă elementele auxiliare, cum ar fi ventilatorul sau suflanta de răcire, rămân montate pe motorul de încercat, puterea absorbită de ele este adăugată la rezultate, în afară de situația în care aceste auxiliare fac parte integrantă din motor. Puterea ventilatorului sau a suflantei este determinată la turațiile utilizate pentru încercări, fie prin calcul după caracteristicile standard, fie prin încercări practice (anexa nr. 3, subanexa 3).
Factorul de ponderare și numărul n de secvențe, utilizate pentru calculele de mai sus, sunt indicate la anexa nr. 4, pct. 3.5.1.1.
2.EXEMPLE
2.1.Datele determinate pentru gazele brute de eșapament pe un motor în 4 timpi cu aprindere prin scânteie
În ceea ce privește datele experimentale (tabelul 3), se efectuează calculele pentru secvența nr. 1, apoi se extinde la alte secvențe de încercare, utilizând aceeași procedură.
Tabelul 3 – Datele experimentale ale unui motor în 4 timpi cu aprindere prin scânteie
2.1.1.Factorul kW de corecție de la valoarea uscată la valoarea umedă
Trebuie calculat factorul kW de corecție pentru convertirea concentrațiilor de CO și de CO2 măsurate în stare uscatã, la concentrația mãsuratã în stare umedã:
unde:
și
Tabelul 4 – Valorile umede ale CO și CO2 corespunzătoare fiecărei secvențe de încercare
2.1.2 Emisiile de HC
unde:
Tabelul 5 – Emisiile de HC [g/h] pentru fiecare secvență de încercare
2.1.3.Emisiile de NOx
–Trebuie calculat factorul de corecție kH pentru emisiile de NOx
Tabelul 6 – Factorul de corecție kH al emisiilor de NOx pentru fiecare secvență de încercare
–Se calculează NOx mass [g/h]:
Tabelul 7 –Emisiile de NOx [g/h] pentru fiecare secvență de încercare
2.1.4.Emisiile de CO
Tabelul 8 –Emisiile de CO [g/h] pentru fiecare secvență de încercare
2.1.5.Emisiile de CO2
Tabelul 9 –Emisiile de CO2 [g/h] pentru fiecare secvență de încercare
2.1.6.Emisiile specifice
–Emisia specifică [g/kWh] trebuie să fie calculată individual pentru fiecare component:
Tabelul 10 –Emisiile [g/h] și factorii de ponderare pentru fiecare secvență de încercare
Emisiile specifice:
2.2.Datele determinate pentru gazele de eșapament brute pe un motor în 2 timpi cu aprindere prin scânteie
În ceea ce privește datele experimentale (tabelul 11), se efectuează calculele mai întâi pentru secvența nr. 1, după care, utilizând aceeași procedură, calculul se extinde și la celelalte secvențe de încercare.
Tabelul 11 – Datele experimentale ale unui motor în 2 timpi cu aprindere prin scânteie
2.2.1.Factorul kW de corecție de la valoarea uscată la valoarea umedă
–Trebuie calculat factorul kW de corecție pentru convertirea concentrațiilor de CO și de CO2
măsurate în stare uscatã, la concentrația mãsuratã în stare umedã:
unde:
Tabelul 12 – Valorile umidității pentru CO și CO2 pentru fiecare secvență de încercare
2.2.2.Emisiile de HC
unde:
Tabelul 13 – Emisiile de HC [g/h] pentru fiecare secvență de încercare
2.2.3.Emisiile de NOx
–Factorul kH pentru corecția emisiilor de NOx este egal cu 1, pentru motoarele în 2 timpi.
Tabelul 14 – Emisiile de NOx [g/h] pentru fiecare secvență de încercare
2.2.4.Emisiile de CO
Tabelul 15 – Emisiile de CO [g/h] pentru fiecare secvență de încercare
2.2.5 Emisiile de CO2
Tabelul 16 – Emisiile de CO2 [g/h] pentru fiecare secvență de încercare
2.2.6.Emisiile specifice
–Emisia specifică [g/kWh] trebuie să fie calculată individual pentru fiecare constituent astfel:
Tabelul 17 – Emisiile [g/h] și factorii de ponderare pentru fiecare secvență de încercare
2.3.Date determinate pentru gazul de eșapament diluat, pe un motor în 4 timpi cu aprindere prin scânteie
În ceea ce privește datele experimentale (tabelul 18), se efectuează calculele mai întâi pentru secvența nr. 1, după care, utilizând aceeași procedură, calculul se extinde și la celelalte secvențe de încercare.
Tabelul 18 – Datele experimentale ale unui motor în 4 timpi cu aprindere prin scânteie
2.3.1.Factorul kW de corecție de la valoarea uscată la valoarea umedă
Se calculeazã factorul kW de corecție pentru convertirea concentrațiilor de CO și de CO2 măsurate în stare uscată, la concentrația măsurată în stare umedă:
–Pentru gazele de eșapament diluate:
unde:
(1)Condițiile aerului de diluare sunt egale cu ale aerului de aspirație
Tabelul 19 – Valorile umidităților pentru CO și CO2 la gazele de eșapament diluate pentru fiecare secvență de încercare
–Pentru aerul de diluare:
kwd = 1 - kw1
unde:
–factorul kW 1 este același cu cel calculat pentru gazele de eșapament diluate.
Tabelul 20 – Valorile umidităților pentru CO și CO2 la aerul de diluare pentru fiecare secvență de încercare
2.3.2.Emisiile de HC
unde:
Tabelul 21 – Emisiile de HC [g/h] pentru fiecare secvență de încercare
2.3.3.Emisiile de NOx
–Factorul kH, pentru corectarea emisiilor de NOx se calculează după cum urmează:
Tabelul 22 – Factorul de corecție a umidității kH a emisiilor de NOx pentru fiecare secvență de încercare
unde:
Tabelul 23 – Emisiile de NOx [g/h] pentru fiecare secvență de încercare
2.3.4 Emisiile de CO
unde:
Tabelul 24 – Emisiile de COmass [g/h] pentru fiecare secvență de încercare
2.3.5.Emisiile de CO2
unde:
Tabelul 25 – Emisiile de CO2 [g/h] pentru fiecare secvență de încercare
2.3.6.Emisiile specifice
–Emisia specifică [g/kWh] trebuie să fie calculată individual pentru fiecare constituent:
Tabelul 26 – Emisiile [g/h] și factorii de ponderare pentru fiecare secvență de încercare
1.RESPECTAREA NORMELOR DE EMISII
Subanexa nr. 4
Prezenta subanexă se aplică motoarelor cu aprindere prin scânteie, începând de la faza II.
1.1.Normele de emisii de gaze de eșapament pentru motoarele de la faza II, înscrise în anexa nr. 1, punctul 4.2, se aplică motoarelor pe timpul perioadei de menținere în timp a caracteristicilor de emisii (PDCE), perioadă determinată conform prezentei subanexe.
1.2.Pentru toate motoarele de la faza II, dacă atunci când sunt testate adecvat, în conformitate cu procedurile prevăzute în prezenta hotărâre, toate motoarele de încercat care reprezintă o familie de motoare cu emisii care, odată corectate prin amplificare cu factorul de deteriorare (DF) prevăzut în prezenta subanexă, sunt mai mici sau egale cu fiecare normă de emisii de la faza II (limita de emisii pentru familii (FEL), dacă este cazul), pentru o clasă de motoare dată, această familie este recunoscută ca fiind conformă normelor de emisii pentru această clasă de motoare.
Dacă un motor de încercat, care reprezintă o familie de motoare, prezintă emisii care, odată corectate, prin amplificare cu factorul de deteriorare prevăzut în prezenta subanexă, sunt superioare tuturor normelor de emisii (FEL, dacă este cazul), pentru o clasă de motoare dată, această familie este considerată ca fiind neconformă normelor de emisii pentru această clasă de motoare.
1.3.Un producător de motoare de serie mică poate, în mod opțional, să adopte factorii de deteriorare pentru HC+NOx și CO, care figurează în tabelele 1 sau 2 ale prezentului punct, sau să calculeze factorii de deteriorare pentru HC + NOx și CO conform procedurii prezentate la pct. 1.3.1. Pentru tehnologiile
necuprinse în tabelele 1 și 2 ale prezentului punct producătorul trebuie să utilizeze procedura descrisă la
pct. 1.4 al prezentei subanexe.
Tabelul 1 – Motoare portabile. Emisiile de HC+NOx și de CO
Motoare cu dispozitiv de posttratament
Factorii de deteriorare prestabiliți pentru producătorii de motoare în serie mică
Tabelul 2 – Motoare neportabile. Emisiile de HC+NOx și de CO
Motoare cu dispozitiv de posttratament
Factorii de deteriorare prestabiliți pentru producătorii de motoare în serie mică
1.3.1.Formula de calcul al factorilor de deteriorare pentru motoarele cu dispozitiv de posttratament:
unde:
–DF – factorul de deteriorare;
–NE – nivelul emisiilor motoarelor noi, în amonte de catalizator, în g/kWh;
–EDF – factorul de deteriorare pentru motoarele fără catalizator, așa cum figurează în tabelul 1;
–CC – cantitatea convertită la ora «zero», în g/kWh;
–F = 0,8 – pentru HC și F=0,0 – pentru NOx, pentru toate clasele de motoare;
–F = 0,8 – pentru CO, pentru toate clasele de motoare.
1.4.Producătorii aleg un DF prestabilit sau calculează un DF, după caz, pentru fiecare poluant reglementat, pentru toate familiile de motoare de la faza II. Aceste valori pentru DF sunt utilizate pentru încercările de aprobare de tip și încercările pe liniile de producție.
1.4.1.Pentru motoarele ce nu utilizează valori DF prestabilite în tabelele 1 și 2 ale prezentului punct, valorile DF sunt determinate în felul următor:
1.4.1.1.Pentru cel puțin un motor de încercare reprezentând familia aleasă, bănuit ca fiind cel mai susceptibil de a depăși normele de emisii fixate pentru HC+NOx (FEL, dacă este cazul) și construit pentru a fi reprezentativ pentru motoarele produse, se aplică totalitatea procedurilor de încercări în materie de
emisii descrise în prezenta hotărâre, după numărul de ore necesare pentru stabilirea emisiilor.
1.4.1.2.Dacă mai multe motoare sunt supuse încercărilor, se face media rezultatelor și se rotunjește cu același număr de zecimale ca la cel ce figurează în standardul aplicat, exprimat cu o cifră suplimentară semnificativă.
1.4.1.3.Se repetă aceste încercări referitoare la emisii după uzarea motorului. Procedura de stabilire a uzurii trebuie să fie concepută astfel încât să permită producătorului să prevadă corect deteriorarea scontată a caracteristicilor de emisii în perioada de anduranță a motorului, ținând seama de tipul de uzură și de alte mecanisme de deteriorare scontate în condiții de utilizări tipice ce pot afecta performanțele în materie de emisii.
Dacă mai multe motoare sunt supuse încercărilor, se face media rezultatelor și se rotunjește cu același număr de zecimale ca la cel ce figurează în standardul aplicat, exprimat cu o cifră suplimentară semnificativã.
