Norme metodologice nr. 1 din 9 august 1990

I. Dispoziţii generale

1.Patrimoniul unităţilor economice de stat existent la 30 iunie 1990 va fi supus inventarierii şi reevaluarii pe baza datelor din bilanţurile contabile încheiate de acestea pentru semestrul I. 1990, acţiune în care vor fi cuprinse: fondurile fixe, mijloace circulante, mijloacele şi cheltuielile pentru investiţii, alte active şi pasive.

2.Inventarierea patrimoniului unităţilor economice de stat se va efectua cu respectarea prevederilor Normelor metodologice privind contabilitatea unităţilor economice (cap. V şi VI), aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor nr. 595/1970, şi a precizărilor din prezentele norme.

3.La nivelul unităţii de stat se va constitui Comisia de inventariere şi reevaluare a patrimoniului, compusa din director, inginer şef, contabil şef, cadre tehnice şi economice de specialitate şi reprezentantul oficiului juridic, aprobată de consiliul de administraţie, la care participa şi un delegat al organului financiar din teritoriu.

Comisia îşi organizează colective de lucru în funcţie de specificul activităţii, care vor executa lucrările de inventariere şi reevaluare a patrimoniului.

Cheltuielile privind activitatea comisiilor şi colectivelor se suporta pe seama costurilor de producţie sau a cheltuielilor de circulaţie, după caz.

Plăţile de ore suplimentare prestate pentru lucrările comisiilor şi colectivelor se vor face după încheierea acţiunii de inventariere şi reevaluare a patrimoniului la nivelul unităţii, cu respectarea reglementărilor în vigoare

4.În cadrul ministerelor şi departamentelor economice se vor constitui colective de specialişti care vor sprijini şi îndrumă comisiile de inventariere şi reevaluare a patrimoniului din unităţile economice de stat.

Colectivele de specialişti vor fi coordonate de Comisia Centrala de Inventariere şi Reevaluare a Patrimoniului Unităţilor Economice de Stat.

5.Membrii comisiilor şi colectivelor poarta răspunderea juridică pentru corectitudinea, exactitatea şi legalitatea datelor şi operaţiunilor privind inventarierea şi reevaluarea patrimoniului.

6.Ministerele şi departamentele producătoare vor elabora, cu sprijinul Departamentului pentru preţuri, Departamentului comerţului exterior şi Comisiei Naţionale de Statistica, indicii medii de actualizare a preţurilor de producţie şi livrare, respectiv a preţurilor externe de import, pe grupe de utilaje sau pe subramuri specifice. Lista indicilor medii de actualizare a preţurilor va fi transmisă unităţilor economice de stat în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentelor norme metodologice.

II. Fondurile fixe

1.Sînt supuse inventarierii şi reevaluarii fondurile fixe din administrarea unităţilor economice de stat, înregistrate în contul 100 "Mijloace fixe", indiferent de locul în care acestea se afla la data inventarierii.

În acţiunea de inventariere şi reevaluare vor fi cuprinse fondurile fixe productive şi neproductive, din activitatea de baza, auxiliara şi anexa, atît cele în funcţiune, cît şi cele existente în rezerva şi conservare.

Pentru a se asigura cuprinderea unitară a tuturor fondurilor fixe în acţiunea de inventariere şi reevaluare, se va ţine seama de următoarele:

a)clădirile şi celelalte fonduri fixe date în folosinţă gratuita şcolilor profesionale şi organizaţiilor obşteşti se inventariaza şi se reevalueaza de unitatea economică de stat care le are înregistrate în contul 100 "Mijloace fixe"; pentru acestea se întocmesc liste de inventariere separate; b) fondurile fixe date cu chirie se inventariaza şi se reevalueaza de unităţile economice de stat care le-au dat cu chirie; c) investiţiile efectuate la fonduri fixe închiriate se inventariaza şi se reevalueaza de către unităţile economice de stat care le-au luat cu chirie; d) fondurile fixe pentru care s-au obţinut aprobările legale de scoatere din funcţiune şi care nu au fost demontate, demolate sau dezmembrate nu sînt supuse inventarierii şi reevaluarii; e) fondurile fixe transferate în curs de demontare la unitatea predatoare, în curs de transport sau în curs de remontare la unitatea primitoare, vor fi inventariate şi reevaluate la unităţile economice de stat primitoare, cu condiţia întocmirii actelor de transfer pînă la 30.VI.