1.4.1.4.Se împarte concentrația emisiilor înregistrate la sfârșitul perioadei de menținere în timp a caracteristicilor de emisii (emisii medii, dacă este cazul), pentru fiecare poluant reglementat, la concentrația emisiilor obținute în regimuri stabilizate (emisii medii, dacă este cazul) și se rotunjesc cu 2 cifre semnificative. Numărul rezultat din această operație este DF, în afară de cazul în care este inferior lui
«1», caz în care se ia DF=1.
1.4.1.5.La alegerea producătorului, punctele suplimentare de încercări pot fi programate între punctele de încercări de emisii la regimuri stabilizate și încercările practicate la sfârșitul perioadei de menținere în timp a caracteristicilor de emisii. Dacă încercările intermediare sunt programate, punctele de încercări trebuie să fie repartizate uniform pe perioada de menținere în timp a caracteristicilor de emisii – PDCE - (± 2 ore), iar unul din aceste puncte de încercări trebuie să se situeze la jumătatea - PDCE - totale (± 2 ore).
Pentru fiecare poluant HC+NOx și CO se trasează o linie dreaptă între punctele date, se consideră că încercările inițiale au loc la ora zero și se aplică metoda celor mai mici pătrate. Factorul de deteriorare
DF se calculează împărțind concentrația emisiilor înregistrate la sfârșitul PDCE la concentrația emisiilor înregistrate la ora «zero».
1.4.1.6.Factorii de deteriorare calculați pot îngloba alte familii decât acelea pe baza cărora au fost calculate, cu condiția ca producătorul să convingă, înainte de recepția finală, autoritatea națională competentă în materie de aprobare de tip că rațional se poate aștepta la faptul ca familiile de motoare în discuție să aibă caracteristici de deteriorare a emisiilor analoage în funcție de modelul și tehnologia utilizată.
În continuare, se prezintă o listă incompletă de regrupare, în funcție de model și tehnologie:
a)motoare clasice în 2 timpi fără sistem de posttratament;
b)motoare clasice în 2 timpi cu catalizator ceramic, din același material activ și de aceeași greutate, cu același număr de alveole pe cm2;
c)motoare clasice în 4 timpi cu catalizator metalic din același material activ și de aceeași greutate, cu același număr de alveole pe cm2;
d)motoare în 2 timpi echipate cu un sistem de baleiaj stratificat;
e)motoare în 4 timpi cu catalizator (așa cum este definit mai sus), care utilizează aceeași tehnologie de supape și au sisteme de ungere identice;
f)motoare în 4 timpi fără catalizator, care utilizează aceeași tehnologie de supape și au aceleași sisteme de ungere.
2.PERIOADELE DE MENȚINERE ÎN TIMP A CARACTERISTICILOR DE EMISII PENTRU MOTOARELE DE LA FAZA II
2.1.Producătorul declară categoria de PDCE (perioada de menținere în timp a caracteristicilor de emisii) aplicabilă la fiecare familie de motoare cu ocazia aprobării de tip. Această categorie este cea care se apropie cel mai mult de durata de viață utilă, prevăzută pentru echipamentul pe care urmează a fi montat motorul. Producătorul păstrează datele de referință pentru a justifica alegerea categoriei de PDCE pentru fiecare familie de motoare. Aceste date sunt comunicate la cererea autorităților competente în materie de aprobare de tip.
2.1.1.Pentru motoarele portabile producătorul alege o categorie de PDCE din tabelul 1.
Tabelul 1 – Categorii de PDCE pentru motoarele portabile [ore]
2.1.2.Pentru motoarele neportabile producătorul alege o categorie de PDCE din tabelul 2.
Tabelul 2 – Categorii de PDCE pentru motoarele neportabile [ore]
2.1.3.Producătorul trebuie să convingă autoritatea competentă că durata de viață utilă declarată este adecvată. Datele ce servesc la susținerea alegerii de către producător a unei categorii de PDCE pentru o familie de motoare dată pot cuprinde, fără ca această listă să fie exhaustivă:
a)înregistrări asupra duratei de viață a echipamentelor pe care aceste motoare se instalează;
b)evaluări tehnice de motoare uzate prin utilizare normală, pentru a stabili momentul în care performanțele motorului se deteriorează până la punctul la care utilitatea lor și/sau fiabilitatea impun(e) necesitatea unei revizii sau înlocuiri;
c)declarații de garanție și perioade de garanție;
d)documente cu caracter comercial ce privesc durata de viață a motorului;
e)rapoarte asupra penelor de motor provenind de la clienți;
f)evaluări tehnice de durabilitate, în ore, de tehnologii specifice de motoare, de materiale pentru motoare sau de modele de motoare.
CARACTERISTICI TEHNICE
ALE COMBUSTIBILULUI DE REFERINȚĂ UTILIZAT PENTRU ÎNCERCĂRILE DE APROBARE DE TIP ȘI PENTRU CONTROLUL CONFORMITĂȚII PRODUCȚIEI
COMBUSTIBIL DE REFERINȚĂ PENTRU MOTOARELE CU APRINDERE PRIN COMPRIMARE 1) UTILIZATE PENTRU MAȘINI MOBILE NERUTIERE APROBATE LA FAZELE I ȘI II ȘI PENTRU MOTOARELE DESTINATE PROPULSIEI VAPOARELOR DIN NAVIGAȚIA INTERIOARĂ
(1)Dacă este necesar să se calculeze randamentul termic al unui motor, puterea calorifică a combustibilului poate fi obținută cu următoarea formulă:
Puterea calorifică (energia specifică) netă [MJ/kg] =(46,423-8,792 . d2 + 3,17 . d) ×[1-(x+y+s)] + 9,42 . s – 2,499 . x
(2)Valorile indicate în specificații sunt „valori efective”. La stabilirea valorilor limită se aplică condițiile din ASTM D 3244 (SR 13472:2002). La stabilirea unei valori maxime s-a luat în considerare o diferență minimă de 2R în raport cu „zero”; la stabilirea unui maxim și a unui minim, diferența minimă între valori este de 4R (R = reproductibilitatea).
Prin această măsură care este necesară pentru a corecta statistica, producătorul combustibilului va fi vizat nu numai la valoarea „zero”, când maximul stipulat este 2R, ci și la valoarea medie când există un minim și un maxim. În cazul în care a fost necesară verificarea respectării specificațiilor, termenii standardului 13472:2002 trebuie aplicați.
(3)Valorile indicate corespund cantităților totale evaporate (% recuperare + % pierdere).
(4)Intervalul indicat nu este în acord cu minimul 4R. În cazul unei dispute între furnizor și utilizator se pot aplica prescripțiile din ASTM D 3244 (SR 13472:2002), prevăzând un număr suficient de măsurări și trebuind să se obțină precizie necesară, aceasta fiind preferabilă unei determinări unice.
(5)Stabilitatea la oxidare va fi controlată deoarece durata de viață a produsului este limitată. Se recomandă ca depozitarea să se facă în condițiile specificate de către furnizor și să nu se depășească durata de viață a produsului recomandată de furnizor.
(6)Acest combustibil nu poate fi fabricat decât plecând de la produse distilate sau cracate; desulfurarea este permisă. Nu trebuie să conțină aditivi metalici și nici amelioratori ai cifrei cetanice.
(7)Valori mai reduse sunt admise, dar în acest caz cifra octanică a combustibilului de referință trebuie specificată.
(8)Valori mai mari sunt admise, dar în acest caz cifra cetanică a combustibilului de referință trebuie specificată.
(9)Aceste valori trebuie să fie reexaminate în permanență, în funcție de tendințele pieței. La sfârșitul primei recepții a unui motor fără posttratare a gazelor de eșapament, la cererea beneficiarului, un conținut minim de sulf de 0,05% în masă (minimum 0,03% în masă) este admisibil; în acest caz, nivelul măsurat trebuie să fie corectat printr-o creștere corespunzătoare a valorii medii nominale specificate pentru un conținut în sulf al combustibilului de 0,15% în masă, folosind următoarea formulă:
PT adj = PT+[SFC × 0,0917 × (NSLF – FSF)]
unde:
PT adj = valoarea lui PT ajustată (g/kWh);
PT = valoarea emisiei specifice ponderate, măsurată pentru emisia de particule (g/kWh);
SFC = consumul specific de combustibil ponderat (g/kWh) calculat numai cu formula de mai jos; NSLF = media nominală specificată a conținutului de sulf în raport cu masa (0,15%/100);
FSF = raportul conținutului de sulf al combustibilului în raport cu masa (procentul împărțit la 100).
Ecuația pentru calculul consumului specific de combustibil ponderat este:
unde:
pi = pm,i + pAE,i
La finele evaluărilor de conformitate a producției conform anexei nr. 1, pct. 5.3.2, condițiile trebuie să fie îndeplinite cu un
combustibil de referință cu un conținut de sulf răspunzând unui nivel minim/maxim de 0,1/0,2% în masă.
(10)Valori mai mari sunt admise până la 855 kg/m3; în acest caz se acceptă indicarea densității combustibilului de referință utilizat. La finalul evaluării conformității producției (vezi anexa nr. 1, pct. 5.3.2) condițiile trebuie să fie îndeplinite utilizând un combustibil de referință cu un conținut de sulf corespunzător nivelului minim/maxim de 835/845 kg/m3.
(11)Toate proprietățile carburantului și ale valorilor limită trebuie reexaminate în funcție de tendințele pieței.
(12)Se înlocuiește cu EN ISO 6245:2003, la data intrării în vigoare a acestuia.
COMBUSTIBIL DE REFERINȚĂ PENTRU MOTOARELE CU APRINDERE PRIN COMPRIMARE UTILIZATE PENTRU MAȘINI MOBILE NERUTIERE APROBATE LA FAZA III A
COMBUSTIBIL DE REFERINȚĂ PENTRU MOTOARELE CU APRINDERE
(temperatura limită de filtrabilitate)
PRIN COMPRIMARE UTILIZATE PENTRU MAȘINI MOBILE NERUTIERE APROBATE LA FAZELE III B ȘI IV
(1)Valorile indicate în specificații sunt „valori reale”. Pentru stabilirea valorilor limită s-au aplicat termenii standardului EN ISO 4259 „Produse petroliere – Determinarea și aplicarea valorilor de fidelitate relative la metodele de încercare”. La fixarea unei valori minimale a fost luată în calcul o diferență minimă de 2R peste valoarea zero; la fixarea unei valori maxime și a unei valori minime, diferența minimă este de 4R (R – reproductibilitatea).
Fără a aduce atingere acestei măsuri, care este necesară din considerente tehnice, producătorul de combustibil trebuie să aibă în vedere o valoare nulă atunci când valoarea maximă stipulată este 2R și o valoare medie atunci când limitele maxime și minime sunt indicate. În cazul în care este necesar să se clarifice problemele referitoare la conformitatea combustibilului cu cerințele specificațiilor, se aplică termenii standardului EN ISO 4259.
(2)Plaja fixată pentru cifra cetanică nu este conformă cu cerința unei plaje minime de 4R. Cu toate acestea, în caz de litigiu între furnizorul și utilizatorul de combustibil termenii standardului EN ISO 4259 pot fi utilizați pentru soluționarea disputei, cu condiția de a efectua un număr suficient de mare de măsurători pentru a atinge precizia necesară, acestea fiind de preferat cazului efectuării unei singure determinări.
(3)Conținutul efectiv în sulf al combustibilului utilizat pentru încercări de tip I este raportat.
(4)Chiar dacă stabilitatea la oxidare este controlată, este probabil ca durata de conservare să fie limitată. Se recomandă să se ceară sfatul furnizorului cu privire la condițiile și durata de depozitare.
MAȘINI MOBILE NERUTIERE
COMBUSTIBIL DE REFERINȚĂ PENTRU MOTOARE CU APRINDERE PRIN SCÂNTEIE
SISTEME DE ANALIZĂ ȘI PRELEV ARE
1.SISTEME DE PRELEVARE A GAZELOR ȘI PARTICULELOR
(1)Valorile indicate în specificație sunt «valori adevărate». Pentru a stabili valorile limită au fost aplicate condițiile EN ISO 4259 - Produse petroliere- Determinarea și aplicarea valorilor de fidelitate relativă a metodelor de încercări. Pentru fixarea valorilor minimale a fost prinsă în calcul o diferență minimă de 2R deasupra lui zero; pentru fixarea unei valori maximale și minimale, diferența minimală este 4R (R = reproductibilitatea). Totuși, aceste determinări sunt necesare pentru rapoarte statistice, furnizorul de combustibil trebuie să vizeze o valoare nulă atunci când valoarea maximă stipulată este 2R și trebuie să vizeze valoarea medie atunci când limitele maximale și minimale sunt citate. În cazul în care va trebui clarificată problema conformității unui carburant cu exigențele specificațiilor se aplică condițiile impuse de EN ISO 4259.
(2)Combustibilul poate conține inhibitori de oxidare și inhibitori de cataliză metalici normal utilizați pentru stabilizarea circuitelor de benzină în rafinării, însă adaosurile de aditivi și detergenți dispersanți și uleiuri solvente nu sunt autorizate.
1.1.Determinarea emisiilor gazoase
Punctul 1.1.1 și figurile 2 și 3 descriu în detaliu sistemele de prelevare și de analiză recomandate. Deoarece se pot obține rezultate echivalente și cu alte scheme, nu se cere o conformare exactă cu privire la aceste figuri. Se pot folosi componente adiționale, precum instrumente, valve, solenoizi, pompe și comutatoare, pentru a furniza informații suplimentare și pentru a coordona funcțiile diverselor sisteme componente. Alte componente care nu sunt necesare pentru menținerea acurateței acestor sisteme pot fi excluse cu condiția ca decizia să fie fundamentată pe raționamente tehnice valabile.
1.1.1.Componentele CO, CO2, HC și NOx din gazele de eșapament
Sistemul de analiză utilizat pentru determinarea emisiilor din gazele de eșapament brute sau diluate
cuprind următoarele elemente:
–un analizor HFID pentru măsurarea hidrocarburilor;
–analizoare NDIR pentru măsurarea monoxidului și bioxidului de carbon;
–un analizor HCLD sau alt analizor echivalent pentru măsurarea oxizilor de azot.
Pentru gazele de eșapament brute (vezi fig. 2), proba pentru toți componenții se poate obține cu o singură sondă de prelevare sau cu două sonde așezate una lângă alta și cu ramificație către analizoare diferite. Trebuie evitată producerea condensării la componentele evacuate (incluzând apa și acidul sulfuric) în orice punct al sistemului de analiză.
Pentru gazele de eșapament diluate (fig. 3), proba pentru măsurarea de hidrocarburi se prelevează cu o sondă diferită de cea folosită pentru celelalte componente. Trebuie evitată producerea condensării la componentele evacuate (incluzând apa și acidul sulfuric) în orice punct al sistemului de analiză.
Figura 2
Schema sistemului de analiză a gazelor de eșapament brute pentru măsurarea concentrației de CO, NOx și HC
Figura 3
Schema sistemului de analiză a gazelor de eșapament diluate pentru măsurarea concentrației de CO, CO2 , NOx și HC
Descrierea figurilor 2 și 3
Indicații generale
Toate elementele de pe traseul prelevării gazului trebuie menținute la temperatura indicată pentru sistemul respectiv.
–SP1 - sonda de prelevare pentru gazele de eșapament brute (numai în fig. 2)
Se recomandă utilizarea unei sonde statice din oțel inoxidabil, închisă la capăt, prevăzută cu mai multe orificii. Diametrul său interior nu trebuie să fie mai mare decât cel interior al conductei de prelevare. Grosimea peretelui sondei nu trebuie să fie mai mare de 1 mm. Sonda trebuie să aibă minimum trei orificii, în trei planuri radiale diferite, orificii ale căror dimensiuni permit să se preleveze aproximativ același volum. Sonda trebuie să acopere cel puțin 80% din diametrul conductei de eșapament.
–SP2 - sonda de prelevare pentru analizorul hidrocarburilor HC din gazele de eșapament diluate (numai în fig. 3)
Sonda trebuie:
–să fie constituită, prin definiție, din porțiunea cuprinsă între 254 - 762 mm a conductei de prelevare a hidrocarburilor (HSL3);
–să aibă un diametru interior de cel puțin 5 mm;
–să fie montată în interiorul tunelului de diluare DT (pct. 1.2.1.2) într-un punct în care aerul pentru diluare și gazele de eșapament sunt bine amestecate (de exemplu, situată aproximativ la o distanță de zece ori diametrul tunelului în aval față de punctul unde gazele de eșapament intră în tunelul de diluare);
–să fie suficient de îndepărtată (distanța radială) de alte sonde și de peretele tunelului pentru a nu suferi influența jeturilor de curent și a vârtejurilor;
–să fie încălzită pentru ca temperatura gazului să atingă 463 K (190 oC) ± 10 K la ieșirea din sondă.
–SP3 - sonda pentru analiza CO, CO2, NOx din gazele de eșapament diluate (numai în fig. 3) Sonda trebuie:
–să fie amplasată în același plan cu sonda SP2;
–să fie suficient de îndepărtată (distanță radială) de alte sonde și de peretele tunelului pentru a nu suferi influența jeturilor de curent și a vârtejurilor;
–să fie izolată și încălzită pe toată lungimea sa la o temperatură minimă de 328 K (55 oC) pentru a împiedica condensarea apei.
–HSL1 - conductă încălzită de prelevare
Prin intermediul unei singure sonde, conducta trimite proba de gaz în direcția punctului/punctelor de bifurcație și a analizorului de HC.
Conducta de prelevare trebuie:
–să aibă un diametru interior de minimum 5 mm și maximum 13,5 mm;
–să fie din oțel inoxidabil sau PTFE;
–să mențină o temperatură a peretelui de 463 K (190 oC) ± 10 K în cazul în care temperatura gazelor de eșapament la nivelul sondei este peste 463 K (190 oC); temperatura este măsurată pe fiecare din porțiunile încălzite care pot fi controlate separat;
–să mențină o temperatură a peretelui de 453 K (180 oC) ± 10 K în cazul în care temperatura gazelor de eșapament la nivelul sondei este peste 463 K (190 oC);
–să mențină o temperatură a gazelor de eșapament de 463 K (190 oC) ± 10 K imediat în amonte de filtrul încălzit (F2) și de detectorul HFID.
–HSL 2 - conductă încălzită de prelevare pentru NOx Conducta de prelevare trebuie:
–să mențină o temperatură a peretelui cuprinsă între 328 și 473 K (55 - 200 oC) până la convertizor, în cazul în care se utilizează un răcitor, și până la analizor, în caz contrar;
–să fie făcută din oțel inoxidabil sau PTFE.
Deoarece conducta de prelevare nu este încălzită decât pentru a împiedica condensarea apei și a acidului sulfuric, temperatura ei depinde de conținutul în sulf al combustibilului.
–SL - conducta de prelevare pentru CO (CO2)
Conducta de prelevare trebuie să fie făcută din oțel inoxidabil sau PTFE. Ea poate fi încălzită sau nu.
–BK - sac pentru determinarea concentrației de fond (facultativ, numai în fig. 3) Pentru măsurarea concentrației de fond.
–BG - sac pentru determinarea concentrațiilor probelor (facultativ, numai CO, CO2 în fig. 3) Pentru măsurarea concentrațiilor probelor.
–F 1 - prefiltru încălzit (facultativ)
Temperatura va fi aceeași ca și pentru conducta HSL 1.
–F 2 - filtru încălzit
Filtrul trebuie să rețină toate particulele solide înainte ca proba de gaz să intre în analizor. Temperatura va fi aceeași ca cea a conductei HSL 1. Filtrul trebuie schimbat ori de câte ori este necesar.
–P - pompa de prelevare preîncălzită
Pompa trebuie încălzită la temperatura conductei HSL 1.
–HC – Detectorul încălzit cu ionizare în flacără (HFID) pentru determinarea hidrocarburilor. Temperatura trebuie menținută între 453 și 473 K (180 - 200 oC).
–CO, CO2 - Analizoare NDIR pentru determinarea monoxidului și bioxidului de carbon.
–NO2 - Analizor (H)CLD pentru determinarea oxizilor de azot.
În cazul în care se folosește HCLD, acesta trebuie să fie menținut la o temperatură cuprinsă între 328 și 473 K (55 oC - 200 oC).
–C - convertizor - trebuie folosit un convertizor catalitic pentru NO2 la NO înaintea intrării în analizorul CLD sau HCLD.
–B – baia de răcire - pentru a răci și condensa apa din proba de gaze de eșapament.
Baia va fi menținută la o temperatură cuprinsă între 273 și 277 K (0 până la 4 oC) prin înghețare sau congelare. Acest instrument este opțional, dacă analizorul nu conține vapori de apă conform definiției din anexa nr. 3, subanexa nr. 2, punctele 1.9.1 și 1.9.2.
Nu se permite folosirea desicatorilor chimici pentru a îndepărta apa din probă.
–T1, T2, T3 – traductoare de temperatură Pentru a urmări temperatura gazelor.
–T4 – traductor de temperatură
Măsoară temperatura în convertizorul de NO2 - NO
–T5 – traductor de temperatură
Pentru a urmări temperatura băii de răcire.
–G1, G2, G3 – manometre
Pentru a măsura presiunea în interiorul conductelor de prelevare.
–R1, R2 – regulatoare de presiune
Pentru a regla presiunea aerului și respectiv a combustibilului care vine la HFID.
–R3, R4, R5 – regulatoare de presiune
Pentru a regla presiunea în conductele de prelevare și debitul către analizoare.
–FL1, FL2, FL3 - debitmetre
Pentru a măsura debitul derivat de gaze prelevate.
–FL 4 - FL7 – debitmetre (facultativ)
Pentru a măsura debitul ce trece prin analizoare.
–V1 -V6 – robinete de selectare
Pentru a trimite, la alegere, în analizor proba de gaz prelevată, gazul de reglaj de sensibilitate sau gazul de punere la zero.
–V7, V8 – electroventile
Pentru a ocoli convertizorul de NO2 - NO.
–V9 – robinet cu ac
Pentru a echilibra debitul între convertizorul NO2 - NO și în derivații.