1990.În situaţia în care aceste acte nu au fost perfectate pînă la 30.VI.1990, aceste fonduri fixe se inventariaza şi se reevalueaza de unităţile economice de stat care urmează să le predea; f) se inventariaza şi se reevalueaza, separat, de către unităţile economice de stat şi fondurile fixe a căror valoare de inventar a fost recuperată pe calea amortizarii, indiferent de modul de reflectare în evidenta unităţilor economice respective.

2.Inventarierea fondurilor fixe este operaţiunea de constatare a existenţei reale cantitativ-materială a fondurilor fixe, de determinare a caracteristicilor tehnico-economice şi gradului de uzura fizica al fiecărui fond fix stabilit în procesul de evaluare a patrimoniului unităţilor economice de stat.

Inventarierea fondurilor fixe cuprinde:

a)inventarierea faptica a fondurilor fixe, prin întocmirea listelor de inventar potrivit anexei model nr. 1.

Inventarierea fondurilor fixe se executa de către colectivele de lucru stabilite, în prezenta salariaţilor care le au în gestiune, avîndu-se în vedere:

–existenta fiecărui fond fix, a componentelor, dispozitivelor şi accesoriilor acestuia, cu menţionarea datei fabricaţiei;

–întocmirea de liste de inventar separate pentru fondurile fixe cu durata de serviciu normata neexpirata, dar care sînt uzate moral sau au o uzura fizica avansată, precum şi cele a căror utilizare nu mai este eficienta în unitatea respectiva şi urmează a fi scoase din funcţiune în conformitate cu prevederile Decretului-lege nr. 50/1990;

b)confruntarea datelor din listele de inventariere cu cele din evidentele sintetice şi analitice ale unităţii şi determinarea eventualelor diferenţe. În situaţia existenţei unor diferenţe se va proceda potrivit reglementărilor legale în vigoare.

3.Prin reevaluarea fondurilor fixe se înţelege operaţiunea de stabilire a valorii rămase actualizate a fiecărui fond fix în parte existent la 30 iunie 1990, care urmează a fi cuprinsă în patrimoniul unităţii economice de stat.

Valoarea rămasă actualizată a unui fond fix se stabileşte avîndu-se în vedere:

–valoarea de inventar a fondului fix din evidenta unităţilor economice de stat;

–valoarea de înlocuire a fondului fix;

–gradul de uzura fizica estimat la 30 iunie 1990.

Prin valoarea de înlocuire a fondurilor fixe se înţelege totalitatea cheltuielilor ce ar trebui efectuate la data reevaluarii pentru înlocuirea unui fond fix existent în administrarea unităţii economice de stat cu un altul în stare noua, cu caracteristici tehnico-economice similare celui cu care se înlocuieşte. Valoarea de înlocuire a fondurilor fixe se determina de regula în funcţie de preţurile de producţie sau de livrare în vigoare la 30.VI.1990 şi cheltuielile de achiziţie şi montaj actualizate.