–V10, V11 – robinete cu ac
Pentru a regla debitele către analizoare.
–V12, V13 – robinete de purjare
Pentru a evacua condensul din baia de răcire (B).
–V14 – robinet de selectare
Pentru a alege sacul BK sau sacul BG.
1.2.Determinarea particulelor
Punctele 1.2.1 și 1.2.2 și figurile 4 -15 conțin descrieri detaliate ale sistemelor recomandate pentru diluare și prelevare. Deoarece cu scheme diferite se pot obține rezultate echivalente, nu este necesară o conformare exactă cu schemele din aceste figuri. Componentele adiționale, cum ar fi instrumentele, valvele, electroventilele, pompele și comutatoarele, se pot folosi pentru a oferi informații suplimentare și pentru a coordona funcțiile sistemelor componente. Alte componente care nu sunt necesare pentru menținerea acurateții la unele sisteme pot fi excluse cu condiția ca decizia să fie fundamentată pe raționamente tehnice valabile.
1.2.1.Sisteme de diluare
1.2.1.1.Sistem de diluare în circuit derivat (fig. 4 - 12) (1)
Sistemul de diluare prezentat funcționează pe principiul diluării unei părți din volumul gazelor de eșapament. Fracționarea acestui volum și operația de diluare care urmează pot fi efectuate prin diferite sisteme de diluare. Pentru colectarea ulterioară a particulelor se poate trece prin sistemul de prelevare a particulelor (punctul 1.2.2, fig. 14), fie volumul total de gaze de eșapament diluate, fie numai o fracțiune din acesta. Prima metodă se numește sistem de prelevare totală, a doua, sistem de prelevare parțială.
Calculul coeficientului de diluție depinde de tipul de sistem folosit. Se recomandă următoarele tipuri de sisteme:
–Sisteme izocinetice (fig. 4 și 5)
La aceste sisteme fluxul de gaze de eșapament care intră în tubul de transfer trebuie să aibă o viteză și/sau o presiune egală cu aceea a masei totale a gazelor de eșapament, ceea ce reclamă un flux neperturbat și uniform în zona sondei de prelevare. Acest deziderat se obține prin utilizarea unui rezonator și a unui tub de aspirație rectiliniu în amonte de punctul de prelevare. Coeficientul de fracționare se calculează apoi plecând de la mărimi ușor măsurabile, de exemplu diametrul tubului. Trebuie observat faptul că metoda izocinetică se folosește numai la egalizarea caracteristicilor debitului, și nu la adaptarea distribuției mărimilor. Aceasta din urmă nu este, în mod normal, necesară, deoarece particulele sunt suficient de mici pentru a urma liniile de curgere a fluidului purtător.
–Sisteme cu reglare a debitelor și măsurarea concentrațiilor (fig. 6 - 10)
La aceste sisteme se prelevează o probă din masa totală de gaze de eșapament, reglând debitul de aer pentru diluare și debitul total de gaze diluate. Coeficientul de diluție se determină din concentrațiile gazelor de marcare, de exemplu CO2 și NOx, care apar în mod normal în gazele de eșapament ale motorului. Concentrațiile gazului diluat evacuat și ale aerului de diluare se măsoară, în timp ce concentrația gazului brut se poate măsura fie direct, fie se poate determina din debitul combustibilului și din relația de echivalență în carbon, însă trebuie cunoscută compoziția combustibilului. Sistemele pot fi reglate cu ajutorul coeficientului de diluție calculat (fig. 6 și 7) sau cu ajutorul debitului care intră în tubul de transfer (fig. 8, 9 și 10).
–Sisteme cu reglarea și măsurarea debitului (fig. 11 și 12)
La aceste sisteme se prelevează o probă din masa totală de gaz, reglând debitul de aer pentru diluare și debitul total de gaze de eșapament diluate. Coeficientul de diluție se determină din diferența dintre cele două debite. Este necesară etalonarea exactă a debitmetrelor, unul față de celălalt, deoarece mărimea relativă a celor două debite poate să conducă la erori semnificative în cazul în care rapoartele de diluare sunt ridicate. Reglajul debitelor se face foarte ușor, menținând la un nivel constant debitul gazelor de eșapament diluate și făcând să varieze, în caz de necesitate, debitul aerului de diluare.
La folosirea sistemelor de diluare în circuit derivat trebuie să se evite problemele care pot apărea în cazul pierderii de particule în tubul de transfer, să se supravegheze obținerea unei probe reprezentative din gazele de eșapament ale motorului și să se determine coeficientul de fracționare.
Sistemele descrise țin cont de acești factori esențiali.
(1)Figurile 4 - 12 prezintă diferite tipuri de sisteme de diluare în circuit derivat care, în mod normal, pot fi utilizate pentru încercarea în regim stabilizat (NRSC). Din cauza restricţiilor foarte severe impuse ale încercărilor desfăşurate în regimuri tranzitorii, numai sistemele de diluare în circuit derivat (fig. 4 - 12), capabile să îndeplinească cerinţele menţionate în „Sistem de diluare în circuit derivat” la anexa nr. 3, subanexa nr. 1, punctul 2.4., sunt acceptate pentru încercarea în regim tranzitoriu (NRSC).
Figura 4
Sistemul de diluare în circuit derivat cu sondă izocinetică și prelevare fracționată (reglaj prin aspiratorul SB)
Gazele de eșapament brute sunt transferate din conducta de eșapament EP la tunelul de diluare DT cu ajutorul tubului de transfer TT și al sondei de prelevare izocinetică ISP. Diferența de presiune a gazelor dintre conducta de eșapament și orificiul de intrare în sondă se măsoară cu traductorul de presiune DPT. Acest semnal este transmis regulatorului de debit FC1 care comandă aspiratorul SB, pentru a menține o diferență de presiune nulă la vârful sondei. În aceste condiții, vitezele gazelor în EP și ISP sunt identice, iar debitul care trece prin ISP și TT este o fracțiune constantă din masa totală a gazelor de eșapament. Coeficientul de fracționare se determină din ariile secțiunilor transversale ale EP și ISP. Debitul aerului pentru diluare se măsoară cu ajutorul debitmetrului FM1. Coeficientul de diluție se calculează din debitul aerului de diluare și coeficientul de fracționare.
Figura 5
Sistemul de diluare în circuit derivat cu sondă izocinetică și prelevare fracționată (reglaj prin suflanta PB)
Gazele de eșapament brute sunt transferate din conducta de eșapament EP la tunelul de diluare DT cu ajutorul tubului de transfer TT și al sondei de prelevare izocinetică ISP. Diferența de presiune a gazelor dintre conducta de eșapament și orificiul de intrare în sondă se măsoară cu traductorul de presiune DPT. Acest semnal este transmis regulatorului de debit FC1 care comandă aspiratorul SB, pentru a menține o diferență de presiune nulă la vârful sondei. Se prelevează o mică fracțiune de aer de diluare al cărei debit a fost deja măsurat cu ajutorul debitmetrului FM1 și se introduce în TT printr-un orificiu pneumatic. În aceste condiții, vitezele gazelor în EP și ISP sunt identice, iar debitul care trece prin ISP și TT este o fracțiune constantă din masa totală a gazelor. Coeficientul de fracționare se determină din ariile secțiunilor transversale ale EP și ISP. Aerul de diluare este absorbit prin DT de către aspiratorul SB și debitul se măsoară cu ajutorul debitmetrului FM 1 la orificiul de intrare în DT. Coeficientul de diluție se calculează din debitul aerului de diluare și coeficientul de fracționare.
Figura 6
Sistemul de diluare în circuit derivat cu măsurarea concentrației de CO2 sau NOx și prelevare fracționată
Gazele de eșapament brute sunt transferate din conducta de eșapament EP la tunelul de diluare DT cu ajutorul sondei de prelevare SP și al tubului de transfer TT. Concentrațiile unui gaz marcator (CO2 sau NOx) sunt măsurate în gazul de eșapament brut și diluat precum și în aerul de diluare cu unul sau mai
multe analizoare EGA. Semnalele acestea sunt transmise unui regulator de debit FC2 care comandă fie
suflanta PB, fie aspiratorul SB, pentru a menține în DT fracționarea de gaz de eșapament și coeficientul de diluție dorite. Coeficientul de diluție se calculează din concentrațiile gazului marcator în gazele de eșapament brute, a gazelor de eșapament diluate și a aerului de diluare.
Figura 7
Sistemul de diluare în circuit derivat cu măsurarea concentrației de CO2 și echivalentului în carbon și prelevare totală
Gazele de eșapament brute sunt transferate din conducta de eșapament EP la tunelul de diluare DT cu ajutorul sondei de prelevare SP și al tubului de transfer TT. Concentrațiile de CO2 sunt măsurate în gazele de eșapament diluate și în aerul de diluare cu ajutorul unuia sau mai multor analizoare EGA. Semnalele de la analizorul de CO2 și GFUEL (debitul masic de combustibil) se transmit fie regulatorului de
debit FC2, fie regulatorului de debit FC3 al sistemului de prelevare a particulelor (fig. 14). FC2 comandă
suflanta PB, iar FC3 sistemul de prelevare a particulelor (fig. 14); ele reglează astfel debitul la intrarea și la ieșirea din sistem pentru a menține fracționarea gazelor de eșapament și coeficientul de diluție în DT dorite. Coeficientul de diluție se calculează din concentrațiile CO2 și GFUEL folosindu-se metoda carbonului
echivalent.
Figura 8
Sistemul de diluare în circuit derivat cu debitmetru cu tub Venturi, măsurarea concentrațiilor și prelevare fracționată
Gazele de eșapament brute sunt transferate din conducta de eșapament EP în tunelul de diluare DT cu ajutorul sondei de prelevare SP și al tubului de transfer TT, sub acțiunea depresiunii create de tubul Venturi VN situat în tunelul de diluare DT. Debitul de gaz prin TT depinde de depresiunea în zona tubului Venturi și, în consecință, de temperatura absolută a gazului la ieșirea din TT. Prin urmare, fracționarea gazului de eșapament pentru un anumit debit dat în tunel nu poate fi constantă, iar coeficientul de diluție la sarcină mică a motorului este ușor mai scăzut decât la sarcină mai mare a motorului. Concentrațiile
gazului marcator CO2 sau NOx se măsoară în gazele de eșapament brute, gazele diluate și aerul de diluare cu unul sau mai multe analizoare EGA, iar coeficientul de diluție se calculează din valorile astfel măsurate.
Figura 9
Sistemul de diluare în circuit derivat cu două tuburi Venturi sau două diafragme, măsurarea concentrațiilor și prelevare fracționată
Gazele de eșapament brute sunt transferate din conducta de eșapament EP în tunelul de diluare DT cu ajutorul sondei de prelevare SP, al tubului de transfer TT și al separatorului de debit care conține un set de diafragme sau tuburi Venturi. Primul (FD1) este montat în EP, iar al doilea (FD2) în TT. Suplimentar, sunt necesare două clapete de reglare a presiunii (PCV1 și PCV2) pentru a menține constantă fracționarea gazelor prin reglajul contrapresiunii în EP și al presiunii în DT. PCV1 este amplasată în aval de SP, în EP,
PCV2 este amplasată între suflanta PB și tunelul DT. Concentrațiile de gaz marcator (CO2 sau NOx) se măsoară în gazele de eșapament brute, gazele diluate și aerul de diluare, cu unul sau mai multe analizoare EGA. Acestea sunt necesare pentru a verifica separarea gazelor și pentru a servi la reglarea PCV1 și
PCV2 pentru obținerea unei separări riguroase. Coeficientul de diluție se calculează din concentrațiile de gaz marcator.
Figura 10
Sistemul de diluare în circuit derivat, cu separare prin tuburi multiple, măsurarea concentrațiilor și prelevare fracționată
Gazele de eșapament brute sunt transferate din conducta de eșapament EP în tunelul de diluare DT cu ajutorul tubului de transfer TT și al separatorului de debit FD3, care conține un număr de tuburi de aceleași dimensiuni (același diametru, lungime și rază de curbură) montate în EP. Gazele de eșapament care trec printr-unul din aceste tuburi ajung în DT, iar gazele care trec prin celelalte tuburi ajung în umidificatorul DC. Separarea gazelor este astfel determinată de numărul total de tuburi. Un reglaj constant al separării pretinde o diferență de presiune nulă între DC și ieșirea din TT, care este măsurată cu traductorul de presiune diferențială DPT. Presiunea diferențială zero se obține injectând aer proaspăt în
DT la ieșirea lui TT. Concentrațiile gazului marcator (CO2 sau NOx) se măsoară în gazele de eșapament brute, gazele diluate și aerul de diluare cu ajutorul unuia sau mai multor analizoare EGA. Acestea din urmă servesc pentru a controla separarea gazelor, dar și pentru a regla debitul de aer de injecție pentru
a obține separarea la precizia dorită. Coeficientul de diluție se calculează din concentrațiile gazului marcator.
Figura 11
Sistemul de diluare în circuit derivat cu reglarea debitului și prelevare totală
Gazele de eșapament brute sunt transferate din conducta de eșapament EP în tunelul de diluare DT cu ajutorul sondei de prelevare SP și al tubului de transfer TT. Debitul total prin tunel este reglat cu regulatorul de debit FC3 și pompa de prelevare P a sistemului de prelevare a particulelor (fig. 14).
Debitul de aer de diluare este reglat cu regulatorul de debit FC2, care poate folosi drept semnale de comandă GEXH,, GAIR sau GFUEL pentru a realiza separarea dorită a gazelor. Debitul de prelevare la intrarea în DT este diferența dintre debitul total și debitul de aer de diluare. Debitul aerului de diluare se măsoară
cu debitmetrul FM1, iar debitul total cu debitmetrul FM3 din sistemul de prelevare particule (fig. 14). Coeficientul de diluție se calculează din aceste două debite.
Figura 12
Sistemul de diluare în circuit derivat cu reglarea debitului și prelevare fracționată
Gazele de eșapament brute sunt transferate din conducta de eșapament EP în tunelul de diluare DT cu ajutorul sondei de prelevare SP și al tubului de transfer TT. Separarea gazelor și debitul în DT sunt reglate cu ajutorul regulatorului de debit FC2 care ajustează, după caz, debitul (sau turația) suflantei PB și al aspiratorului SB. Acest lucru este posibil pentru că proba luată cu sistemul de prelevare a particulelor este returnată în DT. Se pot folosi GEXH,, GAIR sau GFUEL ca semnale de comandă pentru FC2. Debitul
aerului de diluare se măsoară cu debitmetrul FM1, iar debitul total cu debitmetrul FM2. Coeficientul de
diluție se calculează din aceste două debite.
Descrierea figurilor 4 - 12
–EP – conductă de eșapament
Conducta de eșapament poate fi izolată. Pentru a reduce inerția termică a conductei de eșapament se recomandă un raport între grosime și diametru egal sau mai mic de 0,015. Folosirea de porțiuni flexibile trebuie limitată la un raport lungime/diametru egal sau mai mic de 12. Numărul coturilor va fi redus la minimum pentru a reduce depunerile inerțiale. Dacă sistemul include și un amortizor de încercare, acesta poate fi, de asemenea, izolat.
Pentru un sistem izocinetic, conducta de eșapament nu trebuie să aibă coturi, elemente de curbură sau variații bruște de diametru pe o distanță de cel puțin șase diametre de conductă în amonte și de trei diametre de conductă în aval de la vârful sondei. Viteza gazului în zona de prelevare trebuie să fie mai mare de 10 m/s, cu excepția cazului în care motorul se află la turația de ralanti. Oscilațiile de presiune ale gazului de eșapament nu trebuie să depășească în medie ± 500 Pa. Orice demers de a reduce oscilațiile de presiune în afara folosirii unui sistem de eșapament tip șasiu (inclusiv amortizor și sistem de posttratare) nu trebuie să modifice turația motorului și nici să cauzeze depunere de particule.
Pentru sistemele fără sonde izocinetice, se recomandă folosirea unei conducte drepte având lungimea de șase ori diametrul conductei în amonte și de trei ori diametrul conductei în aval, de la vârful sondei.
–SP – sonda de prelevare (fig. 6 -12)
Diametrul minim interior trebuie să fie de 4 mm. Raportul minim între diametrul conductei de eșapament și cel al sondei trebuie să fie de 4. Sonda va fi un tub deschis orientat în amonte și situat pe axa medie a conductei de eșapament sau un tub cu mai multe orificii, așa cum se descrie în SP1 de la punctul 1.1.1.
–ISP – sonda izocinetică de prelevare (fig. 4 și 5)
Sonda izocinetică de prelevare trebuie orientată spre amonte și amplasată pe axa mediană a conductei de eșapament, acolo unde condițiile de debit ale secțiunii EP sunt îndeplinite; ea trebuie astfel concepută încât să ofere o prelevare proporțională de gaze de eșapament brute. Diametrul minim interior trebuie să fie de 12 mm.
Este necesar un sistem de control pentru separarea izocinetică a gazelor de eșapament, care este asigurat prin menținerea unei presiuni diferențiale nule între EP și ISP. În aceste condiții, vitezele gazelor din EP și din ISP sunt identice, iar debitul masic ce trece prin ISP și TT reprezintă o fracțiune constantă din masa totală de gaz. ISP trebuie conectată la un traductor de presiune diferențial. Presiunea diferențială nulă între EP și ISP se realizează prin variația turației suflantei sau cu un regulator de debit.
–FD1 și FD2 – separatoare de debit (fig. 9)
Se instalează un set de tuburi Venturi sau de diafragme în conducta de eșapament EP sau, respectiv, în tubul de transfer TT, în scopul obținerii unei prelevări proporționale de gaze de eșapament brute. Se utilizează un sistem de reglaj care constă în două clapete de reglare a presiunii PCV1 și PCV2 pentru separarea proporțională care se obține prin reglajul presiunii în EP și DT.
–FD3 – separator de debit (fig. 10)
Se instalează un ansamblu de tuburi (unitate de tuburi multiple) în conducta de eșapament EP pentru a obține o prelevare proporțională de gaze brute. Unul din tuburi alimentează cu gaz brut din tunelul de diluare DT, în timp ce celelalte tuburi trimit gazele la umidificatorul DC. Tuburile trebuie să aibă aceleași dimensiuni (același diametru, lungime, raze de curbură), astfel încât separarea gazului depinde numai de numărul total de tuburi. Este necesar un sistem de reglaj pentru obținerea unei separări proporționale prin menținerea unei presiuni diferențiale nule între ieșirea unității cu tuburi multiple în DC și ieșirea din TT. În aceste condiții, vitezele gazelor de eșapament în EP și FD3 sunt proporționale, iar debitul în TT reprezintă o fracțiune constantă din debitul total de gaz de eșapament. Cele două puncte trebuie conectate la un traductor de presiune diferențială DPT. Diferența de presiune nulă se obține cu ajutorul regulatorului de debit FC1.
–EGA – analizorul de gaze de eșapament (fig. 6 -10)
Se pot folosi analizoare de CO2 sau NOx (numai prin metoda echivalenței carbonului pentru analiza de CO2). Analizoarele trebuie etalonate la fel ca cele folosite pentru măsurarea emisiilor de gaze. Se pot
folosi unul sau mai multe analizoare pentru a determina diferențele de concentrație.
Precizia sistemelor de măsurare trebuie să fie astfel încât precizia debitelor GEDFW,i sau VEDFW,i să se încadreze în marja de ± 4%.
–TT – tub de transfer (fig. 4 - 12)
Tubul de transfer pentru prelevarea probei pentru particule trebuie:
–să fie cât se poate de scurt, cu o lungime de maximum 5 m;
–să fie egal sau mai mare decât diametrul sondei, dar nu mai mare de 25 mm;
–să aibă un capăt de ieșire pe axa mediană a tunelului de diluare și să fie orientat spre aval.
Dacă tubul are o lungime mai mică sau egală cu 1 m, acesta trebuie izolat cu un material având coeficientul de conductibilitate termică de maximum 0,05 W/m×K și o grosime radială a izolației corespunzătoare cu diametrul sondei. Dacă tubul este mai lung de 1 m, trebuie izolat și încălzit la o temperatură minimă a pereților de 523 K (250 oC).
O altă metoda constă în determinarea temperaturilor impuse pereților tubului de transfer cu ajutorul calculelor clasice de transfer de căldură.
–DPT – traductor de presiune diferențială (fig. 4, 5 și 10)
Traductorul de presiune diferențială trebuie să aibă un domeniu de măsură de ± 500 Pa sau mai
puțin.
–FC1 – regulator de debit (fig. 4, 5 și 10)
Pentru sistemele izocinetice (fig. 4 și 5) este nevoie de un regulator de debit pentru a menține o
diferență de presiune nulă între EP și ISP. Acesta se poate menține:
a)reglând turația sau debitul aspiratorului SB și menținând constantă turația suflantei PB în timpul fiecărei secvențe (fig. 4);
sau
b)reglând aspiratorul (SB) pentru a obține un debit masic constant de gaze diluate și reglând debitul suflantei PB și, astfel, pe cel al gazelor prelevate într-o zonă aproape de capătul tubului de transfer TT (fig. 5).
În cazul în care se folosește un sistem de reglare a presiunii, eroarea buclei de reglaj nu trebuie să depășească ± 3 Pa. Variațiile de presiune din tunelul de diluare nu trebuie să depășească în medie
± 250 Pa.
La un sistem multituburi (fig.10), este necesar un regulator de debit pentru o separare proporțională a gazelor de eșapament și o presiune diferențială nulă între ieșirea unității cu tuburi multiple și ieșirea din TT . Reglarea se poate face controlând debitul aerului injectat în DT la ieșirea din TT.
–PCV1, PCV2 – clapete de reglare a presiunii (fig. 9)
Două robinete care servesc la reglajul presiunii sunt necesare la sistemul cu două tuburi Venturi sau cu două diafragme înainte de a asigura o separare proporțională a debitului prin reglajul contrapresiunii în EP și a presiunii în DT. Robinetele vor fi plasate după SP, în EP și între PB și DT.