În situaţia în care pentru unele fonduri fixe nu exista preţuri de producţie sau de livrare, acestea se determina avînd în vedere data fabricaţiei, parametrii tehnico-funcţionali principali ai fondului fix supus reevaluarii, utilizînd următoarele metode:

a)metoda identificarii, care consta în stabilirea identităţii fondului fix pentru care se determina valoarea de înlocuire, cu un fond fix care are preţ de producţie sau de livrare; b) metoda asimilarii care consta în compararea fondului fix ce se reevalueaza cu unul din fondurile fixe cu preţ de producţie sau de livrare, care are parametrii esentiali foarte apropiati ca mărime; c) metoda corelării care se aplică în situaţiile cînd se iau ca baza de calcul unu sau mai multe fonduri fixe asemănătoare constructiv şi ca destinaţie cu fondul fix ce se reevalueaza şi la care mărimea parametrilor diferă esenţial faţă de utilajul existent pe teren cu mai mult de +(-) 5%, fără însă ca diferenţa între mărimea parametrilor tehnico-funcţionali să fie exagerata. Aceasta metoda consta în:

–compararea fondului fix ce se reevalueaza cu unu sau doua fonduri fixe care au stabilite preţuri de producţie sau de livrare;

–stabilirea diferenţei între marimile parametrilor esentiali pentru reevaluare;

–calculul valorii de înlocuire a fondului fix se reevalueaza în raport cu valoarea de înlocuire a fondului fix sau a fondurilor fixe cu care se face corelarea prin calcule de proportionalitate simpla, interpolare sau extrapolare;

d)metoda indicilor de actualizare a preţurilor de producţie şi de livrare, care se aplică sub forma de excepţie, în situaţiile în care reevaluarea fondurilor fixe nu poate fi efectuată prin metodele anterioare.

4.Indicii medii de actualizare se determina pe baza modificării preţurilor în perioada 1970-1990, conform actelor normative, pe utilaje, grupe de utilaje sau, după caz, pe subramuri industriale; la clădiri şi construcţii speciale se determina indici medii rezultaţi din actualizarea preţurilor în activitatea de construcţii-montaj.

Fondurile fixe provenite din import se reevalueaza pe baza preţurilor interne de import, formate pe baza preţurilor externe la cursul de schimb la 30.VI.1990, inclusiv cheltuielile de montaj actualizate; în situaţiile cînd nu sînt astfel de preţuri, actualizarea se va face pe baza indicilor medii de modificare a preţurilor externe faţă de cele practicate la achiziţionarea fondurilor fixe.

5.Gradul de uzura fizica estimat se determina luînd în considerare durata de serviciu consumată şi durata de serviciu rămasă.

a)Durata de serviciu consumată (DC) reprezintă perioada în ani de la data punerii în funcţiune pînă la 30.VI.

1990.b) Durata de serviciu rămasă (DR) reprezintă perioada, exprimată în ani, cît fondul fix mai poate funcţiona pînă la scoaterea efectivă din funcţiune, ca urmare a uzurii, ţinînd seama de starea concretă a fondului fix în momentul inventarierii.

La stabilirea duratelor de serviciu rămase, colectivele de lucru vor tine seama de: documentaţiile tehnice întocmite cu prilejul ultimei reparaţii capitale sau modernizărilor, regimul de exploatare, modul în care lucrează şi calitatea materialelor prelucrate, avariile suferite pe parcurs, duratele de servicii efective ale fondurilor fixe similare scoase din funcţiune etc.

c)Durata de serviciu estimată (DE) rezultă din însumarea duratei de serviciu consumată cu durata de serviciu rămasă, determinata potrivit celor arătate la lit. a) şi b) de mai sus. d) Gradul de uzura fizica estimat (U) se determina, în procente, prin raportarea duratei de serviciu consumată la durata de serviciu estimată:

DC

U = --- X 100

DE

Gradul de uzura scriptica al unui fond fix exprimat în procente se stabileşte prin raportarea amortizarii calculată de la data punerii în funcţiune a fondului fix pînă la 30.VI.1990 la valoarea de inventar a fondului fix respectiv.

Gradul de uzura fizica estimat al unui fond fix poate să fie mai mic decît gradul de uzura scriptica (de amortizare) a aceluiaşi fond fix, datorită:

–executării corespunzătoare a lucrărilor de întreţinere şi reparaţii;

–efectuării de lucrări de modernizare pe calea investiţiilor sau cu ocazia reparaţiilor capitale;

–menţinerii în stare de rezerva sau în conservare a fondurilor fixe în condiţii corespunzătoare.