–DC – umidificator (fig. 10)
Trebuie să se instaleze un umidificator la ieșirea din unitatea multituburi pentru a reduce la maximum oscilațiile de presiune din conducta de eșapament EP.
–VN – tub Venturi (fig.8)
Se instalează un tub Venturi în tunelul de diluare DT pentru a crea o depresiune în zona de ieșire din tubul de transfer TT. Debitul de gaze prin TT se determină cu ajutorul variației presiunii în zona difuzorului tubului Venturi. El este proporțional cu debitul suflantei PB, conducând la un coeficient de diluție constant. Deoarece variația de presiune este afectată de temperatura la ieșirea din tubul de transfer TT și de diferența de presiune dintre EP și DT, coeficientul efectiv de diluție este sensibil mai mic la sarcină mică decât la sarcina mare a motorului.
–FC2 – regulator de debit (fig. 6, 7, 11 și 12 facultativ)
Se poate folosi un regulator de debit pentru a regla debitul suflantei PB sau al aspiratorului SB. Regulatorul de debit poate fi comandat prin semnalul de debit al gazelor sau de debit al combustibilului sau prin traductorul de presiune diferențială pentru CO2 sau NOx.
Atunci când se utilizează un sistem de alimentare cu aer comprimat (fig. 11), FC2 reglează direct
debitul de aer.
–FM1 – debitmetru (fig. 6, 7, 11 și 12)
Contor de gaze sau alt aparat de măsură a debitului de aer de diluare. FM1 este facultativ dacă suflanta PB este etalonată să măsoare debitul.
–FM2- debitmetru ( fig. 12 )
Contor de gaze sau alt aparat de măsură a debitului de gaze de eșapament diluate. FM2 este facultativ, dacă SB este etalonat să măsoare debitul.
–PB – suflantă (fig. 4, 5, 6, 7, 8, 9 și 12)
Pentru a regla debitul aerului de diluare suflanta poate fi conectată la regulatorul de debit FC1 sau FC2. Suflanta PB nu este necesară când se folosește un robinet cu clapetă de reglare a presiunii. Dacă este etalonată, suflanta PB poate fi folosită la măsurarea debitului de aer de diluare.
–SB – aspirator (fig. 4, 5, 6, 9,10 și 12)
Se folosesc numai pentru sistemele de prelevare fracționată. Dacă este etalonat, aspiratorul SB se poate folosi la măsurarea debitului de aer de diluare.
–DAF – filtru pentru aerul de diluare (fig. 4 - 12)
Se recomandă ca aerul de diluare să fie filtrat și trecut prin mangal pentru eliminarea concentrației de fond a hidrocarburilor. Aerul de diluare trebuie să aibă temperatura de 298 K (25 oC) ± 5 K.
La solicitarea producătorului, aerul de diluare trebuie să fie analizat conform bunelor practici inginerești pentru a determina nivelul de fond al particulelor, care trebuie să fie, ulterior, scăzut din valorile măsurate în gazele de eșapament diluate.
–PSP – sonda de prelevare pentru determinarea nivelului de particule (fig. 4, 5, 6, 8, 9, 10 și 12) Sonda este componentă principală a tubului de transfer de particule PTT și trebuie:
–la montaj să fie orientată spre amonte și amplasată într-un punct unde aerul de diluare și gazele de eșapament sunt perfect amestecate, adică pe axa mediană a tunelului de diluare DT a sistemului de diluare, la aproximativ o distanță egală cu 10 diametre de tunel, în aval față de punctul în care gazele de eșapament intră în tunelul de diluare;
–să aibă diametrul interior de minimum 12 mm;
–să poată fi încălzită la o temperatură a pereților de cel mult 325 K (52 oC) prin încălzire directă sau prin preîncălzirea aerului de diluare, cu condiția ca temperatura să nu depășească 325 K (52 oC) înainte de introducerea gazelor de eșapament în tunelul de diluare;
–să poată fi izolată.
–DT – tunelul de diluare (fig. 4 -12) Tunelul de diluare trebuie:
–să aibă o lungime suficient de mare pentru a asigura o amestecare completă a gazelor de eșapament cu aerul de diluare în condiții de turbulență;
–să fie realizat din oțel inoxidabil cu următoarele caracteristici dimensionale:
–un raport între grosime și diametru de 0,025 sau mai mic, pentru tunele de diluare cu diametrul interior mai mare de 75 mm;
–grosimea nominală a pereților de cel puțin 1,5 mm pentru tunelul de diluare cu diametrul interior egal sau mai mic de 75 mm;
–să aibă diametrul minimum 75 mm pentru prelevarea fracționată;
–pentru prelevarea totală a probelor se recomandă să aibă diametrul de cel puțin 25 mm;
–să poată fi încălzit la o temperatură a pereților de cel mult 325 K (52 oC), prin încălzire directă sau prin preîncălzirea aerului de diluare, cu condiția ca temperatura aerului să nu depășească 325 K (52 oC) înainte de introducerea gazelor de eșapament în tunelul de diluare;
–să poată fi izolat.
Gazele de eșapament ale motorului trebuie să fie perfect amestecate cu aerul de diluare. Pentru sistemele cu prelevare fracționată, trebuie să se verifice calitatea amestecului, după punerea lor în funcțiune, în cel puțin 4 puncte egal distanțate, trasând o curbă a concentrației de CO2 din tunelul de diluare DT. Dacă este necesar, se poate utiliza un orificiu amestecător.
Loc pentru ștampila autorității
a unui tip de motor sau tipuri de familii de motoare privind emisiile poluante, în aplicarea hotărârii nr. 55. / 555555..
modificată prin 555555555./ 555.
Aprobarea de tip nr. 555 / 555555.. Prelungirea nr. 55. / 55555.. Motivarea prelungirii (dacă este cazul): 55555555555555555..
0.1 Marca (numele producătorului) 55555555555555555555..
0.2 Numele producătorului tipului de motor reprezentativ și, dacă este cazul¸ al tipului familiei de motoare (1) 55555555555555555555..
0.3 Codul tipului de motor înscris de producător 555555555555555 Amplasarea codului 5555555555555555555555555 Metoda de aplicare a codului 555555555555555555555..
0.4 Specificarea mașinii care este propulsată de motor (2) 555555555555 555555555555555555555555555555555.
0.5 Numele și adresa producătorului 55555555555555555555.
555555555555555555555555555555555.
Numele și adresa reprezentantului autorizat al producătorului, dacă este cazul 55 555555555555555555555555555555555.
0.6 Amplasarea, codificarea și metoda de aplicare a numărului de identificare a motorului 55555555555555555555555555555.
0.7 Amplasarea și metoda de aplicare a marcajului pentru aprobarea EC de tip .. 55.. 555555555555555555555555555555555
0.8 Adresa uzinei care montează motorul 555555555555555555. 555555555555555555555555555555555.
1.Restricții de utilizare a motorului (dacă este cazul) 55555555555555.
1.1.Condiții speciale care trebuie respectate la instalarea motorului/motoarelor pe mașină 55555555555555555555555555555
1.1.1.Depresiunea maximă admisibilă la intrare 55555555 kPa
1.1.2.Contrapresiunea maximă admisibilă la evacuare 55555.. kPa
2.Serviciul tehnic responsabil pentru efectuarea încercărilor (3)5555555555.
3.Data întocmirii raportului de încercare 5555555555555555555
4.Numărul raportului de încercare 555555555555555555555..
5.Subsemnatul, prin prezenta, certifică faptul că descrierea din documentul de informații pentru motorul/motoarele menționate mai sus sau întocmită de producător este corectă și că rezultatele încercărilor anexate sunt aplicabile tipului.
Mostra a fost selectată de autoritatea competentă și pusă la dispoziție de producător ca motor de tip (1)555555555555555555555555555..
Aprobarea de tip se acordă / refuză / retrage (1) 55555555555555555 Locul: 555555555555555555555555555555555
Data: 555555555555555555555555555555555..
Semnătura: 5555555555555555555555555555555
Documente anexate:
Pachet de informații
Rezultatele încercărilor (anexa nr. 1)
Studiul relevant de corelare cu sistemele de prelevare utilizate care sunt diferite de sistemele de referință (4) (dacă este cazul)
(1)A nu se completa menţiunile inutile.
(2)Conform definiţiei din anexa nr. 1, Partea 1 a prezentei hotărâri.
(3)Indicaţi „fără obiect” dacă încercările sunt efectuate de către autoritatea competentă.
(4)Specificate în anexa nr. 1, secţiunea 4.2.
Subanexa nr. 1
REZUL T A TELE ÎNCERCĂRILOR
PENTRU MOTOARELE CU APRINDERE PRIN COMPRIMARE
1.Informații referitoare la efectuarea încercării NRSC (1)
1.1.Combustibil de referință utilizat pentru încercări
1.1.1.Cifra cetanică 5555555555555555555555.
1.1.2.Conținutul în sulf 55555555555555555555...
1.1.3.Densitate 555555555555555555555555.
1.2.Ulei
1.2.1.Marcă (mărci):5555555555555555555555..
1.2.2.Tip (tipuri): (indicarea procentajului de ulei în amestec, dacă uleiul și combustibilul sunt amestecate)
1.3.Echipament antrenat de motor (dacă este cazul)
1.3.1.Enumerare și detalii de identificare 55555555555555..
1.3.2.Puterea absorbită la turațiile indicate ale motorului (urmând indicațiile producătorului):
1.4.Performanțele motorului
1.4.1.Turațiile motorului:
Ralanti: 5555555... 5555..min-1 Turația intermediară: 5555555 min-1 Turația nominală:
55555555.min-1
1.4.2.Puterea motorului (2)
1.5.Nivelurile emisiilor
1.5.1.Reglajele frânei (kW)
1.5.2.Rezultatele emisiilor la încercarea NRSC: CO 55555555555. g/kWh
HC 5. 555555555. g/kWh
NOx 5555555555. g/kWh
NMHC + NOx 55 555. g/kWh
Particule 555555555 g/kWh
(1)În cazul mai multor motoare reprezentative, a se executa separat pentru fiecare motor.
(2)Puterea necorectată măsurată conform prevederilor de la anexa nr. 1 pct. 2.4.
1.5.3.Sistemul de prelevare a probelor utilizat pentru încercarea NRSC:
1.5.3.1.Emisii gazoase (1)55555555555555555555.55
1.5.3.2.Particule (1)555555555555555555555555
1.5.3.2.1.Metoda (2): filtru unic / multiplu
2.Informații cu privire la efectuarea încercării NRTC (3)
2.1.Rezultatele emisiilor la efectuarea încercării NRTC: CO 55555555555. g/kWh
NMHC 555 55..5 55. g/kWh
NOx 5555555 555 .. g/kWh
NMHC + NOx 5 5555 5. g/kWh
Particule 55555555 5 g/kWh
2.2.Sistemul de prelevare a probelor utilizat pentru încercarea NRTC Emisii gazoase (3) 555555555555555555555..
Particule (3) 555555555555555555555555
Metoda (2) : filtru simplu / filtre multiple.
REZUL T A TELE ÎNCERCĂRILOR
PENTRU MOTOARELE CU APRINDERE PRIN SCÂNTEIE
1.Informații referitoare la efectuarea încercărilor (5)
1.1.Combustibilul de referință utilizat pentru încercări
1.1.1.Cifra octanică: 55555555555555555.55555.555.