Gradul de uzura fizica al unui fond fix poate fi mai mare decît gradul de uzura scriptica în cazurile în care a funcţionat în condiţii deosebite de exploatare (altele decît cele avute în vedere în cartea tehnica a acestuia) sau nu a avut o fiabilitate corespunzătoare.

În cazurile în care gradul de uzura fizica reală a unor fonduri fixe diferă cu mai mult de +(-) 15% faţă de gradul de uzura scriptica, consiliul de administraţie al întreprinderii va analiza aceste diferenţe şi va stabili gradul de uzura pe baza căruia se va calcula valoarea de înlocuire rămasă a fondurilor fixe respective.

6.Pentru fondurile fixe din categoriile III, IV şi VI din "Clasificarea fondurilor fixe din economia naţionala" se vor face estimari cu privire la decalajul tehnologic al acestora la nivelul capacităţilor de producţie ţinînd seama de diferenţele dintre performanţele tehnico-functionale şi economice (randamente, consumuri specifice, productivitate, costuri de producţie etc.) ale capacităţilor respective, faţă de nivelurile actuale ale acestor parametri realizaţi pe plan mondial. În efectuarea acestor estimari se va conlucra cu institutele de cercetare-proiectare de profil.

Estimarile privind decalajul tehnologic vor fi evidentiate distinct în listele de inventariere pentru fondurile fixe care compun capacitatea respectiva, fără ca, în etapa actuala, sa afecteze patrimoniul întreprinderii. Indicele care caracterizează decalajul tehnologic este subunitar, pornind de la valoarea 1, pentru capacitatile de producţie cu performanţe tehnico-functionale la nivelul actual tehnic şi tehnologic şi se utilizează la determinarea capacităţii patrimoniului de a genera venituri, precum şi a capitalului social.

7.În condiţiile arătate mai sus, valoarea de înlocuire rămasă a fondurilor fixe se determina pe baza valorii de înlocuire şi a gradului de uzura fizica estimat.

III. Mijloacele circulante

1.Sînt supuse inventarierii mijloacele circulante şi celelalte active din bilanţul contabil încheiat la 30 iunie 1990 de către unităţile economice de stat:

–materiile prime şi materiale; semifabricate din cooperare, piese de schimb, anvelope, camere auto şi materiale pentru reparaţii, ansambluri şi piese de schimb reconditionate; combustibil, carburanţi şi lubrifianţi; materiale gospodăreşti, rechizite şi imprimate; uniforme şi materiale pentru uniforme, seminţe şi materiale de plantat; îngrăşăminte chimice şi naturale; furaje şi materiale de asternut; alimente; mostre; materiale pentru protecţia muncii; materiale recuperabile şi refolosibile; alte materiale (cont sintetic 200);

–obiecte de inventar în depozit (cont sintetic 201);

–obiecte de inventar în folosinţă (cont sintetic 202);

–materiale şi obiecte de inventar în curs de aprovizionare (cont sintetic 205);

–materiale şi obiecte de inventar aflate la terţi (cont sintetic 206);

–animale şi păsări adulte de producţie şi reproducţie (cont sintetic 210);

–animale ţinere şi la ingrasat (cont sintetic 211);

–produse finite (cont sintetic 220);

–semifabricate (cont sintetic 222);

–produse aflate la terţi (cont sintetic 224);

–mărfuri în depozit (cont sintetic 230);

–mărfuri la unităţile cu amănuntul (cont sintetic 231);

–mărfuri în curs de aprovizionare (cont sintetic 234);

–mărfuri aflate la terţi (cont sintetic 236);

–ambalaje (cont sintetic 250);

–baracamente şi amenajări provizorii (cont sintetic 290);

–obiecte destinate închirierii (cont sintetic 293);

–alte valori (cont sintetic 399);

–producţie neterminată (conturi sintetice 500 şi 510).