Subanexa nr. 2
1.1.2.Indicarea procentajului de ulei în amestec, dacă uleiul și combustibilul sunt amestecate, cum este cazul pentru motoarele în 2 timpi 555555.555..
1.1.3.Masa volumică a benzinei pentru motoarele în 4 timpi sau de amestec combustibil /ulei pentru motoarele în 2 timpi 55555..55555
1.2.Uleiul
1.2.1.Marca / mărci: 555555555555555555555555..
1.2.2.Tip / tipuri: 55555555555555555555555555............
(indicați procentajul de ulei în amestec, dacă uleiul și carburantul sunt amestecate)
1.3.Echipamentele acționate de motor (dacă este cazul)
1.3.1.Enumerarea și detalii de identificare:555 55555555555555
1.3.2.Puterea absorbită la turațiile indicate ale motorului (urmând indicațiile producătorului)
1.4.Performanțele motorului
1.4.1.Turațiile motorului:
ralanti: 555555555..min-1 intermediară: 5555555min-1 nominală: 55555555.min-1
1.4.2.Puterea motorului (4)
(1)A se indica cifrele definite la anexa nr. 6 pct. 1.
(2)A nu se completa menţiunile inutile.
(3)În cazul mai multor motoare reprezentative, a se executa separat pentru fiecare motor.
(4)Puterea necorectată măsurată conform prevederilor de la anexa nr. 1 pct. 2.4.
(5)În cazul mai multor motoare de referință, aceste informații trebuie să fie date pentru fiecare dintre ele.
1.5.Nivelul emisiilor
1.5.1.Reglajul frânei [kW]
1.5.2 Rezultatele obținute pentru emisii pe ciclurile de încercare CO 55555555 g/kWh
HC 55555555 g/kWh
NOx 5555555.. g/kWh
ECHIP AMENTE ȘI AUXILIARE DE INST ALA T
PENTRU ÎNCERCAREA DE DETERMINARE A PUTERII MOTORULUI
Subanexa nr. 3
Nr. ECHIPAMENTE DE INSTALAT PENTRU
crt. ȘI AUXILIARE ÎNCERCAREA DE EMISII
1.Sistem de admisie
Galerie de admisie Da, echipament de serie
Priză de reciclare a gazelor de carter Da, echipament de serie Dispozitive de comandă pentru sistemele cu dublu colector de admisie Da, echipament de serie Debitmetru de aer Da, echipament de serie
Conducte de aducere a aerului Da (a)
Filtru de aer Da (a)
Atenuator de admisie Da (a)
Limitator de turație Da (a)
2.Dispozitiv pentru încălzirea prin inducție a colectorului de admisie Da, echipament de serie.
Se va plasa, dacă este posibil, în condițiile cele mai favorabile
3.Sistem de evacuare
Epurator de evacuare Da, echipament de serie
Galeria de evacuare Da, echipament de serie
Tubulatură Da (b)
Toba de evacuare Da (b)
Țeavă de evacuare Da (b)
Frână de motor Nu (c)
Echipament de supraalimentare Da, echipament de serie
4.Pompa de alimentare cu combustibil Da, echipament de serie (d)
5.Echipament de carburație
Carburator Da, echipament de serie
Sistem de reglaj electronic, debitmetru de aer etc. Da, echipament de serie
Auxiliare pentru motorul cu gaz Da, echipament de serie
Detentor Da, echipament de serie
Evaporator Da, echipament de serie
Amestecător Da, echipament de serie
6.Echipament pentru injecția de combustibil (benzină și diesel)
Prefiltru Da, echipament de serie
sau echipament de stand
Filtru Da, echipament de serie
sau echipament de stand
Pompă Da, echipament de serie
Conducte de înaltă presiune Da, echipament de serie
Injector Da, echipament de serie
Nr. ECHIPAMENTE DE INSTALAT PENTRU
crt. ȘI AUXILIARE ÎNCERCAREA DE EMISII
Clapetă de aer Da, echipament de serie (e)
Sistem de reglaj electronic, debitmetru de aer etc. Da, echipament de serie
Regulator / sistem de comandă Da, echipament de serie
Tamponarea automată la plină sarcină a cremalierei în funcție de condițiile Da, echipament de serie atmosferice
7.Echipament de răcire cu lichid
Radiator Nu
Ventilator Nu
Carenaj ventilator Nu
Pompă de apă Da, echipament de serie (f)
Termostat Da, echipament de serie (g)
8.Răcire cu aer
Carenaj Nu (h)
Ventilator sau suflantă Nu (h)
Dispozitiv pentru reglaj temperatură Nu
9.Echipament electric
Generator Da, echipament de serie (i)
Sistem de distribuție a aprinderii Da, echipament de serie
Bobină sau bobine Da, echipament de serie
Cablaj Da, echipament de serie
Bujii Da, echipament de serie
Sistem de reglaj electronic, incluzând sistemul de detectare a zgomotelor, Da, echipament de serie întârzierii la aprindere
10.Echipament de supraalimentare
Compresor antrenat direct de motor și/sau de gazul de evacuare Da, echipament de serie Răcitor intermediar Da, echipament de serie
sau echipament de stand (k)
Pompă de lichid de răcire sau ventilator antrenat de motor Nu (k)
Dispozitiv de reglaj al debitului de lichid de răcire Da, echipament de serie
11.Ventilator auxiliar al standului de încercare Da, dacă este necesar
12.Dispozitive antipoluare Da, echipament de serie
13.Echipament de pornire Echipament stand
14.Pompă pentru uleiul de ungere Da, echipament de serie
(a) Sistemul de admisie complet, prevăzut pentru aplicația considerată, trebuie să fie utilizat; dacă el riscă să aibă o influență notabilă asupra puterii motorului, în cazul motoarelor cu aprindere prin scânteie cu aspirație naturală, dacă producătorul o cere. În celelalte cazuri, poate fi utilizat un sistem echivalent și trebuie verificat ca presiunea de admisie să nu difere cu mai mult de 100 [Pa] față de valoarea limită superioară fixată de producător pentru propriul filtru de aer.
(b) Sistemul de evacuare complet trebuie să fie instalat cum se prevede pentru aplicația considerată; dacă el riscă să aibă o influență notabilă asupra puterii motorului în cazul motoarelor cu aprindere prin scânteie cu aspirație naturală, dacă producătorul o cere. În celelalte cazuri, poate fi instalat un sistem echivalent cu condiția ca presiunea măsurată să nu difere cu mai mult de 1000 [Pa] față de limita superioară specificată de producător.
(c) Dacă există o frână de motor pe sistemul de evacuare încorporat în motor, clapeta frânei este fixată în poziție de deschidere completă.
(d) Presiunea de alimentare cu combustibil poate fi ajustată, dacă este necesar, pentru a reproduce presiunea existentă în aplicația considerată (în particular, când este utilizat un sistem de retur al combustibilului).
(e) Clapeta de admisie aer este clapeta de comandă a regulatorului pneumatic al pompei de injecție. Regulatorul sau sistemul de injecție poate conține alte dispozitive ce pot influența cantitatea de combustibil injectat.
(f) Circulația lichidului de răcire trebuie să fie reprodusă exclusiv de pompa de apă a motorului. Răcirea cu lichid se poate face printr-un circuit exterior, în așa manieră încât pierderea de sarcină a acestui circuit și presiunea la intrarea în pompă rămân sensibil egale cu ale sistemului de răcire a motorului.
(g) Termostatul poate fi fixat în poziția de deschidere completă.
(h) Dacă suflanta sau ventilatorul de răcire rămân instalate pentru încercare, puterea absorbită reprezentată este adăugată la rezultate, numai în cazul ventilatoarelor de răcire ale motoarelor răcite cu aer montate direct pe arborele cotit. Puterea ventilatorului sau a suflantei este determinată la turațiile utilizate pentru încercare, fie prin calcul, începând cu caracteristicile standard, fie prin încercări practice.
(i)Puterea minimă a generatorului electric trebuie să fie cea strict necesară alimentării auxiliarelor indispensabile la funcționarea motorului. Dacă este necesar să fie racordată o baterie se va utiliza o baterie în bună stare complet încărcată.
(j) Motoarele supraalimentate cu răcire intermediară trebuie să fie încercate cu dispozitivele de răcire a aerului, fie că acestea sunt cu aer sau cu lichid. Dacă producătorul o preferă, răcirea cu aer poate fi înlocuită cu o instalație pe bancul de încercări. În toate cazurile, măsurarea puterii la fiecare turație trebuie efectuată cu căderea maximă de presiune și căderea minimă de temperatură ale aerului de supraalimentare aspirat în răcitor pe standul de încercare, conform specificațiilor producătorului.
(k) Pot fi inserate, de exemplu, sisteme de recirculare a gazelor de evacuare, convertizoare, catalitice, reactoare termice, injecție de aer secundar și sistem de antievaporare pentru combustibil.
(l) Energia necesară sistemului de pornire electrică sau alt sistem de pornire trebuie să fie furnizată de standul de încercare.
SISTEMUL DE NUMEROT ARE
A CERTIFICATELOR DE APROBARE DE TIP
1.Numărul va fi compus din cinci părți separate prin caracterul (*).
| 1 | pentru Germania | 12 | pentru Austria |
|---|---|---|---|
| 2 | pentru Franța | 13 | pentru Luxemburg |
| 3 | pentru Italia | 17 | pentru Finlanda |
| 4 | pentru Olanda | 18 | pentru Danemarca |
| 5 | pentru Suedia | 21 | pentru Portugalia |
| 6 | pentru Belgia | 23 | pentru Grecia |
| 9 | pentru Spania | IRL | pentru Irlanda |
| 11 | pentru Regatul Unit |
Partea 2: numărul prezentei directive. Deoarece aceasta conține diferite date de aplicare și diferite standarde tehnice, se vor adăuga două caractere. Aceste litere se referă la diferite date de intrare în vigoare a valorilor limită și la montarea motorului la diferite tipuri de mașini mobile nerutiere, pe baza cărora s-a acordat certificatul de aprobare de tip:
–primul caracter este definit conform categoriilor prevăzute la art. 10 din prezenta hotărâre și se notează cu litere de tipar astfel:
–categoria 18 kW ≤ P < 37 kW se notează cu litera D;
–categoria 37 kW ≤ P < 75 kW se notează cu litera C;
–categoria 75 kW ≤ P < 130 kW se notează cu litera B;
–categoria 130 kW ≤ P < 560 kW se notează cu litera A.
–al doilea caracter este definit în anexa nr. 1, secțiunea 1 și se referă la modul de încercare prevăzut în anexa nr. 3, pct. 3.6.
Partea 3: numărul ultimei directive amendate aplicabilă pentru aprobarea de tip. Dacă este cazul, se adaugă alte două caractere în funcție de condițiile descrise în Partea 2, chiar dacă, ca urmare a noilor parametri, numai un singur caracter ar trebui schimbat. Dacă nu s-a efectuat nicio modificare, aceste caractere se omit.
Partea 4: un număr compus din patru cifre (cu zerouri figurând la început, dacă este cazul) care reprezintă numărul aprobării de tip inițiale. Secvența de numerotare începe cu 0001.
Partea 5: un număr compus din două cifre (cu zerouri figurând la început, dacă este cazul) care reprezintă numărul prelungirii aprobării. Secvența de numerotare începe cu 01, pentru fiecare aprobare inițială.
2.Exemplu de numerotare pentru a treia aprobare (actualmente fără prelungire), care corespunde datei de intrare în vigoare A (prima etapă, gama de putere superioară) și aplicarea motorului pe tipul de mașini mobile A, eliberată de Regatul Unit:
e 11 * 98 / . AA* 00 / 000XX * 0003 * 00
3.Exemplu de numerotare pentru a doua prelungire a celei de-a patra aprobări care corespunde datei de intrare în vigoare E (a doua etapă, gama de putere intermediară) pentru același tip de mașină A, eliberată de Germania:
e 1 * 01 / . EA * 00 / 000XX * 0004 * 02
LIST A APROBĂRILOR DE TIP
EMISE PENTRU MOTOARE / FAMILIE DE MOTOARE
Loc pentru ștampila autorității
Lista nr. 5555555555555555555555555555555.
Valabil de la 555555555555. până la 55555555555555
Informațiile următoare vor fi indicate pentru toate aprobările acordate / refuzate / retrase în cursul perioadei precizate:
Producătorul: 55555555555555555555555555555...
Numărul certificatului de aprobare de tip: 555555555555555555.. Motivele prelungirii (dacă este cazul): 55555555555555555555 Marca: 55555555555555555555555555555555.
Tipul de motor: 55555555555555555555555555555
Data eliberării: 555555555555555555...555555555..
Data primei eliberări (în cazul prelungirii): 555555555555555555..
LIST A MOT OARELOR PRODUSE
Loc pentru ștampila autorității
Lista nr. 5555555555555555555555555555555.
Valabil de la 555555555555. până la 55555555555555
Informațiile următoare sunt indicate pentru toate seriile de identificare, tipurile, familiile motoarelor produse și pentru toate numerele aprobărilor acordate în cursul perioadei precizate, conform precizărilor prezentei hotărâri:
Producătorul: 55555555555555555555555555555...
Marca: 55555555555555555555555555555555.
Numărul certificatului de aprobare de tip: 555555555555555555.. Numele familiei de motoare (1) 5555555555555555555555..
Tipul motorului : 1:.555555 2: 55.55.555 n: 5555.5555
Numărul de identificare al motoarelor:
5555.5.001 55.5555. 001 5555555. 001
5555.5.002 55.5555. 002 5555555. 002
5555.5.m 55.5555. p 5555555. q
Data eliberării: 55555555555555555555555555555..
Data primei eliberări (în cazul prelungirii): 55555555555555555..
(1)Unde este cazul.
FIȘA TEHNICĂ A MOT OARELOR APROBA TE
Loc pentru ștampila autorității
1) Lichid sau aer.
2) Abrevieri: DI = injecţie directă; PC = cameră de turbulenţă; NA = aspiraţie naturală; TC = motoare supraalimentate; TCA = motoare supraalimentate cu răcire cu aer de supraalimentare.
Exemple: DI/NA; DI/TC; DI/TCA; PC/TC; PC/TCA.
3) Abrevieri: CAT = catalizator; TP = filtru de particule; EER = recirculare gaze de eşapament.
RECUNOAȘTEREA AL T OR MODURI DE APROBARE DE TIP
1.Certificatele de aprobare de tip descrise mai jos și, după caz, mărcile de aprobare corespunzătoare sunt recunoscute ca echivalente la o aprobare efectuată conform prevederilor prezentei hotărâri pentru motoarele categoriilor A, B și C, așa cum sunt definite la art. 10 alin. (2):
1.1.Certificatele de aprobare de tip eliberate conform Directivei 2000/25/CE.
1.2.Certificatele de aprobare de tip eliberate conform Directivei 88/77/CEE, care răspund prescripțiilor prevăzute pentru fazele A sau B privind art. 2 și anexa nr. 1 pct. 6.2.1 din Directiva 38/77/CEE, modificată prin Directiva 91/542/CEE sau a seriei de amendamente care corectează jumătate din reglementarea nr. 49.02 a Comisiei Economice a Națiunilor Unite pentru Europa.
1.3.Certificatele de aprobare de tip eliberate conform reglementării nr. 96 a Comisiei Economice a Națiunilor Unite pentru Europa.
2.Pentru motoarele din categoriile D, E, F și G (faza II) definite în art. 10 alin. (3), următoarele certificate de aprobare de tip și, după caz, mărcile de aprobare corespunzătoare sunt recunoscute ca echivalente unei aprobări în înțelesul prezentei hotărâri:
2.1.Certificatele de aprobare de tip (faza II) eliberate conform Directivei 2000/25/CE.
2.2.Certificatele de aprobare de tip eliberate conform Directivei 88/77/CEE, modificată prin Directiva 99/96/CE, care sunt conforme cu una din fazele A, B1, B2 sau C, prevăzute la art. 2 și la pct. 6.2.1 din anexa nr. 2.
2.3.Seria de amendamente a reglementării nr. 49.03 a Comisiei Economice (a Națiunilor Unite) pentru Europa.
2.4.Certificatele de aprobare de tip (faza B) eliberate conform reglementării Comisiei Economice a Națiunilor Unite pentru Europa, nr. 96 pct. 5.2.1, a seriei de amendamente 01 din aceste reglementări.
3.Pentru categoriile de motoare H, I și J (faza III A) și categoriile de motoare K, L și M (faza III B), definite la articolul 10, paragraful 3, aprobările următoare și, dacă este cazul, mărcile de recepții corespondente sunt considerate ca echivalente cu o aprobare acordată conform prezentei hotărâri:
3.1.Aprobările de tip eliberate pe baza Directivei 88/77/CE, modificată prin Directiva 99/96/CE, care sunt conforme valorilor limită indicate la linia B1, B2 sau C prevăzute la art. 2 și la pct. 6.2.1 din anexa nr. 1 a acestei directive.
3.2.Omologările eliberate pe baza regulamentului CEE –UN nr. 49, seria amendamentelor 03, a motoarelor care sunt conforme fazelor B1, B2 sau C prevăzute la paragraful 5.2
PREVEDERI APLICABILE MOT OARELOR INTRODUSE PE PIAȚĂ
ÎN CADRUL UNUI REGIM DE FLEXIBILITATE
La solicitarea unui producător de echipamente și în urma acordării autorizației de către autoritatea competentă care acordă aprobarea de tip, producătorul poate introduce pe piață, în intervalul de timp dintre două faze consecutive de valori limită, un număr limitat de motoare care sunt conforme numai cu valorile limită emise corespunzătoare fazelor anterioare, în conformitate cu următoarele prevederi:
1.DEMERSURILE PRODUCĂTORULUI DE MOTOARE ȘI PRODUCĂTORUL DE ECHIPAMENTE
1.1.Producătorul de echipamente care dorește să utilizeze un regim de flexibilitate solicită autorizația autorității competente care acordă aprobarea de tip de a achiziționa de la furnizorii săi de motoare, în intervalul de timp dintre două faze privind emisiile, numărul de motoare precizate la punctele 1.2 și 1.3, care nu respectă valorile limită curente privind emisiile, dar sunt conforme cu cele ale fazei imediat anterioare referitoare la valorile limită de emisii.
1.2.Numărul de motoare introduse pe piață în cadrul unui regim de flexibilitate nu poate să depășească, pentru fiecare categorie de motoare, 20% din vânzările anuale ale producătorului de echipamente prevăzute cu motoare din categoria de motoare respectivă (calculate ca media vânzărilor pe ultimii 5 ani pe piața Uniunii Europene). În cazul în care un producător de echipamente comercializează echipamente pe piața Uniunii Europene într-un interval mai scurt de 5 ani, media se calculează pentru perioada în care producătorul de echipamente a comercializat echipamente în Uniunea Euroepană.
1.3.Ca opțiune alternativă la punctul 1.2, producătorul de echipamente poate să solicite autorizație pentru furnizorul/furnizorii săi de motoare pentru a introduce pe piață un număr fix de motoare în cadrul regimului de flexibilitate. Numărul de motoare din fiecare categorie nu poate să depășească următoarele valori:
1.4.Producătorul de echipamente include în cererea sa către autoritatea competentă care acordă aprobarea de tip, următoarele informații:
(a) o mostră din etichetele ce urmează să fie aplicate pe fiecare mașină mobilă nerutieră pe care se va instala un motor introdus pe piață în cadrul regimului de flexibilitate. Etichetele conțin următorul text:
NR. MAȘINII5.(numărul secvențial al mașinii) din
(numărul total de mașini din gama respectivă de putere) CU MOTORUL Nr. 55 CONFORM CU APROBAREA DE TIP (Dir. 97/68/CE) Nr55” și
(b) o mostră de etichete suplimentare care urmează să fie aplicate pe motor și care conțin textul menționat la pct. 2.2 din prezenta anexă.
1.5.Producătorul de echipamente comunică autorităților competente care acordă aprobarea de tip din fiecare stat membru utilizarea regimului de flexibilitate.
1.6.Producătorul de echipamente pune la dispoziția autorității competente toate informațiile care au legătură cu punerea în aplicare a regimului de flexibilitate pe care autoritatea competentă poate să le solicite, dacă este necesar, pentru a lua o decizie.
1.7.Producătorul de echipamente întocmește, odată la șase luni, un raport privind aplicarea regimului de flexibilitate pe care îl utilizează și îl prezintă autorităților competente din fiecare stat membru. Raportul include date cumulative privind numărul de motoare și de mașini mobile nerutiere introduse pe piață în cadrul regimului de flexibilitate, numerele de serie ale motoarelor și ale mașinilor mobile nerutiere, precum și statele membre în care au fost introduse pe piață mașinile mobile nerutiere. Această procedură continuă să fie aplicată atâta timp cât regimul de flexibilitate este în desfășurare.
2.DEMERSURILE PRODUCĂTORULUI DE MOTOARE
2.1.Un producător de motoare poate introduce pe piață în cadrul regimului de flexibilitate motoarele în conformitate cu punctul 1 din prezenta anexă.
2.2.Producătorul de motoare trebuie să aplice pe motoarele respective o etichetă ce conține următorul text: „Motor introdus pe piață în cadrul regimului de flexibilitate”.
3.DEMERSURILE AUTORITĂȚII COMPETENTE CARE ACORDĂ APROBAREA DE TIP
3.1.Autoritatea competentă care acordă aprobarea de tip evaluează conținutul solicitării de utilizare a regimului de flexibilitate și documentele anexate. Autoritatea competentă îl informează în consecință pe producătorul de echipamente cu privire la decizia sa de a permite sau nu utilizarea regimului de flexibilitate.
CCNR Faza I 1)
CCNR Faza I 2)
1) Protocolul CCNR 19, Rezoluţia Comisiei Centrale privind navigaţia pe Rin din 11 mai 2000.
2) Protocolul CCNR 21, Rezoluția Comisiei Centrale privind navigația pe Rin din 31 mai 2001.
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