2.Inventarierea se va efectua de către colectivele de lucru special constituite, în prezenta gestionarilor, şi se va proceda la confruntarea listelor de inventar cu conturile sintetice şi analitice din contabilitatea unităţii, precum şi la efectuarea regularizarilor potrivit normelor legale în vigoare.

a)Materiile prime, materialele, piesele de schimb, obiectele de inventar, materialele şi echipamentele de protecţie noi, ambalajele din depozite etc. (conturile sintetice 200, 201, 205, 206, 210, 211) se evalueaza la preţurile de aprovizionare la 30.VI.1990.

Pentru bunurile materiale din categoria celor de mai sus care sînt degradate, deteriorate, parţial sau total, sau neutilizabile în economie, se vor întocmi forme de declasare, potrivit legii (Decret-lege nr. 50/1990). Aceste bunuri nu se cuprind în patrimoniul unităţii.

b)Obiectele de inventar, echipamentul de protecţie şi de lucru, precum şi ambalajele de natura obiectelor de inventar aflate în folosinţă (conturi sintetice 202 şi 210), se evalueaza la preţurile de aprovizionare actuale. Valoarea reală a bunurilor care mai pot fi utilizate se va înscrie pe o coloana separată, determinata în funcţie de gradul de uzura reală a acestora. Pentru cele nefolosibile se vor întocmi formele legale de scoatere din uz. c) Producţia neterminată (din soldul conturilor 500 şi 510) şi semifabricatele destinate consumului propriu se evalueaza pe baza costurilor efective la 30.VI.1990, aferente produselor nefinisate şi lucrărilor neterminate, la care urmează să se facă în continuare operaţiuni în vederea încheierii procesului de fabricaţie. Cheltuielile privind comenzi şi lucrări sistate, abandonate, neacoperite din lipsa de surse de finanţare etc., nu se vor cuprinde în producţia neterminată; aceste cheltuieli vor fi evidentiate în liste separate, urmînd ca regularizarea lor să se facă în condiţiile legii. d) Produsele finite şi semifabricatele destinate vinzarii se evalueaza la preţurile de livrare în vigoare la 30.VI.

1990.Produsele finite şi semifabricatele deteriorate total sau parţial, fără mişcare sau care nu pot fi valorificate, urmează a fi declasate în condiţiile legii. e) Mărfurile (din conturile sintetice 230, 231, 234 şi 236) se evalueaza la preţurile de vînzare cu amănuntul, respectiv de alimentaţie publică în vigoare la 30.VI.1990, din care se scade adaosul sau rabatul comercial prevăzut de normele în vigoare. f) La inventarierea baracamentelor şi amenajărilor provizorii confectionate, construite sau achiziţionate (cont sintetic 290) se va urmări:

–existenta pe teren a fiecărui baracament şi amenajare provizorie;

–stabilirea baracamentelor şi amenajărilor provizorii care nu pot fi utilizate şi care urmează să fie demontate sau demolate, pentru care se vor întocmi liste separate;

–determinarea gradului de uzura fizica a baracamentelor şi amenajărilor provizorii.

Evaluarea baracamentelor sau amenajărilor provizorii care se cuprind în patrimoniu se face în funcţie de preţurile de deviz şi gradul de uzura fizica al fiecărui baracament şi amenajare provizorie.

g)Inventarierea şi evaluarea cheltuielilor anticipate (cont sintetic 530) vor urmări ca în patrimoniu să se cuprindă numai cheltuielile efectuate, potrivit legii, pînă la 30.VI.1990, care vor afecta costurile de producţie sau cheltuielile de circulaţie în perioadele viitoare.

3.În vederea stabilirii valorii întregului patrimoniu, în acţiunea de inventariere se vor cuprinde şi celelalte posturi din activul bilanţului, cum sînt produse, lucrări şi servicii facturate (cont sintetic 225), disponibil în casa, la banca, cont curent, alte mijloace băneşti, participatii externe, decontări etc.

IV. Stocuri şi cheltuieli pentru investiţii în curs

Sînt supuse inventarierii utilajele şi materialele pentru investiţii (cont sintetic 910) şi investiţiile în curs (cont sintetic 915). Investiţiile puse în funcţiune total sau parţial pentru care nu s-au întocmit forme de înregistrare ca fonduri fixe (din cont 915), înscrise în liste de inventariere separate, se reevalueaza în mod similar cu fondurile fixe.

Valoarea investiţiilor sistate, a documentaţiilor tehnico-economice şi a proiectelor executate pentru investiţii la care s-a renunţat (pentru care se întocmesc liste separate) nu se cuprinde în patrimoniu, unităţile economice de stat urmînd a proceda la scăderea acestora, potrivit normelor legale.

Materialele pentru investiţii, piesele de schimb, obiectele de inventar de natura primei dotări se evalueaza la preţurile de aprovizionare în vigoare la 30 iunie 1990. Produsele rezultate din probe tehnologice se evalueaza la preţurile de livrare sau de valorificare, după caz.

Utilajele şi instalaţiile care necesita montaj, precum şi cele predate la montaj, se evalueaza la preţurile de aprovizionare în vigoare la 30 iunie 1990.

Investiţiile în curs (utilaje independente, utilaje cu montaj construcţii, proiecte etc.) se evalueaza la costul efectiv al acestora la 30.VI.1990 (preţuri de aprovizionare pentru materiale consumate, utilaje şi instalaţii, valoarea lucrărilor executate de antreprenori şi cota de cheltuieli indirecte pentru investiţii aferente acestora).

În acţiunea de inventariere şi reevaluare se cuprind şi celelalte posturi din activul şi pasivul bilanţului la grupele de investiţii, în vederea determinării valorilor certe ale acestora.

Prin preţ de aprovizionare - utilizat în prezentele norme metodologice - se înţelege preţul de producţie sau de livrare la care se adauga cheltuielile de transport-aprovizionare, inclusiv cota bazelor.

V. Inventarierea altor posturi din pasiv

Se vor inventaria posturile de obligaţii, credite bancare de orice fel, alte pasive etc. din pasivul bilanţului, în vederea stabilirii şi determinării certe a fondurilor proprii, a fondurilor atrase şi a obligaţiilor unităţii economice respective către personalul propriu, buget, bănci şi terţi la data de 30.VI.1990.

VI. Unităţile economice de stat care fac inventarierea patrimoniului, potrivit prezentelor norme metodologice, nu mai efectuează inventarierea anuală prevăzută la pct. 117 din normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor nr. 595/1970.

După definitivarea lucrărilor de inventariere şi reevaluare a patrimoniului, discutarea şi aprobarea lor în consiliile de administraţie, unităţile economice vor întocmi o sinteza comparativa a activului şi pasivului cert la 30.VI.1990, potrivit modelului anexa nr. 2. Un exemplar din sinteza respectiva, însoţit de o nota cu probleme ce rezultă, se depune la organul ierarhic superior. Datele se centralizează la nivel de departament. Situaţia pe total departament se depune la Agenţia Naţionala de Privatizare şi la Ministerul Finanţelor.

La nivelul unităţilor economice se va întocmi situaţia determinării patrimoniului net pe formularul model anexa nr. 3.

COMISIA CENTRALA DE INVENTARIERE ŞI

REEVALUARE A PATRIMONIULUI UNITĂŢILOR

ECONOMICE DE STAT

Preşedinte

Ghita Nicolae

Anexa MODEL 1

LA NORME

Anexa MODEL 2

LA NORME

Întreprinderea ..................

Localitatea .....................

Forul tutelar ...................

Telefon .........................

LA NORME

SITUAŢIA

determinării patrimoniului net pe baza elementelor cuprinse în prezent în bilanţul unităţilor economice de stat

A.

Elemente de activ

B.

Elemente de pasiv